Acţiune în constatare. Sentința nr. 276/2013. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 276/2013 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 18-01-2013 în dosarul nr. 13131/225/2012
Dosar nr. 13_ acțiune în constatare
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 276
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 18.01.2013
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE G. O.
GREFIER ȘEDINȚĂ B. L.
Pe rol pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în cauza civilă privind pe reclamantul N. G. F. și pe pârâtele ., . Sucursala Drobeta Turnu Severin, având ca obiect acțiune în constatare,dezbateri ce au fost consemnate în încheierea din 15.01.2013 când, având nevoie de timp pentru a delibera, instanța a amânat pronunțarea la 18.01.2013, încheierea din 15.01.2013, făcând parte integrantă din prezenta sentință .
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea formualtă de data de 3.09.2012 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ , reclamantul N. G. F. a chemat în judecată pe pârâtele S.C. V. R. S.A. și S.C. V. R. S.A.- Sucursala Dr. Tr. S., solicitând instanței ca prin hotărâre judecătorească să se constate existența clauzei abuzive privind comisionul de risc prevăzut la pct. 5 lit a din Condițiile speciale coroborat cu art. 3.5 din Condițiile generale ale convenției de credit nr._/11.07.2007 încheiată cu pârâtele, să se dispună anularea acestei clauze și să fie obligate pârâtele să restituie sumele încasateabuziv, în temeiul clauzei privind comisionul de risc, în perioada 15.08._12, respectiv suma de 3659,23 franci elvețienisau contravaloarea în lei la data plății, din care suma de 3312,23 a fost încasată cu titlu de comision de risc, iar suma de 347 franci elvețieni a fost încasată cu titlu de comision de administrare credit, precum și dobânda aferentă acestor sume, ce va fi calculată de la data plății fiecărei rate și până la data plății efective a sumei datorate.
De asemenea, au solicitat obligarea pârâtelor și la plata cheltuielilor de judecată
În fapt reclamantul, a arătat că în baza convenției nr._/11.07.2007 în anul 2007 au contractat un credit de la pârâta S.C. V. R. S.A.- Sucursala Drobeta Turnu Severin, în cuantum de 44.700 franci elvețieni .
Convenția încheiata cu paratele are caracterul unui contract standard, preformulat, fără posibilitatea reala si efectiva de a influenta in orice mod condițiile convenției de împrumut.
Este evident că toate convențiile de credit perfectate de către ârât au exact același conținut, fiind simple contracte de adeziune.
Această convenție de credit nr._/11.07.2007, ce reprezintă practic toate caracteristicile unui contract de adeziune, cu clauze preformulate de către instituția bancară, conține clauze abuzive, așa cum sunt acestea reglementate de Legea 193/2000. Mai mult decât atât, pârâta a abuzat pe parcursul derulării contractului de astfel de clauze, reținând din contul reclamanților mai multe sume de bani cu titlu de comisioane pe care reclamantul nu le datora .
Astfel, pentru acordarea creditului pârâta a perceput plata unui comision de risc de 0,15% plătibil lunar, aplicat la soldul creditului, pe toată perioada de creditare, conform clauzelor prev. la pct. 5 lit. a din condițiile speciale coroborate cu art. 3.5 din Condițiile generale ale convenției de credit.
Acest comision de ris a fost impus de către bancă, deși reclamantul a garantat creditul cu un drept de ipotecă în patrimoniul băncii( ipotecă de rang II asupra imobilului situat n Dr. Tr. S., ., .. 2 .), iar bunul în sine este asigurat, eventualele despăgubiri fiind cesionate băncii .
Reclamantul au mai arătat că nu se explică nicăieri în contract care este riscul acoperit de acest comision, motivul pentru care banca ârâtă a perceput acest comision, declarat în contract, este acela al acordării creditului, or, un astfel de motiv nu are nici o legătură cu un eventual risc pe care aceasta ar dori să îl asigure prin încasarea comisionului respectiv, în acest context clauzele având un caracter evaziv și echivoc.
Potrivit pct.5 lit. a din Condiții speciale se definește un comision de risc care este un procent aplicat la soldul creditului, plătibil lunar in zilele de scadenta, pe toata perioada de derulare a convenției, iar art.3.5 din Condiții generale menționează ca”pentru punerea la dispoziție a creditului, “împrumutatul datorează băncii un comision de risc, aplicabil la soldul creditului, care se plătește lunar, pe toata perioada creditului “.
După apariția OUG nr. 50/2010, reclamantul a solicitat băncii pârâte să elimine comisionul de risc( notificarea nr. 464/02.08.2010) însă prin adresa nr._/_ banca i-a comunicat reclamantului că, în vederea implementării OUG nr. 50/2010, va trebui să încheiere un act adițional la convenția de creit. În acest sens banca i-a pus la dispoziție actul adițional nr. 1/18.09.2010, semnat de reclamant pentru neschimbare . Prin acest act adițional comisionul de risc a fost redenumit în comision de administrare credit, lucr cu care reclamantul nu a fost de acord, astfel că a refuzat să semnzeze actul adiționalîn condișiile impuse de bancă( notificarea nr. 1064/20.10.2010).
La data de 25.02.2011 reclamantul, prin adresa nr. 225/25.02.2011, a notificat banca, în temeiul Legii nr. 288/2010 – art. II pct. 2, în sensul că nu este de acord cu acceptarea tacită a ac tului adițional la convenția de credit, astfel că relațiile contractuale dintre reclamant și banca pârâtă au continuat în baza convenției de credit inițiale.
Reclamantul a mai precizat că în perioada 27.09.2010 – 25.02.2011 banca a încasat comisionul de risc, în cuantum de 347 franci elvețieni, sub denumirea de comision de administrare credit, astfel că suma de 347 franci elvețieni reprezintă o plată nedatorată, urmând să fie restituită.
La data de 07.08.2012, prin notificarea nr. 1152/07.08.2012, reclamantul a solicitat băncii, pe calea procedurii concilierii directe prev. de art. 7201 c.p.civ., să elomine din convenția de credit clauzaprivind comisionul de risc, aceasta fiind o clauză abuzivă și îi restituie sumele încasate în baza acestei clauze, însă prin punctul de vedere nr. 331/22.08.2012 comunicat cu oaczia concilierii directe, banca i-a comunicat că toate clauzele contractuale au fost agreate prin semnarea convenției de credit și că în prezent raporturile contractuale dintre reclamant și banca pârâtă se desfășoară în baza convenției de credit inișiale, avțnd în vedere notificarea adresată în temeiul Legii nr. 288/2010.
Acest comision a fost încasat in mod nelegal de banca, prin încasarea acestuia creându-se un dezechilibru semnificativ a obligațiilor contractuale in detrimentul nostru, din moment ce returnarea împrumutului a fost deja garantata.
Reclamantul a mai arătat că din ansamblul prevederilor contractuale se deduce cu ușurință că ponderea obligațiilor reclamantului este cu mult mai mare față de ponderea pe care o au obligațiile corelative ale băncii, banca nesuportând practic nici un risc, toate riscurile fiind puse în sarcina reclamantului .
A mai arătat că banca nu a explicat în mod concret ce reprezintă comisionul de risc, o cheltuială sau un venit al băncii, din felul cum este acesta este definit în actul adițional rezultând că acesta reprezintă o asigurare pe care și-o ia banca împotriva intrării consumatorului în incapacitatea de plată, fiind așadar, un cost eventual și nu unul cert.
Cu toate această incertitudine, banca îl încasează lunar, pe toată perioada creditului și nu îl returnează consumatorului bun - platnic după unul sau mai mulți ani de derulare a contractgului fără incidente de plată .
În situația în care reclamantul își îndeplinește întocmai obligațiile de plată, în favoarea băncii va opera o îmbogățire fără justă cauză, în defavoarea reclamantului, care, cu toate că și va îndeplinit obligațiile contractuale, va fi plătit lunar un comisionde risc fără ca riscul să se fi materializat .
Așa cum a mai arătată reclamantul, creditul acestuia a fost acoperit prin constituirea de garanții reale și prin încheierea polițelor de asigurare.
De asemenea, bunurile ipotecate sunt asigurate, pe toată perioasa de creditare, iar riscul băncii de a nu-și încasa despăgubirea de la asigurator este, practic, inexistent.
Toare aceste garanții demonstrează că prevederile ce reglementează comisionul de risc, indiferent de denumirea lui, sunt de fapt clauze abuzive, lovite de nulitate absolută.
Comisionul de risc este perceput de bancă pentru a-și acoperi propriul risc, și nu riscul creditului personal.
Reclamantul a mai arătat că este evident că, în calitate de consumator, pe lângă faptul că trebuie să suporte propriul risc, este obligat prin aceste clauze abuzive să suporte și riscul băncii, aceasta nesuportțnd nici un risc.
Banca percepe contravaloarea unuimprejudiciu suferi de aceasta ca urmare a neexecutării contractului, fără a avea certitudinea că acest prejudiciu se va produce și fără a restitui suma încasată în situația în care reclamantul a executat întocmai contractul, ceea ce înseamnă că se impune, în sarcina reclamantului, concomitent cu plata fiecărei rate contractuale, și obligașia reparării unui prejudiciu care nu este nici actual, nici cert, ajungându-se astfel la îmbogățirea fără just temei a băncii, în detrimentul reclamantului .
Potrivit art.1 din Legea 193/2000, orice contract încheiat intre comercianți si consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fara echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate.
Potrivit lit.g din Anexa la lege, este considerata abuziva clauza care”da dreptul exclusiv comerciantului sa interpreteze clauzele contractuale “.
De asemenea, conform art.4(1) din Legea nr.193 /2000” O clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea sau împreuna cu alte prevederi din contract, creează, in detrimentul consumatorului si contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligațiile parților.(2)O clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fără a da posibilitatea consumatorului sa influențeze natura ei………..”
In speță, contractele încheiate cu banca, au fost preformulate, de adeziune, fiind prestabilite, noi neavând, așa cum s-a arătat, posibilitatea de a negocia vreuna din clauzele contractelor, toate clauzele fiindu-le impuse.
Potrivit art. 54 din Constituția României orice drept trebuie exercitat numai in scopul sau in limitele sale normale. Când cineva uzează de dreptul sau in mod anormal si deturnează dreptul de la menirea sa normala, el comite un abuz de drept, fiind obligat sa repare prejudiciul cauzat.
Reclamantul a arătat că a semnat convenția, iar aceasta devine legea părților, însă a solicitat a se observa ca potrivit art.969 Cod civila doar convențiile ce respecta normele legale au forța obligatorie pentru părțile contractante, ceea ce nu este cazul si pentru clauzele abuzive inserate de banca la punctul 5 lit. a din condițiile speciale ale convenției.
A mai arătat că pârâtele au fosta sancționate în repetate rânduri de către instanțele de judecată, care au constatat, în mod irevocabil caracterul abuziv al clauzelor privind comisionul de risc / administrare credit.
Față de cele arătate, reclamantul consideră că în convenția de credit încheiată cu pârâtele clauza privind comisionul de risc este clauză abuzivă, motiv pentru care se impune ca aceasta să fie anulată și eliminată din convenție .
Odată cu constatarea caratcerului abuziv al caluzei privind comisionul de risc sumele plătite în temeiul acestei clauze rămân fără suport contractual, deoarece clauzele abuzive nu produc nici un efect asupra consumatorului .
În drept și-a întemeiat acțiunea pe disp. L. 193/2000, art. 948, art. 966, art. 968 cod civil.
Potrivit art. 15 lit. j din Legea 146/1997 acțiunea este scutita de plata taxei de timbru.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au depus la dosar, în fotocopie următoarele înscrisuri: convenție credit nr._/11.07.2007, condiții speciale ale convenției, grafic de rambursare credit, notificare si invitație la conciliere directă din data de 07.08.2012, proces verbal de conciliere, punct de vedere prin care pârâta ..A. răspunde la solicitările reclamanților, adresa nr._/_ emisă de .. Tr. S., notificarea din 25.02.2010, adresa nr. 464/02.08.2010, adresa nr. 950/19.10.2010, notificarea din 20.09.2010, actul adițional nr. 1/18.09.2010 la convenția de credit nr._/11.07.2007.
Prin precizarea de acțiune depusă la dosar reclamantul a precizat cuantumul sumelor încasate de bancă cu titlu de comision de risc/administrare, în temeiul clauzelor abuzive privind comisionul de risc, sum ce solicită asă îi fie restituite.
Astfel, comisionul de risc a fost încasat de bancă în perioada 15.08._12, în cuantum total de 3612 franci elvețieni, din care suma de 3206,54 franci elvețieni a fost încasată sub denumirea de comision de risc (perioada 15.08.2007 – 26.07.2010 și perioada 25.03._12), iar sum ade 405,72 franci elvețieini a fost încasată sub denumirea de comision de administrare credit ( în perioada 25.08.2010 – 18.03.2011) .
A solicitat ca pârâtele să restituie aceste sume și dobânda legală aferentă acestor sume, ce va fi calculată de la data plății fiecărei rate și până la data plății efective.
A depus extrasul de cont din data de 20.09.2012 și fișă calcul comision de risc, conform extrasului de cont din data de 20.09.2012.
La data de 24.09.2012 pârâta V. R. SA a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată .
De asemenea, a invocat excepția lipsei capacității procesuale a . – Sucursala Dr. Tr. S..
A arătat că în cazul de față, persoana pe care reclamantul a înțeles să cheme în judecată, respectiv . – Sucursala Dr. Tr. S., nu are personalitate juridică și pe cale de consecință nici capacitate procesuală și au invocat în drept disp. art. 43 al.1 din Legea 31/1990 și de asemenea, disp. art. 7 alin. 1 din OUG nr. 99/2006..
Pârâta . a invocat și excepția prescripției dreptului de a solicita restituirea sumelor achitate în baza clauzelor pretins nelegale cu mai mult de 3 ani înainte de data introducerii acțiunii .
A arătat că pretențiile reclamanților constând în solicitarea de restituire a sumelor achitate cu titlu de comision de risc și/sau dobândă ajustată, sunt neîntemeiate . În subsidiar, în măsura în care s-ar aprecia că aceste sume ar trebui restituite, solicită aplicarea prevederilor Decretului nr. 167/1958, respectiv prescripția dreptului de a solicita restituirea sumelor achitate în baza clauzelor pretins nelegale cu mai mult de 3 ani înainte de data introducerii acțiunii .
Pârâta a mai invocat și excepția prescripției dreptului de a cerere înlăturarea clauzelor din Contractul de credit.
A arătat că prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat înlăturarea clauzei contractuale referitoare la comisionul de risc . Din lecturarea argumentelor susținute reiese că acțiunea tinde la anularea acestei clauze pe motivul presupusului său caracter abuziv.
Conform art. 9 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, „ în caz de viclenie, eroare sau în celelalte cazuri de anulare, prescripția începe să curgă de la data când cel îndreptățit, reprezentantul său legal sau persoana chemată de lege să-i încuviințeze actele, a cunoscut cauza anulării, însă cel mai târziu până la împlinirea a 18 luni de la data încheierii actului” .
Contractul de credit încheiat de reclamant a fost încheiat la data de 11.07.2007, prin urmare, având în vedere că reclamanții au cunoscut o potențială cauză de anulare, încă din momentul încheierii contractului, acesta fiind și momentul la care a făcut prima plată a comisionului de risc, o eventuală acțiune în anulare ar fi trebuit demarată, cel mai târziu la data de 11.07.2010.
Având în vedere că acțiunea a fost introdusă în luna iunie 2012, solicită ca instanța să constate că acțiunea este prescrisă .
În drept a invocat disp. art. 115 c.p.civ.,principiul aplicabilității directe a Directivei nr. 93/13/CEE, Legea nr. 193/2000, Decretul 167/1958, Decretul 31/1954.
Reclamantul a mai depus la dosar decizia nr. 371/17.04.2012 pronunțată de Tribunalul M., dovada înregistrării Sucursalei Dr. Tr. S. a V. SA, respectiv încheierea nr. 308/14.02.2006 pronunțată de Tribunalul M. și concluzii scrise.
Prin concluziile scrise reclamantul au solicitat respingerea excepțiilor invocate de . ca neîntemeiate și admiterea acțiunii precizate, să se constate existența clauzei abuzive privind comisionul de risc și a clauzei privind comisionul de administrare credit, să se dispună anularea acestor clauze și obligarea pârâtelor să restituie reclamanților sumele încasate în temeiul clauzelor abuzive, respectiv suma de 3612,26 franci elvețieni contravaloare comision de risc încasat în perioada 15.08._12 din care suma de 3206 franci elvețieni a fost încasată sub denumirea de comision de risc iar suma de 405,72 a fost încasată sub denumirea de comisionde administrare de credit, la care se va adăuga dobânda legală, ce va fi calculată de la data plății fiecărei rate și până la data plății efective a sumelor datorate, cu cheltuieli de judecată .
În ceea ce privește excepția lipsei capacității de folosință a . Dr. Tr. S., a arătat că în cauză sunt incidente disp. art. 41 alin. 2 c.p.civ. .
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, reclamantul a arătat că pârâta . este în eroare cu privire la calificarea nulității care afectează clauzele abuzive inserate în contractele dintre consumatori și comercianți, normele legale care vizează protecția consumatorului fiind norme imperative, de ordine publică .
A mai arătat că unul dintre efectele constatării caracterului abuziv al unei clauze dintr-un contract încheiat între un comerciant și un consumator este acea că respectiva clauză abuzivă, nu va produce efecte asupra consumatorului, aspect ce rezultă din prevederile art. 6 din Legea 193/2000 care transpune prevederile Directivei 93/13/CEE.
Reclamantul au mai arătat că dreptul la acțiune în restituirea pretențiilor în temeiul unui act lovit de nulitate intervine în temeiul unui din principiile efectelor nulității actului juridic civil, principiul” restitutio in integrum”. Potrivit acestui principiu” tot ceea ce s-a executat în baza unui act lovit de nulitate trebuie restituit, astfel încât părțile raportului juridic să ajungă în situația în care acel act nu s-ar fi încheiat” .
Prin constatarea caracterului abuziv al clauzei privind comisionul de risc / de administrare credit dispare fundamentul executării obligației respective, astfel că plata efectuată cu acest titlu devine o plată nedatorată, care este supusă restituirii, conform dispozițiilor legale de la data la care se constată caracterul abuziv al clauzei .
În același timp, dreptul la acțiune în restituirea sumelor încasate în temeiul clauzelor abuzive, așa cum s-a stabilit deja în practică și în jurisprudență, acest drept este supus unui termen de prescripție de 3 ani, care începe să curgă de la data când titularul dreptului poate solicitat restituirea, respectiv la data de anulării clauzelor .
Referitor la susținerea că anularea clauzelor nu poate produce efecte retroactive ca urmare a faptului că respectivul contract de credit este un contract cu executare succesivă, solicită ca această susținere să fie respinsă ca neîntemeiată .
Convenția de credit încheiată cu pârâta este un contract cu executare imediată, fiind finalizat la momentul la care banca a împrumutat suma de bani care constituie împrumutul.
Prin restituirea împrumutului în rate se stabilește doar scadența obligației de a restitui împrumutul, ceea ce nu afectează natura contractului .
Chiar și în cazul contractelor cu executare succesivă, excepția de la principiul retroactivității efectelor nulității privind menținerea efectelor produse prin aceste contracte este aplicabil doar în cazul în care există o imposibilitate obiectivă de restabilire a situației anterioare. Această excepție nu poate fi aplicată în speța pendinte, deoarece sumele de bani plătite fără temei contractual pot fi restituite.
În speța de față este vorba de nulitatea clauzei privind comisionul de risc / de administrare credit .
Repunerea părților în situația anterioară, respectiv restituirea sumelor de bani încasate în baza clauzelor nule, nu reprezintă un efect direct al contractului ci un efect al constatării nulității, care nu se poate produce înainte de acest eveniment.
Anterior pronunțării hotărârii judecătorești prin care se anulează sau se constată nulitatea unui contract nu ar fi posibil să se solicite restituirea prestațiilor, având în vedere că până la data pronunțării hotărârii judecătorești, contractul este considerat ca fiind valabil încheiat și produce toate efectele .
În ceea ce privește comisionul de risc, redenumit comision de administrare credit, după apariția OUG nr. 50/200 a arătat că disp. Legii nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori sunt aplicabile și convenției de credit a reclamanților, banca fiind furnizor de servicii financiare, iar reclamanții având calitatea de consumatori în sensul art. 2 din Legea 193/2000, încheind convenția de credit ca simple persoane fizice.
Reclamantu a mai arătat că prin impunerea clauzei privind comisionul de risc / de administrare credit, ulterior, fără nici o posibilitate reală de negociere, s-a creat un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul reclamanților.
Banca a impus în sarcina reclamanților plata unui comision de risc / de administrare credit, în condițiile n care creditul reclamanților a fost garantat prin constituirea unui drept de ipotecă în patrimoniul băncii, imobilul ipotecat fiind asigurat împotriva oricăror riscuri, la un asigurator agreat de bancă, polița de asigurare fiind cesionată în favoarea băncii .
Cu toate că banca avea asigurat creditul reclamanților împotriva oricăror riscuri, cu atât mai mult cu cât în sarcina reclamanților s-au prevăzut penalități de întârziere, dobânzi penalizatoare, aceasta a impus în sarcina reclamanților plata comisionului de risc în cuantum de 0,15%, transferând în sarcina reclamanților toate riscurile, banca nesuportând, practic, nici un risc.
Reclamantul au mai arătat că rolul comisionului de risc ( redenumit în comision de administrare credit) nu a fost exprimat într-un limbaj clar și inteligibil, de unde rezultă că se poate analiza caracterul său abuziv din perspectiva legii nr. 193/2000 ce transpune Directiva nr. 93/13/CEE.
Au mia arătat că la momentul încheierii convenției de credit și a impunerii actului adițional, reclamantul, în calitate de consumator, a acționat de pe o poziție inegală, neavând posibilitatea să negocieze nici una din clauzele impuse de bancă .
Caracterul nenegociat al contractului încheiat cu pârâtele, rezultă fără echivoc și din corespondența purtată cu banca, precum și din prevederile inserate la art. 7 în actul adițional nr. 1 la convenția reclamanților de credit, unde la pct. 11.3 se prevede „ Nesemnarea de către împrumutat a actului adițional anterior menționat este considerată acceptare tacită” .
Cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, rezultă că reclamanții au refuzat să semneze actul adițional prin care banca redenumea comisionul de risc în comision de administrare.
Reclamanții au mai arătat că, prin apărările formulate, banca recunoaște că scopul acesteia este acela de a realiza câștig.
În ceea ce privește cuantumul sumelor încasate de pârâtă în temeiul clauzelor abuzive, reclamanții au solicitat a se observa că aceste sume nu au fost contestate de pârâte și rezultă fără echivoc din planul de administrare credit.
La data de 15.01.2013 reclamantul a fromualt precizare de acțiune prin care a solicitat:
- să se constate existența clauzei abuzive privind comisionul de risc prevăzut la pct. 5 lit a din Condițiile speciale coroborat cu art. 3.5 din Condițiile generale ale convenției de credit nr._/11.07.2007 încheiată cu pârâtele, să se dispună anularea acestei clauze și să fie obligate pârâtele să restituie sumele încasate abuziv, în temeiul clauzei privind comisionul de risc, în perioada 15.08._10 și 25.03._12, respectiv suma de 3206,54 franci elvețieni sau contravaloarea în lei la data plății, - să se constate caracterul abuziv al clauzei privind comisionul de adminiostrare credit ( astfel cum a fost redenumit comisionul de risc) prevăzut la art. 3 pct. 5.1 lit. b din actul adițional nr. 1/18.09.2010, să se dispună anularea acestei clauze și obligarea pârâtelor sî îi restituie sumade 405,72 franci elvețieni sau echivalent în lei la data plății, sumă ce reprezintă contravaloarea comisionului de administrare credit achitat băncii pârâte în perioasa 25.08._11; - să fie obligate pârâtele la plata dobânzii legale aferente sumelor solicitate, ce va fi calculată de la data plății fiecărei rate și până la data plății efective a sumei datorate.
La data de 30.10.2012 instanța a respins excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei . Dr. Tr. S., excepția prescripției dreptului la acțiune de a solicita restituirea sumelor achitate în baza clauzelor cu mai mult de 3 ani înaintea introducerii cererii și excepția prescripției dreptului la acțiune de a solicita înlăturarea clauzelor din contractul de credit, excepții invocate de pârâta ..
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive si a capacității de folosința a
SUCURSALEI DR.TR.S. A V. SA, instanța a reținut următoarele aspecte:
In ceea ce priveste lipsa capacitatii procesuale de folosinta, se poate observa faptul ca . DR.TR.S., are organe proprii de conducere, si încheie in nume propriu si pe seama bancii mama, contractele de credit cu persoane fizice si juridice, folosind modelul contractului prestabilit de catre S.C. V. SA.
Este adevarat faptul ca in baza art. 43 din legea 31/1990 care prevede ca “ Sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților comerciale și se înregistrează, înainte de începerea activității lor, în registrul comerțului din județul în care vor funcționa” iar sucursala nu are personalitate juridica insa prin raportare la dispozitiile art. art.41 alin.(1) și (2) c.pr.civilă, întrucât are folosința drepturilor civile și are organe proprii de conducere, fiind operator economic în sensul legii, atât banca mama cit si SUCURSALA DR.TR.S., POATE STA IN JUDECATA deci are capacitate procesuala de folosinta.
Cu privire la exceptia prescriptiei dreptului de a solicita restituirea sumelor incasate in baza clauzelor nelegale.
In ceea ce privește, dreptul de a promova o actiune in justitie care sa aiba ca obiect constatarea existentei clauzei abuzive . si a nulitatii absolute a acesteia, cu atit mai mult cu cit contractul se afla in derulare, este imprescriptibil, fiind vorba de o actiune in constatarea existentei sau inexistentei unui drept, iar referitor la nulitatea absoluta aceasta poate fi invocate oricind de orice persoana care justifica un interes nascut, direct, actual si legitim.
Raportat la dreptul de a cere in justiție restituirea sumelor încasate in baza unei clauze contractuale abuzive si nule absolut, se naște din momentul constatarii clauzei abuzive inserate in contractul încheiat intre parti.
Instanța reținut un aspect important si anume faptul ca in cauza nu sunt aplicabile regulile potrivit carora anularea unei clauze . executare succesiva, nu poate produce efecte retroactive, întrucit in speta de fata banca pe linga comisioanele legale percepute la acordarea creditului si dobinda “chiria” pentru folosinta de catre noi a sumei de bani imprumutata, a perceput in mod abuziv si unilateral comisonul de risc, acest comision fiind abuziv, perceput unilateral si neîndreptatit pentru folosinta sumei de bani puse la dispozitie de catre banca.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată și reține următoarele situatii de fapt si de drept:
Reclamantul N. G. F. a chemat în judecată pe pârâtele S.C. V. R. S.A. și S.C. V. R. S.A.- Sucursala Dr. Tr. S., solicitând instanței ca prin hotărâre judecătorească să se constate existența clauzei abuzive privind comisionul de risc prevăzut la pct. 5 lit a din Condițiile speciale coroborat cu art. 3.5 din Condițiile generale ale convenției de credit nr._/11.07.2007 încheiată cu pârâtele, să se dispună anularea acestei clauze și să fie obligate pârâtele să restituie sumele încasate abuziv, în temeiul clauzei privind comisionul de risc, în perioada 15.08._10 și 25.03._12, respectiv suma de 3206,54 franci elvețieni sau contravaloarea în lei la data plății, să se constate caracterul abuziv al clauzei privind comisionul de adminiostrare credit ( astfel cum a fost redenumit comisionul de risc) prevăzut la art. 3 pct. 5.1 lit. b din actul adițional nr. 1/18.09.2010, să se dispună anularea acestei clauze și obligarea pârâtelor sî îi restituie sumade 405,72 franci elvețieni sau echivalent în lei la data plății, sumă ce reprezintă contravaloarea comisionului de administrare credit achitat băncii pârâte în perioasa 25.08._11, să fie obligate pârâtele la plata dobânzii legale aferente sumelor solicitate, ce va fi calculată de la data plății fiecărei rate și până la data plății efective a sumei datorate .
La data de 15.01.2013 reclamantul a fromualt precizare de acțiune prin care a solicitat:
- să se constate existența clauzei abuzive privind comisionul de risc prevăzut la pct. 5 lit a din Condițiile speciale coroborat cu art. 3.5 din Condițiile generale ale convenției de credit nr._/11.07.2007 încheiată cu pârâtele, să se dispună anularea acestei clauze și să fie obligate pârâtele să restituie sumele încasate abuziv, în temeiul clauzei privind comisionul de risc, în perioada 15.08._10 și 25.03._12, respectiv suma de 3206,54 franci elvețieni sau contravaloarea în lei la data plății, - să se constate caracterul abuziv al clauzei privind comisionul de adminiostrare credit ( astfel cum a fost redenumit comisionul de risc) prevăzut la art. 3 pct. 5.1 lit. b din actul adițional nr. 1/18.09.2010, să se dispună anularea acestei clauze și obligarea pârâtelor sî îi restituie sumade 405,72 franci elvețieni sau echivalent în lei la data plății, sumă ce reprezintă contravaloarea comisionului de administrare credit achitat băncii pârâte în perioasa 25.08._11; - să fie obligate pârâtele la plata dobânzii legale aferente sumelor solicitate, ce va fi calculată de la data plății fiecărei rate și până la data plății efective a sumei datorate.
Din probatoriul administrat in cauza respectiv: convenție credit nr._/11.07.2007, condiții speciale ale convenției, grafic de rambursare credit, notificare si invitație la conciliere directă din data de 07.08.2012, proces verbal de conciliere, punct de vedere prin care pârâta ..A. răspunde la solicitările reclamanților, adresa nr._/_ emisă de .. Tr. S., notificarea din 25.02.2010, adresa nr. 464/02.08.2010, adresa nr. 950/19.10.2010, notificarea din 20.09.2010, actul adițional nr. 1/18.09.2010 la convenția de credit nr._/11.07.2007, instanta retine urmatoarele situatiile de fapt si de drept.
Pe fondul cauzei in lumina dispozitiilor art. 4 alin 1 din legea 193/2000 – se prevede faptul ca “o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor”, prin urmare in speta, aceasta lege fiiind in vigoare la data incheierii conventiei de credit, nu au fost respectate de catre banca prevederile acestui articol astfel: - aceasta clauza contractuala priviind plata “ comisionului de risc” nu a fost negociata ci impusa de catre banca, in sensul ca a conditionat acordarea creditului de plata acestui comision, ce era suplimentar si perceput pentru fara un motiv anume sau justificare intemeiata de catre banca.
Prin urmare banca incaseaza pe linga debitul principal, plus dobinda indreptatita, si acest “ comision de risc”, in mod cu totul nejustificat in cuantum de 7790,74 CHF, la finalizarea perioadei contractuale asa cum reiese din grafic, comision incasat discretionar, si intitulat “de risc”, fara a exista o definire a criteriilor, imprejurarilor si conditiilor generatoare a situatiei de “risc”
Aceasta clauza creaza si un un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, in acest sens dupa cum am aratat anterior din conventia incheiata intre parti, nu reiese de nicaieri, in afara definitiei de la punctual 3.5 din conventie, care explica comisionul de risc ca fiind platit pentru punerea la dispozitie a creditului, motivul, perceperii acestui comision de risc, ce anume reprezinta, definirea conceptului de “risc” raportat la acest contract, care sint conditiile in care ar aparea, criteriile de cuantificare a acestuia in raport de suma imprumutata.Formulările cuprinse în conventie, respectiv „comision de risc”, „pentru punerea la dispozitie a creditului”, „imprumutatul datoreaza bancii un comision de risc”, „platibil lunar”, sunt departe de a oferi posibilitatea reală unui observator independent să aprecieze asupra temeiniciei unui astfel de motiv, a situatiilor care definesc acest risc, in ce anume consta acest risc si caracterul acestei sume incasata cu acest titlu( ce anume reprezinta o garantie, o cheltuiala a bancii, cazuri in care acestea trebuie justificate si dovedite, iar in situatia in care reprezinta o grantie restituita la finalizarea contractului si achitarea intregii sume?).
În realitate, aceste clauze oferă Băncii dreptul exclusiv și discreționar de a incasa sume de bani in afara debitului principal si dobinzilor si costurilor aferente percepute separat, fără ca instanța învestită cu verificarea legalității unei astfel de clauze să se poată pronunța într-un sens sau altul, prin raportate si verificarea unor criterii, parametrii, situatii carea ar genera si justifica acest comision de risc, aspecte ce ar trebui sa se regaseasca in continutul conventiei.
Prin urmare, clauza analizată este ab initio abuzivă, întrucât exclude, prin modul în care este formulată, posibilitatea verificării îndeplinirii condițiilor si situatiilor sau imprejurarilor in care intervine acest risc, care sa justifice incasarea comisionului de risc.
O astfel de clauză creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, astfel încât este abuzivă, din perspectiva art. 4 al. 1 din Legea nr. 193/2000.
Practic, în loc sa existe criterii, situatii, imprejurari, definire clara a situatiei in care intervine acest „risc” care sa justifice o acoperire a costurilor Băncii cu creditul acordat să fie suportată de aceasta, sau o eventuala pierdere determinabila concret, clientul este obligat la plata unei sume de bani in mod arbitrar si fara alte expicatii suma care practic aduce bancii un profit necuvenit si nejustificat egal cu aproape inca 20% din valoarea creditului acordat, si respectiv 10% din valoarea sumei ce trebuie restituita, separat de plata dobinzii, si a taxelor si comisioanelor de acordare si rambursare a creditului . Prin urmare clientii - consumatori prejudiciati fiind prin contractul astfel incheiat cu incalcarea prevederilor prezentei legi au dreptul de a se adresa direct instantelor judecatoresti in baza prevederilor Codului civil si ale Codului de procedura civila in conformitate cu art. 14 din legea 193/2000.
In alta ordine de idei faptul ca astfel de clauze priviind plata unor comisioane, abuzive, si discretionare constituie o practica a bancilor contrara legii, urmare a practicii judecatoresti si abuzurilor semnalate, pentru a nu mai pune clientii bancilor in situatia de a promova procese anevoiase in vederea inlaturarii acestor clauze abuzive, executivul a adoptat OUG 50/2010, unde in art. 36 sint prevazute expres comisioanele si taxele pe care institutiile de credit si bancile le mai pot percepe in mod legal in prezent, iar comisionul de risc nu se regaseste printre acestea.
In concluzie instanta constata, existența clauzei abuzive in ceea ce priveste obligarea la plata lunara a „comisionului de risc” in cadrul conventiei de credit nr. nr._/11.07.2007, la punctele 5 lit. a “Comisioane” din Conditii Speciale si a punctului 3.5 din Conditii Generale.
Se retine faptul ca odata constatat caracterul abuziv al unei clauze contractuale fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege, aceste clauze nu vor produce efecte asupra consumatorului, comform art. 6 din legea 193/2000, iar in ceea ce priveste caracterul illicit si probit de lege conferit de art. 1 alin 3 din legea 193/2000, cu privire asupra caracterului cauzei unei astfel de caluze contractuale, care potrivit art. 948 pct. 4 C.civ., trebuie sa fie licit, duce la concluzia indubitabila a faptului ca astfel de caluza contractuala abuziva este nula absolut.
Analizând materialul probator administrat în cauza, instanța reține că reclamantul, prin acțiunea astfel cum a fost precizată au solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 3206,54 CHF, pe care au plătit-o băncii cu titlu de comision de risc în perioada de 15.08.-_10 și 25.03._12, la plata sumei de 405,72 CHF, pe care au plătit-o băncii cu titlu de comision de administrare în perioada de 25.08._11, să se constate clauza privind comisionul de risc și comisionul de administrare ca fiind abuziva iar pârâtele să fie obligate să restituie sumele încasate cu acest titlu.
Instanța va avea în vedere disp. art. 102 din Legea nr. 71/2011, conform cărora contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa, raportat la data încheierii convenției de credit nr._/11.07.2007.
De principiu, unul din efectele constatării caracterului abuziv al unei clauze prevăzute în contractele încheiate între un comerciant și un consumator este acela că această clauză nu va produce efecte asupra consumatorului, în acest sens fiind dispozițiile art. 6 din Legea nr. 193/2000, potrivit cu care clauzele abuzive cuprinse în contract și constatate fie personal, fie prin intermediul organelor abilitate prin lege nu vor produce efecte asupra consumatorului, iar contractul se va derula în continuare, cu acordul consumatorului, numai dacă după eliminarea acestora mai poate continua.
Contrar susținerilor pârâtei cu privire la natura contractului de credit, pretins a fi un contract cu executare succesivă, instanța constată că în speță contractul de credit (împrumut) este un contract cu executare imediată, fiind finalizat la momentul la care împrumutătorul remite împrumutatului suma de bani care constituie împrumutul.
Faptul că restituirea sumei împrumutate urmează să fie făcută în mai multe rate (conform înțelegerii dintre părți), nu afectează sub nici o formă natura juridică a contractului, deoarece acest aspect stabilește doar scadența obligației de a restitui suma împrumutată.
În plus, chiar și în cazul contractelor cu executare succesivă, excepția de la principiul retroactivității efectelor nulității privind menținerea efectelor produse în aceste contracte, este aplicabilă numai în cazul în care există o imposibilitate obiectivă de restabilire a situației anterioare, fapt care nu se verifică în speță, deoarece sumele de bani plătite fără temei contractual pot fi restituite.
În speță, instanța constată că situația de fapt nu este contestată de nici una dintre părțile litigante, reclamantul dovedind că a achitat pe parcursul derulării convenției de credit nr._/11.07.2007, suma de 3206,54 CHF, pe care au plătit-o băncii cu titlu de comision de risc în perioada de 15.08.-_10 și 25.03._12, astfel cum rezultă din inscrisurile de la dosar .
În consecință ,instanța va admite petitul acțiunii cu privire la restituirea comisionului de risc și va obliga pârâtele să restituie reclamantului echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății al sumei de 3206,54 CHF, pe care au plătit-o băncii cu titlu de comision de risc în perioada de 15.08.-_10 și 25.03._12, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data achitării fiecărei rate și până la data plății efective, în temeiul clauzei constatate ca fiind abuzivă cuprinsă in pct.5 lit.a din Conditiile speciale, coroborat cu art.3.5 din Condițiile generale ale convenției de credit nr._/11.07.2007
Cu privire la comisionul de administrare prevăzut la pct.5.1.lit.b din Condițiile speciale ale convenției de credit nr._/11.07.2007, așa cum a fost modificată prin art.3 din actul adițional nr.1 la convenția de credit nr._/11.07.2007, instanța apreciază că și acesta intră sub incidența prevederilor Legii nr. 193/2000.
Conform art. 1 din acest act normativ, orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate. Potrivit lit. g din Anexa la lege, este considerată abuzivă clauza care dă dreptul exclusiv comerciantului să interpreteze clauzele contractuale.
Conform art. 4 alin. 1 din Legea 193/2000, o clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
În același sens, alin. 2 din art. 4 dispune că o clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
In speța dedusă judecății, actul adițional este unul preformulat, standard, iar eventualele diferențe dintre el și alte acte nu se datorează negocierii cu clienții, ci particularităților fiecărui client în parte.
Prin urmare acest act adițional la contractul de împrumut și clauzele lui nu au fost negociate de către părți, nefiind dovedit acest lucru prin nici un mijloc de probă, conform art. 1169 Cod civil.
Instanța constată, din actul adițional depus la dosar de către reclamant, că începând cu luna septembrie 2010, nu s-a mai perceput comisionul de risc de 0,15%, însă a fost perceput comisionul de administrare, în cuantum de 0,15% pe lună, respectiv suma de 405,72 CHF, pe care a plătit-o băncii cu titlu de comision de administrare în perioada de 25.08._11 .
Or, instanța observă că reclamantul nu a consimțit la încheierea acestui act adițional și nu l-a semnat, astfel că se apreciază că și perceperea acestui comision este lipsită de suport legal.
Pentru aceste considerente instanța va constata caracterul abuziv al clauzei stipulate la pct.5.1.lit.b din Condițiile speciale ale convenției de credit nr._/11.07.2007, așa cum a fost modificată prin art.3 din actul adițional nr.1 la convenția de credit nr. _/11.07.2007 și o va anula, pârâtele urmând să restituie echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății al sumei reținute cu titlu de comision de administrare în cuantum de 2055,86 CHF, pentru perioada cuprinsă între septembrie 2010 – iunie 2012, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data achitării fiecărei rate și până la data plății efective .
Întrucât ,sumele nu au suport contractual, plata efectuată în acest sens devine o plată nedatorată care este supusă restituirii conform dispozițiilor art. 1092 C. civ., potrivit cărora „orice plată presupune o datorie; ceea ce s-a plătit fără să fie debit este supus repetițiunii.”
In baza art 274 C.p.c instanta va obligă pârâta la 2200 lei cheltuieli de judecată către reclamanți, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea precizata formulata de catre N. G. -F. domiciliu in DR.TR.S., ., .. 2, ., in contradictoriu cu ., cu sediul în București, ., ., sector 2 si . –SUCURSALA DROBETA T. S., cu sediul în Dr. Tr. S., .. 113 A, județul M. .
Constata existenta clauzei abuzive in contractul de credit_/11.07.2007, incheiat cu piritele, clauza cuprinsa in art. 5 lit a din conditii speciale priviind „comisionul de risc” si obligatia de plata a acestuia raportat la art. 3.5 din conditiile generale.
Dispune anularea clauzei abuzive cuprinsa in art. 5 lit a din conditii speciale priviind „comisionul de risc” si obligatia de plata a acestuia, raportat la art. 3.5 din conditiile generale.
Constată existența clauzei abuzive privind comisionul de administrare credit așa cum a fost redenumit comisionul de risc prevăzut la pct.5.1.lit.b din Condițiile speciale ale convenției de credit nr._/11.07.2007,așa cum a fost modificat prin art.3 din actul adițional nr.1/18.09.2010 la convenția de credit nr._/11.07.2007.
Dispune anularea clauzei abuzive prevăzută la pct.5.1.lit.b din Condițiile speciale ale convenției de credit nr._/11.07.2007, așa cum a fost modificată prin art.3 din actul adițional nr.1/18.09.2010 la convenția de credit nr._/11.07.2007.
Obligă pârâtele să restituie reclamantului echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății al sumei reținute în temeiul clauzei abuzive prev.de pct.5 lit a cu titlu de comision de risc, în cuantum de 3 206,54 CHF, pentru perioada 15.08._10 si 25.03._12, precum și echivalentul în lei la cursul BNR din ziua plății al sumei reținute cu titlu de comision de administrare, în cuantum de 405,72 CHF, pentru perioada cuprinsă între 25.08._11, la care se adaugă dobânda legală calculată de la data achitării fiecărei rate și până la data plății efective.
Obligă pârâtele sa plateasca reclamantului suma de 2200 lei reprezentind cheltuieli de judecata.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare
Pronunțată in ședința publica azi 18.01.2013,
PREȘEDINTE GREFIER
Red. G.O. /Tehnored.. L.B.
6 ex./30.04.2013 /Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 1712/2013. Judecătoria... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 1056/2013. Judecătoria... → |
|---|
