Plângere contravenţională. Sentința nr. 2072/2013. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2072/2013 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 16-04-2013 în dosarul nr. 612/225/2013
Dosar nr._ plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2072/2013
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 16 APRILIE 2013
ISNTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE A. M.
GREFIER ȘEDINȚĂ A. - N. D.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe petentul A. C. și pe intimatul I P J M., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În baza art. 104 alin.13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, instanța lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că prin Serviciul registratură, intimatul a comunicat relațiile solicitate de instanță la termenul anterior în sensul că a depus CD-ul privind abaterea săvârșită de petent în data de 03.01.2013.
Instanța procedează la vizualizarea CD-ului privind înregistrarea video.
În temeiul art. 150 C., instanța retine cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.01.2013, sub nr._, petentul A. C. în contradictoriu cu intimatul I P J M. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal . nr._/03.01.2013.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că cele consemnate în procesul-verbal de contravenție nu sunt reale. A precizat că procesul-verbal poate fi considerat nul întrucât nu sunt completate toate rubricile.
În drept, petentul nu și-a întemeiat plângerea.
A depus în dovedirea celor susținute următoarele înscrisuri: carte de identitate petent, proces-verbal . nr._/03.01.2013 (în original și copie), dovada . nr._/07.01.2013, în copie.
Intimatul, legal citat, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată.
În fapt, intimatul a arătat că la data de 03.01.2013, ora 14:52, petentul a condus autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare MH_, care circula pe bld. T. V. din mun. Dr. Tr. S., județul M., cu viteza de 110 km/h. De asemenea, petentul nu a avut asupra sa documentele prevăzute la art. 35, alin. 2 din OUG 195/2002, republicată.
În susținerea întâmpinării, intimatul a depus înscrisuri: raportul agentului constatator din 10.02.2013, buletin de verificare metrologică din 19.04.2012, cartea de identitate și certificatul de înmatriculare al vehiculului, atestat operator din 27.02.2012 și CD-ul cu înregistrarea video.
La termenul din 09.04.2013, instanța a dispus repunerea cauzei pe rol întrucât la dosarul cauzei se afla o înregistrare video referitoare la altă faptă.
La termenul din 16.04.2013, intimatul a depus înregistrarea video privind abaterea săvârșită de petent în data de 03.01.2013.
Instanța a administrat în cauză proba cu înscrisuri și proba video.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/03.01.2013 întocmit de intimat, petentul A. C. a fost sancționat cu amendă în cuantum total de 1050 lei pentru săvârșirea contravențiilor prev. de art. 102 alin. 3 lit. e și art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002, reținându-se că la data de 03.01.2013, ora 14:52, petentul a condus autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare MH_, care circula pe bld. T. V. din mun. Dr. Tr. S., județul M., cu viteza de 110 km/h. De asemenea, petentul nu a avut asupra sa documentele prevăzute la art. 35, alin. 2 din OUG 195/2002, republicată.
Petentului i s-a aplicat totodată sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce autovehicule pentru o perioadă de 90 de zile.
Împotriva procesului verbal contestat, petentul a formulat plângere contravențională în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție pe baza declarațiilor petentului și ale persoanelor citate, dacă se prezintă, precum și a altor probe prevăzute de lege, în scopul asigurării garanțiilor de procedură aplicabile în materie penală, ca de exemplu respectarea prezumției de nevinovăție (A. c. României, par. 66).
Analizând procesul-verbal sub aspectul legalității, instanța constată că acesta îndeplinește cerințele impuse de art. 17 din OG 2/2001, cuprinzând mențiunile stipulate sub sancțiunea nulității absolute, anume numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal contestat, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Având în vedere cele mai sus expuse, instanța a comunicat petentului un exemplar de pe întâmpinarea depusă de intimat, punându-i în vedere să indice probele de care înțelege să se folosească în cauză. La termenul acordat în acest sens, petentul nu s-a prezentat și nu a solicitat încuviințarea niciunei probe.
Raportat la contravenția prev. de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, instanța reține următoarele:
Cu privire la legalitatea înregistrării vitezei efectuate cu aparatul radar, instanța constată că în prezent Norma de Metrologie Legală NML 021 – 05 “Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”, astfel cum a fost modificată prin Ordinul nr.187 din 14 iulie 2009 emis de Biroul de metrologie legală, prevede următoarele:
„5.2. Atestarea legalitatii se realizeaza prin aplicarea marcajelor metrologice si eliberarea unor documente specifice, in conformitate cu prevederile instructiunilor de metrologie legala in vigoare.
5.2.1. In buletinele de verificare metrologica, eliberate in urma verificarilor initiale si a verificarilor periodice ale cinemometrelor montate pe masini, care functioneaza in regim stationar, sau atat in regim stationar cat si in regim de deplasare, trebuie sa se mentioneze marca si numarul de inmatriculare ale autovehiculului de patrulare pe care este amplasat cinemometrul, legalitatea cinemometrului fiind valabila numai pe autovehiculul pe care acesta era montat la momentul efectuarii verificarii metrologice.
5.2.2. In buletinele de verificare metrologica, eliberate in urma verificarilor initiale si a verificarilor periodice ale cinemometrelor fixe, montate pe un amplasament special amenajat, trebuie sa se mentioneze amplasamentul exact al cinemometrului, legalitatea cinemometrului fiind valabila numai pe amplasamentul prevazut in buletinul de verificare metrologica."
Acestea sunt singurele condiții pentru verificarea legalității înregistrărilor.
În cauză, instanța constată că îndeplinirea acestor cerințe nu poate fi verificată, deoarece în procesul-verbal atacat nu s-a specificat autoturismul I. pe care este montat aparatul radar cu care s-a efectuat înregistrarea ce îl privește pe petent. Astfel, instanța nu poate stabili cu certitudine dacă aparatul radar montat pe MAI_ (carte de identitate, filele 21-22) este cel verificat metrologic (buletin de verificare metrologică, fila 24).
În consecință, săvârșirea de către petent a faptei contravenționale constând în depășirea vitezei legale nu poate fi reținută de către instanță pe baza probelor administrate în cauză, înregistrarea video depusă de intimat neputând fi verificată din punct de vedere al legalității.
Astfel, instanța constată că prezumția de temeinicie a actului contestat a fost răsturnată în ceea ce privește contravenția prev. de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002.
Cu privire la contravenția prev. de art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002, instanța constată că procesul-verbal corespunde realității sub aspectul săvârșirii acesteia, fapta fiind probată prin înscrisurile de la dosar, anume raportul agentului constatator (fila 25) și procesul-verbal contestat.
Totodată, susținerea petentului conform căreia cele consemnate în actul atacat nu sunt reale, necoroborată cu nicio altă probă, nu pot dovedi o altă stare de fapt decât cea reținută de agentul constatator. Astfel, instanța constată că petentul nu a administrat nicio dovadă care să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal contestat, forța probantă a acestuia sub aspectul faptei reținute fiind în continuare validă.
Întrucât în cauză s-a păstrat proporționalitatea între prezumția de nevinovăție și prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal, soluția valorificării procesului verbal este compatibilă cu jurisprudența Curții în materie contravențională, portivit căreia în situația în care agentul constatator a constatat direct și nemijlocit săvârșirea faptei sancționate prin procesul-verbal, prezumția de veridicitate a celor cuprinse în procesul-verbal nu este una nerezonabilă (cauza Blum c. Austriei, 5, 26 - 29).
De asemenea, fapta a fost în mod corect încadrată juridic, iar sancțiunea aplicată în limitele legale.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii aplicate cu fapta săvârșită, instanța reține că gradul de pericol social al unei fapte contravenționale poate varia, existând obligația legală, conform art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. 21/2001, de aplicare a unei sancțiuni proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Sancțiunea pecuniară aplicată, respectiv amenda contravențională în cuantum de 420 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002, reprezintă minimul prevăzut de textul legal incident.
Instanța mai reține că, similar pedepselor penale, sancțiunile contravenționale au nu doar o funcție represivă, ci și una educațională constând în procesul de învățare a individului să respecte anumite norme de comportament și alta preventivă care pornește de la ideea că amenințarea cu o sancțiune poate determina persoanele să nu mai încalce legea.
Potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, unul dintre criteriile de apreciere a pericolului social al faptei săvârșite este reprezentat de circumstanțele personale ale contravenientului. În cadrul acestora un loc important îl are atitudinea subiectivă a autorului față de fapta săvârșită: manifestarea dorinței de a se desista, comportamentul sincer în fața autorităților și alte comportări relevante.
În raport de acest criteriu, față de atitudinea nesinceră adoptată de petent în prezenta cauză, instanța constată că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, constituind modalitatea adecvată de realizare a tuturor funcțiilor sancțiunii contravenționale, înlocuirea cu sancțiunea avertismentului nefiind utilă atingerii acestor funcții.
În lumina considerentelor mai sus expuse, instanța, în baza art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, va admite în parte plângerea formulată de petentul A. C. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție M., va anula procesul-verbal . nr._/03.01.2013 sub aspectul săvârșirii contravenției prev. de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, va exonera petentul de la plata amenzii în cuantum de 630 lei, va dispune înlăturarea sancțiunii complementare a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile, urmând a menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea formulată de petentul A. C., domiciliat în Drobeta Turnu Severin, ., județul M., în contradictoriu cu intimatul I P J M., cu sediul în Drobeta Turnu Severin, județul M..
Anulează procesul-verbal . nr._/03.01.2013, sub aspectul săvârșirii contravenției prev. de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002.
Exonerează petentul de la plata amenzii în cuantum de 630 lei.
Dispune înlăturarea sancțiunii complementare a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.
Menține celelalte dispoziții ale procesului-verbal.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi data de 16.04.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.M.A./tehno.D.A.N.
4 ex./ 4 pagini
22.04.2013
Cod operator 6497
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2632/2013. Judecătoria... | Pretenţii. Sentința nr. 1168/2013. Judecătoria DROBETA-TURNU... → |
|---|
