Rezoluţiune contract. Sentința nr. 505/2013. Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 505/2013 pronunțată de Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ la data de 13-05-2013 în dosarul nr. 2795/216/2012
Dosar nr._ rezoluțiune contract
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CURTEA DE ARGEȘ
Operator prelucrare date cu caracter personal nr. 5012
SENTINȚA CIVILĂ NR. 505
Ședința publică de la 13 mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: M. U.
Grefier: C. G.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanții M. F., P. G. și M. F. și pe pârâții M. D.-D. și M. P., având ca obiect rezoluțiune contract.
Fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 7 mai 2013, iar susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față, constată:
Sub nr._ /8 octombrie 2012 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș acțiunea formulată de reclamanții M. F., P. G. și M. F. împotriva pârâților M. D.-D. și M. P., prin care s-a solicitat rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 284/9 ianuarie 2001 de BNPA Curtea de Argeș și repunerea părților în situația anterioară încheierii acestui contract, precum și cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii s-a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 284/9 ianuarie 2001 soții M. D. și F. au transmis dreptul lor de proprietate asupra construcției din calupi cu parter și etaj tip vilă, acoperită cu tablă, locuibilă, situată pe un teren din intravilanul municipiului Curtea de Argeș, în .. 152B, iar soții M. D.-D. și M. P. în calitate de dobânditori au devenit debitori ai obligației de întreținere asumate liber prin acest contract. S-a mai arătat că prin interpretarea corectă a actului de voință al părților, contractul trebuie calificat ca un contract de întreținere, deoarece nu s-a plătit nici un leu ca preț, singura obligație a dobânditorilor fiind obligația de întreținere și îngrijire cu toate cele necesare traiului pe tot timpul vieții creditorilor iar la deces să li se facă toate obiceiurile creștinești potrivit cu obiceiul locului. Reclamanții au mai arătat că, de la momentul perfectării acestui act autentic și până în prezent, pârâții nu și-au executat în nici un fel obligația asumată față de niciunul dintre creditori, ci, dimpotrivă, în ultimii ani au adoptat o atitudine profund imorală și contrarie bunelor moravuri, deoarece reclamanta M. F. este mama și respectiv soacra pârâților, manifestând un comportament greu de descris, exercitând chiar și acte de violență asupra mamei și fizice și verbale. Pârâții au amenințat-o în nenumărate rânduri pe reclamantă, știind că aceast suferă de afecțiuni grave, punându-i astfel în pericol viața. S-a mai arătat că pârâtul a introdus împotriva mamei sale o acțiune în cadrul căreia nesocotea grav o convenție încheiată cu aceast și bazată pe o altă relație contractuală dintre pârât și bunica sa maternă, mama reclamantei. S-a mai arătat că ambii creditori ai obligației de întreținere au avut nevoie de întreținere și îngrijire permanentă, având grave probleme de sănătate, dar pârâții nu au executat în nici un fel obligația de întreținere. În drept s-au invocat disp. art. 1020 – 1021 vechiul cod civil, art. 2254 – 2263 Noul cod civil și principiul restabilirii situației anterioare.
Reclamanții au depus la dosar înscrisuri (acte medicale, înscrisul sub semnătură privată denumit „chitanță” din 16 aprilie 1989, contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 284/9 ianuarie 2001 de BNPA Curtea de Argeș, procura judiciară autentificată sub nr. 2074/29 iunie 2011 de BNP G. A.) și s-au citat părțile.
La data de 23 noiembrie 2012 pârâții M. D.-D. și M. P. au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat, în principal, respingerea acțiunii reclamanților, în subsidiar, în cazul admiterii în parte a acțiunii, obligarea lor doar la plata dreptului de creanță de care beneficiază reclamanta M. F., constând în ½ din imobilul casă descris în contract, precum și cheltuieli de judecată. Pârâții au arătat că în contractul încheiat de ei nu figurează ca părți și reclamanții P. G. și M. F., astfel că înțeleg să invoce lipsa calității procesuale active a acestor reclamanți, iar dacă aceștia înțeleg să figureze în calitate de moștenitori ai defunctului M. D., trebuie să facă această precizare, acțiunea fiind lacunară și din acest punct de vedere. Au mai arătat că în ceea ce privește cota defunctului M. D., de ½ din casă, pârâții au devenit proprietarii acesteia deoarece defunctul nu a solicitat desființarea contractului și nici moștenitorii nu o mai pot face, această acțiune fiind personală și deci prescriptibilă în termenul general de trei ani. S-a mai precizat că reclamanta M. F. nu poate solicita desființarea actului decât în ceea ce privește cota sa de ½ din construcția descrisă în contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere și respectiv numai dreptul de creanță, pentru că imobilul, așa cum este descris, se fală pe terenul proprietatea celor doi pârâți. Potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4084/28 iulie 2000 de fostul BNPA Curtea de Argeș, cei doi pârâți sunt proprietarii terenului în suprafață de 532,88 mp, teren pe care l-au cumpărat de la reclamantul M. F. și pentru care au plătit suma de 10.000.000 rol. După încheierea acestui contract s-a încheiat contractul în litigiu, iar obiectul acestuia din urmă nu putea să fie decât construcția din calupi, cu parter și etaj, acoperită cu tablă, neterminată, aflată pe terenul proprietatea pârâților. Pârâții au precizat că în prezent este vorba despre o construcție nouă compusă din parter și etaj, la parter cu living, dormitor, baie și hol, iar la etaj cu baie, hol și trei dormitoare, dotată cu termopane, centrală termică, izolată la interior, acoperită cu tablă, cu toate dotările și îmbunătățirile, balustrade de inox, gresie, faianță, obiecte sanitare, mobilată, etc. Au mai arătat că atunci când au cumpărat construcția, aceasta era neterminată, cu parterul insalubru, iar la etaj nu era decât zidită, iar tâmplăria era deteriorată, fiind într-o avansată stare de degradare, mai ales că avusese loc și un incendiu, iar anterior casa fusese locuită de reclamantul M. F.. Pârâții au precizat că imobilul casă este unul nou, făcut în integralitate de ei, iar reclamanta M. F. nu poate pretinde decât un drept de creanță, contravaloarea cotei de ½ din casa așa cum este descrisă în contractul atacat, respectiv suma de 60.000.000 rol potrivit evaluării făcute de părți în contract. Pârâții au mai arătat că reclamanta M. Fotinianu este în stare de neputință, că i-au acordat ajutorul ori de câte ori i-a solicitat, dar în ultimul an nu le-a mai solicitat ajutorul deoarece a pornit un proces de partaj împotriva lor, fiind nemulțumită de faptul că pârâtul este beneficiarul unui partaj testamentar și are în proprietate suprafața de 1050 mp situată în ., reclamanta dorind acest teren pentru a-l da fiicei sale și pentru a renunța la această cotă din casă. Au mai arătat că reclamanta are venituri suficiente și-și permite să mai întrețină o altă persoană care stă cu ea în gospodărie de la decesul soțului ei și care o ajută la treburile gospodărești. Pârâții au solicitat ca reclamanta să precizeze ce fel de ajutor dorește, în ce constă starea ei de neputință și au arătat că sunt de acord cu acest ajutor.
Pârâții au depus la dosar înscrisuri (notificarea nr. 1/27 ianuarie 2009, contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4084/28 iulie 2000 de BNPA Curtea de Argeș).
Reclamanții au mai depus la dosar înscrisuri (certificat de naștere M. G., certificat de căsătorie M. G., certificat de căsătorie M. D., certificat de naștere M. F., certificat de deces M. D., sentința civilă nr. 107/2 februarie 2011 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, carte de identitate M. F., dovadă reședință M. F., procura judiciară autentificată sub nr. 2074/29 iunie 2011 de BNP G. A., copie rezoluție acțiune, copie cerere de chemare în judecată, acte medicale, sentința civilă nr. 39/12 ianuarie 2011 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr. 903/2000, certificat de grefă din dosarul nr._ al Judecătoriei Curtea de Argeș, adeverință rol agricol), s-au interogat părțile (reclamantele M. F. și P. G. și pârâții), s-au audiat martorii N. V. M., C. N. S., D. E., D. E. și C. S..
Părțile au depus la dosar și concluzii scrise.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere autentificat sub nr. 284/9 ianuarie 2001 de BNPA Curtea de Argeș soții M. D. și M. F. au vândut în deplină proprietate și posesie fiului lor și soției acestuia, soții M. D.-D. și M. P., următoarea construcție din calupi, cu parter și etaj, acoperită cu tablă, neterminată, aflată pe un teren din intravilanul municipiului Curtea de Argeș, în .. 152B, județul Argeș. În cuprinsul contractului s-a menționat că această construcție se află pe un teren proprietatea cumpărătorilor, în suprafață de 532,88 mp, dobândit de aceștia prin cumpărare în timpul căsătoriei conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4084/28 iulie 2000 de fostul BNPA Curtea de Argeș. Despre imobilul ce a făcut obiectul contractului, s-a precizat că a fost dobândit de vânzători, prin edificare în timpul căsătoriei, cu contribuția bănească a cumpărătorilor. Prețul imobilului înstrăinat a fost stabilit la 60.000.000 lei, sumă ce constă în obligația cumpărătorilor de a le acorda întreținere și îngrijire vânzătorilor cu toate cele necesare traiului, la cerere și la vreme de neputință și boală, iar la deces să le facă toate obiceiurile creștinești, potrivit cu datina locurilor.
Vânzătorul creditor al întreținerii M. D. a decedat la data de 21 iunie 2001, moștenitorii săi fiind M. F., în calitate de soție supraviețuitoare, P. G., M. F. și M. D.-D., în calitate de descendenți.
De la data încheierii contractului, respectiv ianuarie 2001, o perioadă de timp relațiile dintre părți au fost bune, însă în martie 2009 reclamanta M. F. a formulat o acțiune în justiție prin care a solicitat rezoluțiunea contractului pentru neexecutarea obligației de întreținere, litigiul fiind soluționat prin sentința civilă nr. 107/2 februarie 2011 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, prin care s-a constatat perimată acțiunea.
În prezenta acțiune, introdusă la data de 8 octombrie 2012, formulată de reclamanta M. F. împreună cu reclamanții P. G. și M. F., se solicită rezoluțiunea contractului pentru neexecutarea obligației de întreținere atât față de defunctul M. D. cât și față de reclamanta M. F.. În motivarea acțiunii s-a arătat că debitorii obligației de întreținere, pârâții M. D.-D. și M. P., nu și-au îndeplinit niciodată obligația contractuală.
Potrivit art. 3 din Legea nr. 71 din 3 iunie 2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor. Așadar, pentru toate cererile din dosarul de față legea aplicabilă este Codul civil în forma în vigoare până la 1 octombrie 2011, deoarece contractul în litigiu este încheiat în anul 2001, astfel că motivarea soluției în fapt și în drept se va raporta la aceste dispoziții.
Contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere, fiind un contract nenumit, cu titlu oneros, aleatoriu, consensual și translativ de proprietate, i se aplică regulile generale din materia obligațiilor, înscrise în art. 1020 și art. 1021 Cod civil (în forma în vigoare anterior datei de 1 octombrie 2011), cu privire la condiția rezolutorie, aceasta fiind subînțeleasă dacă una dintre părți nu-și îndeplinește angajamentul luat. D. consecință, neexecutarea obligației față de beneficiar, creditorul întreținerii, îl îndreptățește pe acesta, față de care nu s-a îndeplinit obligația, să ceară desființarea convenției și restabilirea situației anterioare cu privire la toate bunurile care au făcut obiectul contractului.
Obiectul acțiunii în reprezintă rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere pentru neexecutarea culpabilă a obligației de întreținere de către debitorii acesteia față de ambii creditori.
Pârâții M. D.-D. și M. P. au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților P. G. și M. F., cu motivarea că aceștia nu au fost părți în contractul a cărei rezoluțiune se solicită.
Reclamantul are obligația să justifice atât calitatea procesuală activă, respectiv că există o identitate între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecații cât și calitatea procesuală pasivă, respectiv că există o identitate între persoana pârâtului și persoana care este obligată în același raport juridic.
Dreptul la întreținere este un drept personal și ca atare netransmisibil prin succesiune, stingându-se la moartea beneficiarului, dar acest caracter personal al creanței de întreținere nu influențează însă caracterul patrimonial al acțiunii în rezoluțiunea contractului. Chiar dacă obligația are ca obiect o prestație contractată intuitu personae, acțiunea în rezoluțiunea contractului pentru neexecutare are caracter patrimonial, astfel fiind, dreptul la acțiune se transmite asupra moștenitorilor, care îl pot exercita în cadrul termenului de prescripție.
Reclamanții P. G. și M. F. au dovedit cu actele de stare civilă depuse la dosar (certificate de naștere și certificat de căsătorie) că sunt moștenitori, în calitate de fiică și respectiv de fiu, ai defunctului M. D..
Față de aceste aspecte, se apreciază că reclamanții P. G. și M. F. justifică calitatea procesuală activă, astfel încât excepția invocată de pârâți este neîntemeiată, urmând a fi respinsă.
Pârâții M. D.-D. și M. P. au invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune pentru reclamanții P. G. și M. F., cu motivare că nici defunctul și nici acești reclamanți, în calitate de moștenitori ai defunctului, nu au formulat acțiunea în termenul general de prescripție de trei ani.
Potrivit disp. art. 18 din Decretul nr. 167 din 10 aprilie 1958, republicat, privitor la prescripția extinctivă, aplicabil în cauză, instanța judecătorească este obligată ca, din oficiu, să cerceteze, dacă dreptul la acțiune sau la executarea silită este prescris. Conform art. 1, art. 3 și art. 7 din Decretul nr. 167/1958, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege, termenul prescripției fiind de 3 ani, iar prescripția începe să curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită, iar în obligațiile care urmează să se execute la cererea creditorului precum și în acelea al căror termen de executare nu este stabilit, prescripția începe să curgă de la data nașterii raportului de drept.
Dreptul la exercitarea acțiunii în rezoluțiunea contractului în litigiu, pentru neexecutarea obligației de întreținere față de creditorul M. D., a intrat în patrimoniul celor doi moștenitori, reclamanții P. G. și M. F., de la data deschiderii moștenirii defunctului M. D., respectiv data de 21 iunie 2001. Astfel, prescripția dreptului la acțiune s-a împlinit în termenul general de trei ani, care a început să curgă de la data când s-a născut dreptul la acțiune, respectiv la data de 21 iunie 2004. Acțiunea de față a fost introdusă pe rolul instanței la data de 8 octombrie 2012, deci mult timp după împlinirea termenului de prescripție extinctivă.
Față de aceste aspecte, se apreciază că excepția prescripției dreptului la acțiune pentru reclamanții P. G. și M. F., excepție invocată de pârâți, este întemeiată, urmând a fi admisă și a se dispune respingerea ca prescrisă a acțiunii formulate de reclamanții P. G. și M. F. împotriva pârâților M. D.-D. și M. P..
Pe fondul cauzei, urmează a se analiza acțiunea formulată de reclamanta M. F. împotriva pârâților M. D.-D. și M. P.. Cât privește obligația rezultând dintr-o convenție de întreținere cu pluralitate de creditori și debitori, aceasta este indivizibilă, astfel, neexecutarea obligației față de unul dintre beneficiari îndreptățește pe cel față de care obligația nu s-a îndeplinit să ceară desființarea convenției și restabilirea situației anterioare cu privire la întregul imobil construcție înstrăinat. Astfel, reclamanta M. F. poate solicita rezoluțiunea contractului de întreținere în ceea ce privește neexecutarea obligației a cărei creditoare este ea, nu însă și pentru creditorul M. D., pentru aceleași argumente expuse anterior.
Esențial în cauză este să se stabilească care este măsura în care părțile contractului și-au îndeplinit sau nu obligațiile asumate, respectiv dacă pârâții debitori și-au îndeplinit obligația de întreținere față de reclamanta creditoare în condițiile prevăzute expres în contract. Dacă obligația de întreținere nu poate fi executată, în condițiile expres prevăzute în contract, din culpa creditorului obligației întreținerii, acțiunea acestuia în rezoluțiunea contractului urmează a fi respinsă, afară de cazul în care debitorul este de acord a se desființa contractul, situație în care este îndreptățit a obține întoarcerea valorii întreținerii date creditorului, care redobândește bunul. În cazul de față, creditoarea reclamantă a solicitat doar rezoluțiunea contractului, iar pârâții debitori au precizat că nu sunt de acord cu rezoluțiunea.
Prin aplicarea principiilor și regulilor generale de interpretare a contractelor, prevăzute de Codul civil (în forma în vigoare anterior datei de 1 octombrie 2011), fiind vorba despre un contract nenumit, clauzele contractuale neclare se interpretează în favoarea debitorului obligației de întreținere. În contractul în litigiu s-a prevăzut în mod expres că obligația cumpărătorilor de a le acorda întreținere și îngrijire vânzătorilor cu toate cele necesare traiului se va executa la cerere și la vreme de neputință și boală, iar la deces să le facă toate obiceiurile creștinești, potrivit cu datina locurilor. Deci cât privește perioada vieții creditorilor, executarea obligației de întreținere asumată de debitori este condiționată de două condiții cumulative, respectiv creditorii să ceară întreținere și să fie în neputință și boală. În cazul contractului de față, orice altă interpretare ar fi contrară clauzelor contractuale și dispozițiilor legale aplicabile. Pentru a fi în situația reținerii neexecutării culpabile a obligației de întreținere asumate de debitori, trebuie deci ca reclamanta creditoare să facă dovada că a cerut prestarea întreținerii, că se află în stare de neputință și boală și că debitorii nu și-au îndeplinit obligația în aceste condiții.
În ceea ce o privește pe reclamanta M. F., din coroborarea înscrisurilor depuse la dosar, în special actele medicale, precum și din relatările martorilor, a rezultat în mod clar că aceasta are o stare de sănătate precară, starea sa agravându-se în ultimul an, de când s-a operat. S-a mai dovedit că până în decembrie 2012, în gospodăria reclamantei a locuit un bărbat care o ajuta pe aceasta la toate treburile gospodărești, iar reclamanta și-a mai făcut și singură treburile (inclusiv tăiatul de lemne cu drujba) până în urmă cu cca. un an de zile, când s-a operat.
Referitor însă la condiția ca reclamanta să fi cerut pârâților prestarea întreținerii, nu rezultă îndeplinirea acesteia. Din probele administrate, în special interogatorii, înscrisuri și martori, rezultă că în realitate relațiile dintre părți au fost bune până în momentul declanșării litigiului referitor la revendicarea unui teren, moment din care reclamanta și-a manifestat constant dorința stricării contractului de întreținere. Nici prin cererile formulate în instanță și nici prin susținerile în cadrul proceselor sau față de martori, reclamanta M. F. nu a solicitat vreodată ca pârâții să-i presteze întreținere, ci a arătat doar că dorește rezoluțiunea contractului. Reclamanta nu a făcut dovada că a cerut vreodată pârâților întreținere, iar până în decembrie 2012 a avut și ajutor în curte, respectiv o persoană numită „V.”, deci până atunci nici nu a fost în stare de neputință. Chiar și din notificarea nr. 1/27 ianuarie 2009, anterioară declanșării acestui litigiu, rezultă că motivul real pentru care reclamanta solicită rezoluțiunea contractului de întreținere este acela că este nemulțumită de nerespectarea de către pârâți ai unei înțelegeri care avea obiect un schimb de imobile, respectiv pârâții să nu mai aibă nicio pretenție în ceea ce privește terenul situat în Curtea de Argeș, ., județul Argeș, iar reclamanta să le lase în deplină proprietate și posesi imobilul casă situat în Curtea de Argeș, .. 152B, județul Argeș (exact imobilul casă care a făcut obiectul contractului de întreținere, care deci era deja proprietatea pârâților din anul 2001). Referitor la acest imobil, atât din recunoașterile reclamantei cât și din depozițiile martorilor a rezultat că în prezent este o construcție nouă, complet diferită față de cea din anul 2001, care a făcut obiectul contractului în litigiu, transformarea acestui imobil fiind realizată exclusiv de pârâți ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere.
Potrivit normelor generale aplicabile în materie contractuală, referitor la obligația de a face, cu excepția cazului în care prin contract se stabilește un alt loc de executare, întreținerea trebuie prestată la domiciliul beneficiarului, or în cazul de față nu s-a stabilit nici o clauză referitoare la acest aspect, astfel încât obligația de întreținere trebuia executată de către pârâți prin prestarea întreținerii la domiciliul reclamantei, acesta locuind în aceeași localitate cu pârâții, Curtea de Argeș, dar în altă locuință, situată pe altă stradă, dar în apropriere, la câteva minute de mers de jos.
Referitor la comportamentul pârâților, prestarea întreținerii către reclamantă și culpa în neexecutarea obligațiilor, au relatat atât părțile la interogatorii cât și martorii audiați. Deși cu privire la relațiile dintre părți, lucrările efectuate la imobilul casă după încheierea contractului și motivul pentru care reclamanta dorește să se desființeze actul, s-au relatat aspecte similare, despre comportamentul părților și prestarea întreținerii susținerile au fost în parte contradictorii.
La interogatoriul ce i-a fost luat reclamantei M. F., la cerere pârâților, reclamanta a recunoscut că pârâții au făcut îmbunătățiri și au schimbat imobilul casă (întrebarea nr. 6), că defunctul M. D. nu a formulat nicio acțiune împotriva pârâților având ca obiect desființarea contractului (întrebarea nr. 9), că pârâții au dus-o de două ori la spital, atunci când le-a solicitat ajutorul (întrebarea nr. 11), că pârâții au ajutat-o cu tractorul, la tăiat de lemne și la prune (întrebarea nr. 12), că nu are curaj să le ceară să o întrețină (întrebarea nr. 13), că a pornit acest proces ca urmare a faptului că pârâții au promovat o acțiune în revendicare împotriva ei (întrebarea nr. 14), că a avut un chiriaș care o ajuta în gospodărie (întrebarea nr. 15), că nu vrea ajutor de la pârâți ci vrea să le strice actul pe casă (întrebarea nr. 16) și că relațiile dintre părți au fost bune până în urmă cu doi ani și jumătate (întrebarea nr. 20).
La interogatoriul ce le-a fost luat pârâților, la cererea reclamantei, pârâții au recunoscut că i-au ajutat pe cei doi creditori, M. D. și M. F., de câte ori aceștia le-au cerut, așa cum s-a trecut în contract și de câte ori au avut nevoie, atât acasă cât și la spital, inclusiv cu pomenile de până la un an pentru defunct (întrebările nr. 4, nr. 5, nr. 7, nr. 8, nr. 9 și nr. 13), precum și că nu sunt de acord cu rezoluțiunea contractului (întrebarea nr. 18).
Martorul N. V. M., care a arătat că le cunoaște pe părți de la biserică, a relatat că nu știe nici când și nici de ce s-a stricat relațiile dintre părți, care înainte se înțelegeau și bine și rău. A mai arătat că pârâții au făcut îmbunătățiri la casa în litigiu, care acum este finisată de patru stele, că el a dus-o pe F. la spital cu mașina pârâtului, iar reclamanta era bucuroasă de acest lucru. Martorul a mai precizat că au mai fost perioade în care mama și fiul nu s-au înțeles, că au mai avut procese, totul pornind de la pământul pe care fiul îl are de la bunica lui, că după primul proces s-au împăcat, dar acum iar s-au certat. Martorul a mai arătat că până în urmă cu doi ani de zile, de când nu mai este el la biserică și nu mai știe cum se înțeleg părțile, F. era supărată că avea procese cu fiul ei, dar nu spunea ceva anume despre acesta și nu se plângea de comportamentul lui în afară că aveau procese.
Martorul C. N. S., care este coleg de serviciu cu pârâtul, a relatat despre lucrările efectuate de pârât la casa în litigiu, dar și că în urmă cu cca. doi ani de zile mama pârâtului venea în vizită la pârâți, iar relațiile dintre părți erau bune, martorul asistând la maxim 3-4 întâlniri între mamă și fiu. De la pârât, martorul a aflat că acesta fusese la spital la București pentru o operație a reclamantei. A mai arătat că a fost și în casa reclamantei de 2-3 ori și o dată l-a ajutat pe pârât să facă o lucrare la centrala termică, în urmă cu cca. 3-4 ani, iar altă dată a fost singur și a schimbat niște conducte de apă.
Martora D. E., care este vecină cu reclamanta, a relatat că nu l-a văzut pe pârât la muncă în gospodăria reclamantei, iar când avea nevoie de ajutor, F. punea pe cineva să o ajute. Martora a arătat că reclamanta nu i-a spus că le-ar fi cerut ajutorul pârâților și că aceștia ar fi refuzat-o. A mai arătat că F. a fost operată și a fost îngrijită de fiica ei și nu de pârâți. De la reclamantă, martora a aflat că pârâtul i-a montat un calorifer și i-a cerut bani pentru acesta, că F. își cumpără singură medicamente și lemne și găsește oameni să o ajute la lemne, inclusiv pe martoră. A mai relatat că în urmă cu câteva luni de zile, când venise pârâtul să măsoare pentru cadastru pentru un proces cu pământul, a auzit cum pârâtul îi vorbea urât mamei sale, insultând-o. A mai precizat că și înainte de acest moment, când venea pârâtul se certa cu F., dar martora nu știe ce își spunea sau despre ce. A mai arătat că F. are nevoie de îngrijire, chiar martora mergând de multe ori la ea și făcându-i frecție, masaj, etc. Martora a mai menționat că mama ei vitregă, martora D. E., și F. au fost mereu apropiate și s-au ajutat una pe alta. A mai arătat că până în decembrie 2012 în curtea reclamantei a locuit un bărbat, V., care o ajuta pe F. la toate treburile, bărbat care avea și el pensie, primea de la reclamantă în schimbul muncii diverse bunuri de care avea nevoie, locuind acolo încă de când trăia D., de mai mult de 10 ani. a mai precizat că F. re pensie, dar se mai vaită câteodată că nu îi ajung banii, precum și că F. este nemulțumită de fiul ei pentru că acesta a zic că vrea să o scoată afară din casa în care locuiește în prezent.
Martora D. E., care este vecină cu reclamanta, a relatat că, încă din timpul vieții lui D., Fotina venea la ea și se plângea că pârâtul vrea să o dea afară din casa în care locuiește și în prezent. A arătat că nu i-a văzut pe pârâți la muncă în gospodăria reclamantei și că aceasta nu i-a spus nici de vreun act și nici că ar fi trebuit să-i îngrijească cineva. A mai relatat că ultima dată când a venit cu măsurătoarea la pământ, pârâtul a făcut scandal și i-a strigat lucruri urâte reclamantei. Și înainte se mai certau mama și fiul, dar martora mu știe ce își spuneau, precizând că înainte pârâtul îi vorbea frumos reclamantei, dar de când a intervenit procesul cu pământul îi vorbește urât. Martora a mai arătat că F. își cumpără singură medicamentele, se duce singură la medic, își taie singură lemnele pentru foc cu drujba și cheamă câte un vecin să i le spargă, pe banii ei. A mai precizat că F. are pensie dar are nevoie de ajutor și în curte și în casă. Martora a arătat că nu poate să precizeze când, dar ea crede că reclamanta s-a dus la pârâți să le ceară ajutorul, nu știe ce ajutor, dar F. i-a spus că fiul ei nu a venit să o ajute și i-a spus că el are serviciu și nu are timp.
Martorul C. S., care locuiește la . reclamantă, a relatat că în ultimii ani l-a ajutat pe D. la diverse munci agricole și în gospodărie, deci anterior anului 2001 când s-a încheiat contractul dintre părți. Despre F. a arătat că este bolnavă și că este ajutată de fiica ei, mai ales de când a murit V., curățenie prin casă și prin curte făcând chiar martorul și soția lui, la cererea reclamantei. Martorul a precizat că de când au început să se judece pentru pământ și pentru casă, reclamanta a început să se plângă că fiul ei, pârâtul, nu o respectă și o jignește, completând că și înainte se plângea că vine doar din când în când și că nu o ajută. A mai arătat că de când s-a operat, de cca. un an de zile, Fotina nu se mai descurcă singură și apelează la martor și la soția acestuia pentru diverse treburi. A mai arătat că F. plânge și spune că nu se mai înțelege cu fiul ei, care a amenințat-o că o dă afară din casă, precizând martorul că nu știe de ce pârâții au pretenții la casa în care stă reclamanta. Martorul a arăta că ultima dată când F. i s-a plâns de fiul ei a fost până în Crăciunul 2012. A mai precizat că fiica reclamantei, G. locuiește în aceeași curte cu F. și o ajută atunci când nu este la serviciu, lucrând program normal la magazin.
Din relatările martorilor rezultă deci cu claritate că singurele nemulțumiri ale reclamantei sunt cele legate de litigiul referitor la un imobil pământ, moment în care s-au stricat relațiile dintre părți, că reclamanta a fost ajutată ori de câte ori le-a cerut ajutorul pârâților, că pârâții nu au refuzat vreo solicitare a reclamantei, că reclamanta nu a fost în stare de nevoie cât timp a avut în permanență ajutorului numitului V., respectiv până în decembrie 2012, că nici ulterior nu le-a cerut pârâților sprijinul, mai ales că relațiile dintre ea și fiul ei s-au deteriorat. Singurele referire la o solicitare de ajutor a reclamantei la care pârâtul nu a răspuns sunt cele ale martorei D. E., care însă a arătat că ea crede că reclamanta i-ar fi cerut ajutor pârâtului, fără să poată relata în ce moment, pentru ce anule și ce a făcut reclamanta. Față de celelalte mențiuni ale aceleiași martore, care cuprind și aspecte contrazise de celelalte probe (de exemplu că reclamanta s-ar fi plâns încă din timpul vieții lui D., că pârâtul vrea să o dea afară din casa în care locuiește și în prezent, în timp ce reclamanta a precizat că relațiile cu fiul ei au fost bune până în 2009), este evident că împrejurarea relatată este ulterioară declanșării litigiului dintre părți, după decesul numitului V., și puțin credibil că reclamanta i-ar fi cerut ajutorul pârâtului în condițiile în care și-a exprimat mereu intenția de a-i strica actul de întreținere și niciodată de a primi întreținere de la pârâți. Și despre comportamentul urât al pârâtului față de reclamantă s-a relatat numai după momentul pornirii acțiunii în revendicare, respectiv după ce s-a efectuat expertiza în acel dosar. Evident că din momentul în care reclamanta s-a hotărât să desființeze contractul de întreținere, nemulțumită de procesul de revendicare introdus de pârât, nu le-a mai cerut ajutorul pârâților ci a apelat la alte persoane, mai ales după decesul numitului V.. O astfel de atitudine a creditoarei reclamante, care nu le-a cerut, potrivit clauzelor contractuale, prestarea întreținerii și îngrijirii debitorilor pârâți, exclude culpa debitorilor, fiind imputabilă reclamantei neexecutarea contractului în condițiile convenite. Din depozițiile martorilor și din recunoașterile parțiale la interogatoriu ale reclamantei a rezultat că timp de cca. opt ani de zile de la încheierea contractului în litigiu relațiile dintre părți au fost bune, iar pârâții au ajutat-o pe reclamantă când aceasta le-a cerut ajutorul. Pârâții și-au îndeplinit deci obligațiile contractuale, prestând întreținere reclamantei în condițiile convenite expres, respectiv la cererea reclamantei.
Cu privire la procesul care a generat stricarea relațiilor dintre părți, se reține că, în primă instanță, a fost admisă acțiunea în revendicare formulată de M. D.-D. împotriva mamei sale, M. F. referitor la terenul de 1.050 mp situat în Curtea de Argeș, ., județul Argeș. Anterior apariției discuțiilor referitoare la terenul menționat în acel dosar, nu s-a dovedit că ar fi existat vreo împrejurare în care reclamanta să le fi cerut pârâților ajutorul iar pârâții să fi refuzat să-l acorde, astfel încât nu se poate reține că există o neexecutare culpabilă a obligației contractuale de întreținere de către debitori, în condițiile convenite expres de părți. Faptul că în prezent relațiile dintre părți sunt tensionate nu face de plano imposibilă executarea contractului de întreținere în litigiu, existând posibilitatea pentru creditoarea întreținerii să solicite atât prestarea întreținerii în natură, cât și transformarea în bani a obligației de întreținere, desigur în condițiile contractului, adică executarea la cererea creditoarei, în condițiile stării de neputință și boală. Opțiunea cu privire la acest aspect îi aparține creditoarei, dar potrivit disp. art. art. 723 Cod procedură civilă (în forma în vigoare anterior datei de 15 februarie 2013, drepturile procedurale trebuie exercitate cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege. În cazul de față, reclamanta M. F. a precizat că dorește rezoluțiunea contractului de întreținere deoarece pârâtul M. D.-D. nu a respectat convenția cu privire la terenul din . se poate reține că și-a exercitat cu bună-credință și potrivit scopului în vederea căruia a fost recunoscut de lege dreptul la acțiunea în rezoluțiune.
Din coroborarea probelor administrate în cauză rezultă deci că acțiunea formulată de reclamanta M. F. împotriva pârâților M. D.-D. și M. P. este neîntemeiată, urmând ca, în baza art. 1020 și art. 1021 Cod civil (în forma în vigoare anterior datei de 1 octombrie 2011), să fie respinsă.
În baza art. 274 Cod procedură civilă (în forma în vigoare anterior datei de 15 februarie 2013), fiind în culpă procesuală, vor fi obligați reclamanții M. F., P. G. și M. F. la cheltuieli de judecată către pârâți, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților P. G. și M. F., excepție invocată de pârâți.
Admite excepția prescripției dreptului la acțiune pentru reclamanții P. G. și M. F., excepție invocată de pârâți.
Respinge ca prescrisă acțiunea formulată de reclamanții P. G. și M. F., ambii domiciliați în municipiul Curtea de Argeș, ., județul Argeș, împotriva pârâților M. D.-D. și M. P., ambii domiciliați în municipiul Curtea de Argeș, .. 152B, județul Argeș.
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta M. F., domiciliată în municipiul Curtea de Argeș, ., județul Argeș, împotriva pârâților M. D.-D. și M. P., ambii domiciliați în municipiul Curtea de Argeș, .. 152B, județul Argeș.
Obligă pe reclamanții M. F., P. G. și M. F. la 500 lei cheltuieli de judecată către pârâți.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13 mai 2013.
PREȘEDINTE,GREFIER,
M. U. C. G.
Red.M.U
Tehnored.C.G/ 7 ex/24.07.2013
| ← Grăniţuire. Sentința nr. 489/2013. Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ | Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 488/2013.... → |
|---|
