Pretenţii. Sentința nr. 2120/2013. Judecătoria DEVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2120/2013 pronunțată de Judecătoria DEVA la data de 17-04-2013 în dosarul nr. 10721/221/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA D., JUDEȚUL HUNEDOARA
D., . nr. 35
Tel: 0254_/ Fax: 0254_, e-mail:_
operator de date cu caracter personal nr. 4259
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2120/2013
Ședința publică din data de: 17 aprilie 2013
Instanța constituita din :
PREȘEDINTE: A. L. S. – judecător
Grefier: A. G.-P.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe reclamanții P. N., P. M. D. și P. M. și pe pârâții C. V. și C. I., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-au prezentat avocat Furca R. în substituirea avocat L. A. pentru reclamanți și avocat Pustai-A. M. pentru pârâți, lipsă fiind reclamanții și pârâții.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-au comunicat relațiile solicitate de la OCPI Hunedoara.
Apărătorul reclamanților depune la dosar note de ședință referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților invocată de instanță la termenul anterior.
Se comunică un exemplar de pe notele de ședință depuse la dosar cu apărătorul pârâților.
Instanța pune în discuția părților excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților raportat la evidențele da carte funciară astfel cum rezultă din copia CF 997/1 S. V. comunicată de OCPI Hunedoara.
Avocat Furca R. pentru reclamanți solicită respingerea excepției ca neîntemeiată susținând că din actele de la dosar rezultă că reclamanții sunt proprietari pentru suprafața de 250 mp. atribuită prin ordin al prefectului și pentru diferență prin titlul de proprietate ce le-a fost eliberat. A mai susținut că deși suprafețele în cauză nu au fost întabulate în cartea funciară, dreptul lor de proprietate este opozabil chiar și fără înscrierea în CF.
Avocat Pustai-A. M. pentru pârâți solicită admiterea excepției precizând că reclamanții nu au calitate procesuală activă întrucât din extrasul CF 997/1 rezultă că terenul în suprafață de 250 mp. este proprietatea Statului Român.
Având în vedere actele și lucrările dosarului, în temeiul art. 137 Cod procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând constată:
Asupra acțiunii civile de față:
Prin cererea formulată și înregistrată la această instanță sub nr._ din data de 21 noiembrie 2012, reclamanții P. N., P. M. D. și P. M., toți cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat A. L. în municipiul D., .. 11, județul Hunedoara au solicitat în contradictoriu cu pârâții C. V. și C. I., ambii domiciliați în localitatea Șibot, .. 57, județul A., ca prin hotărârea ce se va pronunța (1) să se dispună obligarea pârâților la despăgubiri în cuantum de 7.224,00 lei reprezentând suma actualizată a echivalentului chiriei ce ar fi trebuit plătită, raportat la rata inflației, în ceea ce privește imobilul-teren, situat în S. V., nr. 127, județul Hunedoara, din momentul în care pârâții au intrat în stăpânirea efectivă a construcției și până la data constituirii dreptului real de dezmembrământ; (2) să se constate, în temeiul art. 15 Cod civil, că pârâții exercită dreptul de proprietate cu depășirea limitelor și să se dispună obligarea acestora de a-și constitui un drept real dezmembrământ asupra terenului proprietatea lor, (3) cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, în esență, reclamanții au arătat că în baza sentinței civile nr. 1218/1989 pronunțată în dosarul 826/1989 al Judecătoriei D., a deciziei nr. 126/1990 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. 709/1990, a sentinței nr. 1105/2002 pronunțată de Tribunalul A. în dosarul 4993/2000 și a procesului-verbal de licitație încheiat la data de 30 iunie 2010 în dosarul execuțional nr. 73/2006 s-a încheiat actul de adjudecare prin care pârâții au devenit proprietari ai imobilului ce le aparținea. Au mai arătat că, urmare a actului de adjudecare prin care pârâții au devenit proprietari pe imobilele construcții – casă de locuit și anexe gospodărești înscrise în CF 997/1, nr. top 572, în patrimoniul lor a rămas terenul pe care este situată casa adjudecată urmare a executării silite. Astfel, au concluzionat că în urma adjudecării construcției, pârâții folosesc și terenul aferent acesteia, asupra căruia nu au nici un drept de proprietate sau de folosință, situație în care este firesc ca ei să-și constituie un drept asupra terenului, dar și să-i despăgubească pentru echivalentul lipsei de folosință în privința acestui teren.
În ce privește exercitarea abuzivă de către pârâți a dreptului lor de proprietate asupra construcției, cu depășirea limitelor sale, au precizat că prin încheierea nr. 4521/12 martie 2012 a OCPI s-a respins cererea lor de înscriere a dreptului de proprietate asupra terenului, pe considerentul că se impune și transcrierea construcțiilor din cartea funciară veche, cu situația neschimbată, fiind necesar acordul proprietarilor și care nu se regăsea în documentația cadastrală. În aceste condiții, au subliniat că este necesar a se antrena răspunderea juridică a pârâților, întrucât aceștia în mod abuziv folosesc terenul aferent utilizării construcției, îngrădind posibilitatea reclamanților de a-și nota dreptul în cartea funciară. Referitor la reaua-credință a pârâților, au subliniat că aceasta este evidentă întrucât prin depășirea limitelor în care ar fi trebuit să-și exercite dreptul, ei deturnează scopul economic și social al acestuia, reclamanții nemaiputând beneficia astfel de protecția justiției.
Cererea de chemare în judecată nu a fost motivată în drept.
Reclamanții au anexat cererii, în fotocopii, actul de adjudecare încheiat la data de 30 iunie 2010 de B. B. E. în dosarul nr. 73/2006, încheierea de carte funciară nr. 7055/19 martie 2012, sentința civilă nr. 4745/01 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria D. în dosarul civil nr._, încheierea de carte funciară nr. 6918/21 martie 2012 și plan de amplasament și delimitare a imobilului.
Pârâții au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii promovate de reclamanți ca netemeinică și nelegală, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, în esență, pârâții au arătat că în baza actului de adjudecare întocmit de executorul judecătoresc la data de 30 iunie 2010 în dosarul execuțional nr. 73/2006 au dobândit în proprietate imobilul – casă și anexe gospodărești, situate administrativ în S. V., nr. 127, județul Hunedoara, dreptul lor de proprietate fiind înscris în cartea funciară. Au mai arătat că de la data dobândirii și până la data de 20 septembrie 2012 când reclamanții au fost evacuați silit din imobil, nu au intrat în posesia acestuia, precum și faptul că nici de la acest moment nu și-au putut folosi imobilele întrucât reclamanții au refuzat să le predea cheia de la poarta de acces, susținând că ei sunt proprietarii terenului. Totodată, au subliniat că terenul pentru care se pretinde chirie este proprietatea Statului Român, astfel cum rezultă din extrasul de carte funciară.
Întâmpinarea nu a fost motivată în drept.
Pârâții au anexat întâmpinării, în fotocopii, extras CF 997/1 S. V., procesul-verbal din data de 06 septembrie 2012, procesul-verbal din data de 20 septembrie 2012, adresa către Instituția Prefectului Județului Hunedoara și cererea de chemare în judecată care face obiectul dosarului nr._/221/2012.
Prin precizarea de acțiune formulată pentru termenul de judecată din data de 03 aprilie 2013 (fila 49 din dosar), reclamanții au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța (1) să se constate exercitarea de către pârâți a dreptului lor de proprietate asupra imobilului casă și anexe gospodărești, situat în S. V., nr. 127, județul Hunedoara, înscris în CF 997/1, nr. 572, cu abuz de drept respectiv cu încălcarea în parte (circa 350 mp.) a dreptului de proprietate al reclamanților asupra imobilului teren în suprafață totală de 8024 mp. înscris în CF 997/1 S. V., nr. top 572, neexistând constituit în favoarea lor un drept real dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra imobilului teren mai sus menționat; (2) să se dispună obligarea pârâților la plata echivalentului lipsei de folosință a terenului apreciat în cuantum de 6300,00 lei calculat de la data intrării pârâților efectiv în posesia construcției, respectiv data de 20 septembrie 2012, până la momentul introducerii prezentei acțiuni, precum și obligarea în continuare la plata echivalentului lipsei de folosință a terenului până la momentul constituirii de către aceștia al unui drept real dezmembrământ al dreptului de proprietate de natură să le permită folosirea terenului în limitele necesare unei normale folosințe a construcției.
În privința modului de calcul al sumei solicitate cu titlu de echivalent al lipsei de folosință a terenului, reclamanții au arătat că s-au raportat la suprafața terenului de 350 mp. pe care o apreciază ca fiind folosită de către pârâți și la cuantumul chiriei pe mp. de teren în zonă, conform adeverinței eliberate de Agenția imobiliară S.C. Rubin’s Home S.R.L.
Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată cu suma de 545,20 lei taxă judiciară de timbru (filele 27, 52 din dosar ) și 3,00 lei timbru judiciar, anulate la dosar.
În cauză au fost încuviințate și s-au administrat probe cu înscrisuri.
Analizând acțiunea civilă de față, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a apărărilor formulate, instanța reține următoarele:
În baza actului de adjudecare încheiat la data de 30 iunie 2010 de B. B. E. în dosarul execuțional nr. 73/2006, pârâții au dobândit în proprietate imobilul situat în localitatea S. V., nr. 127, județul Hunedoara, înscris în CF 997/1 S. V., nr. top 572, compus din casă și anexe gospodărești (fila 6 din dosar). La data încheierii actului de adjudecare s-a avut în vedere că, potrivit evidențelor de carte funciară, terenul pe care erau edificate construcțiile reprezenta proprietatea Statului Român. După adjudecarea imobilului, pârâții și-au întabulat dreptul de proprietate astfel dobândit în CF 997/1 S. V., nr. top 572 (fila 37 din dosar).
După dobândirea în proprietate a construcției, pârâții au făcut demersuri pentru a intra în posesia imobilului adjudecat, însă acestea au fost temporizate datorită relamanților. Relevant în acest sens este faptul că . imobilului adjudecat a avut loc doar la data de 20 septembrie 2012 și doar urmare a desfășurării unei proceduri execuționale în dosarul execuțional nr. 141/2012 al B. B. E. (filele 35-36 din dosar).
În prezenta procedură reclamanții tind să obțină obligarea pârâților la plata de despăgubiri cu titlu de lipsă de folosință a imobilului teren pe care se află edificate construcțiile casă și anexe gospodărești proprietatea acestora din urmă.
În acord cu dispozițiile art. 137 alin.1 Cod procedură civilă, instanța este obligată să se pronunțe înainte de a intra în fondul dezbaterilor, asupra excepțiilor de procedură, precum și a celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. Prin urmare, instanța va analiza cu prioritate excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, invocată din oficiu.
În prealabil, instanța reține că potrivit evidențelor actuale de carte funciară imobilul înscris în CF 997/1 S. V., nr. top 572 teren în suprafață de 8024 mp. reprezintă proprietatea tabulară a celor înscriși sub B1-4 cu precizarea că suprafața de 250 mp. din cota de 2/8 parte a proprietarului tabular de sub B4 este proprietatea Statului Român sub B8, iar imobilul casă și anexe gospodărești reprezintă proprietatea tabulară a pârâților sub B 17, 18 (filele 66-72 din dosar).
Este adevărat că la data de 15 iunie 1993 prin Ordinul Prefectului Județului Hunedoara nr. 74/1993 s-a trecut din proprietatea Statului Român în proprietatea numitei P. M., antecesoarea reclamanților, terenul în suprafață de 250 mp. proprietatea statului înscris în CF 997/1 Siemria V., nr. top 572 (fila 75 din dosar), iar la data de 25 mai 1994, conform TP 5887/47, pe numele aceleiași persoane s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața totală de 3753 mp. din care 1000 mp. extravilan și 2753 mp. intravilan, din care 1.436 mp. arabil și 1317 mp. curți construcții (fila 77 din dosar), însă de la data emiterii celor două titluri de proprietate și cel puțin până la data de 30 iunie 2010 când pârâții au adjudecat imobilul-construcție, nu s-au făcut operațiuni de publicitate imobiliară cu privire la aceste terenuri.
Mai mult, la data de 03 martie 2006 reclamanții au dezbătut succesiunea rămasă după defuncta P. M., fiind eliberat certificatul de moștenitor nr. 14/2006 de BNP S. E.. Potrivit acestui act (fila 80 din dosar), reclamanții au dobândit în proprietate imobilul casă și anexe gospodărești, cu precizarea că proprietarul asupra cotei de 250/8024 parte este Statul Român.
Astfel, cu privire la terenul în suprafață de 250 mp. care se identifică cu cel înscris în CF 997/1 S. V. și pe care se află edificate construcțiile proprietatea pârâților, instanța reține că prin neefectuarea formalităților de publicitate imobiliară pentru înscrierea dreptului de proprietate asupra acestui teren în temeiul ordinului emis, reclamanții au fost cei care și-au negat acest drept.
Mai exact, instanța constată că orice încercare a reclamanților de a mai efectua operațiuni de publicitate imobiliară cu privire la acest teren, după data de 30 iunie 2010 când a avut loc adjudecarea construcțiilor, sunt sortite eșecului și aceasta întrucât potrivit art. 33 alin. 3 din Legea 18/1991 – “ (3) Terenurile atribuite în folosință pe durata existenței construcțiilor dobânditorilor acestora, ca efect al preluării terenurilor aferente construcțiilor, în condițiile dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 58/1974 cu privire la sistematizarea teritoriului și localităților urbane și rurale, trec în proprietatea actualilor titulari ai dreptului de folosință a terenului, proprietari ai locuințelor”. Prin urmare, având în vedere că, începând cu data de 30 iunie 2010 pârâții au devenit proprietarii construcțiilor, iar la data dobândirii acestui drept terenul aferent construcțiilor reprezenta proprietatea statului, în favoarea acestora s-a născut ope legis dreptul de a solicita recunoașterea unui drept de proprietate asupra acestuia.
Relativ la terenurile intravilan pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate prin TP 5887/47, instanța constată că nu există o corespondență între acestea și imobilul teren înscris în CF 997/1 S. V.. Mai mult, deși din documentația cadastrală (filele 15-16 din dosar) ar putea rezulta această corespondență, în lipsa îndeplinirii formalităților de publicitate imobiliară, această documentație nu poate fi apreciată ca reală. Relevant în acest sens este faptul că pe documentație nu a fost evidențiată și suprafața de 250 mp. obținută prin ordinul prefectului, situație în care nu se poate acredita ideea că pentru aceeași suprafață de teren s-au emis în favoarea aceluiași titular două titluri de proprietate distincte.
Pe de altă parte, având în vedere că autoarea reclamanților sau antecesorii acesteia nu au avut niciodată calitatea de proprietari asupra terenului înscris în CF 997/1 S. V. și deci nu au adus acest teren în cooperativa agricolă de producție, în favoarea ei nu putea fi reconstituit dreptul de proprietate în baza art. 8 alin. 2 din Legea 18/1991.
Cel mult, în favoarea autoarei reclamanților putea fi constituit un drept de proprietate în temeiul art. 23 din Legea 18/1991 dar numai pentru o suprafață de cel mult 1000 mp. reprezentând terenuri aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădină din jurul acestora. Și aceasta întrucât art. 4 din Decretul nr. 42/1990, stabilea posibilitatea atribuirii de loturi în folosință cooperatorilor, cu condiția ca acestea să nu depășească suprafața de 5000 mp, iar potrivit art. 8, terenul aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora împreuna cu lotul care putea fi atribuit în folosință membrului cooperator, potrivit prevederilor art. 4, nu putea depăși suprafața de 6.000 mp. pentru deținătorul casei de locuit. Prin urmare, rezultă că terenul aferent construcțiilor gospodărești și cel destinat curții și grădinii nu putea depăși suprafața de 1000 mp, legiuitorul urmărind să constituie tuturor proprietarilor de gospodarii din mediul rural un drept de proprietate asupra unei suprafețe îndestulătoare, în scopul asigurării folosinței normale a gospodăriei, dar nicidecum excesivă. În practică, în mod constant s-a reținut că dispozițiile art. 4 si 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 nu dau vocație la constituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe mai mari de 1000 mp, întrucât o asemenea interpretare ar genera prejudicierea celor îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate prin aplicarea dispozițiilor Legii nr. 18/1991, respectiv la favorizarea celor care își constituie un drept în prezent, împiedicând astfel proprietarii deposedați sau moștenitorii acestora să-și recapete terenul.
În consecință, raportat la cele analizate anterior și la faptul că prin TP 5887/47 s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață de 2.753 mp. reprezentând curți, construcții și grădina aferentă, rezultă că parcele 3, 4, 5 evidențiate în titlu nu se identifică cu imobilul teren înscris în CF 997/1 Siemria V., nr. top 572 și pe care se află edificate imobilelel construcții – proprietatea pârâților.
Prin urmare, având în vedere că, potrivit dispozițiilor legale, calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între titularul dreptului pretins (reclamant) și cel care este subiect activ în raportul juridic dedus judecății și față de dispozițiile art. 26 din Legea 7/1996 și împrejurarea că în lipsa îndeplinirii formalităților de publicitate imobiliară, reclamanții nu se pot pretinde ca fiind subiecți activi ai raportului juridic dedus judecății, instanța va admite excepția invocată cu toate consecințele ce decurg din aceasta.
Și dacă s-ar aprecia altfel, acțiunea în pretenții promovată de reclamanți este neîntemeiată întrucât potrivit art. 1353 cod civil – „cel care cauzează un prejudiciu prin chiar exercițiul drepturilor sale nu este obligat să-l repare, cu excepția cazului în care acesta este exercitat abuziv”. Astfel, în esență, exercitarea unui drept va fi considerată abuzivă atunci când dreptul nu este utilizat în vederea realizării finalității sale, ci cu intenția de a vătăma o altă persoană sau contrar bunei-credințe.
În speță simplul fapt că pârâții sunt proprietari asupra construcțiilor înscrise în CF 997/1 S. V., nr. top 572 și că la momentul dobândirii acestora nu au putut obține și dreptul de proprietate asupra terenului aferent întrucât aparținea statului (fiind greu de crezut că în situația în care reclamanții ar fi încunoștințat executorul despre existența ordinului prefectului pentru suprafața de 250 mp. această suprafață nu ar fi făcut obiectul adjudecării împreună cu construcțiile existente) nu constituie o exercitare abuzivă a dreptului lor de proprietate, conform principiului: neminem laedit qui suo jure utitur (cel ce uzează de dreptul său nu lezează).
În consecință, acțiunea promovată de reclamanți urmează a fi respinsă.
Fără cheltuieli de judecată, nefiind dovedite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților și, în consecință:
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanții P. N., P. M. D. și P. M., toți cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat A. L. în municipiul D., .. 11, județul Hunedoara în contradictoriu cu pârâții C. V. și C. I., ambii domiciliați în localitatea Șibot, .. 57, județul A..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 17 aprilie 2013.
Președinte,Grefier,
A. L. S. A. G.-P.
A.L.S./A.G.P.
7 ex./25 aprilie 2013
| ← Grăniţuire. Sentința nr. 3579/2013. Judecătoria DEVA | Pretenţii. Sentința nr. 4244/2013. Judecătoria DEVA → |
|---|
