Anulare act. Sentința nr. 68/2013. Judecătoria DEJ

Judecătoria DEJ - Sentințe și decizii civile / 2013

Sentința nr. 68/2013 pronunțată de Judecătoria DEJ la data de 28-01-2013 în dosarul nr. 1982/219/2012

ROMÂNIA Operator de date cu caracter personal nr.3187

JUDECĂTORIA D.

JUDEȚUL CLUJ

DOSAR NR. _

SENTINȚA CIVILĂ Nr.68

Ședința publică din data de 28.01.2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: S. R.

GREFIER: L. M. C.

Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de reclamantii B. V. și B. E. C., în contradictoriu cu pârâtele ., și . REPREZENTATĂ prin SUCURSALA D., având ca obiect anulare act .

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru reclamanții lipsă av.A. M. cu delegație la dosar și pentru pârâtele lipsă reprezentantul acestora av.Magyari levente Geza cu delegație la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Instanța,procedează la identificarea reclamanților și la consemnarea interogatoriului acestora luat separat si consemnat la filele 208-209.

Reprezentantul reclamanților depune la filele 210—233 note de ședință și o . acte care se comunică cu reprezentantul pârâtelor, precizând că nu mai are alte cereri de formulat.

Reprezentantul pârâtelor arată că nu are cereri de formulat.

Instanța nemaifiind alte cereri declară terminată faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul reclamantilor solicită admiterea acțiuni așa cum a fost formulată respingerea excepțiilor invocate de reprezentantul pârâtelor și a cererii de suspendare și plata cheltuielilor de judecată. .

Reprezentantul pârâtelor solicită admiterea excepțiile așa cum au fost formulate, respingerea acțiunii ca neîntemeiată și plata cheltuielilor de judecată..

Instanța, pe baza actelor și probelor de la dosar, reține cauza în pronunțare.

INSTANȚA

Deliberând constată că prin acțiunea formulată de reclamanții de reclamanții B. V. și B. E. C., în contradictoriu cu pârâtele S.C. V. R. – S.A., și S.C. V. R. – S.A. reprezentată prin SUCURSALA D., se solicită:

- Constatarea nulității absolute, ca urmare a constatării caracterului lor abuziv, a următoarelor clauze din cadrul Convenției de credit nr._/17.08.2007 încheiată între reclamanți și pârâtă, respectiv: - pct. 3 lit. d - data ajustării dobânzii din „condițiile speciale ale convenției”;

- pct. 3.10 D., (dobânda anulată efectivă), din secțiunea 3 a condițiilor generale ale convenției;

- pct.5 lit.a - comisionul de risc – din condițiile speciale ale convenției;

- pct. 3.5 comisionul de risc din condițiile generale ale convenției;

- clauzele din secțiunea 8 pct. 8.1 lit.c și d - din condițiile generale ale convenției;

- clauzele din secțiunea 10 din condițiile generale ale convenției, toate acestea fiind abuzive contravenind dispozițiilor Legii 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori.

Se mai solicită obligarea pârâtei la modificarea convenției de credit menționată în sensul înlăturării clauzelor contractuale constatate ca fiind abuzive, obligarea pârâtei la modificarea scadențarului în ceea ce privește clauzele contractuale abuzive în sensul înlăturării acestora din cuprinsul noului scadențar care va fi comunicat sub semnătură de primire reclamanților;

- obligarea pârâtei la modificarea D. cuprinsă la pct. 3 lit.e din condițiile speciale prev. la 6,4 % raportat la faptul că aceasta cuprinde și comisionul de risc care urmează a nu mai fi achitat în cazul desființării acestei clauze;

- obligarea pârâtei la plata către reclamanți a sumei de 6233,58 CHF în echivalent, în lei la cursul BNR în ziua plății, plus dobânda legală aferentă acestei sume până la data achitării efective a acesteia reprezentând comisioane de risc percepute și încasate de către pârâtă în mod abuziv și nelegal în perioada 17.09.2007 – 17.07.2012, conform graficului de rambursare – anexa contractului de credit, în care sumele reprezentând comisionul de risc sunt indicate separat;

- constatarea nulității absolute ca urmare a constatării caracterului lor abuziv a următoarelor clauze din cadrul Convenției de credit nr._/6.12.2007 încheiată între reclamanți și pârâtă, respectiv:

- pct. 3 lit. d - data ajustării dobânzii din „condițiile speciale ale convenției”;

- pct. 3.11 D., (dobânda anulată efectivă), din secțiunea 10 a condițiilor generale ale convenției;

- pct.5 lit.a - comisionul de risc – din condițiile speciale ale convenției, care prevăd un comision de risc de 0,22% aplicat la soldul creditului;

- pct. 3.5 comisionul de risc din condițiile generale ale convenției;

- clauzele din secțiunea 8 pct. 8.1 lit.c și d - din condițiile generale ale convenției;

- obligarea pârâtei la modificarea D. cuprinsă la pct. 3 lit.e din condițiile speciale prev. la 7,25 % raportat la faptul că aceasta cuprinde și comisionul de risc care urmează a nu mai fi achitat în cazul desființării acestei clauze;

- obligarea pârâtei la plata către reclamanți a sumei de 1605,98 CHF în echivalent, în lei la cursul BNR în ziua plății, plus dobânda legală aferentă acestei sume până la data achitării efective a acesteia reprezentând comisioane de risc percepute și încasate de către pârâtă în mod abuziv și nelegal în perioada 17.12.2007 – 17.07.2012, conform graficului de rambursare – anexa contractului de credit, în care sumele reprezentând comisionul de risc sunt indicate separat

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocat.

În motivarea acțiunii se relevă în esență că reclamanții în calitate de împrumutați au încheiat cu pârâta Convențiile de credit nr._/17.08.2007 și nr._/6.12.2007, valoarea creditului obținut fiind de 75.000 respectiv 13.935 CHF iar durata creditului 289 respectiv 276 luni de la data încheierii convenției. Se afirmă că toate clauzele contractuale menționate în petitele formulate sunt abuzive și anulabile întrucât în înțelesul Legii nr. 193/2000 sunt în măsură să genereze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile celor două părți.

Astfel, clauza de la pct. 3 lit. d din condițiile speciale ale convențiilor prevede că „Banca își rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii aferente în cazul apariției unei schimbări semnificative pe piața monetară comunicând împrumutatului noua rată a dobânzii. Rata dobânzii astfel modificată se va aplica de la data comunicării”.

La pct. 3.10 D. din secțiunea 3 din prima convenție, respectiv pct. 3.11 D. a condițiilor generale ale celei de-a doua convenție, se stipulează că: „D. poate fi modificată în condițiile modificării ratei dobânzii precum și în condițiile prev. de secțiunea 10 – costuri suplimentare sau prin acordul părților”.

Caracterul abuziv rezultă din interpretarea art. 4 lit. a și pct. 1 lit. a,g din anexa la L.193/2000 deoarece pe lângă faptul că nu au fost negociate direct cu consumatorul, fac parte dintr-un contract standard utilizat de bancă, permit băncii să modifice unilateral dobânda, fără a avea un motiv întemeiat specificat în contract și dă băncii exclusiv dreptul de a interpreta clauzele contractuale, majorând rata dobânzii fără negociere, fără a fi stipulată în contract o limită maximă care să îi dea posibilitatea părții contractante la încheierea contractului, să prevadă obligațiile semnificativ majorate în sarcina sa.

Potrivit art. 1 din L. 193/2000 orice contract încheiat între comercianți și consumatori, pentru vânzarea de bunuri, sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate. Conform art. 4 din aceeași lege, „o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează în detrimentul consumatorului și contrar bunei credințe un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților”.

În consecință se apreciază că se oferă băncii dreptul exclusiv și discreționar de a modifica dobânda, clauzele în litigiu fiind evident abuzive întrucât exclud posibilitatea verificării îndeplinirii condițiilor de care depind.

În drept au fost invocate disp. art. 948, 966, 969 cod civil precum și art. 1,2, 4 din L.193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comerciant și consumator, L. 287/2009 NCC, L.71/2011.

În probațiune au fost depuse copia celor două convenții de credit, condițiile speciale ale convenției și condițiile generale ale convenției, practică judiciară relevantă în materie, precum și alte înscrisuri.

Prin întâmpinarea formulată, la data de 24.09.2012 .. (f. 175), invocă excepția prescripției dreptului de a pretinde restituirea sumelor percepute de bancă cu titlu de comision de risc de la încheierea fiecărui contract de credit – 17.08.2007 respectiv 6.12.2007 și până la data de 17.08.2009 iar pe fond, se solicită respingerea în întregime a acțiunii, ca neîntemeiată deoarece în contractele de credit încheiate între părți atât „condițiile generale” cât și „condițiile speciale” sunt parte integrantă a aceluiași contract fiind remise clientului în momentul încheierii contractului și totodată aduse la cunoștința sa în faza precontractuală. Se relevă în esență că atât convenția cadru de credit cât și anexele la aceasta nu contravin sub nici o formă prevederilor L.193/2000, prin încheierea acestora, reclamanții nu au fost prejudiciați, nu s-a creat un dezechilibru major în ceea ce-i privește, banca și-a îndeplinit obligațiile de transparență, de a nu stipula clauze abuzive, prin clauzele stipulate nu a creat un dezechilibru între drepturile și obligațiile părților, precizând că, determinarea unilaterală a cuantumului dobânzii este permisă de prevederile L. 193/2000 în condițiile în care clauza reglementată la art. 3 lit. d a fost negociată, clauza referitoare la rata dobânzii se asociază cu obiectul principal al contractului de credit, riscul contractului există prin simpla acordare a unui credit și trebuie reevaluat permanent. Se precizează că în ipoteza constatării caracterului abuziv al clauzelor menționate, nu se pot produce efectele în sensul restituirii sumelor deja achitate, retroactiv, aceste clauze făcând parte dintr-un contract cu executare succesivă. Consideră că sancțiunea unei clauze abuzive este nulitatea relativă iar acțiunea prin care se tinde la anularea clauzelor contractuale este supusă prescripției, termenul fiind de 3 ani, data încheierii contractelor este 17.08.2007, 06.12.2007 iar acțiunea a fost introdusă la data de 17.08.2012.

Reclamanții solicită respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune deoarece este neîntemeiată, sumele solicitate ca fiind încasate nelegal, au fost socotite pentru perioada 17.07.2007, respectiv 6.12.2007 și până la 17.08.2009.

Potrivit art. 137 aliniat 1 Cod proc. civilă instanța se va pronunța mai întâi asupra excepției de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

Excepția prescripției dreptului material la acțiune a fost respinsă ca neîntemeiată, în temeiul art.6 din Legea nr.193/2000.

Examinând acțiunea reclamanților prin prisma dispozițiilor legale invocate, a actelor și lucrărilor dosarului se reține că între părți s-a încheiat de Convențiile de credit nr._/17.08.2007 și nr._/6.12.2007 alcătuite din condiții generale și condiții speciale potrivit căreia reclamanții au împrumutat suma de 75.000 respectiv 13.935CHF, condițiile de restituire a acestei sume și comisioanele percepute de bancă fiind prevăzute în anexele la convențile de credit.

Acțiunea reclamanților este întemeiată, urmând a fi admisă, așa cum a fost formulată.

Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori transpune prevederile Directivei Consiliului 93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

În jurisprudența sa, Curtea de Justiție a Comunităților Europene s-a pronunțat în repetate rânduri asupra interpretării Directivei 93/13/CEE privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.

Susținerile pârâtei în sensul că această convenție de credit a fost redactată în limba română, clauzele fiind clare, fără echivoc și că s-a respectat obligația contractuală de transparență, nu sunt întemeiate deoarece obligația de transparență presupune că reclamanții în convenția de credit încheiată ar fi trebuit să cunoască, în mod clar neechivoc, și prin termeni ușor de înțeles, chiar și pentru cei care nu dețin cunoștințe de specialitate, care sunt elementele care permit băncii să ajusteze unilateral dobânda și nu să rămână la libera apreciere a acesteia că dobânda se modifică în cazul apariției unor schimbări semnificative pe piața monetară. Această clauză care dă dreptul băncii de a modifica unilateral dobânda, fără a fi raportată la un indicator precis individualizat, nu reprezintă în nici un caz o transparență în sensul celor susținute de pârâtă.

În conformitate cu art. 4 din Legea 193/2000 privind clauzele abuzive încheiate între comercianți si consumatori, clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva dacă, prin ea însăși sau împreuna cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului si contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile si obligațiile părților contractante. O clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fără a da posibilitatea consumatorului sa influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard pre formulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.

Potrivit art.1 lit. a din anexa Legii 193/ 2000, clauza abuziva este aceea care dă dreptul comerciantului sa modifice unilateral clauzele contractului, fără a avea un motiv întemeiat.

Instanța va constata ca dispoziția de la punctul 3 lit.d din rubrica Condițiile speciale din contractul de credit este o clauza care nu a fost negociata direct cu consumatorul, deoarece face parte dintr-un contract standard utilizat de banca. În acest sens, instanța consideră că nu este de natură a schimba această concluzie, argumentarea pârâtei că debitorul a declarat expres la încheierea convenției că a luat cunoștință și acceptă drepturile si obligațiile ce le revin conform clauzelor Condițiilor speciale si Condițiilor generale ale contractului. Mai mult, potrivit art. 4 alin.3 din legea 193 /2000, pârâta trebuia sa dovedească că această clauza pre formulată a fost negociata direct cu consumatorul.

Instanța apreciază că aceasta clauzâă pune probleme sub aspectul echilibrului contractual, în sensul ca oferă pârâtei petente dreptul discreționar de a revizui rata dobânzii curente, fără ca noua rata sa fie negociată cu clientul, acesta urmând a fi doar înștiințat.

Conform art. 1 lit. a din Anexa Legii nr. 193 2000, în principiu, o clauza care da dreptul furnizorului de servicii financiare de a modifica rata dobânzii în mod unilateral nu este abuziva, cu condiția ca acest lucru sa se facă în baza unui motiv întemeiat prevăzut si în contract si, totodată, cu condiția informării imediate a clientului, care sa aibă, de asemenea, libertatea de a rezilia imediat contractul. Motivul întemeiat prevăzut în contractul supus analizei este acela al intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetara. Prin motiv prevăzut în contract, în sensul legii, se înțelege o situație clar descrisa, care sa ofere clientului posibilitatea sa știe, de la început, că, daca acea situație se va produce, dobânda va fi mărită.

Totodată, motivul trebuie sa fie suficient de clar arătat astfel ca, în eventualitatea unui litigiu în legătură cu aplicarea unei astfel de clauze, instanța sa poată verifica daca acea situație, motiv de mărire a ratei dobânzii, chiar s-a produs. Așa cum un act normativ trebuie sa fie caracterizat prin previzibilitate, la fel si o clauza contractuala trebuie sa fie astfel formulata încât consumatorul sa poată anticipa că daca o anumita situație intervine, o anumita consecință se produce. Motivul unei schimbări semnificative pe piața monetară" nu îndeplinește această condiție, astfel că, în eventualitatea unui litigiu, nu numai ca nu se poate aprecia daca este întemeiat sau nu, dar nici măcar nu se poate stabili, conform unor criterii obiective, daca s-a produs, fiind de netăgăduit că piața financiara evoluează diferit în funcție de indicele la care se raportează. Aceasta modalitate de exprimare face ca respectiva clauza sa fie interpretata doar în favoarea băncii, servind doar intereselor acesteia, fără a da posibilitatea consumatorului de a verifica daca majorarea este judicios dispusă și daca este necesară și proporțională scopului urmărit.

Cu toate acestea, chiar daca s-ar accepta ca fiind îndeplinită condiția motivului întemeiat, pentru ca o astfel de clauza sa nu fie abuziva, ar trebui, conform textului citat anterior, ca, în urma revizuirii ratei dobânzii, clientul sa aibă libertatea de a rezilia imediat contractul. O astfel de posibilitate nu este însă prevăzută în contractul de față, astfel că, indiferent de alte considerații, clauza analizata este abuziva.

În privința bunei credințe invocate de pârâta, se va constata ca pârâta a acționat cu rea credință, utilizând aceasta clauza contractuala pentru a modifica rata dobânzii stabilita la rândul sau ca fiind fixă. In consecință, pârâta a încălcat cu bună știință dispozițiile contractului de credit pentru că modificarea dobânzii se putea realiza doar prin acordul parților prin act adițional la contract în conformitate cu art. 969 din C.civ. care prevede ca au putere de lege între părți contractele legal făcute. Posibilitatea creditorului de a modifica unilateral nivelul dobânzii în cazul apariției unei schimbări majore pe piața monetară este de natura a crea un dezechilibru major între părțile contractului pentru că nu este prevăzut în contract nici un element de referință care sa permită cuantificarea acestor schimbări si care astfel sa permită debitorului sa calculeze daca majorarea este necesara si proporțională cu scopul urmărit de creditor.

Dispozițiile art.4 din legea nr. 193 2000 si ale art. 1 lit. a din anexa acestui act normativ sunt imperative si ocrotesc un interes general anume acela de a se proteja consumatorii împotriva clauzelor abuzive menționate în contractele comerciale și prin urmare, încălcarea acestor norme este sancționata cu nulitatea absolută.

Că nu s-a dorit o transparență din partea pârâtei se desprinde și din faptul că deși în „Condițiile generale”, banca a definit nu mai puțin de 28 termeni în secțiunea definiții, aceasta nu a indicat ce se înțelege prin schimbări semnificative pe piața monetară, ceea ce îi permite pârâtei să invoce de fiecare dată că s-a raportat la un alt indicator favorabil intereselor sale, dându-i astfel dreptul exclusiv și discreționar de a modifica dobânda.

Referitor la comisionul de risc apare evident că și această clauză este abuzivă, nefiind negociată direct cu reclamanții, fiindu-le practic impusă astfel că a creat în detrimentul lor, contrar bunei credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile acestora și bancă.

Comisionul de risc a fost prevăzut în convenția de credit fără să se specifice ce reprezintă practic acest comision și de asemenea nu este identificat suficient de clar și pe înțelesul oricărei persoane ce fel de riscuri anume presupune „punerea creditului la dispoziția împrumutaților”, cu atât mai mult, cu cât s-a făcut dovada că reclamanții au adus garanții îndestulătoare în favoarea băncii pentru executarea convenției de credit.

În concluzie, instanța va constata ca fiind abuzive clauzele cuprinsa în art. 3 lit. d secțiunea condiții speciale și pct.3.10 D. din secțiunea 3 a condițiilor generale, pct. 5 lit. a din condițiile speciale, pct. 3.5 din condițiile generale, pct. 8.1 lit.c și d din condițiile generale, clauzele din secțiunea 10 din condițiile generale ale convenției de credit nr._/17.08.2007 și cele cuprinse în art. 3 lit. d secțiunea condiții speciale și pct.3.11 D. din secțiunea 3 a condițiilor generale, pct. 5 lit. a din condițiile speciale, pct. 3.5 din condițiile generale, pct. 8.1 lit.c și d din condițiile generale, clauzele din secțiunea 10 din condițiile generale ale convenției de credit nr._/6.12.2007 și va constata nulitatea acestora.

În temeiul principiului ca nulitatea actului juridic principal atrage si nulitatea actului secundar, instanța va obligă pârâta la modificarea convenției de credit în sensul înlăturării clauzelor contractuale constatate ca fiind abuzive, la modificarea scadențarului în ceea ce privește clauzele contractuale abuzive, în sensul înlăturării acestora din cuprinsul noului scadențar care va fi comunicat sub semnătură de primire reclamanților, a modificarea cuantumului D. – dobânda anuală efectivă, cuprinsă la pct. 3 lit.e din condițiile speciale, prev. la 6,4% respectiv 7,25% raportat la faptul că aceasta cuprinde și comisionul de risc, si va obliga pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 6233,58 CHF respectiv 1605,98 CHF în echivalent în lei, la cursul BNR în ziua plății, plus dobânda legală aferentă acestei sume până la data achitării efective a acesteia reprezentând comisioane de risc percepute și încasate de către pârâtă în mod abuziv și nelegal în perioada 17.09.2007 – 17.07.2012 respectiv 17.12.2007 – 17.07.2012.

Potrivit dispozițiilor art. 274 C.proc.civ., față de solicitarea reclamanților, constatând că în cauză au fost dovedite cheltuielile avansate pentru susținerea prezentului litigiu, față de căderea în pretenții a pârâtei, în raport de soluția pronunțată, instanța o va obliga la plata către reclamanți a sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.

Pentru aceste motive,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de către pârâta S.C. V. R. - S.A. iar pe fond:

Admite acțiunea civilă formulată de reclamanții B. V. și B. E. C., ambii domiciliați în municipiul D., ., județul Cluj și cu domiciliul procesual ales în municipiul Cluj – N., ., nr. 124, ., la sediul profesional al avocatului ales A. M. din cadrul Baroului Cluj, în contradictoriu cu pârâta S.C. V. R. - S.A, cu sediul în București, Șoseaua P. nr. 42, . 10, sector 2 și S.C. V. R. – S.A. reprezentată prin SUCURSALA D., cu sediul în municipiul D., .. 1, județul Cluj și, în consecință:

- Constată nulitatea absolută, ca urmare a constatării caracterului lor abuziv, a următoarelor clauze din cadrul Convenției de credit nr._/17.08.2007 încheiată între reclamanți și pârâtă, respectiv:

- pct. 3 lit. d) - data ajustării dobânzii – din condițiile speciale ale convenției, care prevede că: „Banca își rezervă dreptul de a revizui rata dobânzii aferente în cazul apariției unei schimbări semnificative pe piața monetară, comunicând împrumutatului noua rată a dobânzii; rata dobânzii astfel modificată se va aplica de la data comunicării”.

- pct. 3.10 D., dobânda anulată efectivă, din secțiunea 3 a condițiilor generale ale convenției, care prevede că: „D. poate fi modificată în condițiile modificării ratei dobânzii precum și în condițiile prevăzute de secțiunea 10 – costuri suplimentare sau prin acordul părților”;

- pct.5 lit.a comisionul de risc – din condițiile speciale ale convenției, care prevăd un comision de risc de 0,15% aplicat la soldul creditului, plătibil lunar, în zile de scadență pe toată durata de derulare a convenției de credit”;

- pct. 3.5 comisionul de risc din condițiile generale ale convenției, care prevede că „Pentru punerea la dispoziție a creditului, împrumutatul datorează băncii un comision de risc, aplicat la soldul creditului, care se plătește lunar, pe toată perioada creditului; modul de calcul și scadențele plății acestuia se stabilesc în condițiile speciale;

- Clauzele din Secțiunea 8, pct. 8.1 lit.c și d - din condițiile generale ale convenției;

- Clauzele din secțiunea 10 din condițiile generale ale convenției; toate acestea fiind abuzive.

- Obligă pârâta la modificarea convenției de credit în sensul înlăturării clauzelor contractuale constatate ca fiind abuzive;

- Obligă pârâta la modificarea scadențarului în ceea ce privește clauzele contractuale abuzive, în sensul înlăturării acestora din cuprinsul noului scadențar care va fi comunicat sub semnătură de primire reclamanților;

- Obligă pârâta la modificarea cuantumului D. – dobânda anuală efectivă, cuprinsă la pct. 3 lit.e din condițiile speciale, prev. la 6,4% raportat la faptul că aceasta cuprinde și comisionul de risc, care urmează a nu mai fi achitată;

- Obligă pârâta la plata către reclamanți a sumei de 6233,58 CHF în echivalent în lei, la cursul BNR din ziua plății, plus dobânda legală aferentă acestei sume în RON până la data achitării efective a acestei sume, reprezentând comisioane de risc percepute și încasate de către pârâtă în mod abuziv în perioada 17.09.2007 – 17.07.2012.

- Constată nulitatea absolută, ca urmare a constatării caracterului lor abuziv, a următoarelor clauze din cadrul Convenției de credit nr._/6.12.2007 încheiată între reclamanți și pârâtă, respectiv:

- pct. 3.11 D., dobânda anulată efectivă, din secțiunea 3 a condițiilor generale ale convenției, care prevede că: „D. poate fi modificată în condițiile modificării ratei dobânzii precum și în condițiile prevăzute de secțiunea 10 – costuri suplimentare sau prin acordul părților”;

- pct. 5 lit.a comisionul de risc – din condițiile speciale ale convenției, care prevăd un comision de risc de 0,22% aplicat la soldul creditului, plătibil lunar, în zile de scadență pe toată durata de derulare a convenției de credit”;

- Clauzele din Secțiunea 8, pct. 8.1 lit.c și d - din condițiile generale ale convenției;

- Clauzele din secțiunea 10 din condițiile generale ale convenției; toate acestea fiind abuzive.

- Obligă pârâta la modificarea convenției de credit în sensul înlăturării clauzelor contractuale constatate ca fiind abuzive;

- Obligă pârâta la modificarea cuantumului D. – dobânda anuală efectivă, cuprinsă la pct. 3 lit.e din condițiile speciale, prev. la 7,25% raportat la faptul că aceasta cuprinde și comisionul de risc, care urmează a nu mai fi achitată;

- Obligă pârâta la plata către reclamanți a sumei de 1605,98 CHF în echivalent în lei, la cursul BNR din ziua plății, plus dobânda legală aferentă acestei sume în RON până la data achitării efective a acestei sume, reprezentând comisioane de risc percepute și încasate de către pârâtă în mod abuziv în perioada 17.12.2007 – 17.07.2012.

Obligă pe pârâte în solidar la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți în cuantum de 1.000 lei, reprezentând onorariu avocațial.

Cu apel în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 28 ianuarie 2013.

PREȘEDINTE, GREFIER,

R. S. C. M. L.

Th.red.R.S./S.

6 ex./4.03.2013.

← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 1087/2013....		Pretenţii. Sentința nr. 854/2013. Judecătoria DEJ →

Anulare act. Sentința nr. 68/2013. Judecătoria DEJ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act. Sentința nr. 68/2013. Judecătoria DEJ