Pretenţii. Sentința nr. 3023/2013. Judecătoria DEVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3023/2013 pronunțată de Judecătoria DEVA la data de 13-06-2013 în dosarul nr. 10909/221/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA D., JUDEȚUL HUNEDOARA
D., .. 35
Tel:0254_/ Fax: 0254_ / e-mail_
operator de date cu caracter personal nr. 4259
prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3023/2013
Ședința publică din 13.06 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – C. C.
GREFIER - D. R.
Pe rol se află soluționarea acțiunii civile formulate de reclamanta Asociația de proprietari nr. 208 D., în contradictoriu cu pârâții G. I. ș.a având ca obiect – pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă administrator A. A. pentru reclamanta și pârâta J. M., cu datele de identificare aflate in caietul grefierului, lipsa fiind pârâtul G. I..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanta reclamantei depune la dosar un set de înscrisuri, astfel cum i s-a pus in vedere prin incheierea de ședință de la termenul anterior.
La interpelarea instanței, parata arata ca a achitat anul trecut o parte din taxele comune, insa nu și din penalitati, fapt confirmat si de reprezentanta reclamantei. Mai arata ca paratul G. I. este plecat din țară, iar în perioada 2003-2005 au inchiriat o boxa de la subsolul imobilului.
Instanța, din oficiu, invoca si pune în discuție, excepția prescripției dreptului material la acțiune, fiind depășit termenul legal de 3 ani, pentru o parte din debitele solicitate la plată de către reclamantă.
Avand pe rand cuvantul, părțile lasa la aprecierea instanței soluționarea acestei excepții.
Instanța unește cu fondul cauzei excepția invocata și acorda cuvantul pe probe.
Avand pe rand cuvantul, părțile solicita incuviintarea probei cu inscrisurile aflate la dosar.
Instanța incuviinteaza părților proba cu inscrisurile aflate la dosar, apreciind-o pertinentă, concludenta și utila soluționarii cauzei.
Vazand ca nu mai sunt cereri de formulat si probe de administrat, instanța constata cauza în stare de judecata si acorda cuvantul pe fond.
Reprezentantul reclamantei solicita admiterea acțiunii astfel cum a fost formulata, fiind de acord cu eliminarea sumei de 22 milioane lei vechi reprezentand contravaloarea chiriei aferenta anilor 2003 – 2005, precum si eliminarea din cuantumul pretențiilor a contravalorii chiriei pentru boxa de la subsolul imobilului.
Parata J. M. arata ca va achita partea ce îi corespunde din debitul datorat.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată și înregistrată la această instanță sub nr._ /26.11.2012, reclamanta Asociația de proprietari nr. 208 D., a solicitat în contradictoriu cu pârâții J. M. și G. I., obligarea acestora la plata sumei de 28.893,39 lei, reprezentând cheltuieli comune restante și penalități de întârziere, aferente perioadei 01.07.2002 – 01.10.2012.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâții sunt proprietari ai unui imobil apartament și membrii ai asociației reclamante, iar în perioada arătată nu și-au achitat taxele cuvenite, astfel că aceștia datorează și penalități de întârziere în cuantumul solicitat.
În drept a invocat prevederile Legii nr. 230/2007 și normele metodologice aferente.
Pârâții nu au depus întâmpinare, însă pârâta J. M. s-a prezentat în fața instanței solicitând obligarea la plata debitului și a celuilalt pârât G. I..
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru în temeiul art. 50 alin. 2 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari și de plata timbrului judiciar în temeiul art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
În probațiune, reclamanta a depus, liste cu cheltuieli lunare privind perioada din care provine debitul, note de calcul privind debitul pretins, extras carte funciară.
Instanța a încuviințat reclamantei proba cu înscrisurile sus amintite.
Analizând acțiunea reclamantei prin prisma motivelor invocate și a probelor administrate, precum și a excepției ridicate, instanța reține următoarele:
Prin prezenta acțiune reclamanta urmărește recuperarea sumei de 28.893,39 lei, reprezentând cheltuieli comune restante și penalități de întârziere, aferente perioadei 01.07.2002 – 01.10.2012.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța reține că pentru debitele pretinse de reclamantă, cu titlu de cheltuieli comune și penalități de întârziere, aferente perioadei iulie 2002 – septembrie 2009, raportat la data introducerii acțiunii, respectiv data de 26.11.2012, dreptul la acțiune al reclamantei s-a prescris.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.1 al.1 și 2 din Decretul nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă, dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, atat in ceea ce priveste dreptul principal cat si cu privire la accesoriile acestuia, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, respectiv în termenul general de 3 ani stabilit de art.3 al.1, aplicabil drepturilor de creanță.
De asemenea, se reține că potrivit art. 6 alin. 4 din Noul Cod Civil, prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Astfel se reține faptul că în cauză sunt incidente dispozițiilor Decretului nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă.
Or, în raport dispozițiile legale sus amintite și faptul că prezenta acțiune, are ca obiect și pretenții aferente perioadei iulie 2002 – septembrie 2009, iar prezenta acțiune a fost formulată de reclamanta la data de 26.11.2012, reținându-se totodată că în cauză termenul de prescripție nu a fost întrerupt, potrivit art. 16 din Decretul nr.167/1958, instanța urmează a constata drept întemeiată în parte excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată din oficiu, urmând a o admite ca atare si a respinge în parte prezenta actiune ca fiind prescrisă, în ceea privește debitele pretinse de reclamantă, cu titlu de cheltuieli comune și penalități de întârziere, aferente perioadei iulie 2002 – septembrie 2009.
În ceea ce privește debitul pretins de reclamantă, cu titlu de cheltuieli comune restante și penalități de întârziere, calculate pentru perioada octombrie 2009 - octombrie 2012, instanța reține că aceste pretenții sunt întemeiate numai în parte, în ceea ce privește debitul principal, respectiv în limita sumei de 3.811 lei, titlu de cheltuieli comune restante, calculate pentru perioada sus amintite, cererea nefiind întemeiată în ceea ce privește penalitățile de întârziere pretinse
Din acetele depuse la dosar rezultă că pârâții au calitatea de membrii ai asociației de proprietari reclamante, fiind proprietarii imobilului de unde provin aceste debite și că nu și-a achitat la termenele stabilite cotele de contribuție la cheltuielile comune acumulate, în sumă de 3.811 lei, aferente perioadei octombrie 2009 - octombrie 2012.
Potrivit prevederilor art. 50 alin. 1 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari: - ”Asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.”, iar potrivit prevederilor art. 46 din același act normativ – “Toți proprietarii au obligația sa plătească lunar, conform listei de plata a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari”.
De asemenea, instanța reține că potrivit art. 49 alin. 1 din Legea 230/2007 asociația de proprietari poate calcula și percepe penalizări de întârziere pentru suma neachitată, putând stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată – penalități care nu vor putea fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere, aplicabile numai după o perioadă de 30 zile de la termenul stabilit pentru plată și care nu pot depăși suma la care s-au aplicat.
În speță, reclamanta nu a suspus aprobării adunării generale aplicarea unui sistem propriu de penalități pentru plata cu întârziere a cotelor de contribuții la cheltuielile de întreținere, de către proprietarii apartamentelor.
Totodată, reclamanta nu a depus la dosar dovada faptului la că la rândul său ar fi fost obligată și ar fi achitat către furnizorii de servicii și utilități plata de penalități de întârziere datorate întârzierii la plata a pârâților, care să justifice recuperarea de la pârâți a acestor sume.
În aceste condiții instanța va constata că creanța constând în penalități de întârziere nu are caracter cert, lichid și exigibil în înțelesul dispozițiilor art.379 Cod procedură civilă, motiv pentru care va respinge cererea reclamantei în ceea ce privește penalitățile de întârziere pretinse.
În ceea ce privește debitul principal, din înscrisurile depuse la dosar de reclamantă rezultă că pârâții datorează suma de 3.811 lei, aferente perioadei octombrie 2009 - octombrie 2012, cu titlu de cheltuieli comune.
Modul de calcul al acestui debit este unul transparent, în listele lunare întocmite arătându-se în mod clar și defalcat, pe fiecare lună în parte din această perioadă,cuantumul acestei creanțe.
Prin urmare, creanță pretinsă de reclamantă, în suma de 3.811 lei, aferente perioadei octombrie 2009 - octombrie 2012, cu titlu de cheltuieli comune, este certă, lichidă, exigibilă, conform dispozițiilor art. 379 Cod procedură civilă, motiv pentru care instanța va admite în parte cererea și va obliga pârâții, în solidar, să plătească reclamantei această creanță.
De asemenea, din considerentele sus amintite, va respinge în rest cererea de obligarea a pârâților la plata penalităților de întârziere.
Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate astfel de cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, în ceea ce privește debitele pretinse de reclamantă, cu titlu de cheltuieli comune, aferente perioadei iulie 2002 – septembrie 2009.
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 208 D., cu sediul în municipiul D., ., parter, județul Hunedoara în contradictoriu cu pârâții J. M., domiciliată în municipiul D., ., ., . și G. I., cu ultimul domiciliu cunoscut municipiul D., ., ., ., citat și prin publicitate, și în consecință:
Obligă pârâții, în solidar, să plătească reclamantei suma de 3.811 lei, titlu de cheltuieli comune restante, calculate pentru perioada octombrie 2009 - octombrie 2012.
Respinge în rest acțiunea reclamantei.
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.06.2013.
P., GREFIER,
C. C. D. Ragner
Red.CC/DR
4ex./ 04.09.2013 – se va comunica părților
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1444/2013. Judecătoria... | Acţiune în constatare. Sentința nr. 3035/2013. Judecătoria DEVA → |
|---|
