Plângere contravenţională. Sentința nr. 1313/2015. Judecătoria DETA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1313/2015 pronunțată de Judecătoria DETA la data de 23-09-2015 în dosarul nr. 1313/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA D.
OP 5271
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1313
Ședința publică de la 23 Septembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. I. H.
Grefier I. S.
Pe rol se află judecarea cauzei civile formulată de reclamanta B. A. în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN T., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, se prezintă avocat O. S., în reprezentarea reclamantei, lipsesc reclamanta și pârâtul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că acțiunea se află în stare de judecată.
Fiind primul termen de judecată, instanța, din oficiu, verifică competența generală, conform art. 1-3 din Legea 304/2004, materială, conform art. 94 aliniat 1 punctul 4 din Noul cod de procedură civilă, și teritorială, în baza art. 107 C.., apreciind că Judecătoria D. este competentă în soluționarea prezentei cauze.
În temeiul art. 238 alin.1 din NCPC, instanța pune în discuție durata estimativă a cercetării procesului.
Reprezentantul reclamantei apreciază că această cauză se poate soluționa la acest termen de judecată deoarece nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte probe de administrat în cauză, instanța declară terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul reclamantei solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, în principal, anularea procesului verbal de contravenție, având în vedere că petenta se deplasa cu mașina dinspre Șag înspre Jebel pe sectorul de drum unde viteza este limitată la 60 km/h, însă nu cu viteza indicată în procesul verbal, iar în spatele ei se afla un alt autoturism, astfel că nu se poate ști cu exactitate dacă în momentul filmării cu aparatul radar a fost depistată mașina petentei că ar fi depășit viteza or mașina din spatele ei. În subsidiar, solicită anularea în parte a procesului verbal de contravenție în sensul anulării măsurii reținerii permisului de conducere pe o perioadă de 90 de zile. Nu solicită cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei D. sub nr._ din 15 iunie 2015, reclamanta B. A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu IPJ T., ca pe baza probelor administrate să dispună, în principal, anularea procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/9.06.2015 ca netemeinic și nelegal, iar în subsidiar, anularea în parte a procesului verbal de constatare a contravenției . nr._/9.06.2015, în sensul anularii măsurii tehnico-administrative a reținerii permisului de conducere pe o perioadă de 90 de zile.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
În fapt, susține că prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/9.06.2015 întocmit de IPJ T. - Biroul Rutier - s-a reținut în sarcina sa faptul că în data de 9.06.2015, ora 733 ar fi condus autoturismul marca VW Golf având numărul de înmatriculare_, fiind înregistrat și filmat de aparatul radar Autovision din dotarea MAI_, în timp ce se deplasa dinspre Jebel înspre Șag, cu viteza de 124 km/h pe sectorul de drum unde viteza este limitată la 60 km/h, depășind astfel cu 64 km/h limita admisă.
În opinia sa, starea de fapt reținută prin procesul verbal nu corespunde realității, această contravenție neexistând.
În ceea ce privește viteza, învederează că nu a circulat cu viteza indicată în procesul verbal, agentul constatator refuzând să îi prezinte înregistrarea atunci când a solicitat acest lucru, aspect ce ridică mari semne de îndoială cu privire la funcționarea aparatului radar, a atestării agentului constatator de a opera asemenea mijloace tehnice, precum și a verificării metrologice.
Solicită a se pune în vedere organului constatator să depună la dosarul cauzei probele pe care își fundamentează consemnările din procesul-verbal: înregistrarea video a faptei imputate, precum și a dovezii omologării și a buletinului de verificare metrologică a aparatului cu care s-a făcut constatarea, dar și autorizația de operator radar pentru agentul constatator.
Pentru ca înregistrarea să poată fi folosită ca probă, potrivit prevederilor pct. 3.5.1 din Norma de metrologie legală 021-05 NML "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)", aprobată prin Ordinul Biroului Român de Metrologie nr. 301/2005, cu modificările și completările ulterioare, trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate și imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia."
De asemenea, potrivit prevederilor pct. 5.2 din Norme: “Atestarea legalității se realizează prin aplicarea marcajelor metrologice și eliberarea unor documente specifice, în conformitate cu prevederile instrucțiunilor de metrologie legală în vigoare. În buletinele de verificare metrologică, eliberate în urma verificărilor inițiale și a verificărilor periodice ale cinemometrelor montate pe mașini, care funcționează în regim staționar, sau atât în regim staționar cât și în regim de deplasare, trebuie să se menționeze marca și numărul de înmatriculare ale autovehiculului de patrulare pe care este amplasat cinemometrul, legalitatea cinemometrului fiind valabilă numai pe autovehiculul pe care acesta era montat la momentul efectuării verificării metrologice.
Față de toate aceste aspecte, insistă ca organul constatator să facă toate aceste dovezi pentru a dovedi faptul că fapta a fost legal constatată iar subsemnata mă fac vinovată de producerea ei.
Solicită a se observa faptul că petentul beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, motiv pentru care, sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
Așa cum a statut și jurisprudența CEDO (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 32), în condițiile în care norma legală pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special iar scopul aplicării sancțiunii este de prevenire și pedepsire, suntem în prezența unei acuzații în materie penală.
Prin urmare, amenda aplicată nu are un scop reparator ci unul de prevenire și pedepsire și în acest fel acuzația ce îmi este adusă are un caracter penal, subsemnatul beneficiind de prezumția de nevinovăție în lumina jurisprudenței CEDO și pe cale de consecință sarcina probei chiar în această procedură contravențională revine în primul rând organului constatator și nu ei.
Apreciază că ar trebui să fac dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal doar în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției mele dincolo de orice îndoiala rezonabilă. Înainte de orice, organul constatator trebuie să prezinte aceste probe.
În subsidiar, în situația în care instanța reține vinovăția sa pentru săvârșirea contravenției, solicită anularea în parte a procesul verbal de constatare a contravenției în sensul anularii măsurii tehnico-administrative a reținerii permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile pentru considerentele dezvoltate în cele ce urmează.
În ceea ce privește regimul de aplicare a sancțiunilor contravenționale, atât principale, cât și complementare, competența de a aplica sancțiunile revine exclusiv polițiștilor care au calitatea de polițiști rutieri, iar despre fiecare sancțiune aplicată trebuie să se facă mențiune în cuprinsul procesului verbal întocmit de aceștia, urmând ca, în cazul în care contravenientul formulează plângere împotriva acestuia, instanța să aibă posibilitatea să analizeze legalitatea și temeinicia lor.
Solicită a se observa faptul că a fost sancționată cu amenda contravențională în cuantum de 877,5 lei fără a se aplica de către agentul constatator și sancțiunea complementara a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 zile .
Conform art. 96 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului. A.. 2 lit. a prevede, în categoria acestui tip de sancțiuni, aplicarea punctelor de penalizare.
De asemenea, și sancțiunile complementare trebuie supuse controlului judecătoresc conform art.34 din O.G.nr.2/2001 și conform art.6 și 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în condițiile în care Curtea a considerat că până și sancțiunea complementară a punctelor de penalizare care pot fi aplicate în materie contravențională are caracter "penal" în sensul art.6 și 7 din Convenție (cauza Malige contra Franței, hotărârea din 23.09.1998).
În baza art. 34 alin.1 din OG 2/2001, instanța trebuie să verifice atât legalitatea și temeinicia procesului-verbal, cât și sancțiunea aplicată – cea principală și cea complementară.
ART. 109 din OUG 195/2002 stabilește regula conform căreia constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier.
ART. 180 alin.1 din HG 1391/2006 stabilește că în cazul în care constată încălcări ale normelor rutiere, agentul constatator încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1A, care va cuprinde în mod obligatoriu: … numărul punctelor-amendă aplicate și valoarea acestora, … sancțiunea contravențională complementară aplicată și/sau măsura tehnico-administrativă dispusă… .
Din dispozițiile legale menționate anterior, rezultă că sancțiunea contravențională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat, se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului.
Solicită a se reține faptul ca că în procesul-verbal . nr._/9.06.2015 nu se face nici o referire cu privire la suspendarea exercitării dreptului de a conduce, nefiind aplicată această sancțiune. Singura mențiune se face cu privire la măsura tehnico-administrativă de reținere a permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice.
Având în vedere că prin procesul-verbal nu s-a aplicat sancțiunea contravențională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce și că această sancțiune nu poate fi aplicată ulterior, măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere rămâne fără obiect, neavând nicio finalitate.
Față de cele expuse mai sus, în subsidiar, solicită a se dispune anularea măsurii tehnico-administrative a reținerii permisului de conducere pe o perioadă de 90 de zile, menținând în rest procesul verbal de contravenție.
În drept, își întemeiază plângerea pe prevederile OG nr. 2/2001 cât și pe celelalte texte legale mai sus menționate.
În probatoriu, înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, prezumții.
La plângere au fost atașate: chitanță privind plata taxei de timbru în cuantum de 20 lei, copie proces verbal de contravenție, împuternicire avocațială (fil.5-7).
Inspectoratul de Poliție Județean T. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea valabilității actului de sancționare.
Pe fondul cauzei, apreciază că motivele învederate de petent sunt neîntemeiate, acesta făcându-se vinovat de contravenția reținută în sarcina sa prin procesul verbal, din probele existente la dosarul cauzei, rezultând fără tăgadă că starea de fapt consemnată în procesul verbal corespunde realității.
Învederează faptul că la data de 09 iunie 2015, agentul constatator a acționat cu aparatul radar, în vederea depistării încălcărilor prevederilor legale privind regimul de viteză, folosind aparatura de supraveghere a traficului rutier și măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor, montată pe autospeciala MAI_.
În zona de limitare de viteză la 60 km/h a fost înregistrat de aparatul radar autovehiculul marca Wolskwagen cu nr. de înmatriculare_, care rula cu viteza de 124 km/h.
După oprirea regulamentară, conducătorul auto a fost identificat în persoana numitei B. A. .
Astfel, s-a încheiat procesul-verbal . nr._ pentru încălcarea prevederilor art. 121 alin. (1) din Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006, stabilind avertisment și suspendarea executării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice pe o perioadă de 90 de zile.
Agentul constatator i-a adus la cunoștința contravenientului faptul că are dreptul să depună contestație împotriva procesului – verbal la Judecătoria D., precum și faptul că are dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul procesului-verbal.
În primul rând, susține și solicită instanței să aibă în vedere faptul că abaterea săvârșita de petent a fost constatată la fața locului, personal de agentul de poliție, legal abilitat în acest sens, cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic potrivit art. 109 din OUG 195/2002 montat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI_, acesta percepând în timp real abaterea săvârșită, prin propriile simțuri (ex propriis sensibus). Mijlocul tehnic a înregistrat în același timp abaterea și a măsurat viteza de deplasare, viteza neputând a fi măsurată decât cu un astfel de mijloc certificat metrologic, motiv pentru care legiuitorul, numai în cazul abaterilor la regimul legal de viteza impune necesitatea constatărilor în aceste cazuri cu mijloace tehnice.
Pornind de la aceste premise se poate lesne observa faptul ca legislația conferă putere actelor întocmite de către un agent aflat in exercitarea atribuțiilor de serviciu, constatările sale fiind girate cu prezumția de temeinicie și legalitate.
F. de specificul faptei contravenționale pentru care a fost sancționat petentul respectiv aceea de încălcare a limitei de viteză maxime admise pe sectorul de drum respectiv, este de remarcat faptul că o constatare a acestui tip de contravenție se poate realiza exclusiv prin mijloace tehnice.
Astfel, potrivit disp. art. 121 din HG 1391/2006, conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare.
Nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Prin urmare, în materia depășirii limitelor de viteză, contravenientul se află în imposibilitate absoluta și obiectivă de a face dovada contrară celor consemnate în procesul verbal de contravenție, în această situație sarcina probei revenind organului constatator; care trebuie să dovedească, prin intermediul mijloacelor tehnice din dotarea sa, săvârșirea contravenției, fiind imperativ prevăzut de lege ca orice proces-verbal pentru depășirea vitezei legale se încheie numai în urma unei constatări cu mijloace tehnice speciale, iar nu cu propriile simțuri ale agentului constatator.
Stabilirea vitezei de deplasare a petentului s-a realizat în condițiile legii, respectiv cu un mijloc certificat și verificat metrologic (cinemometru), astfel ca forța probantă a procesului verbal de contravenție nu rezultă doar din aplicarea principiului general din dreptul administrativ referitor la prezumția de legalitate a actului întocmit de un agent al statului, ci și din dovezile în baza cărora s-a întocmit, respectiv de buletinul de verificare metrologică a cinemometrului despre care se susține că a înregistrat viteza de deplasare a petentului la momentul constatării contravenției, verificare valabilă 1 an și de fotografia aparatului.
Prin urmare, situația de fapt reținută de agenții de poliție și procesul verbal care o constată, și anume depășirea vitezei legale de către petent, este susținută și confirmată cu mijloace tehnice apte în acest sens și concludente, astfel că nu se poate afirma că a fost încălcată prezumția de nevinovăție instituită de art. 6 din CEDO.
Art. 3.1.1 din NML 021-05 face referire la modul în care se declară admis un aparat radar. Deci odată admis poate fi folosit în mod legal pentru a determina viteza și deci nu mai poate fi pusă la îndoială viteza măsurată.
Procesul verbal de contravenție fiind un act întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, solicită recunoașterea valorii probatorii a acestui înscris care constată starea de fapt, beneficiind de prezumțiile de legalitate, de autenticitate și veridicitate, având forța probantă, se execută din oficiu, fiind întocmit în forma "ad validitatem" cu respectarea condițiilor de forma și fond în scopul producerii efectelor juridice pentru care a fost întocmit.
Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, opinează că instanța urmează a efectua analiza procesului verbal contestat, atât din prisma normelor interne, cât și a normelor internaționale. Astfel, având în vedere jurisprudența CEDO aplicabilă în baza art. 6 din Convenție, deși și contravenientul se bucură de prezumția de nevinovăție, petentul trebuie să facă dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției "acuzatului" dincolo de orice îndoială rezonabilă așa cum a stabilit Curtea Europeană în mod constant în jurisprudența sa. Jurisprudența Curtii Europene a Drepturilor Omului reține în mod constant că prezumțiile nu sunt contrare Convenției, în acest sens prin Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku împotriva Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar acestea nu trebuie să depășească limitele rezonabile. În acest sens prezumția de veridicitate operează până la limita în care persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie a celor consemnate în procesul verbal.
Principul legalității, aplicabil dreptului administrativ, în general, și materiei contravenționale în special, presupune că rezultatul interpretării legii contravenționale să fie concordat cu voința legiuitorului, iar textul nu poate fi interpretat extinctiv sau restrictive (lex dixit quam voluit).
Conform art. 315 alin.2 din codul de procedură civilă se opune la audierea ca martori a persoanelor care sunt rude cu petentul (a) sau au interes în cauză.
În temeiul art. 223 alin. 3, coroborat cu art. 411 alin. 2 din Codul de procedură civilă cauza se poate judeca și în lipsă.
Prin serviciul registratură, la solicitarea instanței, pârâtul a comunicat la dosar documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție, respectiv procesul verbal de contravenție, în original și copie; atestat operator radar, copia buletinului de verificare metrologică și 2 CD –uri cu înregistrarea video (fil. 18-22).
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ întocmit la data de 09.06.2015, reclamanta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 877,5 lei, aplicându-i-se totodată și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile, conform art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 rep.
În sarcina reclamantei s-a reținut că în data de 09.06.2015, la ora 07:38, a condus autoturismul marca VW Golf cu număr de înmatriculare_ pe DN 59 Km 20+500m cu viteza de 124 km/h pe un sector de drum cu limitare de viteză la 60 km/h, depășind astfel limita legală cu 64 km/h, fiind înregistrată de paratul radar Autovision instalat pe autospecială cu nr. MAI_.
Procesul verbal a fost încheiat în prezența reclamantei, cuprinzând datele personale și semnătura acesteia. Împotriva procesului verbal s-a formulat de către reclamantă în termen legal prezenta plângere.
Verificând potrivit art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Astfel, instanța reține că în procesul verbal de contravenție sunt consemnate datele prevăzute de art 17 din OG 2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia iar actul sancționator este semnat de către agentul constatator. De asemenea, instanța reține că agentul constatator a indicat în procesul verbal actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția, respectiv OUG 195/2002 rep.
Totodată, având în vedere prevederile art. 109 din OUG 195/2002 potrivit cărora, în cazul în care constatarea contravenției s-a făcut cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției, procesul-verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului, după stabilirea identității conducătorului de vehicul, menționându-se aceasta în procesul-verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 din OG 2/2001 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt reținute și a încadrării în drept până la proba contrară, probă ce revine contestatorului.
Instanța reține că în conformitate cu prevederile art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni precum și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Din cuprinsul procesului verbal precum și din înregistrarea video rezultă că reclamanta rula cu autoturismul marca VW Golf cu număr de înmatriculare_, cu viteza de 124 km/h, pe un segment de drum cu limitare de 60 km/h, depășind limita legală cu 64 km/h. Constatarea acestei contravenții respectă dispozițiile legale de mai sus, viteza fiind înregistrată cu mijloace tehnice, verificate metrologic, operatorul aparatului radar fiind autorizat în acest sens.
De asemenea, potrivit buletinului de verificare metrologică, valabil până la 23.03.2016 (f.20), aparatul radar a fost admis, acesta putând măsura viteza atât în regim staționar cât și în regim de deplasare.
În consecință, instanța apreciază că măsurătorile efectuate de cinemometru sunt în conformitate cu normele metodologice, iar agentul constatator, având în vedere că aparatul radar este verificat și certificat, nu poate scădea sau adăuga o valoare echivalentă cu marja de eroare, acesta având obligația de a constata și consemna valoarea indicată de cinemometru.
De asemenea, si sancțiunile complementare trebuie supuse controlului judecătoresc conform art.34 din O.G.nr.2/2001 si conform art.6 si 7 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, în condițiile în care Curtea a considerat ca până si sancțiunea complementară a punctelor de penalizare care pot fi aplicate în materie contravențională are caracter "penal" în sensul art.6 si 7 din Convenție (cauza Malige contra Frantei, hotărârea din 23.09.1998).
Curtea a apreciat ca sancțiunea punctelor de penalizare, deși în dreptul intern al statelor poate avea caracter administrativ, în plan convențional are caracter penal, atâta timp cât poate sa ducă, la acumularea unui anumit număr de puncte, la pierderea dreptului de a mai conduce.
Or, dreptul de a conduce este foarte util în viata de zi cu zi si în viata profesionala, astfel că, deși aplicarea punctelor de penalizare are caracter preventiv, are si un caracter punitiv similar unei sancțiuni penale.
În aceste condiții, aplicând aceste principii la dreptul intern, nu numai aplicarea punctelor de penalizare, cât si, cu atât mai mult sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce are un caracter "penal" în sensul Conventiei, astfel ca aplicarea acestor sancțiuni nu se poate dispune automat, fără a putea fi supuse controlului instanțelor, iar instanța are dreptul, în condițiile art.31 din O.G.nr.2/2001, sa verifice si modul de individualizare a aceste sancțiuni.
Pentru a aprecia astfel, instanța are în vedere faptul ca deși O.U.G.nr.195/2002 prevede obligativitatea aplicării automate a pedepsei complementare a suspendării dreptului de a conduce și această sancțiune trebuie supusă unei operațiuni de individualizare în temeiul art.5 alin.5 din O.G.nr.2/2001, care prevede ca sancțiunea stabilită trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, text în care nu se face nicio distincție după cum ar fi vorba de sancțiuni principale sau sancțiuni complementare.
În baza art. 34 alin.1 din OG 2/2001, instanța trebuie să verifice atât legalitatea și temeinicia procesului-verbal, cât și sancțiunea aplicată – cea principală și cea complementară.
ART. 109 din OUG 195/2002 stabilește regula conform căreia constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier.
ART. 111 alin (1) lit. c) din OUG 195/2002 prevede că permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia se reține la săvârșirea uneia dintre contravențiile prevăzute la art. 102 alin. (3).
ART. 180 alin.1 din HG 1391/2006 stabilește că în cazul în care constată încălcări ale normelor rutiere, agentul constatator încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1A, care va cuprinde în mod obligatoriu: … numărul punctelor-amendă aplicate și valoarea acestora, … sancțiunea contravențională complementară aplicată și/sau măsura tehnico-administrativă dispusă… .
Conform ART. 96 din OUG 195/2002, (1) Sancțiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege și se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului.
(2) Sancțiunile contravenționale complementare sunt următoarele:
a) aplicarea punctelor de penalizare;
b) suspendarea exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat…
Din dispozițiile legale menționate anterior, rezultă că sancțiunea contravențională complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce, pe timp limitat, se aplică prin același proces-verbal prin care se aplică și sancțiunea principală a amenzii sau avertismentului.
Instanța constată că în procesul-verbal . nr._/09.06.2015, spre deosebire de alte procese verbale de contravenție în care nu se face nicio referire cu privire la suspendarea exercitării dreptului de a conduce, este specificat faptul că reclamantei îi este reținut permisul de conducere pentru o perioadă de 90 de zile, eliberându-i-se în acest sens dovadă cu drept de circulație pentru 15 zile, ceea ce rezultă că, deși într-un mod impropriu, sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru 90 de zile a fost aplicată contravenientului.
Față de cele de mai sus și ținându-se seama și de faptul că în speță nu există vreo cauză de nulitate absolută a procesului verbal care să poată fi reținută din oficiu, instanța constată așadar că forța probantă a procesului verbal nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa. În consecință, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de reclamantă și va menține procesul verbal ca legal și temeinic întocmit.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de reclamanta B. A., CNP_, domiciliată în Gătaia, ., jud. T., cu domiciliul procedural ales la av. S. O. din D., ., ., jud. T., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului T., ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 09.06.2015 ca fiind legal și temeinic.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 23 septembrie 2015.
.
Președinte, D. I. H. | ||
Grefier, I. S. |
Red. DIH/I.S. - 09 Octombrie 2015/4 ex./emis 2 .>
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 904/2015. Judecătoria DETA | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
