Plângere contravenţională. Sentința nr. 2088/2013. Judecătoria DOROHOI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2088/2013 pronunțată de Judecătoria DOROHOI la data de 05-12-2013 în dosarul nr. 3347/222/2013
Dosar nr._ plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA D. JUDEȚUL B.
Sentința civilă nr. 2088
Ședința publică din 05 decembrie 2013
Președinte – N. M. I.
Grefier – S. M.
La ordine judecarea plângerii contravenționale formulată de petenta C. C. I. cu domiciliul în ., jud. B., CNP_ în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție B., cu sediul în B., str. .. 57, jud. B..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare ora 09,24, lipsesc părțile și martora C. A. M..
Având în vedere dispozițiile art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești potrivit cărora „în cazul în care nici una dintre părți nu se prezintă la strigarea cauzei, dosarul va fi lăsat la sfârșitul ședinței când, după o nouă strigare, în ordinea listei, se va proceda conform dispozițiilor procedurale”, instanța, constatând că lipsesc părțile, va lăsa cauza la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare ora 9,51, lipsesc părțile și martora C. A. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată obiectul cauzei ”plângere contravențională”, cauza se află la al doilea termen de judecată, cauza fiind amânată pentru a se audia martorul.
Instanța având în vederea lipsa martorului și obligativitatea petentei de a prezenta martorul, constată că această tergiversare a cauzei care impietează asupra soluționării într-o perioadă rezonabilă acest dosar, față de data înregistrării 09 septembrie 2013 decade petenta din probă.
Instanța, în temeiul art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, se socotește lămurit asupra procesului și declară închisă faza cercetării judecătorești.
În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța declară închise dezbaterile asupra fondului cauzei și rămâne în pronunțare asupra cauzei.
J U D E C A T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată:
Prin cererea înregistrată sub nr._ la data de 09.09.2013 pe rolul Judecătoriei D., petenta C. C. I. cu domiciliul în ., CNP_ a chemat în judecată intimata I. Județean de Poliție B. solicitând anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 02._.
Contestatoarea solicită anularea procesului verbal de constatare a contravenției arătând că a deschis chioșcul la presiunea verbală a agentului constatator precum și că nu a efectuat acte de comerț ceea ce conduce la aplicarea unei sancțiuni nedrepte.
În susținerea plângerii, contestatoarea a depus la dosar următoarele înscrisuri: procesul verbal . nr._ încheiat la data de 02.09.2013 (f. 5).
Prin întâmpinarea depusă în cadrul procedurii reglementate de art. 201 C., intimata I. Județean de Poliție B. a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca și menținerea procesului – verbal de contravenție încheiat.
Intimata a arătat că la data de 02.09.2013, în jurul orelor 12.25, agenții de poliție au identificat-o pe numita C. C. I. care comercializa clienților țigări de proveniență străină.
Intimata a mai arătat că s-au găsit în posesie petentei un număr de 29 pachete de țigări diferite sortimente unele cu timbru Ucraina pentru care nu deținea documente legale de proveniență și de asemenea produsele alimentare expuse nu aveau afișate prețurile de vânzare.
Săvârșirea abaterilor contravenționale au fost constatate în mod direct de agenții de poliție cms sef Viotovici C..
În dovedirea cererii, intimata a solicitat proba cu înscrisuri și a depus în probațiune raportul agentului constatator din 25.09.2013 (f. 18), raportul agentului constatator din 23.09.2013 (f. 19), procesul verbal . nr._ încheiat la data de 02.09.2013 (f. 17), situația sancțiunilor contravenționale (f. 20).
Verificând legalitatea și temeinicia procesului-verbal în baza întregului material probator administrat în cauză, în conformitate cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal . nr._ încheiat la data de 02.09.2013, petenta C. C. I. a fost sancționată contravențional pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 2 lit) a,c din Legea 12/1990, reținându-se că, în data de 02.09.2013, ora 1225, la chioșcul din piața Plevna D. a comercializat țigări de proveniență Ucraina fără a fi autirizată în acest sens și fără a avea documente de proveniență. La produsele pufuleți, pâine, biscuiți nu avea afișat prețul de vâmzare.
Analizând cu prioritate legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale, neexistând niciun motiv de nulitate absolută a acestuia.
Analizând temeinicia aceluiași proces-verbal, instanța reține că, potrivit art. 1 lit) a, e, h din Legea 12/1990, constituie contravenție:
”a) efectuarea de acte sau fapte de comert de natura celor prevazute in Codul comercial sau in alte legi, fara indeplinirea conditiilor stabilite prin lege;
e) efectuarea de acte sau fapte de comert cu bunuri a caror provenienta nu este dovedita, in conditiile legii. Documentele de provenienta vor insoti marfurile, indiferent de locul in care acestea se afla, pe timpul transportului, al depozitarii sau al comercializarii. Prin documente de provenienta se intelege, dupa caz, factura fiscala, factura, avizul de insotire a marfii, documentele vamale, factura externa sau orice alte documente stabilite prin lege;
h) omisiunea intocmirii si afisarii, in unitate, la locurile de desfacere sau servire, de catre operatorii economici a preturilor si tarifelor, a categoriei de calitate a produselor sau serviciilor ori, acolo unde este cazul, a listei de preturi si tarife;”
Instanța va analiza temeinicia procesului-verbal de contravenție contestat prin prisma reglementărilor legale interne dar și având în vedere jurisprudența CEDO, direct aplicabilă în dreptul intern.
Instanța reține că, deși OG nr. 2/2001 nu prevede dispoziții exprese care să reglementeze forța probantă a actului de constatare a contravenției. Cu toate acestea, din economia textului de lege a art. 34, rezultă că procesul verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Astfel, interpretarea dreptului intern și jurisprudența națională consacră prezumția relativă de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție.
Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Reținând că fapta contravențională constatată în sarcina contravenientului a fost constată în baza unor declarații a unor persoane terțe de conflict, instanța urmează a acorda acestuia valoarea probatorie a unei prezumții simple, acest aspect nefiind de natură a afecta echitabilitatea procedurii în ansamblul ei.
Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).
Convenția impune, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, ca o anumită proporție între prezumția delegalitate și temeinicie a procesului verbal și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptulsău la apărare(cauza c. I. P. împotriva României pct. 31).
Totodată, Curtea EDO a statuat, în cauza A. c. România (par. 54), faptul că în materie contravențională trebuie să se dea eficiență prezumției de nevinovăție, conform căreia, printre altele, „acuzarea” trebuie să ofere probe suficiente pentru a întemeia o declarație de vinovăție iar îndoiala profită persoanei acuzate.
Astfel, instanței îi revine sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).
În consecință, trebuie asigurat un echilibru între prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție și prezumția de nevinovăție.
În primul rând, instanța reține gravitatea redusă a mizei (respectiv amenda) precum și faptul că dreptul la apărare al petentului a fost respectat, aceasta având posibilitatea să administreze probe în apărarea sa și să discute în contradictoriu orice probe care ar folosi intimatei.
În cauza dedusă judecății instanța apreciază că s-a păstrat această proporționalitate, procedura desfășurată fiind conformă cu standardul impus de Convenție.
În al doilea rând, procesul-verbal de contravenție contestat corespunde cerințelor legale de formă iar descrierea faptei este exactă și neechivocă.
În concluzie, instanța constată că procesul-verbal de contravenție contestat este în măsură să convingă, dincolo de o îndoială rezonabilă, în privința vinovăției petentei.
În ceea ce privește dreptul la apărare, instanța i-a dat ocazia petentului de a-și prezenta punctul de vedere, de a depune la dosar memorii sau de a solicita administrarea probelor pe care le aprecia pertinente.
Ca urmare, îi revenea acestuia din urmă sarcina furnizării de probe în sensul nevinovăției pretinse.
Însă, în cauza de față, petentul nu a indicat în cuprinsul plângerii formulate vreun mijloc de probă pe care să își întemeieze susținerile, arătând doar că nu este vinovată de săvârșirea faptei.
Curtea EDO a statuat în mod repetat că că prezumțiile de fapt și de drept funcționează în orice sistem juridic. Evident, convenția nu interzice astfel de prezumții în principiu. Cu toate acestea, convenția obligă statele contractante să se încadreze în anumite limite în acest sens, referitor la dreptul penal, care țin seama de importanța situației în litigiu și să mențină dreptul apărării (a se vedea, de exemplu, Salabiaku împotriva Franței, pct. 28, P. împotriva României pct. 31 precum și A. împotriva României pct. 60).
În aceste condiții, instanța va da efect prezumției de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție contestat, reținând temeinicia celor consemnate în cuprinsul respectivului proces-verbal și vinovăția petentului.
Ca urmare, instanța va analiza dacă sancțiunea aplicată corespunde cerințelor legii.
Astfel, conform art. 5 alin. 5 din OG 2/2001, sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
În cauza de față, având în vedere împrejurările săvârșirii faptei, urmarea produsă constând în atingerea adusă relațiilor sociale privind desfășurarea în bune condiții a comerțului, și urmările care s-ar fi putut produce, instanța consideră că sancțiunea aplicată de 500 lei, corespunde gradului de pericol social al faptei.
În privința înlocuirii sancțiunii amenzii cu avertismentul, este de remarcat faptul că această măsură nu poate fi dispusă de instanță decât în acele cazuri în care s-ar constata că față de modul concret în care s-au petrecut faptele și ținând cont și de circumstanțele personale ale petentului/petentei, instanța își poate forma convingerea că fapta prezintă în concret un pericol social redus și că prin aplicarea avertismentului se poate realiza funcția preventivă a sancțiunii contravenționale.
În speță însă se observă că petenta nu a arătat de ce apreciaza că în concret fapta sãvârșitã prezintã un pericol social mai redus decât cel avut în vedere de legiuitor atunci când a stabilit limitele sancțiunilor aplicabile.
Dacă s-ar admite înlocuirea sancțiunii doar pentru faptul că petentul are o situație financiară precară (afirmație nedovedită), ar însemna o gravă sfidare la adresa celorlalți cetățeni care se străduiesc să-și desfășoare activitatea zilnică respectând legile și o primă de încurajare pentru indivizii care ignoră cadrul legal în care ar trebui să-și desfăsoare viața, ceea ce nu trebuie permis într-un stat de drept.
Mai mult, potrivit fișei sancțiunilor contravenționale aplicate rezultă fără dubiu faptul că petenta își desfășoară activitatea în mod curent prin încălcarea unor dispoziții legale și nu înțelege să-și îndrepte comportamentul în societate.
In plus, prin fapta comisă, petenta periclitează valori foarte importante pentru întreaga colectivitate, știut fiind că respectarea normelor de comerțreprezintă condiții fundamentale pentru existența unei societăți civilizate, iar faptul că aceasta prezintă o altă situație de fapt denotă că nici măcar nu înțelege gravitatea faptelor sãvârșite și motivul pentru care i s-a aplicat o sancțiune contravențională.
În privința cheltuielilor judiciare, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 36 alin. 2 OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor ”în cazul în care plângerea a fost respinsă, petentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat”
Față de respingerea plângerii contravenționale, instanța reține că în cauză sunt îndeplinite condițiile obligării petentului la plata cheltuielilor judiciare.
Prin urmare, instanța va obliga petenta C. C. I. la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Cuantumul cheltuielilor judiciare este stabilit de instanță în lumina cheltuielilor impuse de derularea procedurii prevăzute de art. 201 C. precum și ședințele de judecată ținute în cauză.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată petenta C. C. I. cu domiciliul în ., jud. B., CNP_ în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție B., cu sediul în B., str. .. 57, jud. B., ca neîntemeiată.
În temeiul art. 36 alin. 2 OG 2/2001, obligă petenta C. C. I. la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Numai cu apel în termen de 30 zile de la comunicare care se va depune la Serviciul Registratură al Judecătoriei D..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 decembrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. M. I. S. M.
Red. N.M.I.
Thred. S.M.
Ex. 4
11.12.2013
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 636/2013. Judecătoria DOROHOI | Cereri. Sentința nr. 2178/2013. Judecătoria DOROHOI → |
|---|
