Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 1515/2013. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1515/2013 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 14-03-2013 în dosarul nr. 18317/225/2012
Dosar nr._ - constatare nulitate act
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
Sentința civilă nr. 1515
Ședința publică din: 14.03.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: D. C.
GREFIER: E. N.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamantul J. V., în contradictoriu cu pârâtul I. C., având ca obiect constatare nulitate act.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns avocat V. R. pentru reclamant și procurator A. M. A. pentru pârât.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța pune în discuția apărătoarei reclamantului, timbrarea cerererii, având în vedere că prin încheierea de ședință pronunțată la data de 07.02.2013 a fost respinsă cererea de acordare ajutor public judiciar și comunicată reclamantului la data de 11.02.2013, urmând ca reclamantul să depună la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 583,50 lei și timbru judiciar în valoare de 3 lei .
Apărătoarea reclamantului arată că nu este în măsură să dispună timbrarea cererii, motiv pentru care,
Instanța invocă și pune în discuția părților excepția netimbrării cererii de chemare în judecată .
Avocat V. R. pentru reclamant lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției.
Procurator A. M. A. pentru pârâtă solicită admiterea excepției .
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 13.12.2012, sub nr. de dosar_, reclamantul J. V., a solicitat chemarea în judecată a pârâtului I. C., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate nulitatea contractului de cesiune de creanță autentificat sub nr. 1717/06.05.2011 de BNP I. A. și pe cale de consecință să se dispună obligarea acestuia la plata sumei de 7875 lei reprezentând contravaloarea drepturilor salariale încasate de pârât de la .. prin administrator judiciar – societate aflată în faliment.
În motivare, a arătat că la data de 06.05.2011 a încheiat cu pârâtul contractul de cesiune de creanță autentificat sub nr. 1717 de BNP I. A., contract în baza căruia a fost de acord să cedeze în mod irevocabil și necondiționat către acesta dreptul de creanță împotriva . valoare de 15.750,00 lei, sumă cu care era înscrisă la poziția nr. 374 din situația creanțelor salariale înscrise în tabelul definitiv consolidat, precum și a sumelor propuse a fi distribuite între creditori din planul de distribuire nr. 2 împotriva debitorului . întocmit de lichidatorii judiciari desemnați în cauză.
A arătat că prețul primit în momentul încheierii contractului de cesiune este de 7.875,00 lei, deși suma cu care era înscris în tabelul creditorilor era de 15.750,00 lei.
Reclamantul a susținut totodată că actul este lovit de nulitatea absolută, în condițiile în care plățile compensatorii au ca izvor contractul colectiv de muncă și conform deciziei nr. 565/06.05.2010 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, anexată acțiunii, trebuiau înscrise în tabloul creanțelor drept creanțe de natură salarială.
În opinia sa, încheierea contractului de cesiune de creanță a fost determinat de o cauză ilicită și imorală, cauza imorală rezultând din faptul că pârâta a speculat nevoile materiale ale reclamantei, aflată într-o situație specială.
A invocat dispozițiile art. 38 și art. 39 lit j din Codul muncii(Legea nr. 53/2003), dispoziții care prevăd în mod imperativ faptul că „salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute prin lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate.”
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 38 și art. 39 lit j din Codul muncii(Legea nr. 53/2003), art. 69 și art. 70 din contractul colectiv de muncă, art. 112-119 Cod procedură civilă.
În dovedirea acțiunii a depus la dosar în copie următoarele înscrisuri: contract de cesiune creanță și decizia nr. 565/06.05.2010 a Curții de Apel C..
Cererea nu a fost legal timbrată.
Având în vedere dispozițiile art. 3 lit. a din Legea nr. 146/1997 și art. 2 din O.G. nr. 32/1995, instanța a dispus citarea reclamantului cu mențiunea de a depune la dosar dovada plății taxei judiciare de timbru în cuantum de 583,50 lei și a timbrului judiciar în cuantum de 3 lei.
Pârâtul a depus la dosar întâmpinare și înscrisurile de care a înțeles să se folosească în apărare, aflate la filele 25-33.
A susținut că există prezumția de lucru judecat în legătură cu prezentul raport juridic dedus judecății în prezenta, în raport de sentința nr. 537/10.10.2011 a Tribunalului M., prin care s-a hotărât că actele de cesiune creanță nu sunt lovite de nulitate absolută, nu există motive de nulitatea absolută, excepția de nulitate absolută fiind respinsă.
Mai mult, prin sentința invocată s-a statuat respectiva cesiune de creanță invocată de reclamant nu încalcă dispozițiile art. 38 și 39 din Codul Muncii, întrucât nu a avut ca obiect salarii ca echivalent a muncii prestate, ci plăți compensatorii, care nu intră sub incidența art. 38.
Art. 38, de strictă interpretare și vizând salariații, privește renunțarea sau limitarea unor drepturi, în cauză operând o transmitere cu titlu oneros, cesiune de creanță nefiind încheiată de o persoană având calitatea de salariat, ci de titular a unui drept de creanță.
A menționat că nici invocarea art. 39 din Codul Muncii nu atrage nulitatea contractului, întrucât acest text de lege privește raporturile dintre angajat și angajator, în speță drepturile foștilor salariați fiind stabilite fie de lichidatorul judiciar, fie de instanța de judecată.
Contractul a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 1391-1398 și art. 1402-1404 c.civ., transmiterea creanței izvorând din acordul de voință între cedent și cesionar, pentru care este necesar doar consimțământul părților.
În plus, contractul îmbracă forma solemnă, încheiat și autentificat de notarul public, deși potrivit dispozițiilor civile cesiune de creanță se încheie în mod valabil din momentul realizării acordului de voință, fiind contract consensual.
Prevederile art. 38, 39 din Codul Muncii vizează renunțarea sau limitarea la dreptul recunoscut de lege, renunțarea la drept fiind un act de dispoziție cu caracter definitiv, în timp ce contractul de cesiune este o convenție prin care se transmite creanța.
În opinia pârâtului, art. 69-70 din contractul colectiv de muncă nu sunt incidente, întrucât acestea fac referire la drepturi bănești, și nu la salarii compensatorii, cedentul neavând calitatea de salariat.
A menționat că susținerea reclamantei, privind cauza ilicită sunt nefondate, întrucât acesta nu avea calitatea de salariat la momentul încheierii contractului, iar cu referire la cauza imorală s-a arătat că actul juridic nu contravine bunelor moravuri, pârâtul fiind de bună credință când a cumpărat drepturile de creanță de la reclamant, care le-a cedat în mod irevocabil și necondiționat, având reprezentarea clară a actului pe care îl semnează.
În fine, a precizat că operațiunea a constat în transmiterea efectivă a unui bun (dreptul de creanță fiind un bun în accepțiunea art. 1 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a drepturilor Omului), la dorința manifestă a cedentului și la prețul stabilit de acesta, care acum invocă propria culpă pentru a obține beneficii, deși personal a declarat în fața instanței, în cadrul dosarului nr._ /a15 că nu este de acord cu desființarea contractului de cesiune.
La termenul din data de 29.01.2013 reclamantul a formulat cerere de acordare ajutor public judiciar.
Prin încheierea de ședință din camera de consiliu data de 07.02.2013, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de acordare a ajutorului public judiciar, formulată de reclamant.
Având în vedere dispozițiile art. 3 lit. a din Legea nr. 146/1997 și art. 2 din O.G. nr. 32/1995, instanța a dispus citarea reclamantului cu mențiunea de a achita taxă judiciară de timbru în cuantum de 583,5 lei și timbru judiciar de 3 lei sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată.
Cererea nu a fost legal timbrată.
La termenul de judecată de astăzi, instanța a invocat și a pus în discuția părților excepția netimbrării cererii.
Apărătoarea reclamantei a lăsat la aprecierea instanței soluționarea acestei excepții iar reprezentanta pârâtului a solicitat admiterea excepției .
Analizând materialul probator administrat în cauză, sub aspectul excepției netimbrării acțiunii, invocată din oficiu de către instanță, excepție care, potrivit art. 137 alin. 1 C.p.c., are prioritate sub aspectul soluționării față de celelalte excepții invocate în cauză, dar și față de soluționarea fondului cauzei, instanța reține următoarele:
Conform art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat. Conform art. 20 alin. 2, dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, în momentul înregistrării acțiunii sau cererii, ori dacă, în cursul procesului, apar elemente care determină o valoare mai mare, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată. Conform art. 20 alin. 3, neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.
Potrivit art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, în cazul nerespectării dispozițiilor prezentei ordonanțe, se va proceda conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.
Instanța constată că deși reclamantului i –a fost comunicată încheierea prin care i s-a respins cererea de acordare ajutor public judiciar și a fost citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru, aceasta nu s-a conformat măsurilor impuse de instanță.
Pe cale de consecință, instanța urmează să admită excepția netimbrării acțiunii și să anuleze cererea având ca obiect constatare nulitate act, formulată de reclamantul J. V. în contradictoriu cu pârâtul I. C., ca fiind netimbrată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE :
Admite excepția netimbrării acțiunii, invocată din oficiu.
Anulează ca netimbrată acțiunea având ca obiect constatare nulitate act formulată de reclamantul J. V., cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, ., ., ., în contradictoriu cu pârâtul I. C., cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, .. 65, jud. M..
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.03.2013, la sediul Judecătoriei Drobeta Tr. S..
Președinte, Grefier,
D. C. E. N.
Red. CD./Tehnored. E.N.
4 ex./3 pag
10.04.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2363/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 901/2013.... → |
|---|
