Pretenţii. Sentința nr. 340/2013. Judecătoria DOROHOI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 340/2013 pronunțată de Judecătoria DOROHOI la data de 27-02-2013 în dosarul nr. 2664/222/2012
Dosar nr._ daune
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA D. - JUDEȚUL B.
Sentința civilă nr. 340
Ședința publică din 27 februarie 2013
Președinte – O. L.
Grefier – O. E.
Pe rol pronunțarea asupra acțiunii civile formulate de reclamanta M. A. cu domiciliul în municipiul Timișoara, ., ., jud. T. în contradictoriu cu pârâtul B. V. cu domiciliul în satul Străteni, ., având ca obiect daune.
Dezbaterile pe fond au avut loc în ședința publică din 20 februarie 2013 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință și când instanța, la solicitarea reprezentantului reclamantei pentru a depune la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi 27 februarie 2013.
JUDECATA
Asupra acțiunii civile de față constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la această instanță cu nr._ din 27.07.2012, reclamanta M. A. a chemat în judecată pârâtul B. V., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să îl oblige pe acesta la plata sumei de 3.000 lei reprezentând daune materiale și a sumei de 10.000 lei cu titlu de daune morale, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii arată că în data de 24.04.2012, în jurul orelor 16, în timp ce se afla pe un teren agricol în satul Străteni care aparține sorei sale C. G., pârâtul a lovit-o cu pumnii în zona feței și în abdomen, în urma loviturilor a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 3-4 zile de îngrijiri medicale iar ulterior, lucrarea stomatologică pe care o avea pe partea dreaptă i s-a spart și a fost nevoită să facă cheltuieli pentru refacerea acesteia. De asemenea în urma loviturilor i-au fost sparți ochelarii de vedere care au rămas la locul faptei și a fost nevoită să își cumpere alți ochelari. Mai arată reclamanta că a formulat plângere penală împotriva pârâtului iar prin Ordonanța nr. 574/P/2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria D. s-a constatat săvârșirea faptei de către pârât și s-a aplicat acestuia o amendă administrativă în baza art. 181 Cod penal apreciindu-se că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni. În ce privește daunele morale, arată că este îndreptățită la acestea ca urmare a suferințelor fizice și psihice pe care i le-a cauza pârâtul prin fapta sa.
În drept invocă prevederile art. 998 Cod civil.
În dovedirea acțiunii a depus la dosar Ordonanța dată de P. de pe lângă Judecătoria D. în dosarul nr. 574/P/2012, sentința civilă nr. 51 din 17 ianuarie 2008 a Judecătoriei D., certificat medico-legal, acte medicale, factura nr. 37 din 31.08.2012, factura nr. 529 din 30.08.2012, chitanța nr. 814 din 12.05.2011, chitanța nr. 761 din 14.12.2010,
Pârâtul a formulat întâmpinare ( fila 33) prin care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare arată că nu lovit-o pe reclamantă, dimpotrivă aceasta împreună cu soțul său, cu C. Stelică și C. G. au intrat abuziv pe terenul proprietatea lui, au provocat scandal, l-au amenințat și l-au lovit astfel că a fost nevoit să apeleze serviciul de urgență 112 și a formulat plângere la Poliția comunei Lozna și P. de pe lângă Judecătoria D.. Arată că la data la care a avut loc conflictul pe rolul Judecătoriei D. se afla dosarul nr. 3732/_ care a avut ca obiect constatare nulitate titlu de proprietate și în care i s-a admis acțiunea, că nu a produs niciun prejudiciu reclamantei de natură materială sau morală iar acțiunea este neîntemeiată.
Reclamanta a formulat răspuns la întâmpinare ( fila 39) arată că în data de 24.04.2012 se afla în capătul ogorului surorii sale iar pârâtul a venit pe terenul respectiv și fără niciun motiv a lovit-o, dânsa a sunat la 112, în jurul orelor 16,30 a venit un echipaj de poliție care i-a spus pârâtului să îi lase pe soții C. să termine de însămânțat și să meargă a doua zi la poliție. Arată că în seara respectivă s-a simțit foarte rău motiv pentru care a doua zi a mers la Spitalul județean B. unde i s-au făcut investigații.
Din oficiu instanța a dispus atașarea dosarului nr. 2761/_ al Judecătoriei D. și a solicitat relații de la Poliția municipiului D..
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
La data de 27.04.2012, reclamanta M. A. a sesizat Poliția comunei Mihăileni cu privire la faptul că în data de 24.04.2012, în timp ce se afla pe o suprafață de teren agricol situată în satul Străteni, . lovită de către pârât cu pumnii și picioarele în zona feței și a corpului cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare 3-4 zile de îngrijiri medicale.
Prin referatul nr. 574/P/2012, Secția nr. 5 de Poliție Rurală Mihăileni a propus scoaterea de sub urmărire penală a pârâtului B. V. cu motivarea că la data de 24.04.2012, a avut loc un conflict spontan între pârât, reclamantă, soțul acesteia numitul M. T., sora și cumnatul acesteia C. Stelică și C. G., că aceștia s-au îmbrâncit și s-au bruscat reciproc.
Prin Ordonanța dată de P. de pe lângă Judecătoria D. în dosarul nr. 574/P/2012 s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a pârâtului B. V. pentru faptele prevăzute de art. 180 alin. 2 Cod penal și s-a aplicat acestuia sancțiunea administrativă de 500 lei amendă, cu motivarea că din cercetările efectuate în cauză a rezultat că în data de 24.04.2012 între părți a avut loc un conflict deoarece pârâtul a surprins-o pe reclamantă și rudele acesteia în timp ce cultivau porumb pe un teren care îi aparține, iar în conflict părțile s-au îmbrâncit. Se mai arată că pârâtul are 75 de ani, nu are antecedente penale, a recunoscut parțial săvârșirea faptei iar fapta prin conținutul ei concret și urmarea produsă nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni.
Împotriva ordonanței date de către P. de pe lângă Judecătoria D. și menținută de procurorul ierarhic, pârâtul a formulat plângere în temeiul prevederilor art. 2781 Cod procedură penală, plângere care a fost respinsă prin sentința penală nr. 377 din 27 septembrie 2012 a Judecătoriei D..
Prin prezenta acțiune reclamanta solicită daune materiale în sumă de 3.000 lei arătând că pârâtul prin loviturile aplicate i-a spart ochelarii și i-a rupt lucrarea dentară și daune morale în sumă de 2.000 lei.
Analizând susținerile reclamantei din prezenta acțiune și declarațiile date în dosarul de urmărire penală de către aceasta, soțul și rudele ei, instanța reține că acestea nu coincid.
Astfel, C. Stelică, arată prin declarația dată ( fila 21 dosar 574/P/2012) că pârâtul a strâns-o de față pe reclamantă și a lovit-o iar acesteia i-a sărit implantul. Cu privire la ochelari arată că aceștia au căzut pe sol în învălmășeala creată și au fost distruși.
S. reclamantei, numita C. G. arată în declarația dată (fila 16 dosar 574/P/2012) că la trei zile după ce a fost lovită, reclamantei i s-a fisurat lucrarea stomatologică din partea dreaptă și a căzut.
În certificatul medico-legal emis la data de 26.04.2012, se reține doar faptul că reclamanta prezintă echimoze care s-au putut produce prin mijloace contondente.
În scrisoarea medicală emisă la data de 30.04.2012 de un cabinet stomatologic privat din Timișoara, se reține faptul că reclamanta prezintă contuzie severă feniană și masterină dreapta cu hematom în vindecare și lucrare protetică fracturată și se recomandă schimbarea lucrării, cu mențiunea că lucrarea respectivă costă 3.520 lei. Cu toate acestea, prin declarația dată la parchet în data de 03.05.2012, reclamanta se constituie parte civilă doar cu suma de 2.000 lei reprezentând daune materiale și face referire doar la faptul că pârâtul i-a spart ochelarii în timp ce a lovit-o.
Chitanțele depuse la dosar de către reclamantă pentru dovedirea costului lucrării stomatologice (fila 58) sunt din anul 2011, anterior datei la care a avut loc conflictul dintre părți.
Așa cum s-a arătat, în ordonanța parchetului se reține doar că între părți a existat un conflict spontan iar părțile s-au îmbrâncit. În toate declarațiile, reclamanta arată că a fost lovită în două rânduri în aceiași zi, o dată înainte a sesiza poliția însă în fișa de intervenție agenții de poliție care s-au deplasat la fața locului au menționat faptul că reclamanta, C. G., C. Stelică și M. T. se certau cu pârâtul care nu îi lăsa să însămânțeze pe terenul în litigiu și toți au fost avertizați să nu provoace scandal, să părăsească terenul iar în ziua următoare să se prezinte la primărie pentru clarificarea litigiului legat de amplasamentul terenului.
Având în vedere că din probele administrate nu a rezultat faptul că lucrarea dentară a reclamantei s-a fisurat ca urmare a loviturilor primite de la pârât, că nu s-a făcut dovada înlocuirii lucrării respective, că ochelarii au căzut în timpul conflictului la care reclamanta a participat împreună cu soțul, sora și cumnatul ei, instanța va respinge cererea de obligare a pârâtului la plata daunelor materiale și morale ca neîntemeiată.
În baza art. 74 Cod procedură civilă, reclamanta va fi obligată să achite pârâtului suma de 900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamanta M. A. cu domiciliul în municipiul Timișoara, ., ., jud. T. în contradictoriu cu pârâtul B. V. cu domiciliul în satul Străteni, ., ca neîntemeiată.
Obligă reclamanta să achite pârâtului suma de 900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 27 februarie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
O. L. O. E.
Red. O.L.
Thred. O.E.
Ex. 4
05.04.2013
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 626/2013. Judecătoria DOROHOI | Cereri. Sentința nr. 1794/2013. Judecătoria DOROHOI → |
|---|
