Pretenţii. Sentința nr. 854/2013. Judecătoria DEJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 854/2013 pronunțată de Judecătoria DEJ la data de 26-06-2013 în dosarul nr. 999/219/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA D. JUDEȚUL CLUJ
DOSAR C nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.854/2013
Ședința publică din 26.06.2013
Instanța constituită din :
JUDECĂTOR: C. D. R.
GREFIER: C. E. M.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile formulată de reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. COMERȚ SRL, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă reprezentanta pârâtei, av. Leczfalvi K., cu împuternicire avocațială, la fila 33, lipsă fiind reprezentantul reclamantei. Se prezintă martorul P. Zenobiu A..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța, procedează la identificarea martorului P. Zenobiu A., legitimat cu CI . nr._, CNP-_, respectiv la audierea acestuia, cele declarate sub prestare de jurământ fiind consemnate în proces-verbal, atașat la fila 59.
Reprezentanta pârâtei învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune.
Nefiind alte probe de administrat, instanța constată încheiată etapa probatorie și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentanta pârâtei solicită instanței respingerea acțiunii ca nefondată, întrucât dispozițiile HG. nr. 977/2003, privind taxa pentru serviciul public de radiodifuziune, au fost anulate prin sentința civilă nr.185/2010 pronunțată de către Curtea de Apel Cluj, neexistând temei legal. Menționează faptul că potrivit prev. art. 40 din Legea nr. 41/1994, taxa pentru radiodifuziune trebuie achitată doar de către persoanele juridice care beneficiază în diferite modalități de serviciul public respectiv, în cazul de față, în incinta unității nu există nici un aparat sau alt dispozitiv care să permită receptarea și redarea undelor radio, cu cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 18.03.2013 sub nr._, reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE a chemat în judecată pârâta .C. A. COMERȚ SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 737,86 lei, reprezentând taxa pentru serviciul public de radiodifuziune facturată în perioada aprilie 2010-decembrie 2011 (630 lei), precum și penalități de întârziere (107,86), pentru facturile anexate cererii, cu obligarea pârâtei și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că în conformitate cu prevederile art.40 alin.3 din Legea nr.41/1994 si HG nr.977/2003, pârâta datorează suma menționată, această taxă fiind percepută în baza unui contract de mandat odată cu plata energiei electrice consumate. Pentru neplata la termen se datorează majorări de întârziere, calculate in conformitate cu metodologia de calcul a . întârzierea la plata a facturii de energie electrică.
În drept, au fost invocate prevederile art.194 din Codul de procedură civilă, art.40 alin.3 si 4 din Legea nr.41/1994, HG nr.977/2003.
Cererea este scutită de taxa judiciara de timbru si de timbru judiciar in temeiul art.17 sin Legea nr.16/1997 si art.26 alin.2 din Normele Metodologice de aplicare a legii menționate.
În susținerea cererii, reclamanta a depus la dosar, calcul debit și penalități, facturi (filele 4-26).
Pârâta a depus la dosar întâmpinare, prin care solicită respingerea cererii, învederând, în esență, faptul că nu deține efectiv aparate radio, nefiind astfel beneficiar în sensul legii.
Reclamanta a depus la dosar note scrise, solicitând admiterea cererii.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile de la dosar, precum și proba testimonială, sens în care a fost audiat martorul Zenobiu A. (fila 59).
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Potrivit prev.art.40 alin.3 din Legea nr.41/1994, persoanele juridice cu sediul în România, inclusiv filialele, sucursalele, agențiile și reprezentanțele acestora, precum și reprezentanțele din România ale persoanelor juridice străine, au obligația să plătească o taxă pentru serviciul public de radiodifuziune și o taxă pentru serviciul public de televiziune, în calitate de beneficiari ai acestor servicii. Art. 3 alin.2 din din HG nr.977/2003, act emis in vederea asigurării executării Legii nr.41/1994 și care prevedea obligativitatea taxei, indiferent de cum persoana juridică era sau nu beneficiar, a fost anulat prin Sentința civilă nr. 185 din 27 aprilie 2010, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 318 din 9 mai 2011, a Curții de Apel Cluj- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL. Ulterior prin Decizia nr. 607 din 3 februarie 2011, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 318 din 9 mai 2011, ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - SECȚIA DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL a respins recursurile declarate de Guvernul României și S. R. de Radiodifuziune împotriva Sentinței civile nr. 185 din 27 aprilie 2010 a Curții de Apel Cluj - Secția comercială și contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.
Din interpretarea textului menționat (art.40 alin.3 din lege), instanța reține că obligația de plată a taxei pentru serviciul public de radiodifuziune este prevăzută doar în sarcina persoanelor juridice care beneficiază în diferite modalități de serviciile publice respective. Or, pentru ca pârâta să poată fi obligată să achite taxa, este necesar ca aceasta să fi beneficiat de serviciul menționat. Calitatea de beneficiar nu este prezumată, ci trebuie dovedită, instanța neputând reține o prezumtie, nici măcar relativă că toate persoanele juridice existente au această calitate. Aceasta întrucât nici un text de lege nu prevede acest lucru, așa încât o astfel de prezumție nu ar putea fi dedusă implicit, atâta vreme cât nu a fost expres reglementată. Mai mult, în speță a fost audiat martorul Zenobiu A., angajat în calitate de gestionar al pârâtei, care a învederat faptul că pârâta nu deține aparat de radio în incintă.
Având în vedere considerentele menționate și ținând cont că reclamanta nu a făcut dovada că pârâta ar fi beneficiat de serviciul public pentru care s-a stabilit taxa în sarcina sa, deși sarcina probei îi revenea reclamantei, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea formulată.
Față de cererea pârâtei, prin reprezentant, de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, instanța, văzând prev.art.453 din Codul de proc.civ, va dispune admiterea acestei cereri, cu consecința obligării reclamantei la plata în favoarea pârâtei a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței și facturii de la dosarul cauzei (fila 60).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta S. R. DE RADIODIFUZIUNE, cu sediul în București, ..60-64, sector 1, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. COMERT S.R.L., cu sediul în D., ..11, jud.Cluj, ca neîntemeiată.
Dispune obligarea reclamantei la plata în favoarea pârâtei a sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Apelul și motivele de apel se depun la Judecătoria D..
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.06.2013.
JUDECĂTOR, GREFIER,
C. D. R. C. E. M.
Red./Dact.CD/4 ex./15.07.2013
| ← Anulare act. Sentința nr. 68/2013. Judecătoria DEJ | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1154/2013.... → |
|---|
