Modificare măsuri privind copilul. Sentința nr. 403/2013. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 403/2013 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 04-06-2013 în dosarul nr. 3928/225/2013
DOSAR NR._ - modif. măsuri privind copilul-
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
SENTINȚA MINORI ȘI FAMILIE NR. 403
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 4.06.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: T. T.
GREFIER: P. L.
Pe rol soluționarea acțiunii civile formulată de reclamanta S. A. M. împotriva pârâtului S. I. C., având ca obiect modificare măsuri privind copilul.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reclamanta asistată de avocat B. A., pârâtul și martorii A. M. și C. G. D..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, instanța, în temeiul art.352 c.p.civ. ,a procedat la audierea pârâtului, răspunsurile acestuia fiind consemnate și anexate la dosar(f.60).
În temeiul disp. art. 312 și urm. C.p.civ., instanța procedează la identificarea și audierea martorilor A. M. și C. G. D., sub prestare de jurământ, răspunsurile acestora fiind consemnate și anexate la dosar (f.61-62).
Instanța constată cercetarea procesului finalizată și acordă cuvântul asupra fondului cauzei (art. 244 Cod proc. civilă).
Reclamanta, prin apărător, solicită admiterea acțiunii, modificarea programului de vizitare a minorului, întâlnirile pârâtului cu minorul să aibă loc la domiciliul reclamantei ,cu cheltuieli de judecată.
Pârâtul, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, fiind în interesul minorului să aibă legături firești cu tatăl său.
Instanța reține cauza în vederea soluționării.
INSTANȚA
Deliberând asupra acțiunii de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.03.2013 sub nr._, reclamanta S. A. M., a chemat în judecată pe pârâtul S. I. C., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună, modificarea programului de întrevedere minor, stabilit prin sentința de minori și familie nr. 519/12.05.2011, în sensul ca pârâtul să îl viziteze pe minorul S. D. A., doar la domiciliul minorului și doar în prezenta sa.
În motivarea acțiunii, a arătat că, prin sentința de minori si familie nr. 519/12.05.2011 minorul S. D. A. a fost încredințat reclamantei, spre creștere si educare, iar paratului i s-a încuviințat sa păstreze legături personale cu minorul potrivit următorului program: doua weekenduri in fiecare luna, respectiv prima si a treia săptămâna, de sâmbăta ora 11:00 pana duminica ora 21:00; o perioada de șapte zile si nopți consecutive, in perioada de iarna (intre 1 decembrie si 28 februarie); o perioada de 14 zile si nopți, respectiv 10 consecutive si alte 4 consecutive in perioada de vara (1 iunie- 31 august); de Paste, o zi; de C. o zi.
Solicită ca paratul sa îl viziteze pe minor numai la domiciliul său, fara ca paratul sa il mai ia la domiciliul sau, ca urmare a programului stabilit prin sentința menționata, din următoarele considerente:
Arată că, după ce minorul revine de la domiciliul paratului acesta prezintă tulburări de comportament, stări febrile si insomnii, ca urmare a faptului ca minorul, atunci când se afla la locuința paratului nu are mese regulate si consistente, se culca la ore târzii in noapte si merge cu paratul in vizita la diverse persoane, unde se consuma alcool si se fumează, petrecându-si timpul in condiții care ii pun in pericol sănătatea si dezvoltarea.
Din discuțiile cu minorul, acesta a confirmat faptul ca paratul îl duce pe acesta in restaurant, dându-i sa consume alcool si cafea, acest lucru intamplandu-se de mai multe ori, chiar si in prezenta mea.
Starea sanatatii minorului si tulburările comportamentale ale acestuia au fost diagnosticate de medicul psiholog si consemnate in examinarea psihologica nr. 375/1.03.2013, minorul fiind înscris . consiliere, pentru a reuși ca starea psihologica a acestuia sa fie imbunatatita.
Precizează ca imediat după desfacerea căsătoriei dintre ea si parat a fost nevoita sa îl interneze pe minor la Spitalul clinic Louis T., secția NPI, Timișoara, ca urmare a faptului ca minorul a fost supus unui stres continuu provocat de neînțelegerile permanente din familie.
În toata aceasta perioada paratul nu s-a interesat deloc de soarta minorului.
In urma tratamentului minorul si-a revenit, reușind sa se integreze in colectivul de la grădinița, moment in care paratul si-a făcut din nou apariția, pretinzând drepturi si reușind prin comportamentul sau sa îl destabilizeze emoțional pe minor, periclitându-i sănătatea si dezvoltarea.
În acest sens, solicită ca programul de întrevedere cu minorul sa fie modificat si paratul sa îl viziteze pe minor doar la domiciliul său, fara ca acesta sa mai aibă posibilitatea sa îl ia la domiciliul lui si sa-i agraveze starea sanatatii.
In drept, și-a întemeiez acțiunea pe disp. art. 403 Cod civ.
Pârâtul, a formulat întâmpinare ,prin care a solicitat respingerea acțiunii promovate de reclamantă.
A arătat că, nu se poate restrânge dreptul său la a avea relații personale cu minorul, deoarece litigiul d e față este determinat în principal de neînțelegeri de ordin subiectiv dintre reclamanta și pârât iar nu de prejudicii aduse minorului, pentru ca nu există pericolul ca minorul să fie prejudiciat din punctul de vedere al sănătății sau al moralei de relațiile personale cu tatăl sau.
Reclamanta se opune ca pârâtul să ia minorul la domiciliul său, susținând că este necesara permanent prezenta mamei. Este adevărat că atașamentul de mamă este foarte mare la vârste fragede, lucru recunoscut și prin faptul că, la divorț cu acordul său, minorul a fost încredințată reclamantei spre creștere, dar de aici nu se poate concluziona că relațiile personale ale tatălui cu minorul trebuie limitate la vizitele pe care acesta i le va face la domiciliu. Vârsta fragedă impune, dimpotrivă, ca minorul să petreacă un timp cât mai mult cu ambii părinți, eventual în mod egal; altfel, minorul va crește fără tată, iar ulterior, la o vârstă mai mare, va fi prea târziu pentru stabilirea relațiilor normale tată-fiu. Din acest punct de vedere, susținerile reclamantei sunt neîntemeiate.
Precizează că, prin sentința civila nr. 519/12.05.2011 irevocabila, s-a dispus desfacerea căsătoriei pârtilor prin acord. A fost încuviințata învoiala pârtilor cu privire la încredințarea minorului, astfel încât minorul S. D. A., născut la data de 29 ianuarie 2007 a fost încredințat reclamantei, iar el a fost obligat la plata unei pensii de întreținere de 350 lei lunar. De asemenea, instanța a luat act de învoiala pârtilor cu privire la exercitarea drepturilor părintești, reclamanta fiind obligata sa-i permită sa aiba legaturi personale cu minorul în următoarea modalitate: în prima si a treia săptămâna a fiecărei luni de sâmbăta dimineața ora 11:00 pâna duminica seara la ora 21:00; o perioadă de șapte zile și nopți, consecutive, în perioada de iarnă (între 01 decembrie și 28 februarie); o perioadă de 14 zile și nopți, respectiv 10 consecutive și alte 4 consecutive, în perioada de vară (01 iunie - 31 august); o zi de P. și de C..
De la data pronunțării acestei sentințe si pana in prezent, respectiv pe o perioada de aproape 2 ani, in mod constant s-a preocupat de soarta minorului, l-a vizitat periodic, a păstrat legătura cu acesta și a contribuit material si afectiv la creșterea minorului. L-a vizitat regulat si chiar a petrecut mai multe week-end-uri cu acesta la domiciliul reclamantei. A procedat in acest fel, întrucât in perioada iulie 2011 - august 2012 a lucrat in Orșova, unde locuia cu chirie si de unde venea sa viziteze minorul cel puțin de 2 ori pe luna, alteori si mai des, in funcție de cum era liber de la serviciu. In perioada cat a lucrat in Orșova, chiar reclamanta a venit împreuna cu minorul sa îl viziteze si sa petreacă împreuna câteva week-end-uri, mergând cu aceștia în excursii in zona.
Începând cu luna august 2012, s-a întors sa locuiască in Dr Tr S. pentru a fi mai aproape de fiul său, ocazie cu care a încercat sa o convingă pe reclamanta, sa respecte hotărârea judecătoreasca si sa îl lase sa petrecă timpul cu fiul său asa cum era in sentința.
De fiecare data cand a rugat-o pe reclamanta sa ii dea copilul conform hotărârii judecătorești, sub diferite pretexte a refuzat, iar el pentru binele copilului a acceptat sa se întâlnesc cu fiul său in prezenta reclamantei.
Mai arată că, minorul a fost dus la Spitalul clinic Loius T. Timișoara, pentru evaluare clinica si investigații de ambii părinți, ceea ce dovedește ca reclamanta încearcă sa inducă in eroare instanța prin susținerile sale din acțiune.
De asemenea precizează faptul că împotriva reclamantei a formulat plângere penală înregistrată la Poliția mun. Dr. Tr. S. sub nr.2502/02.03.2013 din 1057/P/2013 în care se efectuează acte premergătoare pentru nerespectarea hotărâri judecătorești și rele tratamente asupra minorului. Prin această plângere a încercat să o determine, pe calea legală, pe reclamantă să respecte hotărârea judecătorească .
Opoziția mamei de a nu-i permite să aibă legături personale cu minorul prin luare de la domiciliu este greșită și încalcă reglementările legale, având în vedere că în temeiul art. 43 al. 3 din Codul familiei, potrivit cărora părintele divorțat căruia nu i s-a încredințat copilul păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta precum și de a veghea la creșterea, învățătura și pregătirea lui profesională, și mai mult decât atât încalcă art. 8 CEDO care consacră dreptul de a avea legături personale cu minorul.
Reclamanta, la data de 30.04.2013, a formulat răspuns la întâmpinare, prin care înțelege sa invoce excepția nulității intampinarii formulata de paratul S. I. C., aceasta nefiind semnata de parat, astfel ca prevederile art. 205 alin. 2 lit. e) care stabilesc semnătura ca element obligatoriu al intampinarii nu sunt respectate.
De asemenea, in dovedirea susținerilor sale paratul precizează ca înțelege sa uzeze proba cu înscrisuri si proba cu martori, fara a indica insa si atașa copii după aceste înscrisuri, respectiv fara a arata numele si adresele martorilor, astfel ca aceasta întâmpinare nu respecta nici cerința prevăzuta la pct. d) al art. 205 C. pr. civ.
In al doilea rând precizeză ca nu încearcă prin acest demers juridic sa se opună dreptului paratului de a avea legături personale cu minorul sau de a afecta dezvoltarea relației tata-fiu așa cum susține paratul, ci urmărește doar interesul fiului lor, respectiv imbunatatirea stării de sănătate a acestuia, nicidecum " împlinirea aberanta a dorinței de a deveni amanta legala", așa cum afirma paratul.
Mai mult, chiar paratul recunoaște faptul ca nu l-a împiedicat sa se intalneasca cu fiul său, ci din contra l-a invitat in oraș alături de fiul lor si au mers împreuna in excursii in week-end-uri.
Cu privire la plângerea penala la care face referire paratul menționeză faptul ca in acel week-end minorul era bolnav, astfel ca acesta nu a putut merge la tatăl sau, acesta convingându-se singur de starea sanatatii minorului întrucât 1-a vizitat si a observat ca se simțea rău.
De altfel, starea sanatatii minorului a fost dovedita cu acte medicale.
In ceea ce privește afirmația paratului cum ca solicitând vizitarea minorului de către acesta fara posibilitatea de a-1 mai lua la domiciliul sau este greșita si nelegala precizează ca, aceasta nu poate fi reținuta întrucât acțiunea formulata are doar scopul de a evita anumiți factori perturbatori- alcool, tutun, mediul inadecvat de petrecere a timpului-care accentuează problemele de sănătate si dezvoltarea minorului.
De altfel, atât din reglementarea naționala cat si din cea europeana rezulta faptul ca întotdeauna primează interesul superior al minorului, iar daca acesta o impune, poate conduce la limitarea dreptului părintelui de a avea legături personale cu minorul, prevalând fata de acesta din urma, principiu consfințit atât de jurisprudența interna, cat si de cea europeana.
Instanța, în baza art. 258 al. 1 Cod proc. civilă rap. la art. 255 Cod proc. civilă, apreciind că sunt concludente, a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile de la dosar, respectiv, certificatul de naștere al minorului ,Sentința de minori și familie nr. 519/12.05.2011,examinarea psihologică nr.375/1.03.2013, adeverința medicală nr.179/11.03.2013, biletul de ieșire din spital din 3.08.2011, proba cu interogatoriul pârâtului și proba testimonială cu martorii C. G. D. și A. M..
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține că, prin sentința minori si familie nr. 519/12.05.2011 minorul S. D. A., născut la data de 29.01.2007 a fost încredințat reclamantei, spre creștere si educare, iar paratului i s-a încuviințat sa păstreze legături personale cu minorul potrivit următorului program: doua weekenduri in fiecare luna, respectiv prima si a treia săptămâna, de sâmbăta ora 11:00 pana duminica ora 21:00; o perioada de șapte zile si nopți consecutive, in perioada de iarna (intre 1 decembrie si 28 februarie); o perioada de 14 zile si nopți, respectiv 10 consecutive si alte 4 consecutive in perioada de vara (1 iunie - 31 august); de Paste, o zi; de C. o zi.
Potrivit art. l4 si l5 din L.272/2004 copilul are dreptul de a menține relații personale si contacte directe cu părinții, aceste relații putându-se realiza prin întâlniri ale copilului cu părintele, vizitarea si găzduirea copilului pe perioade determinate.
De asemenea, potrivit art.2 al.3 Lg.272/2004 „Principiul interesului superior al copilului va prevala în toate demersurile și deciziile care privesc copii, întreprinse de autoritățile publice și de organismele private autorizate, precum și în cauzele soluționate de instanțele judecătorești”.
Confort disp.art.262 alin.2 c.civ. și art.263 alin.1 c.civ., copilul care nu locuiește la unul dintre părinții săi are dreptul de a avea legături personale cu acesta, orice măsură privitoare la copil,trebuind luată cu respectarea interesului superior al copilului .
Art.401 cod civil prevede că „(1) În cazurile prevăzute la art. 400, părintele sau, după caz, părinții separați de copilul lor au dreptul de a avea legături personale cu acesta.”, iar potrivit art.403 c.civ., în cazul schimbării împrejurărilor, instanța de tutelă poate modifica măsurile cu privire la drepturile și îndatoririle părinților divorțați față de copiii lor minori, la cererea oricăruia dintre părinți sau a unui alt membru de familie, a copilului, a instituției de ocrotire, a instituției publice specializate pentru protecția copilului sau a procurorului.
Din corelarea acestor dispoziții legale, se deduce că nu numai părintele este îndreptățit la a avea legături personale cu copilul său, ci și copilului îi este recunoscut dreptul de a menține legături cu ambii părinți, atâta timp cât aceste legături nu sunt contrare interesului său.
Instanța are în vedere că, în cauze de acest fel, examinarea elementelor care servesc cel mai bine interesului superior al minorului este întotdeauna de o importanță fundamentală, că interesul copilului trebuie considerat ca fiind primordial și că doar un comportament deosebit de nedemn poate determina ca părintele să fie privat de dreptul său părintesc de a păstra legături personale cu propriul copil în interesul superior al copilului
Instanța constată că în cauza de față, pârâtul manifestă afecțiune față de minor, atâta timp cât a făcut demersuri în scopul păstrării legăturilor personale cu minorul ,aspecte ce rezultă din depozițiile martorilor audiați în cauză.
Susținerile reclamantei din acțiune, în sensul că minorul, atunci când se afla la locuința paratului nu are mese regulate si consistente, se culca la ore târzii in noapte si merge cu paratul in vizita la diverse persoane, unde se consuma alcool si se fumează, petrecându-si timpul in condiții care ii pun in pericol sănătatea si dezvoltarea, nu au fost dovedite prin probele administrate în cauză.
Este adevărat că, din actele medicale depuse la dosar rezultă că minorul
are o instabilitate emoțională și o stare de anxietate, însă nu s-a făcut dovada că acestea se datorează întâlnirilor cu tatăl său, că programul de vizitare stabilit prin Sentința de minori și familie nr. 519/12.05.2011 îl afectează pe minor sau îi pun în pericol sănătatea, dezvoltarea sa fizică și psihică, așa cum susține reclamanta în acțiune .
Instanța apreciază că în spiritul bunei-credințe și al înțelegerii, principial, ambii părinți trebuie să manifeste o disponibilitate maximă și o cooperare deplină, fiind excluse șicanele, de așa manieră încât minorul să se bucure de prezența, afecțiunea și grija ambilor părinți.
De asemenea, instanța are în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care în aplicarea art. 8 al Convenției a statuat, în cauza Monory contra României (Hotărârea din 5 aprilie 2005) că relația dintre părinți și copii intră în sfera vieții de familie, în sensul art. 8 din Convenție. Posibilitatea părintelui și a copilului de a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezintă un element fundamental al vieții de familie, iar măsurile care stânjenesc această posibilitate reprezintă o ingerință în dreptul protejat de art. 8 din Convenție, deci trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de paragraful 2, respectiv amestecul să fie prevăzut în lege, să fie necesar într-o societate democratică (...) pentru protejarea drepturilor și libertăților altora.
În consecință, este necesar a se stabili un echilibru corect între interesele părinților și cele ale minorului, având în vedere că trecerea timpului poate avea consecințe iremediabile asupra relațiilor dintre copil și părintele care nu locuiește cu acesta.
Instanța apreciază că este atât dreptul minorului cât și al pârâtului, de a avea o viață de familie, deziderat ce se poate realiza numai prin stabilirea și dezvoltarea unor relații personale în mod efectiv și fără nici o ingerință.
In ceea ce privește modalitatea concretă de realizare a dreptului de vizitare, instanța are în vedere că dreptul părintelui divorțat de a avea legături cu copilul său încredințat celuilalt părinte, trebuie să se realizeze efectiv și real, prin stabilirea unui program de vizitare extins. In consecință, legăturile personale ale minorului cu pârâtul trebuie să fie menținute cu regularitate și nu cu un caracter sporadic, accidental, iar perioada de timp petrecută împreună trebuie să aibă o durată suficientă astfel încât aceste legături să fie efective.
In vederea asigurării intimității necesare relației personale dintre pârât și minor ,care să contribuie la stabilirea unei apropieri și interacțiuni reale între tată și copil, în contextul în care nu s-a probat că dezvoltarea fizică și psihică a minorului ar fi afectată din cauza legăturilor personale cu tatăl lui instanța consideră că se impune ca relațiile personale să se desfășoare în continuare la locuința tatălui, astfel cum au fost stabilite prin Sentința de minori și familie nr. 519/12.05.2011.
Instanța reamintește ambilor părinți că, de buna lor înțelegere și cooperare în ceea ce privește creșterea și îngrijirea copilului, depinde formarea personalității sale și echilibrul său interior și așa afectat de divorțul acestora, imixtiunile și încercările de denigrare, în orice fel, a imaginii celuilalt părinte fiind nepermise, tocmai datorită urmărilor grave asupra psihicului copilului .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea, privind pe reclamanta S. A. M., domiciliată în Dr.Tr.S., ., jud.M. și pe pârâtul S. I. C., domiciliat în Dr.Tr.S., . nr. 104, ., ..
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la sediul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin.
Pronunțată în ședința publică de la 04.06. 2013.
PREȘEDINTEGREFIER
Red.TT ./Tehnored.P.L.
4 ex/ 28.06.2013
Cod operator 6497
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 359/2013. Judecătoria... | Pensie întreţinere. Sentința nr. 285/2013. Judecătoria... → |
|---|
