Plângere contravenţională. Sentința nr. 1579/2015. Judecătoria DETA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1579/2015 pronunțată de Judecătoria DETA la data de 26-11-2015 în dosarul nr. 1579/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA D., JUDEȚUL T.
.
operator de date cu caracter personal nr. 5271
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2007
Dosar nr._
SENTINȚĂ CIVILĂ nr. 1579
Ședința publică de la 26 noiembrie 2015
Completul compus din
Președinte A. P. M.
Grefier F. V.
Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale formulată de reclamantul Ț. V., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean T., împotriva procesului-verbal ., nr._ emis în data de 03.05.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că la dosar s-a depus prin serviciul registratură, la data de 20.11.2015, de către Inspectoratul de Poliție Județean T. – Serviciul Rutier, buletinul de verificare emis pentru aparatul radar montat pe autospeciala Dacia L. MCV cu număr de înmatriculare MAI_.
Instanța văzând că nu s-au solicitat probe noi, nu s-au invocat excepții, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ la data de 11.09.2015, ca urmare a declinării conform dispozițiilor sentinței civile nr. 8769/24.06.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, reclamantul Ț. V., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean T., a solicitat anularea procesului verbal . nr._ încheiat în data de 03.05.2015.
În motivarea plângerii reclamantul a arătat că în procesul verbal nu se observă locul exact unde s-a constatat săvârșirea ,,faptei" întrucât se afla în afara localității. Nu este specificată în procesul - verbal direcția de deplasare și nici locul unde a ,,comis fapta", sens în care procesul-verbal nu cuprinde toate elementele prevăzute de OG nr. 2/2001.
În fapt a învederat că în data de 03.05.2015 se deplasa în afara localității pe DN 59, moment în care a fost oprit și sancționat de un polițist care i-a spus că a depășit viteza, cu toate că în trafic se mai aflau și alte autovehicule. Consideră că în asemenea situație înregistrarea video este nelegală întrucât în trafic se mai aflau autovehicule, iar aparatele radar nu au opțiune de selectare a benzilor, or a autovehiculelor care se deplasează.
În momentul când agentul constatator a revenit cu procesul - verbal, petentul a constatat că a fost sancționat pentru viteză, lucru neadevărat pe care a solicitat să fie menționat la rubrica „Mențiuni" așa cum se observă că a început să scrie polițistul ,,nu sunt" și a spus să conteste procesul verbal la Judecătorie.
Acestea sunt motivele pentru care solicită să se aibă în vedere că prin procesul-verbal sancțiunile complementare trebuie supuse controlului judecătoresc, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001 și conform art. 6 și 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în condițiile în care Curtea a considerat că până și sancțiunea complementară a punctelor de penalizare care pot fi aplicată în materie contravențională are caracter ,,penal" în sensul art. 6 și 7 din Convenție (cauza Malige contra Franței).
În drept petentul a invocat art. 31 și urm. din OG nr. 2/2001.
În susținerea plângerii a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei conform art. 19 din O.U.G. nr. 80/2013.
Intimatul Inspectoratul de Poliție Județean T. a depus întâmpinare la data de 03.06.2015 prin serviciul Registratură al instanței prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea valabilității actului de sancționare, iar pe cale de excepție a invocat necompetența teritorială a instanței.
În motivare intimatul a arătat că procesul verbal de constatare a contravenției a fost întocmit pe raza de competență a Judecătoriei D..
Totodată a învederat că la data de 03.05.2015, aflându-se pe DN59 km 38+500m, agentul constatator a acționat cu aparatul radar din dotarea Poliția oraș D. în vederea depistării încălcării prevederilor legale privind regimul de viteză, folosind aparatura de supraveghere a traficului rutier și măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor, montată pe autospeciala MAI_.
Astfel, în jurul orei 11:33 a fost înregistrat și filmat auto marca VW cu numărul de înmatriculare_ care circula cu viteza de 154 km/h pe DN59 km 38+500m, depășind viteza legală cu 54 km/h. Totodată conducătorul nu avea asupra sa permisul de conducere și cartea de identitate personală.
Astfel s-a încheiat procesul-verbal . nr._ pentru încălcarea prevederilor art. 121 alin. (1) din H.G. nr. 1391/2006 și art. 147 alin. (1) din H.G. nr. 1391/2006, fiind stabilită amenda în valoare de avertisment + 585 lei și suspendarea dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 90 de zile.
Agentul constatator i-a adus la cunoștință contravenientului faptul că are dreptul să depună contestație împotriva procesului-verbal la Judecătoria D., în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării procesului verbal, precum și faptul că are dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul procesului-verbal.
A învederat că abaterea săvârșită de petent a fost constatată la fața locului personal de agentul de poliție - legal abilitat în acest sens - cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic potrivit art. 109 din OUG nr. 195/2002 montat pe autospeciala MAI_, acesta percepând în timp real abaterea săvârșită, prin propriile simțuri (ex propriis sensibus). Mijlocul tehnic a înregistrat în același timp abaterea și a măsurat viteza de deplasare, viteza neputând fi măsurată decât cu un astfel de mijloc certificat metrologic, motiv pentru care legiuitorul, numai în cazul abaterilor la regimul legal de viteză impune necesitatea constatărilor în aceste cazuri cu mijloace tehnice.
A precizat faptul că aparatul radar deține buletin de verificare metrologică valabil, iar acesta își face automat autotestarea la punerea sistemului în funcțiune, conform manualului de utilizare.
În final a arătat că stabilirea vitezei de deplasare a petentului s-a realizat în condițiile legii, respectiv cu un mijloc certificat și verificat metrologic (cinemometru), astfel că forța probantă a procesului verbal de contravenție nu rezultă doar din aplicarea principiului general din dreptul administrativ referitor la prezumția de legalitate a actului întocmit de un agent al statului, ci și din dovezile în baza cărora s-a întocmit, respectiv de buletinul de verificare metrologică a cinemometrului despre care se susține că a înregistrat viteza de deplasare a petentului la momentul constatării contravenției, verificare valabilă 1 an și de fotografia aparatului.
Sub aspectul temeiniciei procesului - verbal intimatul a opinat că instanța urmează a efectua analiza procesului - verbal contestat atât prin prisma normelor interne, cât și a normelor internaționale.
În susținerea întâmpinării intimatul a depus la dosarul cauzei înscrisuri și înregistrarea radar pe suport CD.
La termenul din data de 24.06.2015, prin sentința civilă nr. 8769/24.06.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, a fost admisă excepție de necompetență teritorială, invocată de pârât, prin întâmpinare, iar pe cale de consecință s-a dispus declinarea competenței de soluționare a plângerii contravenționale formulată de reclamantul Ț. V., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean T., împotriva procesului-verbal ., nr._ emis în data de 03.05.2015, în favoarea Judecătoriei D..
La data de 11.09.2015 dosarul a fost înregistrat la Judecătoria D. sub nr._ .
La termenul din data de 29.10.2015 s-a dispus încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar, CD-ul ce conține înregistrarea video din data de 03.05.2015 ora 1133-1134, atestatul operator autovision și buletinului de verificare metrologică a aparatului radar montat pe autospeciala cu număr de înmatriculare MAI_, precum și efectuarea unei adrese către Inspectoratul de Poliție Județean T. – Serviciul Rutier, în vederea comunicării buletinului de verificare metrologică a aparatului radar montat pe autospeciala cu număr de înmatriculare MAI_.
La data de 20.11.2015 Inspectoratul de Poliție Județean T. – Serviciul Rutier a depus la dosar buletinul de verificare emis pentru aparatul radar montat pe autospeciala Dacia L. MCV cu număr de înmatriculare MAI_.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ emis în data de 03.05.2015, s-a dispus sancționarea petentului cu sancțiunea avertisment și cu sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.102 alin.3 lit e din OUG nr.195/2002 și cu sancțiunea constând în amendă contravențională în cuantum de 585 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. art. 101 alin.1 pct.18 din OUG nr195/2002.
S-a reținut în sarcina petentului că în data de 3.05.2015 la ora 11:33 pe DN 59 la km 38+500 m a condus autoturismul cu nr._ în afara localității cu viteza de 154 km /ora depășind cu 54 km/h limita legal admisă în afara localității, și fără a avea asupra sa permisul de conducere și cartea de identitate.
Împotriva procesului verbal de contravenție petentul a formulat, în termen legal, prezenta plângere.
Procesul verbal contestat a fost încheiat în prezența petentului, fiind semnat de către aceasta .
Verificând potrivit art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Astfel, instanța reține că în procesul verbal de contravenție sunt consemnate datele prevăzute de art 17 din OG 2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia iar actul sancționator este semnat de către agentul constatator. De asemenea, instanța reține că agentul constatator a indicat în procesul verbal actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția, respectiv OUG 195/2002 rep.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța a constatat că prin raportare la jurisprudența CEDO, trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o acuzație în materie penală în sensul art. 6 din Convenția Europeană. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii: 1) dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal; 2) natura faptei;3) natura și gradul de severitate a sancțiunii aplicate.
În cauză, nerespectarea regulilor privind viteza reprezintă o faptă contravențională și nu penală. Deasemenea, tratamentul sancționator s-a realizat prin aplicarea avertisment și cu sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.102 alin.3 lit e din OUG nr.195/2002 și cu sancțiunea constând în amendă contravențională în cuantum de 585 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. art. 101 alin.1 pct.18 din OUG nr195/2002.
Pe de altă parte rațiunea urmărită de către legiuitor în încriminarea acestei fapte o reprezintă protejarea siguranței pe drumurile publice. Totodată nerespectarea regulilor privind viteza poate genera o stare de pericol pentru siguranța pe drumurile publice, cât și consecințe deosebit de grave.
Astfel, prin raportare la sancțiunea aplicată și la natura faptei, instanța a concluzionat că fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o acuzație în materie penală în sensul Convenției cu consecințele următoare: petentul se bucură de prezumția de nevinovăție, iar sarcina probei incumbă autorităților statului. Însă niciuna din aceste garanții procesuale nu are caracter absolut, deoarece limitele până la care funcționează aceste garanții se raportează la specificul fiecărui caz în parte.
Jurisprudența Curții Europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă procesului-verbal de contravenție și cu atât mai mult să-l lipsească de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta proporționalitatea dintre scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale și mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționată contravențional.
Din această perspectivă, procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are prin el însuși forța probantă și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forță probantă unui înscris nu înseamnă a nega prezumția de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovăției în sensul art.6 din Convențiea Europeană.
Astfel că, sub aspectul temeiniciei, instanța va reține că, deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt reținute și a încadrării în drept până la proba contrară, probă ce revine contestatorului.
Instanța reține că în conformitate cu prevederile art. 102 alin. 3 lit e din OUG 195/2002 ca este contravenție si se sancționează cu amenda prevăzută in clasa a –IV –a de sancțiuni depășirea cu mai mult de 50 km /h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
Disp. art. 109 din OG nr.2/2001 stipulează la alin. 2 „Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției, iar potrivit alin. 3 : În cazurile prevăzute la alin. 2, procesul verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului, după stabilirea identității conducătorului de vehicul, menționându-se aceasta în procesul verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori.”
De asemenea, potrivit art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 rep „în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul.”
Analizând dispozițiile de mai sus, instanța reține că în situația în care un conducător auto depășește viteza legală, pentru a-i fi imputată fapta și pentru ca acesta să fie sancționat contravențional trebuie ca viteza de deplasare a acestuia să fie depistată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.
Astfel, în materia depășirii limitelor de viteză, contravenientul se află în imposibilitate absolută și obiectivă de a face dovada contrară celor consemnate în procesul verbal de contravenție, în această situație sarcina probei revenind organului contestator care trebuie să dovedească, prin intermediul mijloacelor tehnice din dotarea sa, săvârșirea contravenției.
Instanta va reține că situația de fapt descrisă în procesul verbal contestat corespunde realități, petentul făcându-se vinovat de săvârșirea contravenției prevăzute de art.102 alin 3 lit e din OUG nr.195/2002.
Instanța nu va reține că viteza de deplasare a petentului era mai mică decât cea înregistrată pentru că rezultatul unei măsurări de viteză efectuată cu cinemometrul nu înglobează limitele erorilor tolerate, ci înglobează o eroare de măsurare a cărei valori poate diferi de la o măsurare la alta, iar la controlul metrologic legal efectuat periodic prin verificări metrologice se urmărește ca aceste erori de măsurare să se încadreze în limitele erorilor tolerate impuse. Ulterior efectuării controlului metrologic legal utilizatorul are obligația de a respecta instrucțiunile de instalare, punere în funcțiune și utilizare, elaborate de producător. Verificarea încadrării în cerințele cuprinse în NML 021-05 ( printre care se numără și încadrarea în limitele erorilor tolerate, conform paragrafului 3.1.1 ) se realizează în principal cu ocazia evaluărilor în vederea acordării aprobărilor de model și cu ocazia verificărilor metrologice la care sunt supuse periodic cinemometrele.
Întrucât la dosar a fost depus de către intimată buletinul de verificare metrologică a cinemometrului folosit ( fila 13), atestatul agentului constatator (fila 31), CD cu înregistrarea faptei reținute în sarcina reclamantului (fila 26), , instanța va constata că viteza cu care circula petentul la volanul auto cu nr._ în afara localității pe DN 59 la km 38+500 m ( sector de drum pe care limita de viteză este de 100 km/h conf. art. 49 alin.4 lit b) din OUG nr. 195/2002) a fost de 154 km /ora, cinemometrul montat pe autospeciala poliției indicând corect viteza și întrucât agentul constatator este o persoană calificată, va aprecia că au fost respectate instrucțiunile de instalare, punere în funcțiune și utilizare elaborate de producătorul aparatului. Instanța nu va considera întemeiată apărarea petentului cum că aparatul radar nu era omologat să măsoare viteza în regim staționar întrucât din buletinul de verificare metrologică existent la dosar rezultă că aparatul radar montat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI_ măsoară viteza atât în regim staționar cât și în regim de deplasare.
Astfel, în măsura în care în procesul-verbal este indicat numărul și . și marca și numărul autoturismului pe care a fost montat aparatul radar cu care s-a măsurat viteza cu care a circulat petentul la volanul autoturismului, putându-se verifica dacă sunt îndeplinite condițiile art.109 alin.2 din O.G nr.195/2002, respectiv dacă viteza a fost constatată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, procesul verbal fiind susținut de dovezile în baza cărora s-a întocmit, iar contravenientul nu are o altă probă de nevinovăție, se poate susține temeinicia acestuia fără a se încălca prezumția de nevinovăție instituită de art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si recunoscuta de Curtea Europeana în numeroase cauze referitoare la contraventii ( cauza A. împotriva României).
De altfel, petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt cu privire la această faptă contravențională reținută în sarcina sa.
Instanța reține că în conformitate cu prevederile art. 101 alin.1 pct. 18 din OUG 195/2002 ca este contravenție si se sancționează cu amenda prevăzută in clasa a –III –a de sancțiuni nerspectarea obligației conducătorului de autovehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art.35 alin. 2 .Iar conform art.35 alin 2 din același act normativ articipanții la trafic sunt obligați, la cererea polițistului rutier, să înmâneze actele de identitate, permisul de conducere, documentele de înmatriculare..și alte documente prevăzute de lege.
Întrucât procesul verbal de constatare a contravenției nu face dovada deplină a celor înscrise în acesta deoarece O.G nr.2/2001 nu arată în mod expres care este forța probatorie a acestuia ,dar CEDO, analizând plângeri formulate de persoane care, fiind sancționate contravențional, au sesizat Curtea cu privire la încălcarea de către instanțele naționale a art.6 din Convenție prin nerespectarea garanțiilor prevăzute în acest text a statuat că distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația statelor semnatare ale Convenției nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art.6 din Convenție. Curtea a concluzionat că acuzația adusă contravenientului este o acuzație penală în sensul Convenției, iar petentul beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, motiv pentru care sarcina probei în procedura contarvențională desfășurată în fața instanței revine în primul rând organului constatator și nu petentului ( cauza A. contra României).
În această situație, în măsura în care procesul verbal este susținut de dovezi, iar contravenientul nu are probe din care rezultă nevinovăția sa, instanța va susține temeinicia acestuia .
Față de probele administrate, instanța apreciază că prezumția de veridicitate a procesului verbal de contravenție nu a fost răsturnată, în sensul că starea de fapt consemnată în cuprinsul acestuia cu privire la fapta contravențională reținută în sarcina petentului și prevăzută de art. 101 alin. 1 pct 18 din OUG 195/2002 a fost dovedită, petentul, în calitate de conducător auto, nerspectând obligația de a avea asupra permisul de conducere și cartea sa de identitate .
În consecință, avându-se în vedere împrejurarea că petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție – deși, potrivit disp. art.249 C.proc.civ., îi incumba sarcina acestei probe – și ținându-se seama și de faptul că în speță nu există vreo cauză de nulitate absolută a procesului verbal care să poată fi reținută din oficiu, instanța constată așadar că forța probantă a procesului verbal nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată- avertisment și cu sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.102 alin.3 lit e din OUG nr.195/2002 și cu sancțiunea constând în amendă contravențională în cuantum de 585 lei ( echivalentul a 6 puncte-amenda, punctajul minim conform clasei III de sanctiuni – art.98 alin.4 lit.c) din OUG nr.195/2002) pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. art. 101 alin.1 pct.18 din OUG nr195/2002, agentul constatator a aplicat corect aceste dispoziții legale și a individualizat corect sancțiunea, având în vedere că petentul, conform cazierului auto de la fila 44, nu este la prima abatere de acest fel.
Fată de aceste considerente, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petent și va menține procesul verbal ca legal și temeinic întocmit.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive
În numele legii
Respinge plângerea contravenționale formulată de reclamantul Ț. V., având CNP_, cu domiciliul procedural ales în Timișoara, ., nr. 3, ., la Cabinet de Avocat D. M., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean T. cu sediul în Timișoara, .. 44-46, județul T., împotriva procesului-verbal ., nr._ emis în data de 03.05.2015.
Menține procesul-verbal . nr._ emis în data de 03.05.2015, ca fiind temeinic și legal.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria D..
Pronuntata în ședinta publica din 26.11.2015.
Președinte Grefier
A. P. M. F. V.
Redactat APM 16.12.2015.
Tehnoredactat FV 8.12.2015.
4 exemplare / 2 exemplare comunicate părților.
| ← Încuviinţare executare silită. Încheierea nr. 1593/2015.... | Validare poprire. Sentința nr. 1590/2015. Judecătoria DETA → |
|---|
