Plângere contravenţională. Sentința nr. 381/2013. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 381/2013 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 22-01-2013 în dosarul nr. 16822/225/2012
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DR. TR. S.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 381
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 22.01.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M.
Grefier: A. N. D.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe petentul G. G. și pe intimata Direcția de Poliție Locală Drobeta Turnu Severin, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
În baza art. 104 alin.13 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, instanța lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că prin Serviciul registratură, intimata a depus copie xerox lizibilă conformă cu originalul a procesului-verbal . nr._/26.10.2012.
Verificându-și din oficiu competența, în baza art. 1591 alin. 4 C.pr.civ., instanța constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze pricina potrivit art. 1 pct. 2 C.pr.civ. rap. la art. 32 din OG 2/2001 cu referire la art. 8 din Legea 61/1991.
În temeiul art.167 C pr civ, instanța încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind că acestea sunt utile, pertinente și concludente soluționării cauzei și, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat,în temeiul art. 150 C. reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA:
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.11.2012 sub nr._, petentul G. G. în contradictoriu cu intimata Direcția de Poliție Locală Drobeta Turnu Severin a solicitat instanței anularea procesului verbal . nr._/26.10.2012 și transformarea amenzii în avertisment.
În motivare, a arătat că nu se consideră vinovat, sancțiunea neavând temei legal.
În drept, plângerea nu a fost motivată.
În probațiune, petentul a depus procesul-verbal . nr._/26.10.2012 și copie CI.
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art. 15 lit. i și art. 15 lit. p din Legea nr.147/1996 raportat la art. 36 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002, cu completările și modificările ulterioare, și de plata timbrului judiciar, conform art. 1 din OG nr. 32/1995, aprobată prin Legea nr. 106/1995.
La data de 10.12.2012, prin serviciul registratură, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, la care a atașat raportul agentului constatator din data de 26.10.2012, declarația numitului I. A. și proces-verbal de afișare.
În motivarea întâmpinării, a arătat că în ziua de 26.10.2012, în jurul orelor 13.35, un polițist local ce își desfășura serviciul în zona Piața M., a fost sesizat de către dl. I. A. în legătură cu faptul că o persoană deranjează ordinea și liniștea publică, aducând cuvinte și expresii jignitoare persoanelor ce se aflau în interiorul societății al cărei administrator este soția sa, și, cu toate insistențele sale, persoana respectivă nu vrea să părăsească locația respectivă, motiv pentru care polițistul local s-a deplasat la locul indicat unde a observat că cele sesizate se confirmă, motiv pentru care persoana recalcitrantă, în persoana numitului G. G., a fost sancționată pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 3 pct. 1 din Legea 61/1991
A mai arătat că au fost respectate dispozițiile art. 16 și art. 17 din OG 2/2001.
În drept, a invocat prevederile OG 2/2001, dispozițiile art. 115-118 C.pr.civ. și Legea 61/1991. A solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 pct. 2 C.pr.civ.
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile de la dosar.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/26.10.2012 întocmit de intimată, petentul G. G. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 400 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 3 pct. 1 din Legea 61/1991, reținându-se că la data de 26.10.2012, petentul a tulburat ordinea și liniștea publică în timp ce se afla în interiorul întreprinderii individuale I. L., și totodată, a proferat injurii și expresii jignitoare și vulgare consumatorilor aflați în interiorul societății aflate pe . din Drobeta Turnu Severin. De asemenea, s-a reținut că petentul a avut și un comportament antisocial, refuzând legitimarea, motivând că nu dă buletinul nimănui.
Împotriva procesului verbal contestat, petentul a formulat plângere contravențională în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție pe baza declarațiilor petentului și ale persoanelor citate, dacă se prezintă, precum și a altor probe prevăzute de lege, în scopul asigurării garanțiilor de procedură aplicabile în materie penală, ca de exemplu respectarea prezumției de nevinovăție (A. c. României, par. 66).
Analizând procesul-verbal sub aspectul legalității, instanța constată că acesta îndeplinește cerințele impuse de art. 17 din OG 2/2001, cuprinzând mențiunile stipulate sub sancțiunea nulității absolute, anume numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal contestat, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Având în vedere cele mai sus expuse, instanța, la termenul din data de 11.12.2012, a amânat cauza și i-a pus în vedere petentului să indice probele de care înțelege să se folosească în dovedirea motivelor plângerii contravenționale. La termenul acordat în acest sens, petentul nu s-a prezentat și nu a solicitat administrarea niciunei probe, astfel că instanța constată că nu a fost răsturnată prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal contestat, forța probantă a acestuia sub aspectul faptei reținute fiind în continuare validă. Susținerea petentului în sensul că nu este vinovat, neînsoțită de nicio probă, nu poate forma convingerea instanței că starea de fapt reținută în actul contestat este alta.
Astfel, din înscrisurile de la dosar, anume procesul-verbal contestat, declarația numitului I. A. și raportul agentului constatator din data de 26.10.2012, reiese faptul că petentul G. G. a tulburat ordinea și liniștea publică și a adresat expresii și cuvinte jignitoare persoanelor aflate în întreprinderea individuală cu sediul în ., fapta fiind corect încadrată în dispozițiile art. 3 pct. 1 din Legea 61/1991.
Întrucât în cauză s-a păstrat proporționalitatea între prezumția de nevinovăție și prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal, soluția valorificării procesului verbal este, față de probele petentului care nu au reușit să contureze o altă situație de fapt decât cea reținută de agentul constatator, compatibilă cu jurisprudența Curții în materie contravențională, potrivit căreia în situația în care agentul constatator a constatat direct și nemijlocit săvârșirea faptei sancționate prin procesul-verbal, prezumția de veridicitate a celor cuprinse în procesul-verbal nu este una nerezonabilă (cauza Blum c. Austriei, 5, 26 - 29).
În consecință, instanța constată că prezumția de temeinicie și legalitate a procesului verbal nu a fost răsturnată, astfel că va proceda la analiza proporționalității sancțiunii aplicate.
Gradul de pericol social al unei fapte contravenționale poate varia, existând obligația legală, conform art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. 21/2001, de aplicare a unei sancțiuni proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Sancțiunea pecuniară aplicată, respectiv amenda contravențională în cuantum de 400 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, se încadrează în limitele speciale prevăzute de art. 4 alin. 1 lit. b din Legea 61/1991.
Instanța mai reține că, similar pedepselor penale, sancțiunile contravenționale au nu doar o funcție represivă, ci și una educațională constând în procesul de învățare a individului să respecte anumite norme de comportament și alta preventivă care pornește de la ideea că amenințarea cu o sancțiune poate determina persoanele să nu mai încalce legea.
Potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, unul dintre criteriile de apreciere a pericolului social al faptei săvârșite este reprezentat de circumstanțele personale ale contravenientului. În cadrul acestora un loc important îl are atitudinea subiectivă a autorului față de fapta săvârșită: manifestarea dorinței de a se desista, comportamentul sincer în fața autorităților și alte comportări relevante.
În raport de acest criteriu, în lumina considerentelor mai sus expuse, față de atitudinea nesinceră adoptată de petent în prezenta cauză, instanța constată că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, constituind modalitatea adecvată de realizare a tuturor funcțiilor sancțiunii contravenționale, înlocuirea cu sancțiunea avertismentului nefiind utilă atingerii acestor funcții.
Pentru aceste motive instanța, în baza art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, va respinge plângerea contravențională formulată de petentul G. G. în contradictoriu cu intimata Direcția de Poliție Locală Drobeta Turnu Severin, ca neîntemeiată și va menține procesul verbal de constatare și sancționare . nr._/26.10.2012, ca fiind legal și temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul G. G., cu domiciliul în Drobeta Turnu Severin, ., județul M., în contradictoriu cu intimata Direcția de Poliție Locală Drobeta Turnu Severin, cu sediul în Drobeta Turnu Severin, județul M., ca neîntemeiată.
Menține procesul-verbal . nr._/26.10.2012 ca fiind legal și temeinic încheiat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22.01.2013.
PreședinteGrefier,
Red.M.A./tehno.D.A.N.
2 ex./ 4 pagini
30.01.2013
Cod operator 6497
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 389/2013.... | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
