Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 896/2014. Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 896/2014 pronunțată de Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ la data de 26-08-2014 în dosarul nr. 1798/216/2014
Dosar nr._ Ordonanță președințială
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CURTEA DE ARGEȘ
Operator de prelucrare a datelor cu caracter personal numărul 5012
COMPLET SPECIALIZAT MINORI ȘI FAMILIE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 896
Ședința publică de la 26 august 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE M.-M. B.
Grefier S. E.
Pe rol judecarea cauzei civile de minori și familie privind pe reclamanta D. C. și pe pârâtul S. I.-V., având ca obiect ordonanță președințială – stabilire locuință minor.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns avocat C. B., pentru reclamantă, în baza împuternicirii avocațiale numărul 37/30 iunie 2014 eliberată de Baroul Argeș, pârâtul personal și asistat de avocat L. M., în baza împuternicirii avocațiale nr. 43/14 august 2014 eliberată de Baroul Argeș, martorul B. N., lipsind reclamanta.
Procedura îndeplinită în mod legal, conform dispozițiilor art. 153 alin. 1 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează obiectul cauzei, precum și faptul că pricina se află la al patrulea termen de judecată, aspect pe care instanța îl constată.
Instanța procedează la audierea martorului B. N. - încuviințat pârâtului, cu respectarea dispozițiilor art. 318-323 Cod procedură civilă, declarația acesteia fiind consemnată și atașată la dosarul cauzei.
Apărătorul pârâtului depune la dosarul cauzei un set de înscrisuri pe care precizează că l-a comunicat și reclamantei prin apărător.
Apărătorul reclamantei depune la dosarul cauzei o adeverință medicală pe care o comunică și pârâtului.
Părțile precizează că nu mai au alte cereri de formulat, solicitând judecarea cauzei.
Instanța constată că nu mai sunt cereri de formulat în cauză, motiv pentru care acordă cuvântul pentru dezbateri.
Apărătorul reclamantei, avocat C. B., având cuvântul, solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, urmând a se schimba locuința minorului de la tatăl pârât la mama reclamantă, la adresa indicată în cererea de chemare în judecată, întrucât au avut loc schimbări majore de la data pronunțării hotărârii judecătorești din luna februarie 2014 și până în prezent. La momentul pronunțării hotărârii judecătorești anterioare s-a reținut că pârâtul deține în proprietatea sa două imobile și de asemenea că realizează venituri. În prezent, așa cum rezultă chiar din răspunsul la interogatoriu al pârâtului, acesta nu are în proprietatea sa niciun imobil, casa în care s-a stabilit locuința minorei este casa părintească a pârâtului. De asemenea, pârâtul nu a făcut dovada veniturilor realizate. La dosarul cauzei s-a depus un contract de muncă, neînregistrat însă la organele abilitate. În opinia reclamantei, pârâtul nu a făcut dovada veniturilor pe care pretinde că le realizează. De asemenea, pârâtul nu are o casă în proprietatea sa, casa de la Bădești nu are nici măcar baie și apă curentă. Apreciază că s-a schimbat radical situația avută în vedere la momentul pronunțării hotărârii inițiale. Reclamanta are toate condițiile necesare pentru a se stabili locuința minorei la adresa sa de domiciliu. Are în proprietatea sa un apartament, realizează venituri de cca. 1700 lei pe lună. Din referatul de anchetă socială întocmit de către Primăria S. rezultă că minora este foarte apropiată de mama sa. Minora are vârsta de 2 ani și 7 luni. Instanța ar trebui să țină cont că minora este foarte apropiată de mama sa și de asemenea atașată de mediul în care trăiește. Copilul merge la o creșă – grădiniță, unde a legat prietenii. Apreciază că locul minorei ar trebui să fie lângă mama ei, avându-se în vedere și vârsta acesteia. Pârâtul nu are condiții optime pentru minoră. Casa de la Bădești are doar trei camere, fără baie, iar în curtea casei se mai află un imobil deținut de fratele pârâtului. Pârâtul nu a făcut dovada veniturilor sale. Cu cheltuieli de judecată.
Apărătorul pârâtei, avocat L. M., având cuvântul, solicită respingerea cererii, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 996 Cod procedură civilă. La acest moment ne aflăm în imediata apropiere a pronunțării deciziei Tribunalului Argeș, respectiv în februarie 2014. Acea hotărâre nu s-a putut pune în executare. Prin prisma motivării deciziei de către Tribunalul Argeș se trage concluzia că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 996 Cod procedură civilă. La filele 129 și următoarele din dosar se află actele de executare silită. Chiar după pronunțarea hotărârii prin care se stabilea locuința minorei la tată, s-a încercat punerea în executare a acestei hotărâri, însă fără nicio finalitate. Nu s-a putut pune în executare decizia instanței. Tribunalul a reținut că pârâtul realizează venitul minim pe economie. Contractul de muncă ce se află la dosarul cauzei nu este înregistrat întrucât la acest moment evidența angajărilor se face în sistem electronic, acest contract purtând numărul de înregistrare în programul REVISAL. De asemenea, s-a reținut de către Tribunalul Argeș că pârâtul locuiește în casa părintească, care conform tradiției rămâne fiului cel mic. Apreciază că reclamanta săvârșește un abuz de drept. În imobilul pe care pretinde că îl deține reclamanta nu locuiește nimeni, întrucât la avizierul blocului, pe fișa de cheltuieli de întreținere, în dreptul apartamentului reclamantei, apar 0 – persoane, 0 lei cheltuieli. Reclamanta, după nașterea fetiței, a plecat în Italia, iar minora a locuit la tatăl său. Martora reclamantei a fost martoră de serviciu, fiind propusă în calitate de martor în toate procesele purtate între părți. De asemenea, această martoră recunoaște că știe toate cele declarate de la reclamantă. Ancheta socială încheiată de către Primăria S. este nereală, având în vedere că reclamanta nu locuiește în acel imobil. Inițial pârâtul formulase cerere de stabilire a unui program de vizitare minor, program la care reclamanta s-a opus vehement. Reclamanta însă, după pronunțarea deciziei Tribunalului, a formulat cerere de stabilire program vizită minor, hotărâre față de care pârâtul nu a exercitat calea de atac, apreciind că este o normalitate ca minora să aibă legături cu ambii părinți.
INSTANȚA
Deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată sub nr._ /24 iunie 2014, reclamanta D. C. l-a chemat în judecată pe pârâtul S. I. V. solicitând, pe calea procedurii ordonanței președințiale reglementate de art. 996 și următ. C.pr.civ., următoarele:
- modificarea măsurii privind stabilirea locuinței minorei S. M. V. la tată, în sensul stabilirii domiciliului la mamă, la adresa din mun. S., ., ., .;
- exercitarea în comun a autorității părintești asupra minorei S. M. V.;
- obligarea pârâtului la plata unei pensii de întreținere în cuantum de ¼ din venitul minim pe economie, începând cu data formulării prezentei acțiuni și până la majoratul minorei;
- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
S-a solicitat la executarea să se facă fără somație și trecerea unui termen.
În motivarea cererii s-a arătat că între părți a existat o relație de concubinaj, din care a rezultat minora S. M. V., născută la data de 14 octombrie 2011.Relația lor s-a destrămat în anul 2013, pârâtul fiind foarte agresiv și neocupându-se de bunăstarea familiei. Cei doi au locuit o vreme la domiciliul părinților pârâtului din ., după care, la 1 martie 2012, ei s-au mutat în apartamentul reclamantei din S. - B.. Din cauza neajunsurilor și a faptului că pârâtul nu avea serviciu, părțile au decis ca reclamanta să plece la muncă în străinătate, iar după scurt timp să vină acolo și pârâtul cu minora. Pârâtul nu a mai vrut să vină în Italia și astfel, după 3 luni de zile, reclamanta s-a întors în țară. Ea s-a dus la vechiul lor de muncă din B., iar pârâtul și minora au locuit o vreme la părinții lui. Mama venea să-și vadă fetița doar în week-end. După data de 17 martie 2013 pârâtul i-a interzis reclamantei s-o mai vadă pe minoră, reclamanta fiind și agresată fizic și verbal de el și părinții lui.
D. C. a formulat astfel o cerere la instanță, solicitând, pe calea ordonanței președințiale, să se dispună exercitarea în comun a autorității părintești asupra fetiței, stabilirea locuinței acesteia la reclamantă și plata de către pârât a pensiei lunare de întreținere. Soluția instanței a rămas definitivă și reclamantei i s-a admis cererea pentru emiterea ordonanței președințiale.
Pârâtul a formulat pe rolul instanței și el o acțiune de fond prin care a solicitat să se stabilească locuința minorei la domiciliul său. După ce Judecătoria Curtea de Argeș i-a respins cererea și a stabilit locuința minorei la reclamantă, Tribunalul Argeș, prin decizia de apel nr. 150/26 februarie 2014, a casat soluția și a stabilit domiciliul minorei la tată și obligarea mamei la pensia de întreținere lunară. Tribunalul a reținut că pârâtul are condiții mai bune de locuit, două case în . situație financiară mai bună, fiind și cel care și-a dorit copilul mai mult.
Reclamanta a susținut că de la pronunțarea acestei decizii și până la data de 20 iunie 2014 s-au schimbat împrejurările carte au condus la stabilirea domiciliului minorei la tată, invocând dispozițiile art. 403 C.civ. și art. 46 din Legea 71/2011. Pârâtul nu mai are mijloace financiare pentru a crește fetița, nu deține o locuință proprietate personală, iar la locuința părinților săi, unde stă minora acum, nu are apă curentă și baie. De asemenea, bunicii paterni suferă de o . boli specifice vârstei de peste 70 de ani pe care o au și copilul ar avea de suferit și i s-ar putea afecta sănătatea, el având doar vârsta de 2 ani și 7 luni. Mama este pusă în situația de a nu-și putea vedea fetița, iar între domiciliul său și cel al minorei este o distanță considerabilă. Reclamanta are condiții superioare de creștere a copilului față de cele oferite de pârât, iar minora are nevoie acum mai mult de mamă decât de tată.
Reclamanta a depus la dosar: decizia civilă nr. 117/13 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr._, sentința civilă nr. 465/24 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, rezoluția de neîncepere a urmăririi penale din 30 decembrie 2013 dată de P. de pe lângă Judecătoria B. în dosarul nr._/P/2013 și referatul cu propunerea de a nu se începe urmărirea penală asupra pârâtului, certificatul de naștere al minorei, adeverința nr. 2118/20 martie 2013 eliberată de . București, sentința civilă nr. 658/25 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._, anchetele psihosociale efectuate la domiciliile părților în dosarul nr._ al Judecătoriei Curtea de Argeș, decizia civilă nr. 150/26 februarie 2014 a Tribunalului pronunțată în dosarul nr._, adresa AJOFM Ilfov nr. 592/17 ianuarie 2014 transmisă către executorul judecătoresc V. I..
Judecătorul căruia i-a fost repartizată inițial cauza pentru a fi judecată a formulat cerere de abținere, cerere admisă prin încheierea de ședință din 27 iunie 2013 pronunțată de un alt judecător. Apoi pricina a fost repartizată aleatoriu la completul de față.
S-au efectuat și anchetele psihosociale în acest dosar la domiciliile actuale ale părților, s-au luat interogatorii părților și s-au audiat martorii B. T. și B. N..
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiată. Pârâtul a confirmat situația de fapt inițială prezentată de reclamantă vis-a-vis de relația lor de concubinaj și de nașterea fetiței, însă a susținut că reclamanta nu respectă dispozițiile deciziei civile nr. 150/26 februarie 2014 a Tribunalului Argeș și, deși minorei i s-a stabilit prin acea hotărâre domiciliul la tată, el nu a putut să se bucure de acest lucru fiindcă D. C. a luat-o pe minoră de 5 luni de zile și nu știe nici unde locuiesc amândouă. Pârâtul nu a putut niciodată s-o i-a în domiciliul comun ori să-și petreacă timp cu ea. Reclamanta mai are o fiică și nici aceasta nu vrea să meargă la ea, deși există un program de vizitare a acelei minore. Mama nu urmărește decât să obțină pensie de întreținere pentru fetiță, ea având pe rol dosare de executare silită. Nu s-a schimbat nimic din împrejurările reținute de Tribunalul Argeș la pronunțarea soluției din 26 februarie 2014.
Pârâtul a mai depus la dosar înscrisuri din care rezultă că s-a început executarea silită a reclamantei privind decizia civilă nr. 150/26 februarie 2014 a Tribunalului Argeș, unele acte medicale privitoare la minora C. D.-S., unele acte de urmărire penală din dosarul nr. 4578/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B., cererea de înscriere la grădiniță a minorei S. M.-V. pentru anul 2012/2013, contractul individual de muncă nr. 1623/25 august 2011, decizia privind stabilirea indemnizației pentru creșterea copilului primită de reclamantă pentru minoră, o listă privind cheltuielile comune de întreținere la apartamentul reclamantei din S. pentru luna iulie 2014, o adeverință de la grădinița unde este înscrisă minora S. M. V. privind prezența acesteia la unitatea de învățământ.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Reclamanta D. C. și pârâtul S. I.-V. au avut o relație de concubinaj, locuind împreună atât în domiciliul reclamantei din S., cât și în domiciliul părinților pârâtului din satul Bădești, . în .. Din relația părților a rezultat minora S. M.-V., născută la data de 14 octombrie 2011, filiația față de ambii părinți fiind stabilită încă de la nașterea minorei.
În prezent, reclamanta și pârâtul au domicilii diferite, minora se află cu reclamanta, între părți purtâdu-se mai multe litigii cu privire la relațiile de familie ale acestora.
Potrivit dispozițiilor art. 996 Cod procedură civilă, instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, dar pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.
Din textul de lege care reglementează ordonanța președințială rezultă că aceasta are un domeniu restrâns și strict de aplicare și este admisibilă și în materia raporturilor de familie, dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții: existența aparenței de drept în favoarea reclamantului, existența unui caz grabnic, caracterul provizoriu al măsurii și neprejudecarea fondului.
Potrivit dispozițiilor art. 919 Cod procedură civilă, instanța poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei, iar conform dispoziților art. 260 cod civil se instituie principiul egalității în fața legii a copiilor din afara căsătoriei cu cei din căsătorie.
Astfel, dispozițiilor art. 919 Cod procedură civilă sunt aplicabile și în cazul copilului din afara căsătoriei pe tot timpul procesului cu privire la exercitarea autorității părintești, stabilirea locuinței și obligației de întreținere.
Existența aparenței de drept în favoarea unei persoane este o chestiune relativă, care nu poate fi stabilită în abstract, ci doar prin raportare la persoana căreia i se opune dreptul în cadrul unui raport juridic. Aparența de drept este în favoarea reclamantului dacă poziția acestuia, în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanța președințială, este preferabilă din punct de vedere legal, în condițiile unei sumare caracterizări și analize a situației de fapt.
Situația de fapt este una complexă, însă dat fiind obiectul prezentei cereri de ordonanță președințială, nu se pot analiza aspecte legate de fondul cauzei, de existența drepturilor invocate de părți, ci doar aparența dreptului în favoarea reclamantei, în condițiile în care atât reclamanta, în calitate de mamă, cât și pârâtul, în calitate de tată, în egală măsură, justifică drepturile ce decurg din exercitarea autorității părintești asupra fiicei lor minore. Esențial în cauză este deci să se aprecieze aparența de drept în favoarea reclamantei cu respectarea principului interesului superior al copilului (potrivit dispozițiilor art. 486 Cod civil, care prevăd că ori de câte ori există neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești, instanța de tutelă, după ce îi ascultă pe părinți și luând în considerare concluziile raportului referitor la ancheta psihosocială, hotărăște potrivit interesului superior al copilului, coroborat cu art. 263 alin. 1 Cod civil, care prevede că orice măsură privitoare la copil, indiferent de autorul ei, trebuie luată cu respectarea interesului superior al copilului).
Pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș s-a înregistrat și cererea de drept comun formulată de către reclamantă, cerere ce are un conținut identic cu cea de față și care face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Curtea de Argeș (f. 152-156).
Din probele dosarului rezultă că în prezent minora a fost luată de la pârât de către reclamantă și stă cu aceasta în județul B., iar pârâtul nu a putut să se bucure de efectele deciziei civile nr. 150/26 februarie 2014 a Tribunalului Argeș, prin ce se stabilise la domiciliul său locuința minorei. El a și demarat procedura de executare silită împotriva reclamantei, însă până acum nu a fost rezolvată situația.
Potrivit art. 403 C.civ., în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, la cererea oricărui dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau procurorului.
Aceste dispoziții legale se aplică și copiilor din afara căsătoriei.
De la data de 26 februarie 2014 și până la 20 iunie 2014, când reclamanta a formulat cererea de față, nu a putut să se schimbe nimic din împrejurările care au fost stabilite de către Tribunalul Argeș în decizia la care ne-am referit mai sus, câtă vreme pârâtul nu s-a bucurat de efectele acesteia. Minora nu a stat la domiciliul său, el nu a putut să-și exercite autoritatea părintească asupra sa și deci nu se poate aprecia dacă această autoritate exercitată s-a făcut în defavoarea minorei, pentru a putea stabili că acum există un alt interes superior al acesteia ca ea să locuiască la mamă.
Aparența dreptului la care se referă art. 996 C.pr.civ. nu este în favoarea reclamantei, ci în favoarea pârâtului, el fiind cel care trebuia să-i asigure locuința minorei la domiciliul lui, așa acum s-a stabilit prin hotărârea judecătorească definitivă.
Împrejurarea că pârâtul nu ar fi avut o perioadă un loc de muncă stabil, precum și faptul că el nu ar avea o locuință proprietate personală nu sunt de natură să fie apreciate ca împrejurări care să conducă la admisibilitatea unei cereri pe calea ordonanței președințiale, ci acestea se pot analiza într-un litigiu de drept comun și trebuie să afecteze creșterea și educarea minorei în concret, nu doar presupunându-se în abstract acest lucru de către cealaltă parte.
Faptul că reclamanta nu a respectat dispozițiile deciziei Tribunalului Argeș cu privire la locuința minorei face instanța să creadă că aceasta este de rea-credință și nu urmărește decât un scop personal, folosind minora în tranșarea unor conflicte de altă natură existente doar între ea și pârât.
Cei doi martori audiați au relatat cu preponderență aspecte privind situația de fapt existentă între părți înainte de momentul promovării cererii care face obiectul acestui proces, acele aspecte fiind analizate deja în cadrul litigiului de drept comun care a făcut obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Curtea de Argeș.
În raport de cele ce precedă, în baza art. 998 C.pr.civ., instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantei.
Pârâtul nu a solicitat cheltuieli de judecată și nici nu le-a dovedit.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta D. C., domiciliată în mun. S., ., ., ., CNP_, împotriva pârâtului S. I. V., domiciliat în Pitești, ., .. bet.1, ., cu reședința în ., nr. 31 A, jud. Argeș, CNP_.
Cu apel în 5 zile de la pronunțare. Apelul se depune la Judecătoria Curtea de Argeș.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 august 2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
M. M. B. S. E.
Red. Jud. M.M.B
Tehnored.. A.D.
4 ex./3 .09.2014
| ← Ordin de protecţie. Sentința nr. 1054/2014. Judecătoria... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 21/2014. Judecătoria CURTEA... → |
|---|
