Obligaţie de a face. Sentința nr. 1571/2015. Judecătoria DETA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1571/2015 pronunțată de Judecătoria DETA la data de 25-11-2015 în dosarul nr. 1571/2015
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA D.
OP 5271
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1571
Ședința publică de la 25 Noiembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. I. H.
Grefier I. S.
Pe rol se află judecarea cauzei civile formulată de reclamantul C. G. în contradictoriu cu pârâtul R. V., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă pârâtul, asistat de avocat M. M., lipsește pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin serviciul registratură s-a depus la dosar întâmpinare din partea Instituției P. Jud. T. – pentru Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
Nemaifiind alte probe de administrat în cauză, instanța declară terminată cercetarea judecătorească și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei D. sub nr._ din 17 iunie 2015, reclamantul C. G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul R. V., ca instanța să dispună obligarea pârâtului la întocmirea formalităților de radiere din evidențele poliției și din evidențele fiscale, a autovehiculului marca Dacia, tipul 1310 TLX, nr. de înmatriculare UU1R11711J22065997, ._, cu număr de înmatriculare_, de pe numele său, iar în caz de refuz prezenta hotărâre să șină loc de consimțământul pârâtului în vederea radierii; obligarea pârâtului la plata sumei de 1150 lei reprezentând impozitul aferent perioadei 15 mai 2005 – 30 aprilie 2015 pentru autoturismul marca Dacia 1310, cu nr. de înmatriculare_ ; să se constate că nu mai este proprietarul autovehiculului marca Dacia, tip 1310 TLX, număr de identificare UU1R11711J22065997, ._, cu nr. de înmatriculare_, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamantul susține că a încheiat cu pârâtul un contract de vânzare – cumpărare, în data de 15 mai 2005, al cărui obiect îl constituia un autoturism marca Dacia 1310 TLX, cu nr. de identificare UU1R11711J22065997, ._, cu nr. de înmatriculare_, prețul de vânzare fiind de 22.000.000 lei.
Prin perfectarea contractului de vânzare – cumpărare respectiv prin remiterea fizică a bunului, împreună cu cheile, fișă de înmatriculare și a cărții de identitate a vehiculului, pârâtul a dobândit dreptul de proprietate asupra bunului mobil, conform dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii contractului.
Ulterior dobândirii bunului, pârâtul nu a procedat la înmatricularea autoturismului pe numele său, continuând să se folosească de bun, dar fără să îndeplinească obligația legală rezultată din calitatea de proprietar.
Obligația ce îi revenea pârâtului presupunea radierea autoturismului de pe numele său și înmatricularea acestuia pe numele pârâtului .Această obligație îi impută pârâtului pentru că odată ce vehiculul împreună cu toate accesoriile sale, respectiv documentele de circulație, cheile și plăcuțele de înmatriculare, au ieșit din patrimoniul și din paza vechiului proprietar, acesta nu mai este ținut să respecte nicio formalitate convențională sau legală, totodată, nefiind în măsură să efectueze astfel de demersuri.
Reclamantul face referire la prevederile art. 11 alin. 4 din OUG nr. 195/2002, art. 17 alin. 1 din OUG nr. 195/2002.
Solicită a se observa că situația creată de pârât este de natură a-i crea un prejudiciu care, în baza vechilor mențiuni existente în evidențele autorităților, este ținut în continuare a achita taxele și impozitele aferente autoturismului care nu îi mai aparține, precum și eventualele amenzi datorate pentru acest autoturism.
Pe de altă parte, evidențele în discuție nu mai corespund realității și sunt apte a determina și alte situații neplăcute, atât pentru el cât și pentru autorități.
În drept, invocă prevederile art. 969, 970, 998,999,1073, 1077 Cod civil.
În probațiune solicită ca instanța să încuviințeze proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului și orice alte probe a căror utilitate ar reieși din dezbateri.
Conform art. 223 alin. 3 C.p.civ., solicită judecarea cauzei și în lipsă.
La cerere au fost atașate: copie contract de vânzare – cumpărare; certificat de înmatriculare al autoturismului; notificare și confirmare de primire; împuternicire avocațială (fil. 5-10); dovada achitării taxei de timbru (fil. 17).
Pârâtul nu a formulat întâmpinare însă s-a prezentat în fața instanței la termenul de judecată din data de 23 sept.2015, ocazie cu care a solicitat instanței respingerea acțiunii.
Având în vedere că prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea pârâtului și la plata impozitului pentru autoturism, instanța pune în vedere acestuia să facă dovada achitării taxei de timbru, în cuantum de 85,5 lei, reclamantul conformându-se acestei solicitări la termenul de judecată din 28 oct. 2015, ocazie cu care a solicitat un nou termen pentru introducerea în cauză a Instituției P. Jud. T. – Serviciul Permise și Înmatriculări Auto Timișoara, în calitate de pârâtă.
Instituția P. Jud. T. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca nefondată.
În fapt, susține că reclamantul solicită instanței să constate înstrăinarea autoturismului în cauză, și să pronunțe o hotărâre prin care să se constate dobândirea dreptului de proprietate, eliberarea unui certificat doveditor al radierii și pe bază de consecință radierea din circulație a vehiculului în cauză, precum și din evidențele fiscale, cu cheltuieli de judecată
Referitor la înmatricularea/radierea din circulație a vehiculelor, pârâta face vorbire despre prevederile art. 11 alin. 2 din OUG 195/2002, modif. prin OUG 69/2007, art. 17 din OUG 195/2002, modificată prin OUG 63/2006.
De asemenea, susține că în lipsa tuturor documentelor legale cerute Serviciul Înmatriculări T. nu poate radia din circulație autovehiculul în cauză, decât dacă instanța de judecată dispune expres acest lucru.
În opinia sa, acțiunea reclamantului, așa cum este ea formulată, este nefondată, și drept urmare solicită respingerea acesteia, inclusiv a cheltuielilor de judecată aferente cauzei, neîntemeiat, pretinse pentru motivele menționate.
În drept, invocă prevederile art. 11,17 din OUG 195/2002 – actualizată; OUG 69/2007 și OUG 63/2006; Ordinul MAI nr. 1501/2006, actualizat.
Conform art. 223 alin. 3 NCPC – solicită judecarea cauzei și în lipsă.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Din probele administrate in cauză, instanța retine următoarele:
Intre reclamantă, in calitate de vânzător si pârâtul R. V., in calitate de cumpărător, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit la data de 15.05.2005, obiectul contractului fiind autoturismul marca Dacia 1310, cu număr de înmatriculare_, având număr de identificare UU1R11711J2206599.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat instanței să constate că prin contractul de vânzare-cumpărare mai sus identificat a intervenit vânzarea-cumpărarea autoturismului marca Dacia 1310, cu număr de înmatriculare_, având număr de identificare UU1R11711J2206599 fiind astfel transmis dreptul de proprietate de la reclamantul vânzător la pârâtul cumpărător. În virtutea acestui fapt, reclamantul solicită obligarea pârâtului la radierea bunului vândut de pe numele reclamantului.
Potrivit art. 113 alin. 4 și 5 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, „pentru înstrăinarea dreptului de proprietate asupra clădirilor, terenurilor și a mijloacelor de transport, contribuabilii trebuie să prezinte certificate de atestare fiscală prin care să se ateste achitarea tuturor obligațiilor fiscale de plată datorate autorității administrației publice locale în a cărei rază se află înregistrat fiscal bunul ce se înstrăinează. … Pentru bunul care se înstrăinează, impozitul datorat este cel recalculat pentru a reflecta perioada din an în care impozitul se aplică persoanei care înstrăinează, potrivit Codului fiscal. Actele prin care se înstrăinează clădiri, terenuri, respectiv mijloace de transport, cu încălcarea prevederilor alin. (4), sunt nule de drept.”
Analizând documentele din dosar, instanța nu a regăsit printre cele depuse de reclamantă în susținerea cererii certificatul de atestare fiscală prin care să se ateste achitarea tuturor obligațiilor fiscale de plată datorate autorității administrației publice locale în a cărei rază se află înregistrat autoturismul ce se înstrăinează.
În consecință, în lipsa certificatului de atestare fiscală prezentat de reclamantă, instanța apreciază că nu poate opera în mod legal transmiterea dreptului de proprietate asupra autoturismului în discuție, întrucât s-ar încălca în mod fragrant dispozițiile art. 113 alin. 4 și 5 din OG 92/2003.
Ca atare, constatând că nu a avut loc transmiterea dreptului de proprietate asupra autoturismului marca Dacia 1310, cu număr de înmatriculare_, având număr de identificare UU1R11711J2206599 de la reclamant la pârât, instanța nu îl poate obliga pe acesta din urmă la îndeplinirea formalităților cu privire la înmatricularea vehiculului pe numele său și radierea autoturismului de pe numele reclamantului, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile legale pentru efectuarea acestei operațiuni.
În ceea ce privește obligarea pârâtului la plata sumei de 1150 lei reprezentând impozitul aferent perioadei 15.05._15, instanța reține că reclamantul nu a făcut dovada achitării acestei sume pentru ca ulterior să se îndrepte împotriva pârâtului în vederea recuperării acesteia.
Față de cele de mai sus, instanța apreciază cererea reclamantului ca fiind neîntemeiată, fapt pentru care o va respinge.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul C. G., cu domiciliul procedural ales la avocat M. M. din Timișoara, ., în contradictoriu cu pârâții R. V. domiciliat în comuna Moravița, .. 157, jud. T. și Instituția P. T. – Serviciul Public Comunitar Regim permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu apel in 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 25 noiembrie 2015.
Președinte, D. I. H. | ||
Grefier, I. S. |
Red. DIH/IS - 22 Decembrie 2015/5 ex./emis 3
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 1569/2015. Judecătoria DETA | Pretenţii. Sentința nr. 1232/2015. Judecătoria DETA → |
|---|
