Plângere contravenţională. Sentința nr. 924/2015. Judecătoria DETA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 924/2015 pronunțată de Judecătoria DETA la data de 11-06-2015 în dosarul nr. 924/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA D.
JUDEȚUL T.
.
operator de date cu caracter personal nr. 5271
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2007
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 924
Ședința publică din data de 11 iunie 2015
Completul compus din
Președinte A. P. M.
Grefier F. V.
Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale formulată de reclamantul S. S. A., în contradictoriu cu pârâta Poliția Orașului D., împotriva procesului-verbal ., nr._ emis în data de 10.01.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au răspuns avocat S. A., în reprezentarea reclamantului, și martorul F. M. F., lipsește pârâtul.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța procedează la audierea martorului F. M. F., declarația acestuia fiind consemnată separat în scris și atașată la dosar.
Instanța văzând că nu s-au solicitat probe noi, nu s-au invocat excepții, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.
Avocat S. A., în reprezentarea reclamantului, a solicitat admiterea plângerii contravenționale așa cum a fost ea formulată.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei D. sub nr._ la data de 26.01.2015, reclamantul S. S. A., în contradictoriu cu pârâta Poliția Orașului D., a solicitat, în principal, anularea procesului-verbal de contravenție, iar în subsidiar anularea sancțiunii complementare de suspendare a exercitării dreptului de a conduce și restituirea permisului de conducere, exonerarea de la plata amenzii și înlocuirea acesteia cu avertisment.
Pe cale de excepție a arătat că agentul constatator a invocat în mod eronat actele normative în baza cărora a încadrat fapta săvârșită.
Pe fond a arătat că în data de 10.01.2015, deplasându-se pe DN 59 pe raza localității Voiteg în dreptul imobilului cu nr. 134, venind dinspre Jebel și mergând în direcția M. Noua, a fost oprit de un echipaj al Poliției pe motiv c a efectuat manevra neregulamentară de depășire, încălcând total marcajul simplu continuu ce desparte sensurile de mers, a autoturismului marca Dacia cu numărul de înmatriculare C-_, condus regulamentar de F. M.-F..
După ce a fost oprit de către agentul de poliție, i-a explicat acestuia că are un caz de forță majoră și că trebuie să ajungă la Spitalul M. Noua, la doctorul I. G., întrucât soția sa este însărcinată și din cauza stării acesteia, deoarece se simțea rău, trebuia să ajungă cât mai repede la Spitalul M. Noua.
Mai mult decât atât, atât el, cât și soția sa i-au explicat agentului constatator care i-a oprit în trafic, situația în care se afla soția sa, motiv pentru care se impunea să ajungă cât mai repede posibil la Spitalul Orășenesc M. Noua, aspecte ce nu au fost luate în considerare în mod cu totul nejustificat de agentul constatator, care i-a aplicat în mod nelegal și netemeinic amenda contravențională și sancțiunea contravențională complementară de suspendare a exercitării dreptului de a conduce pe o perioada de 30 de zile.
Reclamantul a solicitat, în baza celor prezentate mai sus, ca instanța să constate faptul că sunt îndeplinite condițiile art. 11 alin. (1) din Ordonanța de Guvern 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare .
În drept și-a întemeiat plângerea pe: OG nr. 2/2001, OG nr. 195/2002.
În susținerea plângerii au fost atașate taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, procesul-verbal ., nr._ emis în data de 10.01.2015, cartea de identitate a reclamantului și a soției acestuia.
La data de 11.02.2015 Poliția Orașului D. a depus documentația care a stat la baza sancționării contravenționale a reclamantului.
La data de 27.02.2015 pârâtul a depus întâmpinare prin care prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea valabilității actului de sancționare.
În motivare pârâtul a apreciat că motivele învederate de către reclamant sunt neîntemeiate, acesta făcându-se vinovat de contravenția reținută în sarcina sa, din probele existente la dosarul cauzei, rezultând fără tăgadă că starea de fapt consemnată în procesul-verbal corespunde realității, iar referitor la condițiile de fond a considerat că acestea se subsumează corectei încadrări juridice a faptei și a legalității sancțiunii aplicate.
Pârâtul a menționat că prin procesul verbal de contravenție petentul a fost sancționat contravențional cu amendă contravențională în cuantum de 390 lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 120 alin. 1 lit. i din HG 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. e, din OUG 195/2002, totodată fiindu-i aplicată măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe drumul public pentru o perioada de 30 zile.
Pârâtul a solicitat a se avea în vedere faptul că abaterea săvârșită de reclamant a fost constatată la fața locului personal de agentul de poliție, legal abilitat în acest sens, cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, mijloc tehnic ce a înregistrat în același timp abaterea și a măsurat viteza de deplasare, viteza neputând fi măsurată decât cu un astfel de mijloc certificat metrologic.
Pornind de la aceste premise se poate lesne observa faptul că legislația conferă putere actelor întocmite de către un agent aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, constatările sale fiind girate cu prezumția de temeinicie și legalitate, a mai menționat pârâtul.
Procesul verbal de contravenție fiind un act întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, pârâtul a solicitat recunoașterea valorii probatorii a acestui înscris care constată starea de fapt, beneficiind de prezumțiile de legalitate, de autenticitate și veridicitate, având forță probantă, se execută din oficiu, fiind întocmit în forma ,,ad validitatem" cu respectarea condițiilor de forma și fond în scopul producerii efectelor juridice pentru care a fost întocmit.
Conform art. 315 aliniat 2 Cod procedură civilă se opune la audierea ca martori a persoanelor care sunt rude cu reclamantul sau au interes în cauză și totodată se opune administrării în cauză a probelor cu caracter extrajudiciar întrucât acestea nu respectă principiul contradictorialității și al nemijlocirii probelor în procesul civil.
În temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 223 aliniat 3 coroborat cu art. 411 aliniat 2 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea și în lipsă.
La data de 12.03.2015 reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat în principal, anularea procesului-verbal de contravenție, iar în subsidiar anularea sancțiunii complementare de suspendare a exercitării dreptului de a conduce și restituirea permisului de conducere, exonerarea de la plata amenzii și înlocuirea acesteia cu avertisment.
În cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri și proba testimonială .
La termenul de judecată din data de 11.06.2015 a fost administrată proba cu martorul F. M. F., declarația acestuia fiind consemnată separat în scris și atașată la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele :
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._, emis în data de 10.01.2015, s-a dispus sancționarea petentului cu amendă contravențională în cuantum de 390 lei și cu sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pe o perioda de 30 de zile pentru săvârșirea faptei prevazute de art.100 alin.3 lit. e din OUG nr195/2002 .
S-a reținut în sarcina petentului ca în data de 10.01.2015 la ora 18,42 pe DN 59 localitatea Voiteg a condus auto cu nr. Cs 81 SSS efectuând o manevră de depășire neregulamentară a auto cu nr._ ,în zona de acțiune a indicatorului depășirea interzisă, încălcând total marcajul simplu continuu ce desparte sesnsurile de mers. Fapta contravențională reținută în sarcina petentului fiind prevăzută de art.100 alin.3 lit.e din OUG nr. 195/2002.
Împotriva procesului verbal de contravenție petentul a formulat, în termen legal, plângere.
Procesul verbal contestat a fost încheiat în prezența petentului, fiind semnat de către acesta și de către martorul F. M. F., care în fața instanței ,a confirmat doar că a semnat procesul verbal, necunoscând și alte aspecte.
Verificând potrivit art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța a constatat că prin raportare la jurisprudența CEDO, trebuie analizat, în fiecarea caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o acuzație în materie penală în sensul art. 6 din Convenția Europeană. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii: 1) dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal; 2) natura faptei;3) natura și gradul de severitate a sancțiunii aplicate.
În cauză, nerespectarea regulilor privind depășirea reprezintă o faptă contravențională și nu penală. Deasemenea, tratamentul sancționator s-a realizat prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 390 lei ,dar și sancțiunea complementară constând în suspendarea dreptului de a conduce pe o perioda de 30 zile . Pe de altă parte rațiunea urmărită de către legiuitor în încriminarea acestei fapte o reprezintă protejarea siguranței pe drumurile publice. Totodată nerespectarea regulilor privind depășirea poate genera o stare de pericol pentru siguranța pe drumurile publice, cât și consecințe deosebit de grave.
Astfel, prin raportare la sancțiunea aplicată și la natura faptei, instanța a concluzionat că fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o acuzație în materie penală în sensul Convenției cu consecințele următoare: petentul se bucură de prezumția de nevinovăție, iar sarcina probei incumbă autorităților statului. Însă niciuna din aceste garanții procesuale nu are caracter absolut, deoarece limitele până la care funcționează aceste garanții se raportează la specificul fiecărui caz în parte.
Jurisprudența Curții Europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă procesului-verbal de contravenție și cu atât mai mult să-l lipsească de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta proporționalitatea dintre scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale și mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționată contravențional.
Din această perspectivă, procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are prin el însuși forța probantă și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forță probantă unui înscris nu înseamnă a nega prezumția de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovăției în sensul art.6 din Convențiea Europeană.
Astfel că, sub aspectul temeiniciei, instanța va reține că, deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt reținute și a încadrării în drept până la proba contrară, probă ce revine contestatorului.
Instanța reține că în conformitate cu prevederile art. 100 alin. 3 lit.e din OUG 195/2002 este contraventie si se sancționează cu amenda prevăzută înclasa a-II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce o perioadă de 30 zile, săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:
e) nerespectarea regulior privind depășirea.
Totodată, instanța va avea în vedere și dispozițiile art.120 lit. i) din H 1391/2006, conform cărora: se interzice depășirea vehiculelor când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere.
Potrivit art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 rep „în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul.”
Potrivit art. 45 alin. 1 din OUg 195/2002 depășirea este manevra prin care un vehicul trece înaintea altui vehicul ori pe lângă un obstacol, aflat pe același sens de circulație, prin schimbarea direcției de mers și ieșirea de pe banda de circulație sau din șirul de vehicule în care s-a aflat inițial. Cu alte cuvinte manevra de depășire presupune trei faze și anume ieșirea de pe banda de circulație în care s-a aflat vehiculul inițial, rularea în paralel, pe contrasens, cu o viteză mai mare față de vehiculul depășit și revenirea pe sensul de mers inițial. Astfel, având în vedere că legea sancționează contravențional nerespectarea regulilor privind depășirea, fără a distinge, instanța reține că pentru efectuarea manevrei de depășire, în toate cele trei faze mai sus amintite, trebuie respectate dispozițiile legale. Dar, din probele administrate nu rezultă că petentul nu a respectat dispozițiile legale privind depășirea și în faza de revenire pe sensul de mers inițial.
Instanța va reține că situația de fapt descrisă în procesul verbal contestat corespunde realități, petentul făcându-se vinovat de săvârșirea contravenției prevăzute de art.100 alin 3 lit e din OUG nr.195/2002.
Având în vedere faptul că, petentul în plângerea formulată a recunoscut faptul că a efectuat o manevră de depășire a unui auto cu încălcarea marcajului longitudinal continuu, iar la dosar a fost depus de către intimată buletinul de verificare metrologică a cinemometrului folosit ( fila 21) din care rezultă că aparatul radar montat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare MAI_ măsoară atât în regim staționar cât și în regim de deplasare, filmarea video, precum și atestatul agentului constatator, instanța va constata că în data de 10.01.2015 la ora 18,42 pe DN 59 localitatea Voiteg petentul a condus auto cu nr._ efectuând o manevră de depășire neregulamentară a auto cu nr._ ,în zona de acțiune a indicatorului depășirea interzisă, încălcând total marcajul simplu continuu ce desparte sesnsurile de mers atât în faza de ieșire de pe banda de circulație în care s-a aflat vehiculul, cât și în faza de rulare în paralel cu vehiculul depășit precum și la revenirea pe sensul de mers inițial.
Asupra situatiei de fapt, instanta reține deci că aceasta nu este contestată de către petent, care invoca în justificarea depășirii neregulamentare starea de rău în care se afla soția sa, însărcinată la momentul respectiv, criza ce impunea deplasarea la un spital din M. Nouă în vederea examinării de către medic, aceasta împrejurare constituind, în opinia sa, o stare de necesitate.
Sub acest aspect, la dosar a fost depus de către petent ( fila 44) o adeverință medicală eliberată la data de 15.01.2015 de către medicul ginecolog G. I., din care rezultă faptul c soția acestuia S. diana I. a fost diagnosticată cu iminență de avort .
Instanta reține că pentru a exista starea de necesitate trebuie îndeplinite cumulativ mai multe conditii: fapta contraventionala să fie savârșită ca urmare a unui pericol neprevazut, pericolul trebuie sa fie iminent, real si inevitabil, fapta să fie săvârșită numai în scopul de a salva viața, integritatea corporală sau sănătatea făptuitorului sau a altei persoane, un bun material al sau sau al altuia ori un interes public, iar prin contravenția comisă să nu se producă în mod conștient urmări mai grave decât cele ce s-ar fi produs dacă faptuitorul nu intervenea.
În spețaă instanța reține că situația invocata de petitionar nu se circumscrie unei stari de necesitate în sensul disp.art.11 alin.1 din OG nr.2/2001 care să înlăture caracterul contravețional al faptei savârșite întrucât nu este îndeplinita condiția ca pericolul să fie inevitabil, adică să nu poată fi înlaturat altfel decât prin comiterea faptei.
În acest sens, petentul ar fi avut posibilitatea să apeleze la serviciul de urgenta 112, pentru a o transporta pe soția sa la cel mai apropiat spital, sau ar fi putut opri într-unul din orașele din zona (spre exemplu D.) pentru a merge la un spital sau o policlinica, în vederea administrarii tratamentului necesar.
Mai reține instanța, în plus, asupra acestui aspect, și faptul ca în procesul verbal, semnat de altfel de către petent, nu este menționat la rubrica obiecțiuni decât faptul că autoturismul din fața sa a pus luminile de avarie, fapt însă contrazis de înregistrarea video .
Astfel, în măsura în care în procesul-verbal este susținut de dovezile în baza cărora s-a întocmit, iar contravenientul nu are o altă proba de nevinovăție, se poate susține temeinicia acestuia fără a se încălca prezumția de nevinovăție instituită de art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului si recunoscuta de Curtea Europeana în numeroase cauze referitoare la contravenții ( cauza A. împotriva României).
De altfel, petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt cu privire la fapta contravențională reținută în sarcina sa.
În consecință, avându-se în vedere împrejurarea că petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul verbal de contravenție – deși, potrivit disp. art. 249 NCPC, lui îi incumba sarcina acestei probe – și ținându-se seama și de faptul că în speță nu există vreo cauză de nulitate absolută a procesului verbal care să poată fi reținută din oficiu, instanța constată așadar că forța probantă a procesului verbal nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
În ceea ce priveste sancțiunea aplicată- amenda în cuantum de 390 lei și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 zile, agentul constatator a aplicat corect dispozițiile legale și a individualizat corect sancțiunea, raportându-se la pericolul social concret al faptei contravenționale, astfel că, instanța apreciază că nu se impune aplicarea sancțiunii avertisment .
Fată de aceste considerente, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de către petent și va menține procesul verbal ca legal și temeinic întocmit.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive
În numele legii
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de reclamantul S. S. A. având CNP_ cu domiciliul procesual ales în Reșița, ., parter, județul C.-S., în contradictoriu cu pârâta Poliția Orașului D. cu sediul în D., județul T., pentru anularea procesului-verbal ., nr._ emis în data de 10.01.2015.
Menține procesul-verbal . CP, nr._ emis în data de 10.01.2015 ca fiind legal și temeinic.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria D..
Pronunțată în ședința publică, azi, 11 iunie 2015.
Președinte Grefier
A. P. M. F. V.
Redactat APM 29.06.2015.
Tehnoredactat FV 29.06.2015.
4 exemplare / 2 exemplare comunicate părților.
| ← Fond funciar. Sentința nr. 1241/2015. Judecătoria DETA | Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... → |
|---|
