Anulare act. Sentința nr. 452/2013. Judecătoria DEJ

Comentarii

0

Sentința nr. 452/2013 pronunțată de Judecătoria DEJ la data de 28-03-2013 în dosarul nr. 3038/219/2012

ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3187

JUDECĂTORIA D.

JUDEȚUL CLUJ

DOSAR NR. _

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 452/2013

Ședința publică de la 28 Martie 2013

Instanța formată din:

PREȘEDINTE: C.-I. M.

GREFIER: D. L. T.

Pe rol fiind pronunțarea în acțiunea civilă formulată de reclamanții S. D. G., S. I. L. în contradictoriu cu pârâții S.C. V. R. SA BUCUREȘTI,S.C. V. R. SA -SUCURSALA D., având ca obiect anulare act .

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care:

Se constata ca mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 28.03.2013 care face parte integranta din prezenta sentință.

INSTANȚA

Deliberând constată că prin acțiunea formulată de reclamanții S. D. G., S. I. L. ,împotriva paratelor: S.C. VOLKSBANK R. S.A. si S.C. VOLKSBANK R. se solicită sa se constate caracterul abuziv si nulitatea absoluta al urmatoarelor clauze contractuale inserate in conventia de credit nr._/07.05.2007 incheiata intre S.C. Volksbank R. S.A. – prin Sucursala D., in calitate de imprumutator, si reclamanți, in calitate de imprumutați, respectiv:

punctul 3 d din Conditiile Speciale ale Conventiei, care prevad ca “d) Data ajustarii dobanzii: Banca isi rezerva dreptul de a revizui rata dobanzii curente in cazul intervenirii unor schimbari semnificative pe piata monetara, comunicand împrumutatului noua rata a dobanzii; Rata dobanzii astfel modificata se va aplica de la data comunicarii;”;

punctul 5 a din Conditiile Speciale ale Conventiei, care prevad ca

a) Comision de risc: 0,1 % pe luna, aplicata soldului creditului, platibil lunar in zilele de scadenta, pe toata perioada de derulare a Conventiei de credit.”;

punctul 3.5. din Conditiile Generale ale Conventiei, conform careia

“3.5. Comision de risc: Pentru punerea la dispozitia creditului, împrumutatul datoreaza Bancii un comision de risc, aplicat la soldul creditului, care se plateste lunar, pe toata perioada creditului; modul de calcul si scadenta/scadentele platii acestuia se stabilesc in Conditiile Speciale.”

punctul 3.6. din Conditiile Generale ale Conventiei, conform careia

“3.6. Comision de administrare: Pentru monitorizarea de catre Banca a utilizarii/rambursarii creditului acordat, precum si a indeplinirii oricaror alte obligatii asumate de parti in baza Conventiei, împrumutatul poate datora Bancii un comision, modul de calcul, scadenta/scadentele platii acesteia se stabilesc in Conditiile speciale;”

punctul 8.1. c) si d) din Conditiile Generale ale Conventiei, conform careia

“8.1. In cazul in care se iveste vreuna dintre situatiile urmatoare, atunci, in orice moment, Banca va avea dreptul, pe baza unei notificari transmise împrumutatului si Codebitorului/Garantului, sa declare soldul creditului ca fiind scadent aniticipat, rambursabil imediat impreuna cu dobanda acumulata si toate celelalte costuri datorate Bancii conform Conventiei:c) In cazul aparitiei unei situatii neprevazute care, in opinia Bancii, face sa devina improbabil ca împrumutatul sa-si poata indeplini obligatiile asumate conform Conventiei;

d) In cazul aparitiei unei situatii neprevazute conform careia, in opinia Bancii, creditul acordat nu mai este garantat corespunzator”;

clauzele cuprinse la punctul 10 din Conditiile Generale ale Conventiei, referitoare la “Costuri suplimentare”;

punctul cuprins în actul adițional nr.1 încheiat unilateral de către bancă, referitor la comisionul de administrare credit, comision care este datorat de reclamanți bancii, lunar, pe toata durata creditului.

- punctul 6 lit.a teza II din actul a dițional nr.2/20.04.2011 la Convenția de credit nr._/7.05.2007 referitor la comisionul de administrare credit, comision care este datorat de reclamanți bancii, lunar, pe toata durata creditului.

Se solicită inlaturarea obligativitatii impusa de catre parata in sarcina reclamanților de a achita comisionul de risc transformat ulterior în comision de administrare in cuantum de 0,1 %, aplicat soldului creditului lunar, cu consecinta obligarii paratei la restituirea acestor sume incasate cu titlu de comision de risc,obligarea paratei sa modifice conventia de imprumut cu reclamnții in sensul elimitarii clauzelor mentionate ca fiind abuzive, ca urmare a constatarii nulitatii lor absolute obligarea pârâtei la modificarea scadentarului de plata, in sensul eliminarii sumelor aferente clauzelor anulate, si comunicarea noului scadentar astfel rezultat catre reclamanți, sub semnatura de primire,obligarea pârâtei la plata catre reclamanți a sumei de 1338,85 CHF , sau echivalentul in lei la cursul BNR din ziua platii, plus dobanda legala aferenta acesteia de la data platii si pana la data achitarii efective, reprezentand comisionul de risc perceput si incasat de parata in mod abuziv până la data sesizării instanței.

Se solicită obligarea pârâtei la plata catre reclamanți a comisionului de risc încasat începând cu 26.11.2012 până la data de 28.03.2013, sau echivalentul in lei la cursul BNR din ziua platii, plus dobanda legala aferenta acestei sume de la data platii si pana la data achitarii efective, reprezentand comisionul de risc perceput si incasat de parata in mod abuziv .

Se solicită obligarea pârâtei S.C.VOLKSBANK R. S.A. – prin Sucursala D. la plata cheltuielilor de judecata.

În probațiune au fost depuse în copie convenția de credit – condițiile speciale și generale, practică judiciară relevantă în materie, precum și alte înscrisuri.

In drept s-au invocat prevederile art. 112 si art 274 din Codul de procedura civila;art. 1, art. 2, art. 4, art. 14 din Legea nr.193/2000;art. 2 pct. 16 din O.G. nr. 21/1992;art. 7 alin. 1 din Legea nr. 363/2007;art. 95 din O.U.G nr. 50/2010.

Prin întâmpinare pârâtele au invocat prescripția dreptului la acțiune privind restituirea sumelor percepute de bancă cu titlu de comision de risc, arătându-se că dreptul de a solicita restituirea sumelor achitate cu mai mult de 3 ani anterior introducerii acțiunii este prescris în condițiile art.3 din Decretul nr.167/1968, iar invitația primită pentru conciliere directă nu întrerupe cursul prescripției și excepția inadmisibilității capetelor 1.2.3.4.5 și 6 din acțiune raportat la art. 13 din Legea 193/2000

Pe fond, pârâta solicită respingerea acțiunii pentru următoarele considerente

- contractul a fost deschis negocierii cu clienții, însă reclamanții nu au avut inițiativa negocierii și nu a pus în discuție niciuna din clauzele atacate, acceptându-le în forma propusă, iar nu impusă de bancă.

- contractul a fost încheiat de bancă cu bună-credință relevată de faptul că s-a procedat la informarea reclamanților cu privire la toate aspectele convenției, inclusiv comisioane și dinamica dobânzii, termenii și condițiile încadrându-se în practicile comerciale ale băncilor din România.

- nu există un dezechilibru contractual semnificativ având în vedere valoarea considerabilă a creditului acordat și durata îndelungată a împrumutului, clauzele stipulate în favoarea băncii sunt echilibrate raportat la câștigul substanțial realizat de client.

- perceperea comisionului de risc nu este abuzivă, deoarece reprezintă o componentă a prețului creditului, fiind inclus în D. (dobânda anuală efectivă) definită de art.7 pct.6 al O.U.G. nr.50/2010 și de art.3 lit.i) din Directiva 2008/48 CEE – drept costul total al creditului exprimat ca procent anual din valoarea totală a creditului. Or, clauzele privitoare la preț sunt excluse de la controlul de excesivitate, potrivit art.4 alin.6 din Legea nr.193/2000. Comisionul în discuție reprezintă contravaloarea unui serviciu oferit de bancă, având totodată scopul de a acoperi marja de risc generată prin acordarea creditului și servește la acoperirea costurilor serviciilor ce evaluează, monitorizează și gestionează riscul bancar în cadrul Volksbank, iar o parte din fondurile procurate pe această cale sunt destinate și constituirii de provizioane pentru acoperirea riscurilor generate de contractul de credit în legătură cu care se plătește comisionul. – real și transparent calculat.. Perceperea lui nu generează un dezechilibru, deoarece banca își asumă un risc pe care-l gestionează, iar clientul plătește pentru aceasta.

- garanțiile reale sunt cel mult măsuri de controlare a riscurilor, iar nicidecum de suprimare ori compensare a lor și nici nu acoperă riscurile la care se supune banca, însăși garanția fiind supusă riscului.

- clauza prev. de pct.3 lit.d – Data ajustării dobânzii, privește dreptul băncii de a revizui structura ratei dobânzii motivat de eventuala apariție a unor schimbări semnificative pe piața monetară în perioada de derulare a împrumutului acordat, fiind absolut imprevizibilă evoluția pieței financiare pe termen atât de lung. Atât practicile comerciale, cât și legislația (pct.2 lit.a din anexa Legii nr.193/2000) validează stipularea unor clauze de impreviziune de tipul celei de la pct.3 lit.d din Condițiile speciale ale convenției.

- clauzele prevăzute de pct.8.1 lit.c și d – referitoare la scadența anticipată, reprezintă măsuri reparatorii atunci când, din perspectiva băncii, dispare cauza contractului. În măsura în care reclamanții devin insolvabili, iar banca nu ar avea la îndemână această clauză, contractul ar fi puternic dezechilibrat în privința sa, singurul remediu fiind așadar scadența anticipată.

- clauza prevăzută de pct.10 – referitoare la costuri suplimentare, este firească prin prisma caracterului comutativ al contractului de împrumut, clientul trebuind să suporte toate cheltuielile ocazionate băncii acordarea creditului.

- Comisionul de administrare introdus prin actele a diționale este în conformitate cu disp. art.36 din OUG.50/2010.

Din probele dosarului instanța reține următoarele:

Legislația în domeniul protecției consumatorului ocrotește un interes general. Văzând de la natura și importanța interesului public pe care se întemeiază protecția asigurată tuturor consumatorilor, inclusiv prin Legea nr.193/2000, care transpune în dreptul intern Directiva 93/13 CEE, privind clauzele abuzive din contractele încheiate cu consumatorii, rezultă că instanța de judecată este în drept ca, în baza art.5 din vechiul cod civil – aplicabil în speță potrivit art.6 alin.1-3 din Legea nr. 287/2009, privind noul Cod civil – să pronunțe nulitatea, chiar și din oficiu, a clauzelor respective, deoarece nici o prevedere contractuală nu poate deroga de la ordinea publică și bunele moravuri.

Noțiunea de clauză abuzivă fiind asociată încălcării principiului bunei-credințe, înseamnă că stipularea unor asemenea clauze în contractele de consum, atrage sancțiunea nulității lor absolute pe motiv de cauză ilicită, și cum acțiunea în declararea nulității absolute este declarată imprescriptibilă extinctiv, potrivit art.2 din Decretul nr.167/1958, act normativ în vigoarea la data nașterii raportului juridic dintre părți, teză reluată firesc prin art.2502 alin.2 pct.3) din noul Cod civil, rezultă că reclamanții sunt în drept să-și exercite dreptul la acțiune pentru înlăturarea clauzelor considerate abuzive și restituirea sumelor plătite nelegal.

Văzând și caracterul accesoriu al cererii de restituire, dependentă în totalitate de acțiunea în declararea nulității absolute a respectivelor clauze, faptul că restituirea sumelor nu reprezintă altceva decât repunerea părților în situația anterioară, atunci termenul de prescripție de 3 ani în cadrul căruia se poate cere restituirea începe să curgă de la data pronunțării hotărârii judecătorești de desființare a clauzelor abuzive, rămasă cel puțin definitivă, motiv de respingere a excepției prescripției dreptului la acțiune în restituirea sumelor pretinse prin acțiune.

Legea nr.193/2000 transpune în dreptul național conținutul Directivei 93/13 CEE din 5 aprilie 1993, stabilind în mod expres competența instanței de a constata caracterul abuziv al clauzelor din contractele încheiate de comercianți cu consumatorii. În jurisprudența Curții Europene de Justiție s-a decis că protecția recunoscută consumatorilor prin această directivă permite judecătorului național să verifice din oficiu dacă o clauză a convenției deduse judecății are caracter abuziv. (a se vedea în acest sens cauza Oceano Grupo Editorial SA vs Rocio Murciano Quintero C-240/98). Faptul executării clauzelor abuzive de către consumatorul ce aderă la condițiile redactate în prealabil, fără putere de influențare a conținutului lor, nu echivalează cu acceptarea acestora. Legea interzice profesioniștilor includerea de clauze abuzive în contractele lor și chiar stabilește un număr exemplificativ de clauze considerate abuzive.

Astfel, potrivit art.78 din Legea nr.296/2004 „Se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.”.

Potrivit art.79 din aceeași lege „O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.”

Potrivit art.80 din același act normativ „ O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul, dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitatea consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.”

Iar potrivit art.80 „ Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor legale pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză preformulată a fost negociată direct cu consumatorul este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.”

Tot astfel sunt și prevederile cuprinse în Legea nr.193/2000:

Art.1 alin.3: „ Se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.”

Art.4 alin.1,2 și 3:

„(1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

(2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.

(3) faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.”

Potrivit vechiului Cod civil:

- art. 969 „Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante.”

- art.966 „Obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă, sau nelicită, nu poate avea nici un efect.”

- art.968 „Cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice.”

- art.970 alin.1 „Convențiile trebuie executater cu bună-credință.”

Din interpretarea coroborată a acestor texte de lege rezultă că principiul libertății contractuale și cel al forței obligatorii a contractului, se aplică exclusiv convențiilor “legal făcute”, întrucât doar acestea au putere de lege, iar existența cauzei licite reprezintă o cerință de valabilitate a oricărui contract sau cauză stipulată în acesta, sub sancțiunea nulității absolute. Pentru a se bucura de forță juridică deplină, convențiile nu trebuie să intre în conflict cu buna-credință și bunele moravuri.

În materia protecției consumatorului, legiuitorul a exemplificat prin Anexa nr.1 din Legea nr.193/2000, clauzele considerate abuzive de la bun început în contractele de adeziune, pe motiv de cauză ilicită sau imorală, având în vedere caracterul preformulat al acestor convenții și dezechilibrul pecuniar produs consumatorilor, contrar cerințelor bunei-credințe.

Potrivit art.4 alin1 din Legea nr.193/2000, sunt abuzive clauzele care nu au fost negociate cu consumatorul și care creează între părți un dezechilibru semnificativ al prestațiilor, în detrimentul consumatorilor, contrar principiului bunei-credințe.

În cauză reclamanții au încheiat cu pârâta Convenția de credit nr._/07.05.2007 având ca obiect acordarea unui împrumut în valoare de 21.290 CHF pentru acoperire de cheltuieli personale curente, obiect stipulat de pct.1 lit.a) din Condițiile speciale ale Convenției. Perioada împrumutului a fost stabilită pentru 300 luni, cu o dobândă curentă de 4,25% pe an stipulată la pct.3 lit.a), respectiv o dobândă anuală efectivă (D.) de 5,76 % pe an, variabilă în condițiile stipulate la pct.3 lit.e), ce include și un comision de risc, prevăzut de art.5 lit.a), de 0,1 % aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zile de scadență, pe toată perioada de derulare a convenției.

Potrivit art.4 alin.3 din Legea nr.193/2000, privind clauzele abuzive, pârâta este ținută să dovedească în proces faptul că a negociat cu reclamanții inserarea în contract a clauzele considerate prin acțiune abuzive, respectiv pct.5 lit.a) – Comisionul de risc, din Condițiile speciale ale Convenției de credit nr., pct.3.5 – Comisionul de risc și pct.8.1 lit.c) și d) – Scadența anticipată și pct.10, în întregime – Costuri suplimentare, din Condițiile generale ale Convenției de credit amintite, clauze ce nu definesc obiectul principal al contractului.

Înlăturarea prezumției de clauză abuzivă pentru fiecare prevedere contestată, putea fi făcută de bancă doar prin dovada scrisă a caracterului lor negociat. Or, conform actelor depuse la dosar se constată că reclamanții au încheiat cu pârâta o convenție standard de credit, preformulată, plecând de la anumite condiții generale integrate contractului individual, condiții ce reprezintă o formă de adeziune, întrucât ele nu au fost negociate, ci în mod necesar acceptate, ca o cerință pentru a încheia efectiv contractul de împrumut cu banca.

În ce privește urmarea produsă prin încheierea convenției de creditare în condițiile arătate, instanța constată că între părți s-a produs de la bun început un important dezechilibru al prestațiilor, de ordin pecuniar, prin inserarea acestor clauze în detrimentul reclamaților.

Faptul că pârâta nu a fost de bună-credință, este probat și de împrejurarea că a propus ulterior semnarea unui act adițional privind între altele modificarea clauzei prev. de pct.3 lit.d) – Data ajustării dobânzii și eliminarea comisionului de risc, transformat practic în comision de administrare conform pct.5.1 lit.a) din act. Actul a fost semnat de reclamanți(f.33-35).

Clauza cuprinsă în art.5 lit.a) – Comision de risc din Condițiile speciale ale Convenției de credit, prevede perceperea unui astfel de comision în cuantum de „0,1% aplicat la soldul creditului, plătibil lunar în zile de scadență, pe toată durata de derulare a convenției de credit”.

Potrivit secțiunii 3, pct.3.5 din Condițiile generale ale convenției de credit „ pentru punerea la dispoziție a creditului împrumutatul datorează băncii un comision de risc, aplicat la soldul creditului, care se plătește lunar pe toată durata creditului; modul de calcul și scadența/scadențele plății acestuia se stabilesc în Condițiile speciale.”.

Este de observat că, deși pârâta susține prin întâmpinare că acest comision de risc nu reprezintă o dobândă ascunsă, totuși sumele încasate de bancă cu acest titlu sunt înregistrate drept venit din dobânzi.

Ambele clauze sunt abuzive deoarece nu au fost negociate, înțelesul riscului nu a fost definit prin convenție în mod concret.. Astfel s-a ajuns ca pârâta să perceapă lunar sume importante de bani, în considerarea unui risc nedefinit și deci inexistent, ce nu s-a produs în persoana reclamanților care a constituit în favoarea acesteia ipoteca la valoarea agreată de bancă, pentru garantarea întregului împrumut.

Astfel, prin dispozițiile art.7 lit.a) și b) din Condițiile speciale ale convenției, secțiunea garanții, au fost stipulate, atât constituirea unei garanții reale imobiliare sub forma unei ipoteci asupra bunului imobil acceptat de bancă, proprietatea reclamanților cât și cesionarea în favoarea pârâtei a poliței de asigurare a bunului, vizând acoperirea tuturor riscurilor pentru imobilul ce face obiectul garanției.

Văzând că un asemenea comision de risc a fost impus reclamanților fără a fi definit în ce constă, lipsind criteriile de apreciere, convenția stipulând plata de sume lunare cu acest titlu în mod netransparent, fără indicarea situațiilor considerate de risc și fără a se stipula în ce măsură ceea ce s-a plătit este supus repetițiunii, cât timp pârâta nu prestează în favoarea reclamanților nici un serviciu în schimbul banilor încasați,cum în convenție nu s-a prevăzut rambursarea acestor sume, comisionul nefiind deci restituibil la finalul creditului, este evident faptul că o atare clauză este de natură să servească exclusiv intereselor băncii, lipsind consumatorul și instanța de posibilitatea de a verifica obiectiv dacă pârâta este în drept la perceperea unui astfel de comision, necesar și proporțional în vederea realizării unui scop legitim și moral.

Prin apărările făcute chiar prin întâmpinare banca recunoaște că a privit inclusiv acest comision ca o sursă de profit, deci ca un câștig pe seama reclamanților pe lângă dobânda curentă, ce nu este supus restituirii la finalul creditului și în schimbul plății căruia nu oferă nimic, fiind perceput fără prestarea unui serviciu concret.

De altfel, tocmai ca o recunoaștere a caracterului abuziv și pentru acest comision, pârâta a propus prin actul adițional, eliminarea acestuia pe viitor din convenția de împrumut, însă fără restituirea sumelor deja achitate. Evident, dezechilibrul produs în aceste condiții este unul semnificativ, deoarece reclamanții au fost obligați să plătească lunar acest comision în zilele de scadență, calculat procentual din soldul creditului, pe toată perioada de derulare a convenției de credit, în detrimentului lor și în favoarea pârâtei, care le-a impus această clauză folosindu-se de conținutul preformulat al contractului, profitând de constrângerea economică a consumatorilor, care aveau nevoie de acordarea creditului, ceea ce contravine cerințelor bunei-credințe.

Pe de altă parte, comisioanele percepute în baza unui contract de credit, nu se confundă cu principalul obiect al acesteia, constând în acordarea efectivă a creditului convenit sub forma operațiunii juridice a unui împrumut. Drepturile și obligațiile părților, respectiv obiectul acestora în sensul de prestații la care sunt îndrituite sau de care sunt ținute părțile și care privesc punerea la dispoziție a creditului convenit și rambursarea acestuia cu o anumită dobândă curentă, intră în conținutul convenției ca raport juridic și diferă fundamental ca noțiune de obiectul contractului care, în cazul unui credit, se traduce prin acțiunea împrumutătorului de acordare și cea de primire efectivă de către consumator a sumei totale puse la dispoziție într-o anumită monedă - ca obiect material al convenției - pe baza contractului de credit.

Văzând cerințele textului art.4 alin.2 din Directiva 93/13/C.E.E., transpus în dreptul intern prin art.4 alin.6 din Legea nr.193/2000 în sensul că “Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociază nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerințele de preț și de plată, pe de o parte, nici cu produsele și serviciile oferite în schimb, pe de altă parte, în măsura în care aceste clauze sunt exprimate într-un limbaj ușor inteligibil.”, reiese per a contrario că, în ipoteza în care definirea obiectului principal al contractului – idem și pentru preț nu s-a făcut într-un limbaj clar exprimat, pe înțelesul unui om cu un nivel de cunoștințe mediu atunci prezumția de clauză abuzivă redevine aplicabilă.

Așadar, în măsura în care controlul caracterului abuziv al clauzelor referitoare la “obiectul contractului” sau “caracterul adecvat al prețului sau remunerației, pe de o parte, față de serviciile sau de mărfurile furnizate în schimbul acestora, pe de altă parte” pune în evidentă faptul că aceste clauze nu sunt redactate în mod clar și inteligibil, în atare situație se declanșează prezumția de clauză abuzivă care poate fi ridicată doar prin dovada scrisă, ce trebuia făcută în speță de bancă, potrivit art.4 alin.3 teza a II-a din legea națională menționată în materie.

Potrivit dispozițiilor art.73 alin.1 și 2 din Ordonanța de Urgență nr.50/2010, păstrat și după modificările survenite prin Legea de aprobare nr.288/2010:

“ (1) În scopul calculării dobânzii anuale efective se determină costul total al creditului pentru consumator.

(2) Sunt incluse în costul total al creditului pentru consumator:

a) costurile administrării unui cont care înregistrează atât operațiunile de plată, cât și tragerile;

b) costurile de utilizare a unui mijloc de plată atât pentru operațiunile de plată, cât și pentru trageri;

c) alte costuri privind operațiunile de plată.”.

Iar potrivit art.36 din aceeași ordonanță de urgență:

“ (1) Pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiză dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensație în cazul rambursării anticipate, costuri aferente asigurărilor și, după caz, dobânda penalizatoare, alte costuri percepute de terți, precum și un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor.

(2) Comisionul de analiză dosar și cel unic vor fi stabilite în sumă fixă, aceeași sumă fiind percepută tuturor consumatorilor cu același tip de credit în cadrul aceleiași instituții de credit.

(3) Comisionul de administrare se percepe pentru monitorizarea/înregistrarea/efectuarea de operațiuni de către creditor în scopul utilizării/rambursării creditului acordat consumatorului. În cazul în care acest comision se calculează ca procent, acesta va fi aplicat la soldul curent al creditului.”.

Așadar, legiuitorul exclude posibilitatea plății unui comision de risc. Normele Tratatului UE în materie de liberă prestare a serviciilor trebuie interpretate în sensul că nu se opun unei dispoziții de drept național prin care instituțiilor de credit li se interzice să perceapă anumite comisioane bancare. (Cauza C-602/10 Volksbank România S.A. împotriva A.N.P.C. Călărași).

În considerarea cel expuse, clauzele analizate, cuprinse la pct.5 lit.a) – Comisionul de risc, din Condițiile speciale ale Convenției de credit nr._/07.05.2007 și la pct.3.5 – Comisionul de risc din Condițiile generale ale Convenției de credit, apar ca fiind abuzive în raportat și de dispozițiile art.4 alin.1 din Legea nr.193/2000, urmând a fi anulate.

În privința clauzelor prevăzute de pct.8.1 lit.c) și d) – Scadența anticipată și de pct.10, în întregime – Costuri suplimentare, din Condițiile generale ale Convenției de credit nr._/07.05.2007, clauze care nu definesc obiectul principal al contractului, văzând că reclamanții a încheiat cu pârâta o convenție standard de credit, preformulată, bazată pe anumite condiții generale integrate în contractului individual, condiții ce reprezintă indubitabil o formă de adeziune, întrucât ele nu au fost negociate, ci în mod necesar acceptate, ca o cerință pentru a încheia efectiv contractul de împrumut cu banca, rezultă în mod indubitabil caracterul lor abuziv în raport de dispozițiile art.4 alin.1 și 2 din Legea nr.193/2000.

- astfel, clauza prev. de art.8.1 lit. c din secțiunea 8 – Scadența anticipată, care dă dreptul pârâtei să declare unilateral soldul creditului scadent anticipat, rambursabil imediat împreună cu dobânda acumulată și cu toate costurile datorate băncii, dacă reclamanții nu-și îndeplinesc obligația de plată a sumei principale, a dobânzilor și a oricăror alte costuri datorate conform convenției, precum și clauza prev. de art.8.1 lit. d din aceeași secțiune, care prevede că, în cazul apariției unei situații neprevăzute conform căreia, în opinia băncii, creditul acordat nu mai este garantat corespunzător, pe lângă faptul că au fost impuse de pârâtă fără negociere, în rândul condițiilor generale, creează prin consecințele pe care le pot produce un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe.

Deoarece reclamanții au dat pârâtei toate garanțiile cerute și se achită, pe parcursul derulării creditului, de obligația principală a rambursării sumei împrumutate, împreună cu dobânzile și orice alte costuri – comisioane legale, etc. – datorate prin convenție, este ilicit și imoral să fie condiționată unilateral de către bancă, în sensul posibilității acesteia de a declara soldul creditului scadent anticipat oricând, pentru nerespectarea altor obligații convenționale subsidiare sau din convenții terțe, fapt de natură să le provoace o stare de insolvență imposibil de surmontat în condiții normale, de a remite băncii împrumutul, dobânzile acumulate și toate celelalte costuri scadente, printr-o singură plată.

Aceleași consecințe se pot produce și în cazul clauzei prev. de art.8.1 lit. d, care dă dreptul exclusiv pârâtei să declare în situații neprevăzute, deci nedefinite obiectiv, soldul creditului scadent anticipat oricând, doar pentru simplul fapt că, în opinia acesteia, creditul nu ar mai fi corespunzător garantat.

Practic, în oricare din situații, consumatorul este ținut să plătească sume disproporționat de mari, la aprecierea discreționară a băncii pentru că nu-și îndeplinesc corespunzător obligațiile contractuale, fără criterii clar specificate în contract, comparativ cu pagubele pe care le-ar avea de suferit comerciantul, ceea ce contravine dispozițiilor art.4 alin.1 lit. i din Anexa nr.1 la Legea nr.193/2000.

În cazul clauzei inserate în cuprinsul pct.10, în întregime – Costuri suplimentare, din Condițiile generale ale Convenției de credit analizate reclamanții s-au obligat ca, în termen de 15 zile de la notificare, să plătească pârâtei toate sumele suplimentare ivite în condițiile intervenirii unor modificări, inclusiv de interpretare, ale oricăror acte normative aplicabile convenției, și care supun banca la plata de impozite, taxe sau orice alte sume datorate conform prevederilor legale în baza cărora funcționează și este organizată, precum și în caz de impunere sau modificare de rezerve, depozite speciale ori a îndeplinirii oricărei alte cerințe similare, de natură să afecteze activele, depozitele băncii sau creditele acordate ori obligația de a acorda credite, având ca rezultat creșterea costurilor pârâtei legate de acordarea sau de punerea la dispoziție a oricărui credit, ori reducerea sumei sau a oricărei creanțe a convenției.

Altfel spus, în virtutea acestor prevederi din convenție, niciodată pârâta nu acceptă scăderea profitului urmărit prin creditul pus la dispoziție, chiar dacă legiuitorul ar interveni cu modificări, inclusiv de interpretare, ale actelor normative în materie, ci doar majorarea acestuia, chiar și atunci când cresc costurilor pârâtei legate de acordarea sau de punerea la dispoziție în general a oricărui credit, deci fără vina reclamanților și fără nici o negociere prealabilă, contrar principiului bunei-credințe, sau când se reduce suma ori cuantumul oricărei creanțe de încasat în baza convenției, însemnând excluderea oricărei stări, situații sau împrejurări profitabile reclamanților, în sensul de a plăti la un moment dat sume sau creanțe mai mici decât cele urmărite de bancă.

Și aceste clauze sunt de natură să producă un dezechilibru semnificativ în drepturi și obligații, în defavoarea consumatorilor, ținuți să remită băncii în cazurile menționate orice sume de bani stabilite discreționar, fără criterii obiective și clar definite prin convenție, la libera apreciere a pârâtei, care nu dorește să-și asume nici o obligație de plată, de natură să-i crească costurile și deci să-i scadă profitul, decât impunând-o ca sarcină de plată clienților săi, care se poate dovedi importantă ca valoare, obligație impusă prin conținutul pre formulat al condițiilor generale ale contractului, contrar principiului bunei-credințe ce trebuie să caracterizeze orice relație contractuală.

În considerarea celor expuse, instanța va respinge excepția prescripției, excepția inadmisibilității iar pe fond, luând în considerare interogatoriile părților(f.125-129 ), va admite acțiunea în sensul constatării caracterului abuziv, cu consecința anulării a următoarelor clauze

punctul 5 a din Conditiile Speciale ale Conventiei,

a) Comision de risc: 0,1 % pe luna, aplicata soldului creditului, platibil lunar in zilele de scadenta, pe toata perioada de derulare a Conventiei de credit.”;

punctul 3.5. din Conditiile Generale ale Conventiei, conform careia “3.5. Comision de risc: Pentru punerea la dispozitia creditului, Imprumutatul datoreaza Bancii un comision de risc, aplicat la soldul creditului, care se plateste lunar, pe toata perioada creditului; modul de calcul si scadenta/scadentele platii acestuia se stabilesc in Conditiile Speciale.”

punctul 3.6. din Conditiile Generale ale Conventiei, conform careia “3.6. Comision de administrare: Pentru monitorizarea de catre Banca a utilizarii/rambursarii creditului acordat, precum si a indeplinirii oricaror alte obligatii asumate de parti in baza Conventiei, Imprumutatul poate datora Bancii un comision, modul de calcul, scadenta/scadentele platii acesteia se stabilesc in Conditiile speciale;”

punctul 8.1. c si d din Conditiile Generale ale Conventiei, conform careia “8.1. In cazul in care se iveste vreuna dintre situatiile urmatoare, atunci, in orice moment, Banca va avea dreptul, pe baza unei notificari transmise Imprumutatului si Codebitorului/Garantului, sa declare soldul creditului ca fiind scadent aniticipat, rambursabil imediat impreuna cu dobanda acumulata si toate celelalte costuri datorate Bancii conform Conventiei:

c) In cazul aparitiei unei situatii neprevazute care, in opinia Bancii, face sa devina improbabil ca Imprumutatul sa-si poata indeplini obligatiile asumate conform Conventiei;

d) In cazul aparitiei unei situatii neprevazute conform careia, in opinia Bancii, creditul acordat nu mai este garantat corespunzator”;

clauzele cuprinse la punctul 10 din Conditiile Generale ale Conventiei, referitoare la “Costuri suplimentare”;

punctul din Actul aditional 1 referitor la comisionul de administrare credit, punctul 6 lit.a teza a II a din Actul aditional nr.2/20.04.2011 referitor la comisionul de administrare credit.

Înlatură obligativitatea impusa de către parata in sarcina reclamanților de a achita comisionul de risc transformat ulterior în comision de administrare in cuantum de 0,1%, aplicat soldului creditului lunar

Obligă parata sa modifice conventia de imprumut, in sensul elimitarii clauzelor mentionate la pct. 1, ca urmare a constatarii nulitatii lor absolute.

Obligă pârâta la modificarea scadentarului de plata, in sensul eliminarii sumelor aferente clauzelor anulate, si comunicarea noului scadentar astfel rezultat catre reclamanta, sub semnatura de primire.

Obligă pârâta la plata catre reclamanți a sumei de 1338,85 CHF sau echivalentul in lei la cursul BNR din ziua platii, plus dobanda legala aferenta acesteia de la data platii si pana la data achitarii efective, reprezentand comisionul de risc perceput si incasat de parata in mod abuziv .

Obligă pârâta la plata catre reclamanți a comisionului de risc încasat începând cu 26.11.2012 până la data de 28.03.2013, sau echivalentul in lei la cursul BNR din ziua platii, plus dobanda legala aferenta acestei sume de la data platii si pana la data achitarii efective, reprezentand comisionul de risc perceput si incasat de parata in mod abuziv.

Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă va fi obligată pârâta S.C.VOLKSBANK R. S.A. – prin Sucursala D. la plata cheltuielilor de judecata de 1000 lei în favoarea reclamanților.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

HOTĂRĂȘTE :

Respinge excepțiile prescripției dreptului la acțiune și a inadmisibilității.

Admite acțiunea formulată de reclamanții S. D. G., S. I. L. domiciliați în G., . ,Scara 1 apart.19, jud. Cluj, împotriva paratelor: S.C. VOLKSBANK R. S.A. cu sediul in Bucuresti, sector 2, Soseaua P. nr.42, inmatriculata la Registrul Comertului sub nr.J_, C..:_, – si S.C. VOLKSBANK R. S.A.-Sucursala D., cu sediul in D., .. 1, judetul Cluj, inmatriculata la Registrul Comertului sub nr. J_, C.I.F._, si în consecință

Constata caracterul abuziv si nulitatea absoluta al urmatoarelor clauze contractuale inserate in conventia de credit nr._/07.05.2007, incheiata intre S.C. Volksbank R. S.A. – prin Sucursala D., in calitate de imprumutator, si reclamanți, in calitate de imprumutați, respectiv:

punctul 5 a) din Conditiile Speciale ale Conventiei, care prevad ca “

a) Comision de risc 0,1 % pe luna, aplicata soldului creditului, platibil lunar in zilele de scadenta, pe toata perioada de derulare a Conventiei de credit.”;

„punctul 3.5. din Conditiile Generale ale Conventiei, conform careia “3.5. Comision de risc: Pentru punerea la dispozitia creditului, Imprumutatul datoreaza Bancii un comision de risc, aplicat la soldul creditului, care se plateste lunar, pe toata perioada creditului; modul de calcul si scadenta/scadentele platii acestuia se stabilesc in Conditiile Speciale.”

punctul 3.6. din Conditiile Generale ale Conventiei, conform careia “3.6. Comision de administrare: Pentru monitorizarea de catre Banca a utilizarii/rambursarii creditului acordat, precum si a indeplinirii oricaror alte obligatii asumate de parti in baza Conventiei, Imprumutatul poate datora Bancii un comision, modul de calcul, scadenta/scadentele platii acesteia se stabilesc in Conditiile speciale;”

punctul 8.1. c) si d) din Conditiile Generale ale Conventiei, conform careia “8.1. In cazul in care se iveste vreuna dintre situatiile urmatoare, atunci, in orice moment, Banca va avea dreptul, pe baza unei notificari transmise Imprumutatului si Codebitorului/Garantului, sa declare soldul creditului ca fiind scadent aniticipat, rambursabil imediat impreuna cu dobanda acumulata si toate celelalte costuri datorate Bancii conform Conventiei:

c) In cazul aparitiei unei situatii neprevazute care, in opinia Bancii, face sa devina improbabil ca Imprumutatul sa-si poata indeplini obligatiile asumate conform Conventiei;

d) In cazul aparitiei unei situatii neprevazute conform careia, in opinia Bancii, creditul acordat nu mai este garantat corespunzator”;

clauzele cuprinse la punctul 10 din Conditiile Generale ale Conventiei, referitoare la “Costuri suplimentare”;

punctul din Actul aditional nr.1 referitor la comisionul de administrare credit,

punctul 6 lit.a teza a II a din Actul aditional nr.2/20.04.2011 referitor la comisionul de administrare credit,

Înlatură obligativitatea impusa de catre parata in sarcina reclamaților de a achita comisionul de risc transformat ulterior în comision de administrare, in cuantum 0,1 %, aplicat soldului creditului lunar

Obligă parata sa modifice conventia de imprumut, in sensul elimitarii clauzelor mentionate la pct. 1, ca urmare a constatarii nulitatii lor absolute.

Obligă pârâta la modificarea scadentarului de plata, in sensul eliminarii sumelor aferente clauzelor anulate, si comunicarea noului scadentar astfel rezultat catre reclamanți, sub semnatura de primire.

Obligă pârâta la plata catre reclamanți a sumei de 1338,85 CHF, sau echivalentul in lei la cursul BNR din ziua platii, plus dobanda legala aferenta acesteia de la data platii si pana la data achitarii efective, reprezentand comisionul de risc perceput si incasat de parata de la reclamanți in mod abuziv.

Obligă pârâta la plata catre reclamanți a comisionului de risc încasat începând cu 26.11.2012 până la data de 28.03.2013, sau echivalentul in lei la cursul BNR din ziua platii, plus dobanda legala aferenta acestei sume de la data platii si pana la data achitarii efective.

Obligă pârâta S.C.VOLKSBANK R. S.A. – prin Sucursala D. la plata cheltuielilor de judecata de 1000 lei în favoarea reclamanților.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 28.03.2013

PREȘEDINTE, GREFIER,

C. I. MînzatDorina L. T.-în concediu medical

Semnează

Red.MCIgrefier șef

Ex.5/17.04.2013Revnic C.

← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 596/2013....		Obligaţie de a face. Sentința nr. 774/2013. Judecătoria DEJ →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Somaţie de plată. Sentința nr. 287/2013. Judecătoria DEJ Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 294/2013. Judecătoria DEJ Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 931/2013. Judecătoria DEJ Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 596/2013. Judecătoria DEJ Obligaţie de a face. Sentința nr. 774/2013. Judecătoria DEJ Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 1087/2013. Judecătoria DEJ Anulare act. Sentința nr. 68/2013. Judecătoria DEJ Pretenţii. Sentința nr. 854/2013. Judecătoria DEJ