Plângere contravenţională. Sentința nr. 906/2013. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 906/2013 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 20-02-2013 în dosarul nr. 425/225/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
Sentința civilă Nr. 906/2013
Ședința publică de la 20 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. M.
Grefier ședință M. - C. B.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petent P. D. D. și pe intimat I.P.J. M., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: petentul, lipsă fiind reprezentanții intimatei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că intimata a depus la dosar, pri serviciul registratură, un set de înscrisuri: întâmpinare, în duplicat, însoțită de raportul agentului constatator, atestat operator AUTOVISION și CD-ul privind înregistrarea faptei contravenționale reținută în sarcina petentului.
În temeiul art 96 C. se comunica un exemplar al întâmpinării către petent. Petentul nu solicită acordarea unui nou termen pentru a lua cunoștință de conținutul întâmpinării.
În ședință publică se vizionează CD-ul privind înregistrarea faptei contravenționale reținută în sarcina petentului.
Constatându-se cauza în stare de judecată, în temeiul art 150 C. se acordă cuvântul pe fond.
Petentul arată că viteza cu care derula autoturismul era sub 100 km/h, fiind într-o situație delicată - aceea de a ajunge de urgență la spital. În sens solicită admiterea plângerii formulate și anularea procesului verbal contravențional . nr._/02.01.2013, pentru motivele invocate în plângerea formulată.
Instanța retine cauza în vederea soluționării.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.01.2013 sub nr._, petentul P. D. D. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție M. a solicitat instanței anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/02.01.2013 și, în subsidiar, înlocuirea amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii a arătat că în ziua de 02.01.2013, se deplasa pe . autoturismul propriu, dinspre Hotel T., înspre . ajungă la Spitalul Județean cu vecinul său P. R. A., care a avut o indigestie și se simțea rău. La numai 300 m de semafoarele de la hotel T., a fost oprit de un echipaj al poliției care i-a cerut actele la control, informându-l totodată că a circulat cu viteza de 101 km/h.
A arătat că nu avea cum să atingă această viteză pe o distanță de aproximativ 300 m, precum și faptul că se deplasa pe banda a 3-a, deoarece intenționa să vireze stânga la intersecția cu .> A apreciat că aparatul nu avea cum să îl aibă în obiectiv. A mai arătat că, știind că se afla pe un sector de drum național european E70, cunoștea că în unele situații, pe anumite sectoare de drum, se poate circula cu până la 80 km/h, astfel că a accelerat fără să se gândească prea mult.
În drept, a invocat prevederile OG 2/2001 și OUG 195/2002.
În probațiune, petentul a depus proces-verbal de contravenție . nr._/02.01.2013 (fila 3), solicitând administrarea probei testimoniale cu martorul P. R..
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art. 15 lit. i și art. 15 lit. p din Legea nr.147/1996 raportat la art. 36 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări prin Legea nr. 180/2002, cu completările și modificările ulterioare, și de plata timbrului judiciar, conform art. 1 din OG nr. 32/1995, aprobată prin Legea nr. 106/1995.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și a arătat că în data de 02.01.2013, ora 15:21, a fost înregistrat cu aparatul radar autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare_, condus de petent, care circula pe .. M., cu viteza de 101 km/h.
Intimatul a mai învederat că petentul a fost sancționat pentru încălcarea prevederilor art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, cu amendă contravențională în cuantum de 630 lei și sancțiunea complementară a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile. Totodată, au fost respectate dispozițiile Normei de metrologie legală 021-05
În susținerea întâmpinării, s-a depus CD, raportul agentului constatator din data de 13.02.2013 (fila 21), cartea de identitate a vehiculului I. (fila 22), buletin de verificare metrologică din 19.04.2012 (fila 24), atestat operator autovision din data de 27.02.2012 (fila 25).
Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri, și pentru intimat și proba cu înregistrarea video, luând act că petentul renunță la proba testimonială cu martorul P. R..
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/02.01.2013, petentul P. D. D. a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 630 lei și suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 90 de zile, pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002.
S-a reținut că în ziua de 02.01.2012, la ora 15:21, petentul a condus autoturismul marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare_ pe . Drobeta Turnu Severin, județul M., cu viteza de 101 km/h, depășind cu 51 km/h viteza admisă în localitate.
Împotriva procesului verbal contestat, petentul a formulat plângere contravențională în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție pe baza declarațiilor petentului și ale persoanelor citate, dacă se prezintă, precum și a altor probe prevăzute de lege, în scopul asigurării garanțiilor de procedură aplicabile în materie penală, ca de exemplu respectarea prezumției de nevinovăție (A. c. României, par. 66).
Analizând procesul-verbal sub aspectul legalității, instanța constată că acesta îndeplinește cerințele impuse de art. 17 din OG 2/2001, cuprinzând mențiunile stipulate sub sancțiunea nulității absolute, anume numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia, precum și semnătura agentului constatator.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal contestat, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Având în vedere cele mai sus expuse, instanța a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosar și proba cu înregistrarea video a intimatului, luând act că petentul a renunțat la administrarea probei testimoniale cu martorul indicat în plângere. La termenul din data de 20.02.2013, instanța a procedat la vizualizarea CD-ului depus de intimat, dându-i astfel petentului posibilitatea de a-și formula apărările în raport de toate probele de la dosar, în cunoștință de cauză.
Cu privire la situația de fapt, instanța constată că petentul a condus cu viteza de 101 km/h pe un sector de drum cu limitare de viteză de 50 km/h (localitate), depășind astfel limita legală cu 51 km/h. Această stare de fapt reiese din probatoriul administrat în cauză, anume procesul-verbal . nr._/02.01.2013 (fila 3), raportul agentului constatator din data de 13.02.2013 (fila 21) și înregistrarea video (CD inscipționat 161), unde se poate observa fără niciun dubiu că viteza cu care autoturismul petentului a rulat și pentru care a fost sancționat este de 101 km/h (cadrele 6162-6168).
Cu privire la legalitatea înregistrării vitezei efectuate cu aparatul radar, instanța constată că în prezent Norma de Metrologie Legală NML 021 – 05 “Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)”, astfel cum a fost modificată prin Ordinul nr.187 din 14 iulie 2009 emis de Biroul de metrologie legală, prevede următoarele:
„5.2. Atestarea legalitatii se realizeaza prin aplicarea marcajelor metrologice si eliberarea unor documente specifice, in conformitate cu prevederile instructiunilor de metrologie legala in vigoare.
5.2.1. In buletinele de verificare metrologica, eliberate in urma verificarilor initiale si a verificarilor periodice ale cinemometrelor montate pe masini, care functioneaza in regim stationar, sau atat in regim stationar cat si in regim de deplasare, trebuie sa se mentioneze marca si numarul de inmatriculare ale autovehiculului de patrulare pe care este amplasat cinemometrul, legalitatea cinemometrului fiind valabila numai pe autovehiculul pe care acesta era montat la momentul efectuarii verificarii metrologice.
5.2.2. In buletinele de verificare metrologica, eliberate in urma verificarilor initiale si a verificarilor periodice ale cinemometrelor fixe, montate pe un amplasament special amenajat, trebuie sa se mentioneze amplasamentul exact al cinemometrului, legalitatea cinemometrului fiind valabila numai pe amplasamentul prevazut in buletinul de verificare metrologica."
Acestea sunt singurele condiții pentru verificarea legalității înregistrărilor.
În cauză, instanța constată că cerințele mai sus menționate (Norma de metrologie legala 021-05) au fost respectate.
Astfel în buletinul de verificare metrologică nr._/19.04.2012 (fila) s-a menționat marca (DACIA L.), numărul de înmatriculare ale autovehiculului de patrulare pe care a fost amplasat radarul respectiv (_, care este același cu MAI_, astfel cum rezultă din cartea de identitate a autovehiculului, fila ) și amplasamentul acestuia – în sensul că măsoară în regim de staționare și în regim de deplasare.
Mai mult decât atât, aparatul radar este atestat că funcționa corespunzător conform buletinului de verificare metrologică nr._/19.04.2012 (fila 24) și în staționare și în deplasare.
Întrucât în imaginile de pe înregistrarea aflată la dosar se observă numărul de înmatriculare al autovehiculului, respectiv_ (cadrele 6179, 6202-6230), care se deplasează cu viteza de 101 km/h, instanța reține că este dovedit dincolo de orice dubiu că petentul a circulat cu această viteză, fiind întrunite astfel elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002.
Totodată, fapta a fost în mod corect încadrată juridic, iar sancțiunile au fost aplicate în limitele legale.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța constată temeinicia procesului-verbal contestat și urmează a proceda la analiza proporționalității sancțiunii.
Instanța reține că gradul de pericol social al unei fapte contravenționale poate varia, existând obligația legală, conform art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. 21/2001, de aplicare a unei sancțiuni proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Sancțiunea pecuniară aplicată, respectiv amenda contravențională în cuantum de 630 lei pentru fapta reținută, este minimul prevăzut de textul legal incident (art. 102 alin. 3 OUG 195/2002).
În ceea ce privește „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia”, instanța constată că petentul a condus cu 101 km/oră, viteza maxim admisă pe sectorul de drum pe care circula fiind de 50 km/h (localitate), creându-se în acest fel în concret o stare ridicată de pericol pentru circulația în condiții de siguranță pe drumurile publice, atât în ceea ce-l privește pe petent, cât și pe ceilalți participanți în trafic.
Instanța mai reține că, similar pedepselor penale, sancțiunile contravenționale au nu doar o funcție represivă, ci și una educațională constând în procesul de învățare a individului să respecte anumite norme de comportament și alta preventivă care pornește de la ideea că amenințarea cu o sancțiune poate determina persoanele să nu mai încalce legea.
Potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, unul dintre criteriile de apreciere a pericolului social al faptei săvârșite este reprezentat de circumstanțele personale ale contravenientului. În cadrul acestora un loc important îl are atitudinea subiectivă a autorului față de fapta săvârșită: manifestarea dorinței de a se desista, comportamentul sincer în fața autorităților și alte comportări relevante.
În raport de considerentele menționate, față de atitudinea nesinceră adoptată de petent în prezenta cauză, având în vedere și probabilitatea mare de producere a accidentelor rutiere în cazul circulației cu o asemenea viteză, instanța constată că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, constituind modalitatea adecvată de realizare a tuturor funcțiilor sancțiunii contravenționale, înlocuirea cu sancțiunea avertismentului nefiind utilă atingerii acestor funcții.
Pentru aceste motive instanța, în baza art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, va respinge plângerea contravențională formulată de petentul P. D. D. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție M., ca neîntemeiată și va menține procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/02.01.2013, ca fiind legal și temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul P. D. D., domiciliat în Dr Tr S., ., jud. M., în contradictoriu cu intimata I.P.J. M..
Menține procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/02.01.2013, ca fiind legal și temeinic.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20.02.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. CM/BMC
5 ex/.>
Poz 362/2013
Cod operator 6497
| ← Uzucapiune. Sentința nr. 74/2013. Judecătoria DROBETA-TURNU... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2659/2013.... → |
|---|
