Plângere contravenţională. Sentința nr. 973/2015. Judecătoria DETA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 973/2015 pronunțată de Judecătoria DETA la data de 18-06-2015 în dosarul nr. 973/2015
Acesta nu este document finalizat
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA D.
JUDEȚUL T.
.
operator de date cu caracter personal nr. 5271
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2007
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 973
Ședința publică din data de 18 iunie 2015
Completul compus din
Președinte A. P. M.
Grefier F. V.
Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale formulată de reclamantul S. S.-G., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean T., împotriva procesului-verbal ., nr._ emis în data de 04.02.2015.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Fiind prima zi de înfățișare, instanța, din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art. 131, alineat (1) din Noul cod de procedură civilă, își verifică competența generală conform art. 1-3 din Legea 304/2004, materială conform art. 94 aliniat 1 punctul 4 din Noul cod de procedură civilă și teritorială conform art. 32 aliniat 1 din OG nr. 2/2001, și constată că este competentă să judece pricina.
Încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar și cu înregistrarea video.
Instanța văzând că nu s-au solicitat probe noi, nu s-au invocat excepții, instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare pe fond.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei D. sub nr._ la data de 15.05.2015, ca urmare a declinării în baza sentinței civile nr. 6500/23.04.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr._, reclamantul S. S.-G., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean T., a solicitat, în principal, anularea în totalitate a procesului-verbal ., nr._ emis în data de 04.02.2015, exonerarea de la plata amenzii și restituirea permisului de conducere, în subsidiar, dacă anularea este respinsă, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale și a sancțiunii suspendării dreptului de a conduce în avertisment.
În motivare reclamantul a arătat că în data de 04.02.2015 în jurul orelor 0852 se deplasa cu auto marca BMW GT cu număr de înmatriculare_ dinspre Reșița spre Timișoara.
Pe porțiunea de drum aflată pe DN 59 la km 21+500 a fost oprit de un echipaj de poliție care la informat că a condus autoturismul cu viteza de 127 km/h, iar pe porțiunea respectivă de drum, viteza maximă admisă era de 60 km/h.
Reclamantul a menționat faptul că se afla în afara localității.
A recunoscut faptul că în data de și la ora respectivă a condus auto marca BMW GT cu număr de înmatriculare_ dinspre Reșița spre Timișoara, cu aproximativ 110 km/h, se grăbea să prindă avionul spre Germania, aflat în afara localității a cunoscut faptul că pe acele porțiuni de drum viteza maximă admisă era de cel puțin 90 km/h, iar pe acel tronson de drum pe care circula nu a văzut mijloace de semnalizare rutieră care să limiteze viteza maximă admisă la 60 km/h.
Reclamantul a considerat că nu a săvârșit contravenția care i s-a impus, și chiar dacă a depășit limita legală de viteză admisă pe acel sector de drum, nu a săvârșit intenționat aceea contravenție, nu a pus cu nimic în pericol viața cuiva sau siguranța circulației, nu s-au observat indicatoare rutiere în acest sens pe aceea porțiune de drum.
A solicitat ca instanța să pună în vedere pârâtului să facă dovada că a condus autoturismul cu viteza de 127 km/h, iar pe porțiunea respectivă de drum, viteza maximă admisă era de 60 km/h, cu înregistrări foto sau video efectuate asupra mașini sale, respectiv să apară clar numărul mașinii pe care o conducea; în aceeași poză să apară toate mașinile implicate în trafic; să rezulte că mașina sa rula cu viteza reținută în procesul-verbal; că pe tronsonul de drum respectiv erau mijloace vizibile de restricționare a vitezei în trafic la viteza maximă de 6o km/h.
În ceea ce privește transformarea de către instanță a amenzii contravenționale în avertisment a invocat art. 5 aliniat 5 din OG nr. 2/2001, art. 7 aliniat 2 și aliniat 3 din OG nr. 2/2001, art. 38 aliniat (3) din OG nr. 2/2001.
În susținerea plângerii contravenționale au fost depuse cartea de identitate, certificat de înregistrare, procesul-verbal ., nr._ emis în data de 04.02.2015, dovada de circulație, împuternicire avocațială, taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei.
La data de 27.02.2015 Inspectoratul de Poliție Județean T. – Serviciul Rutier a depus la dosar documentația care a stat la baza emiterii procesului-verbal ., nr._ emis în data de 04.02.2015.
La data de 03.03.2015 pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat excepția de necompetență a Judecătoriei Timișoara, fiind de competența Judecătoriei D..
Pe fond a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea valabilității actului de sancționare.
În motivare pârâtul a apreciat că motivele învederate de către reclamant sunt neîntemeiate, acesta făcându-se vinovat de contravenția reținută în sarcina sa, din probele existente la dosarul cauzei, rezultând fără tăgadă că starea de fapt consemnată în procesul-verbal corespunde realității, iar referitor la condițiile de fond a considerat că acestea se subsumează corectei încadrări juridice a faptei și a legalității sancțiunii aplicate.
Pârâtul a menționat faptul că din analiza procesului-verbal ., nr._ emis în data de 03.02.2015, rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 aliniat (1) din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cât și cele prevăzute, sub sancțiunea nulității absolute, de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Abaterea săvârșită de reclamant a fost constatată la fața locului personal de agentul de poliție legal abilitat în acest sens cu ajutorul unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic potrivit art. 109 din 195/2002, acesta percepând în timp real abaterea săvârșită, prin propriile simțuri (ex propriis sensibus).
Mijlocul tehnic a înregistrat în același timp abaterea și a măsurat viteza de deplasare, viteza neputând a fi măsurată decât cu un astfel de mijloc certificat metrologic, motiv pentru care legiuitorul, numai în cazul abaterilor la regimul legal de viteză impune necesitatea constatărilor în aceste cazuri cu mijloace tehnice.
Pornind de la aceste premise se poate lesne observa faptul că legislația conferă putere actelor întocmite de către un agent aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, constatările sale fiind girate cu prezumția de temeinicie și legalitate, a mai menționat pârâtul.
Față de specificul faptei contravenționale pentru care a fost sancționat reclamantul respectiv aceea de încălcare a limitei de viteză maxime admise pe sectorul de drum respectiv, este de remarcat faptul că constatare a acestui tip de contravenție se poate realiza exclusiv prin mijloace tehnice.
Prin urmare, a mai precizat pârâtul, situația de fapt reținută de agenții de poliție și procesul-verbal care o constată, și anume depășirea vitezei legale de către reclamant, este susținută și confirmată cu mijloace tehnice apte în acest sens și concludente, astfel că nu se poate afirma că a fost încălcată prezumția de nevinovăție instituită de art. 6 din CEDO.
Procesul-verbal de contravenție fiind un act întocmit de un agent în exercițiul funcțiunii, pârâtul a solicitat recunoașterea valorii probatorii a acestui înscris care constată starea de fapt, beneficiind de prezumțiile de legalitate, de autenticitate și veridicitate, având forță probantă, se execută din oficiu, fiind întocmit în forma ,,ad validitatem" cu respectarea condițiilor de forma și fond în scopul producerii efectelor juridice pentru care a fost întocmit.
Conform art. 315 aliniat 2 Cod procedură civilă se opune la audierea ca martori a persoanelor care sunt rude cu reclamantul sau au interes în cauză și totodată se opune administrării în cauză a probelor cu caracter extrajudiciar întrucât acestea nu respectă principiul contradictorialității și al nemijlocirii probelor în procesul civil.
În temeiul dispozițiilor prevăzute de art. 223 aliniat 3 coroborat cu art. 411 aliniat 2 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea și în lipsă.
La data de 30.03.2015 reclamantul a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat, pe cale de excepție, admiterea excepției necompetenței teritoriale a Judecătoriei Timișoara.
În ceea ce privește apărările de fond, formulată de către pârât prin întâmpinare, a solicitat respingerea acestora și anularea procesului-verbal ., nr._ emis în data de 04.02.2015, având în vedere faptul că pârâtul nu a făcut dovada că a condus autoturismul cu viteza de 127 km/h.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu înregistrarea video.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele :
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ., nr._ emis în data de 04.02.2015, s-a dispus sancționarea petentului cu amendă contravențională în cuantum de 877 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin.3 lit. e) din OUG nr195/2002 precum și aplicarea măsurii complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile și sancțiunea avertisment pentru săvârșirea faptei prevăzute de art.100 alin.3 lit e) din OUG nr195/2002 .
S-a reținut în sarcina petentului ca în data de 4.02.2015 la ora 8:46 pe DN59 km 21+500 m a circulat cu autoturismul cu nr._ cu viteza de 127 km /ora, depășind viteza regulamentară cu 67 km/h și a efectuat manevra de depășire, în zona de acțiune a indicatorului depășirea autovehiculelor cu excepția motocicletelor fără ataș interzisă.
Împotriva procesului verbal de contravenție petentul a formulat, în termen legal, plângere.
Procesul verbal contestat a fost încheiat în prezența petentului, fiind semnat de către acesta.
Verificând potrivit art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal, instanța a constatat că prin raportare la jurisprudența CEDO, trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o acuzație în materie penală în sensul art. 6 din Convenția Europeană. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii: 1) dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal; 2) natura faptei;3) natura și gradul de severitate a sancțiunii aplicate.
În cauză, nerespectarea regulilor privind viteza reprezintă o faptă contravențională și nu penală. Deasemenea, tratamentul sancționator s-a realizat prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 877 lei, avertisment dar și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 zile . Pe de altă parte rațiunea urmărită de către legiuitor în încriminarea acestei fapte o reprezintă protejarea siguranței pe drumurile publice. Totodată nerespectarea regulilor privind viteza poate genera o stare de pericol pentru siguranța pe drumurile publice, cât și consecințe deosebit de grave.
Astfel, prin raportare la sancțiunea aplicată și la natura faptei, instanța a concluzionat că fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o acuzație în materie penală în sensul Convenției cu consecințele următoare: petentul se bucură de prezumția de nevinovăție, iar sarcina probei incumbă autorităților statului. Însă niciuna din aceste garanții procesuale nu are caracter absolut, deoarece limitele până la care funcționează aceste garanții se raportează la specificul fiecărui caz în parte.
Jurisprudența Curții Europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă procesului-verbal de contravenție și cu atât mai mult să-l lipsească de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta proporționalitatea dintre scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale și mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționată contravențional.
Din această perspectivă, procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are prin el însuși forța probantă și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forță probantă unui înscris nu înseamnă a nega prezumția de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de stabilire legală a vinovăției în sensul art.6 din Convențiea Europeană.
Astfel că, sub aspectul temeiniciei, instanța va reține că, deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada deplină a situației de fapt reținute și a încadrării în drept până la proba contrară, probă ce revine contestatorului.
Instanța reține că în conformitate cu prevederile art. 102 alin. 3 lit e din OUG 195/2002 ca este contravenție si se sancționează cu amenda prevăzută in clasa a –IV –a de sancțiuni depășirea cu mai mult de 50 km /h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv si pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.
Iar potrivit art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 rep constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: e)nerespectarea regulilor privind depășirea. Totodată, instanța va avea în vedere și dispozițiile art.120 lit. i) din H 1391/2006, conform cărora: se interzice depășirea vehiculelor când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circulă, chiar parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere.
Disp. art. 109 din OG nr.2/2001 stipulează la alin. 2 „Constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției, iar potrivit alin. 3: În cazurile prevăzute la alin. 2, procesul verbal se poate încheia și în lipsa contravenientului, după stabilirea identității conducătorului de vehicul, menționându-se aceasta în procesul verbal, fără a fi necesară confirmarea faptelor de către martori.”
De asemenea, potrivit art. 181 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 rep „în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau unui mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces-verbal de constatare a contravenției, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul.”
Analizând dispozițiile de mai sus, instanța reține că în situația în care un conducător auto depășește viteza legală, pentru a-i fi imputată fapta și pentru ca acesta să fie sancționat contravențional trebuie ca viteza de deplasare a acestuia să fie depistată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic.
Astfel, în materia depășirii limitelor de viteză, contravenientul se află în imposibilitate absolută și obiectivă de a face dovada contrară celor consemnate în procesul verbal de contravenție, în această situație sarcina probei revenind organului contestator care trebuie să dovedească, prin intermediul mijloacelor tehnice din dotarea sa, săvârșirea contravenției.
Instanta va reține că situația de fapt descrisă în procesul verbal contestat corespunde realități, petentul făcându-se vinovat de săvârșirea contravenției prevăzute de art.102 alin 3 lit e din OUG nr.195/2002.
Instanța nu va reține că viteza de deplasare a petentului era mai mică decât cea înregistrată pentru că rezultatul unei măsurări de viteză efectuată cu cinemometrul nu înglobează limitele erorilor tolerate, ci înglobează o eroare de măsurare a cărei valori poate diferi de la o măsurare la alta, iar la controlul metrologic legal efectuat periodic prin verificări metrologice se urmărește ca aceste erori de măsurare să se încadreze în limitele erorilor tolerate impuse. Ulterior efectuării controlului metrologic legal utilizatorul are obligația de a respecta instrucțiunile de instalare, punere în funcțiune și utilizare, elaborate de producător. Verificarea încadrării în cerințele cuprinse în NML 021-05 ( printre care se numără și încadrarea în limitele erorilor tolerate, conform paragrafului 3.1.1 ) se realizează în principal cu ocazia evaluărilor în vederea acordării aprobărilor de model și cu ocazia verificărilor metrologice la care sunt supuse periodic cinemometrele.
Întrucât la dosar a fost depus de către intimată buletinul de verificare metrologică a cinemometrului folosit ( fila 21) precum și atestatul agentului constatator (fila 21) instanța va constata că viteza cu care circula petentul la volanul auto cu nr._ în afara localității pe DN 59 km 21+500 m ( sector de drum, pe care limita de viteză este de 60 km/h, conform înregistrătii ) a fost de 127 km/h, cinemometrul montat pe autospeciala poliției cu nr._ ( anterior Mai_) indicând corect viteza și întrucât agentul constatator este o persoană calificată, va aprecia că au fost respectate instrucțiunile de instalare, punere în funcțiune și utilizare elaborate de producătorul aparatului. Instanța nu va considera întemeiată apărarea petentului cum că aparatul radar nu era omologat să măsoare viteza în regim staționar întrucât din buletinul de verificare metrologică existent la dosar ( fila 21) rezultă că aparatul radar montat pe autospeciala cu nr. de înmatriculare_ ( anterior Mai_) măsoară viteza atât în regim staționar cât și în regim de deplasare.
Din înregistrarea video depusă la dosar, însă nu rezultă că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției prev. de art. 100 alin. 3 lit e din OUG nr. 195/2002, manevra de depășire fiind efectuată anterior incidenței indicatorului depășirea autovehiculelor cu excepția motocicletelor fără ataș interzisă.
Astfel, în măsura în care în procesul-verbal este indicat numărul și . și marca și numărul autoturismului pe care a fost montat aparatul radar cu care s-a măsurat viteza cu care a circulat petentul la volanul autoturismului, putându-se verifica dacă sunt îndeplinite condițiile art.109 alin.2 din O.G nr.195/2002, respectiv dacă viteza a fost constatată cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, procesul verbal fiind susținut de dovezile în baza cărora s-a întocmit, iar contravenientul nu are o altă proba de nevinovăție, se poate susține temeinicia acestuia dar doar în ceea ce privește fapta contravențională prev de art. 102 alin.3 lit e din OUG nr. 195/2002 nu și în ceea ce privește fapta prev.de art.100 alin. 3 lit e din OUG nr. 195/2002 . Instanța constată așadar, că forța probantă a procesului verbal a fost înlăturată parțial, el nu se mai bucură în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa în ceea ce privește fapta contravențională prev. de art. 100alin. 3 lit e din OUG 195/2002.
D. pentru care instanța va admite în parte plângerea contravențională și va anula procesul verbal contestat doar în ceea ce privește săvârșirea contravenției prev. de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 înlăturând sancțiunea avertisment.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată- amenda în cuantum de 877 lei( echivalentul a 9 puncte-amenda, punctajul minim conform clasei IV de sanctiuni – art.98 alin.4 lit.d din OUG nr.195/2002) cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 90 zile pentru fapta prev da art. 102 alin.3 lit . e din OUG nr. 195/2002, în cauză, agentul constatator a aplicat corect aceste dispozitii legale și a individualizat corect sancțiunea.
Pentru aceste motive
În numele legii
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de reclamantul S. S.-G. având CNP_, cu domiciliul procedural ales în Reșița, ., parter, județul C.-S. la Cabinet de Avocat Gafu C., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul de Poliție Județean T. cu sediul în Timișoara, .. 46, județul T., pentru anularea procesului-verbal ., nr._ emis în data de 04.02.2015.
Anulează procesul verbal în ceea ce privește săvârșirea contravenției prev. de art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002.
Înlătură sancțiunea avertisment aplicată reclamantului pentru fapta prev. de 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002.
Menține în rest procesul verbal.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare. Apelul se depune la Judecătoria D..
Pronunțată în ședința publică, azi, 18 iunie 2015.
Președinte
A. P. M.
pt. grefier F. V.( în CO)
grefier șef V. V.( în CO)
semnează grefier A. I.
Redactat APM 6.07.2015.
Tehnoredactat FV 26.06.2015
4 exemplare / 2 exemplare comunicate părților.
| ← Înlocuire amendă cu muncă în folosul comunităţii.... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 1235/2015. Judecătoria DETA → |
|---|
