Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 282/2016. Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 282/2016 pronunțată de Judecătoria CURTEA DE ARGEŞ la data de 25-02-2016 în dosarul nr. 282/2016
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:JDCDA:2016:001._
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA CURTEA DE ARGEȘ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 282/2016
Ședința publică de la 25 februarie 2016
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: G.-M. T.
Grefier: E. P.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile având ca obiect ordonanță președințială.
Părțile din prezentul proces sunt: reclamanta C. F. și pârâtul M. C..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 24 februarie 2016, fiind consemnate în încheierea de ședință, care face parte integrantă din prezenta hotărâre judecătorească, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 25 februarie 2016.
INSTANȚA
Deliberând prezentei cauzei civile, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș sub nr._ /26.01.2016, cerere formulată pe cale de ordonanță președințială de reclamanta C. F. împotriva pârâtului M. C., s-a solicitat obligarea pârâtului să permită reclamantei accesul permanent în apartamentul proprietatea părților, cât și predarea unei chei de la ușa de intrare în apartament, până la soluționarea definitivă a dosarului nr._, al Judecătoriei Curtea de Argeș, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1126/26.11.2015. S-au solicitat cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că sunt întrunite condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale. Există aparența de drept urmare a existenței contractului de vânzare-cumpărare autentificat la BNP G. A. sub nr. 402/19.01.2006, precum și a sentinței civile nr. 1126/26.11.2015 pronunțată de Judecătoria Curtea de Argeș în dosarul nr._ .
Reclamanta a mai arătat că a trăit în relații de concubinaj cu pârâtul, a locuit în apartamentul în litigiu și a deținut cheie de la ușa de intrare. La data de 19.01.2016, dorind să intre în apartament, a constatat că pârâtul i-a schimbat butucul yalei, fiind în imposibilitatea de a avea acces la bunurile personale: îmbrăcăminte, încălțăminte, documente personale. A mai arătat că a locuit în apartament până la data de 1.12.2015, împreună cu mama sa, C. A., când i s-a interzis de către pârât să rămână în locuință; a precizat că atât ea cât și mama sa sunt bolnave și că în prezent este nevoită să locuiască temporar la o prietenă.
Totodată, reclamanta a menționat că i s-a anulat rezidența în Italia din 10.10.2014 precum și faptul că pârâtul locuiește la casa părintească din municipiul Curtea de Argeș, Cartier M., județul Argeș.
În drept, au fost invocate prevederile art. 997 – 1002 Cod procedură civilă.
În dovedire, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu martorul M. N. depunând la dosar un set de înscrisuri (f. 9-28).
Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei reprezentând taxă judiciară de timbru conform OUG 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea cererii și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apărărilor, pârâtul a arătat că nu este îndeplinită condiția urgenței. În fapt, la data de 26.11.2015 s-a pronunțat sentința în dosarul de partaj, prin care apartamentul i-a fost atribuit, cu obligația de a plăti o sultă către reclamantă. Aceasta din urmă locuiește și lucrează în Italia și a venit în țară la data pronunțării. Nu a mai văzut-o până la data de 19.01.2016 când a spart ușa de la apartament. Pârâtul a mai arătat că la data de 27.11.2015 furnizorii de utilități (gaze naturale și energie electrică) au sistat serviciile de furnizare, ulterior constatând că, la data de 25.11.2015, reclamanta a formulat cerere de sistare a utilităților pentru un an de zile pe considerentul că nu mai locuiește în apartament. A încheiat contracte noi cu furnizorii de utilități. De asemenea, pârâtul a învederat că în această perioadă reclamanta era în Italia, fapt dovedit cu cererea acesteia scrisă olograf, datată 14.12.2015 și trimisă la Judecătoria Curtea de Argeș, în dosarul de partaj, de pe un număr de fax cu prefix de Italia. Dovada faptului că reclamanta locuiește și lucrează în Italia se face și prin declarație notarială dată de numita D. M. C., declarație pe care a depus-o la dosar.
S-a mai arătat că, în condițiile în care reclamanta locuiește în cea mai mare parte de timp în Italia, intenția ei de reintegrare în locuință nu este decât o nouă șicană și nicidecum nu are caracter de urgență. În ceea ce o privește pe mama reclamantei, a arătat că aceasta nu a locuit în apartament, cu o singură excepție. În luna octombrie 2015 reclamanta a adus-o câte zile, cât a avut nevoie pentru niște analize, C. A. fiind internată într-un cămin pentru bătrâni.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205, 996 și următ. C.proc.civ.
În dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri și un martor și a depus la dosar un set de înscrisuri (f.44-70).
Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanta a reiterat motivele dezvoltate în acțiune. A precizat că, de vreme ce a solicitat acces permanent în locuință și o cheie de la ușa de la intrare, este evidentă nevoia sa de a locui în apartament. A mai arătat că o are în întreținere și în îngrijire pe mama sa, C. A., iar în luna noiembrie 2015 amândouă au fost alungate de pârât din apartament, acesta închizându-le alimentarea cu gaze naturale și energie electrică. Referitor la cererile de debranșare de la utilități a precizat că a fost nevoită să le formuleze deoarece pârâtul nu a achitat contravaloarea facturilor, contractele fiind pe numele reclamantei. În ceea ce privește plecările sale în Italia, a precizat că a mers acolo la medic, pentru consultații și tratament.
Reclamanta a mai menționat că la începutul lunii ianuarie 2016 pârâtul a adus o altă femeie în apartamentul în litigiu. A solicitat proba cu interogatoriu pârâtului și proba cu martorii G. M. și Brănaru R..
Instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul părților.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, reclamanta și pârâtul au fost căsătoriți până în anul 1994 când, prin sentința civilă nr. 1482/4.06.1994 a Judecătoriei Curtea de Argeș, s-a dispus desfacerea căsătoriei și încredințarea minorei rezultate din căsătorie, M. C. M., pârâtului.
După desfacerea căsătoriei părțile au trăit în relații de concubinaj iar în anul 2006 au cumpărat, în indiviziune, un apartament situat în municipiul Curtea de Argeș, . E5, ., județul Argeș. La data de 16 octombrie 2013 pe rolul Judecătoriei Curtea de Argeș s-a înregistrat dosarul nr._ urmare a unei cereri formulate de reclamanta C. F. prin care a solicitat să se dispună încetarea stării de indiviziune. Prin sentința civilă nr. 1126 din 26.11.2015 s-a dispus atribuirea apartamentului, în proprietate exclusivă, pârâtului M. C., cu obligarea la plată către reclamantă a unei sulte. Sentința nu este definitivă reclamanta formulând apel la Tribunalul Argeș.
Potrivit răspunsului la interogatoriul luat pârâtului, părțile au locuit împreună în Italia până în anul 2010, în relații de concubinaj. Potrivit înscrisului ,,Istoric Certificat Rezidenta” emis de Primăria din Rovereto, Provincia Trento, Italia, reclamanta a emigrat în Italia din anul 2007, unde a avut rezidență până la data de 10.10.2014. Din înscrisurile depuse la dosar și interogatoriul pârâtului, instanța reține că pârâta a locuit în Italia și în continuare, până în luna decembrie 2015. A venit în țară de mai multe ori, ocazie cu care a mers la medic, a fost internată și a urmat diverse tratamente medicale. Astfel, instanța nu poate reține susținerea reclamantei potrivit căreia a mers în Italia pentru a fi consultată de diverși medici și a urma tratamente medicale, aceasta fiind o simplă alegație, nefiind dovedită de nici un mijloc de probă. Reclamanta a făcut dovada doar a deținerii unui card de sănătate emis de autoritățile Italiene, dar nu și dovada că s-a deplasat în Italia pentru rezolvarea unor probleme de sănătate. Dimpotrivă, toate înscrisurile medicale depuse de reclamantă ( rețete, bilete de ieșire din spital, scrisori medicale) au fost emise de unități spitalicești și de medici din România.
În consecință, instanța reține că pârâta a locuit și lucrat în Italia până în luna decembrie 2015, inclusiv. Potrivit declarației numitei D. M. C., cu reședința în Italia, autentificată de Societatea Profesională Notarială D. D. și Ș. D. F. sub nr. 531 din 1.04.2015 (f.48-49), reclamanta a lucrat și lucra ca îngrijitor de bătrâni în Italia, unde avea și reședința. Instanța mai reține că la data de 14 decembrie 2015 reclamanta se afla tot în Italia, de unde a trimis prin fax către Judecătoria Curtea de Argeș o cerere la dosarul_ (dosarul ce avea ca obiect partajarea bunurilor comune), prin care a solicitat comunicarea actelor de procedură la o altă adresă, menționând că nu mai locuiește la adresa de domiciliu, respectiv apartamentul în care a solicitat să fie reintegrată prin prezenta acțiune (f.55).
Dovada faptului că reclamanta nu a locuit în apartamentul în litigiu se face și prin cererile formulate de aceasta către GDF Suez Energy România, CEZ Vânzare SA și Asociația de proprietari nr. 20, Curtea de Argeș prin care a solicitat sistarea furnizării de utilități pe motiv că va fi plecată din imobil cel puțin un an (f.174, 176-180). Cererile au fost formulate în perioada 20-25.11.2015, astfel instanța nu poate reține susținerea reclamantei, care arată că a fost alungată din apartament la 1.12.2015 atât ea cât și mama sa. În ceea ce o privește pe mama reclamantei, instanța reține că aceasta nu a locuit în mod statornic în locuința părților, așa cum susține reclamanta, ci este instituționalizată la Căminul pentru Persoane Vârstnice Mozăceni, astfel cum rezultă din adresa nr. 82/4.02.2016 emisă de această unitate (f.163).
În drept, potrivit disp. art. 997 Cod procedură civilă, instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, dar pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.
Din textul de lege care reglementează ordonanța președințială rezultă că aceasta are un domeniu restrâns și strict de aplicare și este admisibilă dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții: existența aparenței de drept în favoarea reclamantului, existența unui caz grabnic, caracterul provizoriu al măsurii și neprejudecarea fondului.
Existența aparenței de drept în favoarea unei persoane este o chestiune relativă, care nu poate fi stabilită în abstract, ci doar prin raportare la persoana căreia i se opune dreptul în cadrul unui raport juridic. Aparența de drept este în favoarea reclamantului dacă poziția acestuia, în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanța președințială, este preferabilă din punct de vedere legal, în condițiile unei sumare caracterizări și analize a situației de fapt.
Față de înscrisurile depuse la dosar, în special contractul de vânzare-cumpărare prin care cele două părți au cumpărat, în indiviziune, apartamentul situat în municipiul Curtea de Argeș, . E5, ., județul Argeș, instanța reține că în favoarea există o aparență de drept. Faptul că printr-o sentință s-a dispus atribuirea apartamentului în proprietatea exclusivă a pârâtului nu e de natură să răstoarne această aparență, în condițiile în care sentința nu este una definitivă, reclamanta formulând apel.
În ceea ce privește condiția urgenței, aceasta trebuie apreciată de instanță în mod concret, în raport de circumstanțele obiective ale cauzei. Din probatoriul administrat în cauză, instanța reține că nu este îndeplinită condiția urgenței. Astfel, deși reclamanta este coproprietar al apartamentului în cauză, cererea de reintegrare nu este una urgentă, reclamanta locuind în mod statornic în Italia din anul 2007, până în 2014 cu reședință cu forme legale iar în continuare fără forme legale, unde a și lucrat. Mai mult, în noiembrie 2015 reclamanta a formulat cereri către furnizorii de gaze naturale și energie electrică solicitând sistarea furnizării invocând ca motiv faptul că, începând cu 01.12.2015 va fi plecată din apartament cel puțin un an. În consecință, reclamanta nu a fost alungată din apartament, așa cum a susținut, și nici nu are intenția de a locui. Astfel, apar ca fiind justificate susținerile pârâtului care a arătat că singurul scop urmărit de reclamantă este de a-l șicana, prezenta cerere fiind introdusă doar după ce s-a comunicat către părți sentința civilă nr. 1126 din 26.11.2015, dispusă de Judecătoria Curtea de Argeș, prin care s-a dispus atribuirea apartamentului, în proprietate exclusivă, pârâtului M. C., cu obligarea la plată către reclamantă a unei sulte. Reclamanta nu are nevoie urgentă de a fi reintegrată în locuință, apartamentul în cauză nefiind locuința sa stabilă, locuind în Italia de circa 9 ani. Nici susținerea conform căreia că ar trebui să o îngrijească pe mama sa, C. A., și să locuiască cu aceasta în apartament nu poate fi reținută de instanță, în condițiile în care numita C. A. este instituționalizată din anul 2014 într-un cămin de bătrâni.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse anterior, instanța, constatând că nu este îndeplinită una din condițiile ordonanței președințiale, respectiv urgența, urmează să respingă cererea formulată de reclamantă, aceasta fiind neîntemeiată.
În baza art. 453 C.proc.civ., având în vedere faptul că reclamanta a pierdut procesul, aflându-se în culpă procesuală, instanța va dispune obligarea acesteia la plata către pârât a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv onorariu avocat ( conform chitanței nr._/24.02.2016 – f. 189).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată pe cale de ordonanță președințială de reclamanta C. F., CNP_, domiciliată în municipiul Curtea de Argeș, .. E5, ., ., cu locuință temporară la numita Proteșanu V., în municipiul Curtea de Argeș, .. A19, ., ., împotriva pârâtului M. C., CNP_, domiciliat în municipiul Curtea de Argeș, .. E5, ., ..
Obligă reclamanta la plata către pârât a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 5 zile de la pronunțare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria Curtea de Argeș.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 februarie 2016.
Președinte, Grefier,
G.-M. T. E. P.
Red. jud. G.T.
Tehnored. A.D.
5 ex./26 februarie 2016
Comunicat 3 ex.
2 ex. reclamantei C. F., la cele două adrese
1 ex. pârâtului M. C.
| ← Revendicare imobiliară. Sentința nr. 252/2016. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 229/2016.... → |
|---|
