Plângere contravenţională. Sentința nr. 1626/2015. Judecătoria DETA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1626/2015 pronunțată de Judecătoria DETA la data de 09-12-2015 în dosarul nr. 1626/2015
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA D.
OP 5271
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1626
Ședința publică de la 09 Decembrie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. I. H.
Grefier I. S.
Pe rol se află judecarea cauzei civile formulată de reclamantul M. C. în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI T.-SERVICIUL RUTIER T., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, lipsesc reclamantul și pârâtul
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că prin serviciul registratură s-a depus la dosar din partea reclamantului cerere în probațiune, respectiv un CD referitor la o filmare care atestă faptul că pe tronsonul de drum unde a fost sancționat limita de viteză este de 70 km/h și nu 50 km/h.
Fiind primul termen de judecată, instanța, din oficiu, verifică competența generală, conform art. 1-3 din Legea 304/2004, materială, conform art. 94 aliniat 1 punctul 4 din Noul cod de procedură civilă, și teritorială, în baza art. 32 alin. 1 din O.G.2/2001, apreciind că Judecătoria D. este competentă în soluționarea prezentei cauze.
Nemaifiind alte probe de administrat în cauză, instanța declară terminată cercetarea judecătorească și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin declinarea competenței, conform Sentinței Civile nr._ din 15 oct.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr._, a fost investită Judecătoria D. cu soluționarea plângerii formulată de reclamantul M. C. în contradictoriu cu pârâtul IPJ T., înregistrată pe rolul Judecătoriei D. sub același număr la data de 13 nov.2015, prin care reclamantul solicită instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea procesului - verbal de contravenție . nr._/04.07.2015, iar în subsidiar re-individualizarea judiciară a sancțiunii principale, în raport de circumstanțele reale în care s-a desfășurat presupusa contravenție, iar în consecință înlocuirea sancțiunii principale cu sancțiunea avertismentului.
În fapt, susține că prin procesul verbal a fost sancționat pentru săvârșirea faptei contravenționale de conducere a unui autoturism pe drumurile publice cu depășirea vitezei maxime admise de lege. Așa cum rezultă din cuprinsul procesului verbal a fost sancționat pentru conducerea pe un sector de drum unde limita maximă a vitezei ar fi fost de 60 km/h, cu o viteză de 116 km/h.
Învederează faptul că nu se afla pe un sector de drum unde limita vitezei maxime permise de lege este de 60 km/h, așa cum rezultă din procesul verbal, apreciind că această limită de viteză este stabilită pentru sectoarele de drum din interiorul localităților, iar el nu se afla în interiorul localității, ci în apropierea localității.
De asemenea, susține că are dubii cu privire la viteza de 110 km/h înregistrată de aparatul radar deoarece nu a circulat cu această viteză, astfel că se impune ca pârâtul să comunice la dosar dovezile privind certificarea, omologarea și existența verificării metrologice a aparatului cu care a fost înregistrat.
La cerere au fost atașate: copia procesului verbal, dovada emisă de IPJ T. – Serviciul Rutier, . nr._ din 04 iulie 2015, copie C.I. și dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 20,00 lei.
Pârâtul IPJ T. a comunicat la dosar documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție, respectiv procesul verbal de contravenție, în original și copie; atestat operator radar, copia buletinului de verificare metrologică, raportul agentului constatator și 2 CD –uri cu înregistrarea video.
Inspectoratul de Poliție Județean T. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea valabilității actului de sancționare.
Pe fondul cauzei, apreciază că motivele învederate de petent sunt neîntemeiate, acesta făcându-se vinovat de contravenția reținută în sarcina sa prin procesul verbal, din probele existente la dosarul cauzei, rezultând fără tăgadă că starea de fapt consemnată în procesul verbal corespunde realității. Referitor la condițiile de fond, consideră că acestea se subsumează corectei încadrări juridice a faptei și a legalității sancțiunii aplicate de agentul constatator.
Petentul se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa prin procesul verbal, fiind sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 810 lei, totodată, fiindu-i suspendat dreptul de conducere.
Conform prevederilor art. 121 alin. 1 din H.G. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002 privind regimul juridic al contravențiilor, republicat, cu modificările și completărilor ulterioare, contravenția a fost constatată printr-un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic și anume aparatul radar. Buletinul de verificare metrologică, respectiv dovada metrologării mijlocului tehnic certificat dovedește că în acest caz constatarea a făcut în conformitate cu prevederile legale și viteza de deplasare a autovehiculului a fost stabilită de un mijloc tehnic specializat și nu aleatoriu de polițistul rutier.
Contravenientul a încălcat prevederile art. 121 alin. 1 din HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002 privind regimul juridic al contravențiilor, republicat, cu modificările și completărilor ulterioare.
Analizând procesul-verbal atacat, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. Contravenientul a semnat de luare la cunoștință, fără a avea alte obiecțiuni.
Solicită a se constata că în cuprinsul procesului verbal contestat s-a indicat în mod corect fapta săvârșită, cât și actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția.
Petentul deși a formulat plângere împotriva actului de constatare și sancționare a contravenției pe care l-a calificat ca netemeinic, nu a administrat nici un mijloc de probă împotriva actului pe care îl contestă.
Susținerile petentului sunt lipsite de relevanță, având în vedere că abaterea a fost înregistrată cu mijloace tehnice și observând că petentul nu a propus probe în dovedirea susținerilor sale.
Conform art. 315 alin.2 din codul de procedură civilă se opune la audierea ca martori a persoanelor care sunt rude cu petentul (a) sau au interes în cauză, dar și a administrării în cauză a probelor cu caracter extrajudiciar întrucât acestea nu respectă principiul contradictorialității și al nemijlocirii probelor în procesul civil.
În temeiul art. 223 alin. 3, coroborat cu art. 411 alin. 2 din Codul de procedură civilă cauza se poate judeca și în lipsă.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Din examinarea probelor administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ întocmit la data de 04.07.2015, reclamantul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 945 lei, aplicându-i-se totodată și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile, conform art.102 alin 3 lit. e din OUG 195/2002 rep.
În sarcina petentului s-a reținut că în data de 04.07.2015, la ora 11:10, pe DN 59, km. 21+450 m, a condus autoturismul marca Renault cu număr de înmatriculare_ cu viteza de 116 km/h pe o porțiune de drum cu viteza maximă limitată la 60 km/oră, depășind limita legală cu 56 km/h.
Procesul verbal a fost încheiat în prezența petentului, cuprinzând datele personale și semnătura acestuia, fiind consemnată și poziția petentului la rubrica obiecțiuni. Astfel, petentul a arătat că circula pe o porțiune de drum cu viteză limitată la 70 km/h. Împotriva procesului verbal s-a formulat de către petent în termen legal prezenta plângere.
Verificând potrivit art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Astfel, instanța reține că în procesul verbal de contravenție sunt consemnate datele prevăzute de art. 17 din OG 2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia iar actul sancționator este semnat de către agentul constatator. De asemenea, instanța reține că agentul constatator a indicat în procesul verbal actul normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția, respectiv OUG 195/2002 rep.
Totodată, având în vedere prevederile art. 109 din OUG 195/2002 potrivit cărora, în cazul în care constatarea contravenției s-a făcut cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției, procesul-verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului, după stabilirea identității conducătorului de vehicul, menționându-se aceasta în procesul-verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori, instanța apreciază ca lipsa semnăturii procesului verbal de contravenție de către un martor asistent, nu aduce atingere legalității procesului verbal de contravenție.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 din OG 2/2001 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt reținute și a încadrării în drept până la proba contrară.
Instanța reține că în conformitate cu prevederile art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni precum și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.
Din cuprinsul procesului verbal precum și din înregistrarea video rezultă că petentul rula cu autoturismul marca Renault cu număr de înmatriculare_, cu viteza de 116 km/h, pe un segment de drum cu limitare de 60 km/h, conform adresei nr. 230/1129/25.11.2015 emisă de CNADNR – Direcția Regională de Drumuri și Poduri Timișoara, depășind limita legală cu 56 km/h. Constatarea acestei contravenții respectă dispozițiile legale de mai sus, viteza fiind înregistrată cu mijloace tehnice, verificate metrologic, operatorul aparatului radar fiind autorizat în acest sens.
De asemenea, potrivit buletinului de verificare metrologică, valabil până la 23.03.2016 (f.22), aparatul radar a fost admis, acesta putând măsura viteza atât în regim staționar cât și în regim de deplasare.
Având în vedere că petentul nu a dovedit o situație contrară celei expuse în cuprinsul procesului verbal, instanța constată că prezumțiile de legalitate și temeinicie ale acestuia nu au fost răsturnate, iar din probele administrate (procesul verbal de contravenție, înregistrarea video, buletinul de verificare metrologică, atestat operator radar), instanța reține ca stare de fapt că în data de data de 04.07.2015, la ora 11:10, pe DN 59, km. 21+450 m, petentul rula cu autoturismul marca Renault cu număr de înmatriculare_, cu viteza de 116 km/h, pe un segment de drum cu limitare de 60 km/h, depășind limita legală cu 56 km/h.
În ceea ce privește cererea formulată de reclamant în subsidiar, în sensul înlocuirii amenzii contravenționale cu avertismentul, instanța va avea în vedere prevederile art. 21 alin. 3 din OG 2/2001.
În acest sens, instanța constată că depășirea vitezei legale cu peste 50 de km/h este o faptă contravențională foarte gravă. Având în vedere că una dintre principalele cauze ale accidentelor rutiere este viteza excesivă, prin conduita sa petentul a dat dovadă de o totală lipsă de interes în respectarea regulilor de circulație pe drumurile publice. Totodată, analizând procesul verbal de contravenție sub forma individualizării sancțiunii contravenționale, instanța reține că amenda aplicată petentului se situează la limita minimă prevăzută de lege. D. urmare, instanța apreciază ca fiind nejustificată cererea reclamantului de înlocuire a amenzii contravenționale cu avertisment.
Față de aceste considerente, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petent și va menține procesul verbal ca legal și temeinic întocmit.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de reclamantul M. C., CNP_, cu domiciliul ales în Timișoara, ., nr. 26, ., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului T., ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal de contravenție . nr._/04.07.2015 ca fiind legal și temeinic.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria D..
Pronunțată în ședința publică din 09 decembrie 2015.
Președinte, D. I. H. | ||
Grefier, I. S. |
Red. DIH/I.S. - 05 Ianuarie 2016/4 ex./emis 2
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1620/2015. Judecătoria DETA | Fond funciar. Încheierea nr. 1644/2015. Judecătoria DETA → |
|---|
