Plângere contravenţională. Sentința nr. 1312/2013. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1312/2013 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 07-03-2013 în dosarul nr. 52/225/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
Sentința civilă nr. 1312
Ședința publică de la 07.03.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. C.
GREFIER: S. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent B. T. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. M., intervenient L. I. M. și asigurător A. R. ASIROM S.A, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 28.02.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 07.03.2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională introdusă pe rolul Judecătoriei Drobeta Turnu Severin la data de 04.01.2013, înregistrată sub nr. _ , petentul B. T. a solicitat instanței anularea procesului-verbal de contravenție ., nr._, încheiat la data de 29.12.2012, prin agent constatator, de către intimat I.P.J. M..
În motivarea plângerii, petentul a învederat instanței că s-a reținut că nu ar fi acordat prioritate de trecere autoturismului cu numărul de înmatriculare_ .
A arătat că persoana ce a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ a solicitat Poliției Rutiere să vină la fața locului pentru a constata accidentul produs și persoanele vinovate însă i s-a comunicat că nu se deplasează la fața locului, astfel că a plecat la domiciliu.
Petentul a mai menționat că agentul constatator s-a deplasat la data de 29.12.2012 la domiciliul său pentru a consemna producerea accidentului și neprezentarea la Poliție, fapt pentru care procesul verbal de constatare a contravenției este ilegal.
Acesta a mai menționat că sancțiunile aplicate sunt abuzive:140 lei și reținerea permisului de conducere în baza prevederilor art. 101 alin. 3 lit. a și art. 100 alin. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, nefiind luate în considerare prevederile art. 100 alin. 2 și art. 108 alin. 1 lit. b pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002.
În susținerea plângerii, petentul a depus la dosar procesul verbal . nr._/29.12.2012 (f. 2) și chitanța . WLS nr._/03.01.2013 (f. 3).
În temeiul art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 și art.1 alin. 2 din O.G. 32/1995, cererea este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La data de 30.01.2013, prin Serviciul Registratură, intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, a arătat că în data de 29.12.2012, ora 11:20, petentul a condus autoturismul marca Dacia 1310, cu numărul de înmatriculare_, pe . intersecția cu . acordat prioritate de trecere autoturismului cu numărul de înmatriculare_ cu care a intrat în coliziune. De asemenea, petentul nu s-a prezentat în termenul legal de 24 ore la sediul poliției pentru a anunța accidentul rutier.
Intimatul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 280 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 101 alin. 3 lit. a și avertisment pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. g din O.U.G. nr. 195/2002, fiindu-i reținut și permisul de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 de zile.
Sub aspectul legalității procesului-verbal de constatare a contravenției, intimatul a arătat că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 din O.U.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din același act normativ, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
În probațiune, intimatul a depus la dosar, în copie, declarația extrajudiciară a numitului B. T. (f.16), declarația extrajudiciară a numitului L. I. M. (f 17) și raportul agentului constatator din data de 28.01.2013 (f. 18).
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, apreciind-o ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 29.12.2012 intimatul I.P.J. M., prin agent constatator, a întocmit procesul-verbal de contravenție ., nr._, prin care petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 280 lei și i s-a aplicat sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 de zile, reținându-se că în data de 27.12.2012, ora 11:20, acesta a condus autoturismul marca Dacia 1310, cu numărul de înmatriculare_ pe . intersecția cu . acordat prioritate de trecere autoturismului cu numărul de înmatriculare_ cu care a intrat în coliziune. De asemenea, petentul nu s-a prezentat în termenul legal la sediul poliției pentru a anunța accidentul în care a fost implicat.
Instanța, fiind învestită cu soluționarea prezentei cereri, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, a procedat la verificarea termenului în care a fost introdusă plângerea, constatând că plângerea a fost promovată cu respectarea termenului de 15 zile prevăzut de art. 31 din același act normativ, și la analizarea temeiniciei și legalității procesului-verbal.
În procedeul verificării legalității procesului-verbal de contravenție, instanța nu poate să se limiteze doar la aspectele invocate de către petent în cererea sa, ci trebuie să aibă în vedere și acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate de către aceasta din oficiu. În concret, acest demers presupune verificarea aspectelor de nelegalitate care sunt stabilite sub sancțiunea nulității absolute, putând fi astfel invocate și constatate de instanță din oficiu.
Instanța, analizând conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției ., nr._/29.12.2012 constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, anume numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal contestat, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Analizând înscrisurile existente la dosar, respectiv procesul-verbal de constatare a contravenției (f. 2), declarația extrajudiciară a petentului (f. 16), declarația extrajudiciară a numitului L. I. M. (f. 17) și raportul agentului constatator din data de 28.01.2013 (f. 18), instanța reține că procesul-verbal este temeinic.
Astfel, după cum rezultă din declarația extrajudiciară dată de petent (f. 16), acesta a fost implicat într-un accident în data de 27.12.2012 și nu a anunțat în termenul legal organele de poliție.
După cum rezultă din planșele foto depuse la dosar de către petent (f. 28-30), acesta avea obligația de a acorda prioritate autoturismelor care circulau pe .> Instanța reține că petentul nu a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută de agentul constatator. Simpla susținere a acestuia în sensul că cele consemnate în procesul verbal nu corespund realității nu răstoarnă prezumția de veridicitate a acestuia din urmă.
Cu privire la apărarea petentului în sensul că șoferul autoturismului cu numărul de înmatriculare_ nu a claxonat și i-a tăiat calea va fi înlăturată de instanță având în vedere că petentul avea obligația de a acorda prioritate acestuia.
Totodată, instanța va înlătura și apărarea acestuia în sensul că organele de poliție nu au vrut să vină la fața locului întrucât nu a făcut nicio dovadă în acest sens.
Față de această situație de fapt, instanța constată că prin procesul-verbal de contravenție s-a dat o încadrare corectă faptelor săvârșite și acestea au fost legal sancționate, arătându-se că prima faptă este prevăzută de art. 101 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată de art. 101 alin. 3 din același act normativ iar cea de a 2 – a faptă este prevăzută de art. 100 alin. 3 lit. g din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 3 din același act normativ.
Potrivit art. 101 alin. 3 lit. a din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, depășirea sau trecerea la culoarea roșie a semaforului, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulație din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale.
Potrivit art. 100 alin. 3 lit. g din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte neprezentarea la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs un accident de circulație din care au rezultat numai pagube materiale, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 79 alin. 2.
Cu privire la susținerea petentului în sensul că în raportul agentului constatator s-a consemnat că i s-a reținut permisul de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile, și nu de 60 de zile cum s-a consemnat în întâmpinare, instanța o va înlătura având în vedere că sancțiunile aplicabile se stabilesc prin procesul verbal de constatare a contravenției și nu prin raportul agentului constatator.
Cu privire la susținerea sa în sensul că măsurile luate sunt abuzive întrucât nu s-au respectat dispozițiile art. 100 alin. 2 și art. 108 alin. 1 lit. b pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 cu privire la 3 puncte de penalizare, instanța o va înlătura având în vedere că dispozițiile menționate de petent nu sunt aplicabile în cauză.
Cu privire la sancțiune, instanța are în vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. 2/2001 potrivit cărora aceasta se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și de mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.
Potrivit art. 98 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 un punct-amendă reprezintă 10% din salariul minim pe economie, stabilit prin Hotărâre a Guvernului iar potrivit alin. 4 lit. b), clasa a II-a de sancțiuni constă în 4 sau 5 puncte-amendă.
Prin procesul-verbal de contravenție i-a fost aplicată petentului amenda contravențională în cuantum de 280 lei, precum și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 de zile, sancțiuni care îndeplinesc pe deplin cerințele de legalitate și proporționalitate prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002 și O.G. nr. 2/2001, fiind stabilite în limitele prevăzute de lege pentru acest gen de contravenție, sancțiuni pe care instanța le consideră proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de petent, având în vedere că a nu acorda prioritate prezintă un grad sporit de periculozitate din cauza consecințelor pe care le-ar putea avea un accident într-o astfel de situație.
Pentru aceste considerente, instanța, în baza dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor, va respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul B. T. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. M., intervenient L. I. M. și asigurător A. R. ASIROM S.A. și va menține procesul-verbal de contravenție ., nr._/29.12.2012 ca legal și temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul B. T., domiciliat în Drobeta Turnu Severin, .. 2, ., jud. M. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. M., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, .. 75, jud. M., intervenient L. I. M., domiciliat în Orșova, ., jud. M., și asigurător A. R. ASIROM S.A., ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal de contravenție CP, nr._/29.12.2012 ca legal și temeinic.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07.03.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
Red C.C ./Tehnored. S.C.
ex. 6/ pag. 5
08.04.2013
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2313/2013. Judecătoria DROBETA-TURNU... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3899/2013.... → |
|---|
