Plângere contravenţională. Sentința nr. 378/2013. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 378/2013 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 22-01-2013 în dosarul nr. 12578/225/2012
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DR. TR. S.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 378
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 22.01.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M.
Grefier: A. N. D.
Pe rol pronunțarea în cauza Civilă privind pe petentul V. I. și pe intimatul I. M., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15.01.2013 fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta sentință; la acel termen instanța, având avea nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de azi 22.01.2012, când a hotărât următoarele.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.08.2012 sub nr._, petentul V. I. în contradictoriu cu intimatul I. M. a solicitat instanței anularea procesului verbal . nr._/03.07.2012.
În motivare, a arătat că în seara zilei de 26.06.2012, auzind gălăgie mare în scară, a ieșit și văzând-o pe C. I. R. care făcea gălăgie, i-a spus fără să o jignească să vorbească mai ușor. A recunoscut că a făcut-o nesimțită. A mai arătat faptul că în urmă cu câteva săptămâni a mai avut cu aceasta o altercație.
A menționat că a fost amendat fără să fie vinovat.
În drept, plângerea nu a fost motivată.
În probațiune, petentul a depus procesul-verbal . nr._/03.07.2012.
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art. 15 lit. i și art. 15 lit. p din Legea nr.147/1996 raportat la art. 36 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002, cu completările și modificările ulterioare, și de plata timbrului judiciar, conform art. 1 din OG nr. 32/1995, aprobată prin Legea nr. 106/1995.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, arătând că în ziua de 26.06.2012, petentul, în timp ce se afla în fața blocului nr. 4, scara 1 din satul Halânga, .. M., a adresat injurii și expresii jignitoare numitei C. I. R., în prezența martorilor O. M. și C. S. Nicușor.
În drept, a invocat prevederile Legii 61/1991 și a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 C.pr.civ.
În probațiune, a depus declarații C. I. R., O. M. V., C. S. N., V. I., raportul agentului constatator din 27.07.2012.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar și pentru petent proba testimonială cu martorii C. M., O. M. și C. S. Nicușor, ulterior instanța luând act că petentul renunță la audierea martorilor O. M. și C. S. Nicușor.
În baza art. 34 din Og 2/2001, instanța a procedat la audierea petentului, declarația acestuia fiind consemnată și atașată la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/03.07.2012 întocmit de intimat, petentul V. I. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 500 lei, reținându-se că la data de 26.06.2012, în timp ce se afla în fața blocului nr. 4, scara 1 din satul Halânga, .. M., a adresat injurii și expresii jignitoare numitei C. I. R., în prezența martorilor O. M. și C. S. Nicușor.
Împotriva procesului verbal contestat, petentul a formulat plângere contravențională în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție pe baza declarațiilor petentului și ale persoanelor citate, dacă se prezintă, precum și a altor probe prevăzute de lege, în scopul asigurării garanțiilor de procedură aplicabile în materie penală, ca de exemplu respectarea prezumției de nevinovăție (A. c. României, par. 66).
Analizând procesul-verbal sub aspectul legalității, instanța constată că acesta îndeplinește cerințele impuse de art. 17 din OG 2/2001, cuprinzând mențiunile stipulate sub sancțiunea nulității absolute, anume numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal contestat, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Având în vedere cele mai sus expuse, instanța a încuviințat și administrat pentru petent proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorul C. M., procedând totodată și la audierea petentului conform art. 34 din OG 2/2001. Instanța a încuviințat petentului și proba testimonială cu martorii O. M. și C. S. Nicușor, luând act la termenul din data de 15.01.2013 că acesta renunță la proba solicitată.
Din oficiu, instanța a dispus audierea martorei C. I., a cărei declarație a confirmat că situația de fapt reținută în cuprinsul procesului-verbal este conform cu realitatea.
În ceea ce privește declarația numitului C. M., instanța constată că acesta nu a fost prezent la săvârșirea faptei pentru care s-a întocmit procesul-verbal . nr._/03.07.2012, aspect care reiese din însăși declarația petentului (fila 18) care a susținut că acesta a asistat la un alt incident dintre petent și numita C. I., precum și din cele afirmate de martor („nu știu nimic despre fapta pentru care a fost sancționat petentul”).
Referitor la cele declarate de către petent conform cărora i-a adresat numitei C. Ilean doar un cuvânt jignitor, fiind provocat de aceasta, instanța le va înlătura ca nesincere, având în vedere că din procesul-verbal contestat, raportul agentului constatator, declarațiile numiților C. S. Nicușor și O. M. coroborate cu declarațiile martorei C. I. reiese faptul că petentul a jignit-o pe aceasta din urmă o perioadă mai lungă de timp, în ciuda faptului că martora nu a ripostat și nu l-a provocat.
Având în vedere cele mai sus expuse, instanța reține că proba testmonială propusă de petent nu poate duce la reținerea unei altei stări de fapt decât cea consemnată în cuprinsul procesului-verbal, fapta fiind corect încadrată în dispozițiile art. 3 pct. 1 din Legea 61/1991. Prin urmare, instanța constată legalitatea și temeinicia procesului-verbal contestat, urmând a proceda la analiza proporționalității sancțiunii aplicate.
Cu privire la acest aspect, instanța reține că gradul de pericol social al unei fapte contravenționale poate varia, existând obligația legală, conform art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. 21/2001, de aplicare a unei sancțiuni proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Sancțiunea pecuniară aplicată, respectiv amenda contravențională în cuantum de 500 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, se încadrează în limitele speciale prevăzute de textul legal incident (art. 4 alin. 1 lit. b din Legea 61/1991).
Instanța mai reține că, similar pedepselor penale, sancțiunile contravenționale au nu doar o funcție represivă, ci și una educațională constând în procesul de învățare a individului să respecte anumite norme de comportament și alta preventivă care pornește de la ideea că amenințarea cu o sancțiune poate determina persoanele să nu mai încalce legea.
Potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, unul dintre criteriile de apreciere a pericolului social al faptei săvârșite este reprezentat de circumstanțele personale ale contravenientului. În cadrul acestora un loc important îl are atitudinea subiectivă a autorului față de fapta săvârșită: manifestarea dorinței de a se desista, comportamentul sincer în fața autorităților și alte comportări relevante.
În raport de acest criteriu, față de atitudinea nesinceră adoptată de petent în prezenta cauză, și având în vedere că din probele de la dosar (declarație petent, declarație martor C. I.) reiese că petentul a mai avut în trecut astfel de incidente cu numita C. I., instanța constată că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, menținerea sancțiunii impunându-se pentru formarea unei atitudini corecte față de necesitatea respectării normelor de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice.
Pentru aceste motive instanța, în baza art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, va respinge plângerea contravențională formulată de petentul V. I. în contradictoriu cu intimatul I. M., ca neîntemeiată și va menține procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/03.07.2012, ca fiind legal și temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul V. I., cu domiciliul în comuna Izvorul Bîrzii, ., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție M., cu sediul în Dr. Tr. S.,județul M., ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal . nr._/03.07.2012 ca fiind legal și temeinic încheiat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.01.2013.
PreședinteGrefier,
Red.M.A./tehno.D.A.N.
4 ex./ 4 pagini
04.02.2013
Cod operator 6497
| ← Anulare act. Sentința nr. 4225/2013. Judecătoria DROBETA-TURNU... | Pretenţii. Decizia nr. 3601/2013. Judecătoria DROBETA-TURNU... → |
|---|
