Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 83/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 83/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 11-02-2015 în dosarul nr. 83/2015
Dosar nr._ - ordonanță președințială -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA T. S.
Sentința minori și familie nr. 83
Ședința Publică din 11.02.2015
Instanța constituită din:
Președinte: S. A. M.
Grefier: S. Ica E.
Pe rol judecarea cauzei minori și familie privind pe reclamantul B. F. N. și pe pârâta B. N. având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul personal, identificat cu CI . nr._ emisă de SPCLEP Gogoșu la data de 15.11.2010, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că prin Serviciul Registratură, reclamantul a depus copie după cererea de divorț ce face obiectul dosarului nr._ .
Reclamantul depune copie după cererea de eliberare certificat de grefă privind dosarul nr._ înregistrată la Judecătoria Drobeta T. S. la data de 11.02.2015 și precizează că certificatul va fi eliberat după orele 14,00.
În temeiul art.131 C.proc.civ., fiind primul termen de judecată, când părțile sunt legal citate în fața instanței, instanța verificându-și din oficiu competența, stabilește că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta pricină, având ca obiect ordonanță președințială în temeiul art.94 lit. a și art. 997 C.proc.civ.
În temeiul art.238 alin. 1 C.proc.civ., instanța procedează la ascultarea reclamantului cu privire la durata necesară pentru cercetarea procesului.
Reclamantul apreciază că pricina va fi soluționată la acest termen.
Instanța, ținând cont de probele ce urmează a fi administrate și de complexitatea pricinii, estimează că pricina va fi soluționată la acest termen.
La interpelarea instanței reclamantul precizează că pârâta mai are 7 copii, însă nu poate să prezinte certificatele de naștere ale acestora.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul pentru propunerea de probe.
Reclamantul, având cuvântul, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri.
În raport de probele solicitate de către reclamant, apreciindu-le ca fiind ca fiind legale (nu sunt oprite de legea materială sau procesuală), verosimile (nu contravin legilor naturii, nu tind la dovedirea unor fapte imposibile), pertinente (au legătură cu obiectul procesului), utile (folosesc soluționării cauzei) și concludente (poartă asupra unor împrejurări care sunt de natură sa ducă la soluționarea cauzei), în temeiul art. 258 raportat la art. 255 C.proc.civ., încuviințează pentru reclamant proba cu înscrisuri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în temeiul art. 244 alin. 1 C.proc.civ., instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fond.
Reclamantul, având cuvântul, solicită să-i fie încredințată minora și să fie stabilit domiciliul acesteia la domiciliul reclamantului.
Cu privire la pensia de întreținere, arată că lasă la aprecierea instanței, însă consideră că pârâta nu are de unde să plătească pensie de întreținere.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța, în temeiul art. 394 alin. 1 C.proc.civ., apreciind că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
INSTANTA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. la data de 28.01.2015 sub nr._, reclamantul B. F. N. a chemat în judecată pe pârâta B. N. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună pana la soluționarea pe fond a acțiunii formulate exercitarea autorității părintești comune de către ambii părinți fata de minora B. F. N., rezultată in timpul căsătoriei cu parata, să se stabilească domiciliul copilului minor, născut la data de 25.10.2010 la domiciliul tatălui și să se stabilească o pensie de întreținere în cuantumul prevăzut de lege pentru copilul minor.
În motivare a arătat că a fost căsătorit cu pârâta, căsătorie a cărei desfacere a solicitat-o !a data de 31.03.2014, revenind cu o noua cerere de divorț în luna ianuarie 2015.
Din relația de căsătorie a rezultat minora B. F. N., aflata in prezent in îngrijirea reclamantului in localitatea D., mama minorei părăsind domiciliul conjugal de peste doi ani. Vârsta minorei cat si faptul ca parata nu are posibilități corespunzătoare și condiții materiale suficiente pentru a asigura copilului o bună creștere și dezvoltare, precum si faptul ca mama a părăsit domiciliul, având un alt minor rezultat din relația sa de concubinaj și alți minori rezultați din relații anterioare căsătoriei cu reclamantul, sunt de natura sa îl îndreptățească să solicite ca exercitarea autorității părintești fata de minorul rezultat in timpul căsătoriei cu parata, stabilirea domiciliului copilului minor la domiciliul reclamantului si stabilirea unei pensii de întreținere în cuantum prevăzut de lege pentru copilul minor, rezultat din căsătorie.
Având în vedere că până în prezent copilul a fost crescut de reclamant și este puternic atașat sufletește de tatăl său, vârsta sa, împrejurarea că reclamantul se poate ocupa personal de creșterea și educarea lui, că are condiții materiale mai bune decât pârâta, a solicitat să-i fie încredințat copilul spre creștere și educare, interesul minorului fiind prioritar in acest sens.
A mai solicitat ca pârâta să fie obligata la întreținerea minorului, în raport de veniturile pe care le realizează și de nevoile copilului, precum și la cheltuieli de judecată.
Astfel prima condiție care justifica folosirea procedurii ordonanței președințiale este urgenta, ceea ce înseamnă ca pentru încuviințarea unei ordonanțe este necesar ca instanța sa constate una dintre cele trei situații arătate de codul de procedura civila si anume măsura solicitata sa fie necesara "pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
In speța, este dovedita urgenta in promovarea acțiunii in condițiile in care așa cum se poate dovedi, reclamantul fiind despărțit de pârâtă, atât in fapt, reclamantul locuind împreuna cu minora in locuința conjugala proprietatea sa din D., iar pana la soluționarea acțiunii pe fond minorul trebuie sa se afle in grija unui părinte.
A doua condiție de admisibilitate a ordonanței președințiale o reprezintă cerința ca măsura luata de instanța sa aibă caracter vremelnic. Astfel, pe aceasta cale, nu se pot lua masuri definitive care sa rezolve in fond litigiul dintre părți, deoarece ordonanța președințiala nu are ca scop stabilirea definitiva a drepturilor părților. In condițiile în care s-a promovat acțiune de încredințare si de stabilire a domiciliului minorului in cadrul căreia a solicitat si obligarea la întreținerea minorului, apreciază ca si aceasta condiție este dovedita.
In ceea ce privește cea de a treia condiție de admisibilitate a ordonanței președințiale si anume neprejudecarea fondului, aceasta decurge din condiția vremelniciei măsurii dispuse, precum si din prevederea legala potrivit căreia ordonanța va putea fi data chiar si atunci când exista judecata asupra fondului. Datorita faptului ca ordonanța presupune urgenta si luarea unor masuri vremelnice, instanța nu poate prejudeca fondul dreptului dar, pentru ca hotărârea pe care o da sa nu fie una arbitrara, este datoare sa cerceteze aparenta dreptului, sa "pipăie" fondul. Si cu privire la aceasta condiție, este îndeplinita având in vedere dispozițiile codului de procedura civila.
În probațiune a solicitat proba cu înscrisuri.
La cererea de chemare în judecată au fost atașate următoarele înscrisuri: certificat de căsătorie, certificat de naștere minor, CI reclamant, adeverință eliberată de Școala Gimnazială D., ancheta socială.
Analizând materialul probator administrat în cauza, instanța reține în fapt și în drept următoarele:
Părțile s-au căsătorit la data de 06.01.2011, căsătorie înregistrată sub nr. 1/06.01.2011 în Registrul Stării Civile al Primăriei D., iar din căsătoria părților a rezultat minora B. F. N.,născută în data de 25.10.2010.
În data de 28.01.2015, reclamantul a înregistrat sub nr._ o cerere de chemare în judecată prin care a solicitat desfacerea căsătoriei părților, exercitarea autorității părintești asupra minorei de către tată, stabilirea locuinței minorei la domiciliul reclamantului, obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere, astfel cum rezultă din fotocopia cererii de chemare în judecată depusă la dosarul cauzei.
Conform art.919 c.p.civ. „Instanța poate lua pe tot timpul procesului, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei”.
Prin acest articol a fost creat cadrul legal pentru realizarea măsurilor cu caracter temporar în materia raporturilor de familie, ordonanța președințială căpătând o anumită specificitate, în sensul că se pot lua măsuri cu caracter temporar numai cu privire la aspecte ce sunt strict legate de raporturile de familie, respectiv, privitor la stabilirea locuinței copiilor minori, la obligația de întreținere, la încasarea alocației de stat pentru copii și la folosirea locuinței familiei, cu precizarea că în această materie urgența este prezumată, nefiind așadar necesară dovedirea existenței sau lipsei urgențe.
Legea nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului și codul civil au instituit un principiu de natură a garanta respectarea drepturilor copilului, respectiv cel al interesului superior al copilului, principiu ce este impus inclusiv în legătură cu drepturile și obligațiile ce revin părinților acestuia.
Astfel,potrivit art. 996 C.., instanța va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Ordonanța președințială este, așadar, o acțiune civilă cu trăsături aparte, întrunind atât condițiile generale de admisibilitate a unei acțiuni civile obișnuite, cât și anumite condiții speciale, ce o caracterizează, respectiv urgența, nerezolvarea fondului cauzei și vremelnicia măsurii ordonate.
De principiu, atât din textul legal incident ( art. 996 C.), cât și din jurisprudență, ordonanța președințială nu va fi admisă decât dacă îndeplinește cumulativ cele trei condiții imperative, ale urgenței, neprejudecării fondului și vremelniciei măsurii solicitate.
Prin caracterul vremelnic al ordonanței trebuie înțeles că pe calea acestei proceduri speciale pot fi luate doar măsuri temporare, provizorii, limitate în timp până la soluționarea în fond a litigiului, chiar dacă în hotărârea pronunțată nu se face nicio mențiune în acest sens, existând posibilitatea ca măsurile luate pe calea ordonanței președințiale să rămână definitive, dacă părțile nu mai urmează calea dreptului comun.
Pentru a verifica dacă o cerere îndeplinește condiția de admisibilitate a vremelniciei, trebuie examinată aptitudinea măsurii luate de a fi temporară. Rezultă deci că se analizează in abstracto îndeplinirea acestei condiții, instanța urmând a respinge ca inadmisibilă cererea dacă măsura este de natură să soluționeze în mod definitiv raporturile dintre părți, fiindu-i imposibil să anticipeze în concret dacă măsura provizorie solicitată urmează să devină definitivă prin neintroducerea unei acțiuni de drept comun.
Mai mult, deși art. 996 C. nu menționează în mod expres condiția nerezolvării litigiului în fond, în practica anterioară s-a apreciat că reprezintă o condiție esențială, ce decurge din caracterul vremelnic al măsurii ce urmează a fi dispusă, cât și din prevederea legală conform căreia ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când există judecată asupra fondului.
Cerința presupune așadar ca instanța, atunci când soluționează o cerere de ordonanță președințială, să nu intre în cercetarea fondului dreptului, ci doar să verifice de partea cui se află aparența dreptului, astfel că se poate trage concluzia că neprejudecarea fondului se suprapune cu condiția vremelniciei.
În ceea ce privește petitele vizând exercitarea autorității părintești asupra minorei B. F. N., născută în data de 25.10.2010, și stabilirea domiciliului acesteia, instanța reține că acestea se circumscriu situațiilor prevăzute de art. 919 C.proc.civ.
Autoritatea părintească este prevăzută de art.483 și următoarele din noul cod civil și este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți. Regula este aceea că după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți, iar excepția, în situația în care există motive întemeiate, având în vedere interesul superior al copilului, autoritatea părintească va fi exercitată numai de către unul dintre părinți, situație în care celălalt părinte păstrează dreptul de a veghea asupra modului în care copilul este crescut și educat, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia.
De asemenea, potrivit art.486 C.civil, ori de câte ori există neînțelegeri între părinți cu privire la exercițiul drepturilor sau la îndeplinirea îndatoririlor părintești, instanța de tutelă, după ce îi ascultă pe părinți și copil (după caz, conform dispozițiilor art.264 C.civil) luând în considerare concluziile raportului referitor la ancheta psihosocială hotărăște potrivit interesului superior al copilului, aceleași reguli fiind aplicabile, mutatis mutandis și în cazul stabilirii locuinței minorului, după cum rezultă din prevederile 496 C.civil.
În ceea ce privește condiția urgenței, instanța reține că este îndeplinită această condiție, întrucât trecerea timpului poate avea consecințe iremediabile asupra relațiilor dintre copil și părinte, cu atât mai mult cu cât în această materie urgența este prezumată.
De asemenea, și celelalte două condiții privind vremelnicia și neprejudecarea fondului sunt îndeplinite, efectele prezentei hotărâri având o durată vremelnică, respectiv până la soluționarea în mod definitiv a cererii de divorț ce formează obiectul litigiului nr._ .
În speță, așa cum rezultă din referatul de anchetă psihosocială întocmit de Primăria comunei D., instanța reține că minora B. F. N., născută în data de 25.10.2010, locuiește împreună cu tatăl în localitatea D., mama părăsind domiciliul conjugal de aproximativ doi ani, plecând în localitatea S. unde întreține relații de concubinaj cu un alt bărbat. De asemenea, din cuprinsul mențiunilor referatului de anchetă psihosocială se constată că, deși familia minorei are o situație materială modestă, aceasta locuiește într-o gospodărie care îndeplinește de locuit pentru întreaga familie(f.8).
Mai mult, minora este înscrisă la grădinița din . mică, astfel cum rezultă din adeverința nr.1575/26.01.2015 emisă de Școala Gimnazială D. (f.9).
Conform art.32 din Legea 272/2004, copilul are dreptul să fie crescut în condiții care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială. De asemenea, art.43 din același act normativ prevede că are dreptul de a se bucura de cea mai bună stare de sănătate pe care o poate atinge, iar art.44 din același act normativ, stipulează dreptul copilului de a beneficia de un nivel de trai care să permită dezvoltarea sa fizică, mentală, spirituală, morală și socială.
Din cuprinsul mențiunilor referatului de anchetă psihosocială instanța reține că, după părăsirea de către mamă a domiciliul conjugal, tatăl este singurul susținător material și moral al minorei, pârâta manifestând un dezinteres față de situația juridică a minorei și prin neprezentarea în fața instanței și lipsa oricăror solicitări sau probatorii în cauză, deși a fost citată cu mențiunea personal la interogatoriu.
Prin urmare, constatând că în speță sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale, având în vedere și principiul interesului superior al copilului evocat anterior, aparența dreptului fiind în favoarea reclamantului, instanța va dispune ca exercitarea autorității părintești asupra minorei B. F. N., născută în data de 25.10.2010, să se facă în comun de ambii părinți, urmând ca domiciliul minorei să fie la tatăl reclamant.
În ceea ce privește petitul privind obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere, instanța reține prevederile art. 919 C.proc.civ., în sensul că instanța poate lua, pe tot timpul procesului de divorț, prin ordonanță președințială, măsuri provizorii cu privire la obligația de întreținere.
Acest text de lege instituie prezumția că urgența, ca cerință esențială de admisibilitate a ordonanței președințiale, este prezumată, astfel încât reclamantul nu trebuie să dovedească urgența.
Acest aspect însă nu îl absolvă pe reclamant de obligația de a dovedi condițiile obligației de întreținere.
Potrivit art. 516 alin.1 C. civ. obligația de întreținere există între soț și soție, rudele în linie dreaptă, între frați și surori, precum și între celelalte persoane anume prevăzute de lege.De asemenea, potrivit art.524 C.civ. „are drept la întreținere numai acela care se află în nevoie, neavând putința unui câștig din muncă, din cauza incapacității de a munci”.
Prin dispoziția arătată legiuitorul arată nu numai categoriile de persoane ce sunt obligate la întreținere și pe cele ce au dreptul la această întreținere, dar și acele condiții ce trebuie îndeplinite de cel ce are dreptul la întreținere.
Astfel, pentru a putea primi întreținere, trebuie ca persoana ce o solicită să se afle în nevoie, neavând putința unui câștig, datorită incapacității de a munci.
În perioada minorității, copilul minor beneficiază de prezumția stării de nevoie, iar pe de altă parte prin incapacitate de muncă nu trebuie să se înțeleagă numai o incapacitate absolută, datorată unor cauze de ordin medical, ci și incapacitatea care derivă din satisfacerea unor cerințe de ordin social, cum este în speță continuarea pregătirii profesionale.
Instanța va mai reține și prevederile art. 499, alin. 4 C.civ. – dacă părinții nu se înțeleg, întinderea obligației de întreținere, felul și modalitățile executării, precum și contribuția fiecăruia dintre părinți se stabilesc de instanța de tutelă pe baza raportului de anchetă psihosocială.
Or, administrarea unei astfel de probe presupune un timp îndelungat, ceea ce nu este compatibil cu procedura ordonanței președințiale. Astfel încât se impune ca instanța de fond să analizeze condițiile de stabilire și de executare a obligației de întreținere.
Pe de altă parte, întinderea întreținerii se stabilește în raport de numărul copiilor pe care părintele îi are de întreținut, indiferent dacă aceștia sunt rezultați din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați și, indiferent dacă toți sau numai unul dintre ei solicită întreținere, însă, cu condiția ca toți să întrunească cerințele prevăzute de lege pentru a putea beneficia de pensie. Astfel, potrivit dispozițiilor art.529 alin.2 C.civ., „când întreținerea este datorată de părinte, ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil, o treime pentru doi copii și o jumătate pentru trei sau mai mulți copii”.
În cauză, din cuprinsul raportului de anchetă psihosocială întocmit de Primăria comunei D., instanța reține că pârâta mai are și alți copii, aspecte învederate instanței și de reclamant, însă la dosarul cauzei nu au fost depuse înscrisuri care să probeze numărul copiilor pe care pârâta îi are de întreținut pentru a putea verifica existența acestora, dacă sunt minori sau majori, astfel încât simplele afirmații în acest sens nu sunt suficiente pentru a stabili cuantumul pensiei de întreținere și a obliga pârâta la plata pensiei de întreținere în procedura sumară a ordonanței președințiale.
Se apreciază astfel că aceste aspecte trebuie analizate pe calea dreptului comun, cu atât mai mult cu cât, deși citată cu mențiunea personal la interogatoriu,pârâta nu s-a prezentat în instanță și nici nu a propus probatorii în cauză.
În raport de considerentele menționate, constatând că în speță sunt întrunite condițiile de admisibilitate ale ordonanței președințiale cu privire la petitele vizând exercitarea autorității părintești și stabilirea domiciliului minorei, având în vedere și principiul interesului superior al copilului evocat anterior, instanța va admite în parte cererea având ca obiect ordonanță președințială, va dispune ca exercitarea autorității părintești asupra minorei B. F. N., născută în data de 25.10.2010, să se facă în comun de ambii părinți, va dispune ca domiciliul minorei B. F. N., născută în data de 25.10.2010, să fie la tatăl reclamant, și va respinge petitul privind obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere.
Va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de reclamantul B. F. N. având CNP_ cu domiciliul în . în contradictoriu cu pârâta B. N. având CNP_ cu domiciliul în S., . având ca obiect ordonanță președințială.
Dispune ca exercitarea autorității părintești asupra minorei B. F. N., născută în data de 25.10.2010, să se facă în comun de ambii părinți.
Dispune ca domiciliul minorei B. F. N., născută în data de 25.10.2010, să fie la tatăl reclamant.
Respinge petitul privind obligarea pârâtei la plata pensiei de întreținere.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Executorie provizoriu până la soluționarea definitivă a litigiului nr._ .
Cu apel în termen de 5 zile de la pronunțare, apel ce se va depune la Judecătoria Drobeta T. S..
Pronunțată în ședința publică de la 11.02.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
S. A. M. S. Ica E.
Red. SAM/Tehn..SIE/12.02.2015
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3000/2015.... | Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 81/2015.... → |
|---|
