Plângere contravenţională. Sentința nr. 1117/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1117/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 16-03-2015 în dosarul nr. 1117/2015
Dosar nr._ plângere contravențională
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1117
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 16.03.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: G. D.
GREFIER ȘEDINȚĂ: S. A.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petenta II B. D. D. și pe intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE M., având ca obiect plângere contravenționala.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns administrator Bosonca D. D. pentru petentă, lipsa intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
În temeiul art.131 C.proc.civ., fiind primul termen de judecată, când părțile sunt legal citate în fața instanței, instanța verificându-și din oficiu competența, stabilește că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta pricină, având ca obiect plângere contravențională în temeiul art.94 pct.3 C.proc.civ. rap. la art.32 din OG nr.2/2001.
Ținând seama de împrejurările prezentei cauze și având în atenție principiul fundamental al soluționării cauzelor în termen optim și previzibil, instanța estimează că cercetarea procesului va avea o durată de 1 zi.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri prealabile, instanța acordă cuvântul pentru propunerea de probe.
Petentul solicită proba cu înscrisuri.
Se constată că intimatul a solicitat, prin întâmpinare, încuviințarea probei cu înscrisuri.
Instanța, in cadrul cercetarii judecatoresti, în baza art. 258 al. 1 Cod proc. civilă rap. la art. 255 Cod proc. civilă și 309 alin. 1 Cod proc. civilă, apreciind că este concludentă, încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri.
Instanța constată cercetarea procesului finalizată (art. 244 Cod proc. civilă) și întrucât nu mai sunt alte cereri de formulat ori incidente procedurale de soluționat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea fondului cauzei conform art. 392 Cod proc. civilă.
Reprezentantul petentei solicită admiterea plângerii, anularea procesului verbal, exonerarea de la plata amenzii, susținând că a montat sistemul de alarmă.
Instanța, în baza art. 394 alin. 1 Cod proc. civilă declară închise dezbaterile asupra fondului cauzei și rămâne în pronunțare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. sub nr._ la data de 14.01.2015 petenta II B. D. D. a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr_ din 06.01.2015 încheiat de IPJ M..
În motivarea plângerii petentul a arătat că în luna decembrie 2014 a fost anunțat de către organele de control că este necesar ca unitatea să aibă montat sistem de securitate și în același timp l-au avertizat ca în luna ianuarie să monteze sistemul de securitate.
Mai arată petenta că la 13.01.2015 unitatea a încheiat contractul cu nr. MH 014/13.01.2015 cu . să instaleze acest sistem.
Apreciază că s-a conformat instrucțiunilor date de organele de control.
În dovedirea plângerii a depus la dosar procesul verbal contestat, contract de prestări servicii instalare sisteme de alarmă.
În termenul prevăzut de art. 201 c.p.civ., intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și nefondată.
In fapt, intimatul a arătat că la data de 06.01.2015, în urma unui control efectuat de către lucrătorii din cadrul I.P.J. M., s-a stabilit că petenta nu a luat măsuri de organizare și funcționare a pazei cafe-barului situat pe ., din mun. Dr.Tr.S., în sensul că nu l-a dotat ca sistem de alarmare antiefracție, sistem de supraveghere video sau alte asemenea mijloace necesare asigurării pazei și integrității bunurilor, obiectivul fiind vulnerabil la furturi sau alte fapte antisociale.
Astfel, petenta a fost sancționată cu minimul amenzii în valoare de 2000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 58, lit . a și sancționată de art. 59, alin. 1, lit. b din Legea nr. 333/2003.
A susținut că procesul verbal este întocmit cu respectarea prevederilor OG nr.2/2001 și nu sunt motive de anulare a acestuia.
În dovedirea susținerilor a solicitat proba cu înscrisuri, depunând la dosar raportul agentului constatator din 25.01.2015, proces verbal din 11.12.2014, confirmare de primire și procesul verbal de contravenție . nr._ din 12.12.2014.
Petenta a depus la dosar răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că sistemul efracție a fost instalat, depunând procesul verbal din 16.01.2015.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Petenta II B. D. D. a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 06.01.2015, prin care a fost sancționată cu amendă în cuantum de 2000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 58, lit . a și sancționată de art. 59, alin. 1, lit. b din Legea nr. 333/2003.
În fapt, s-a reținut că la data de 06.01.2015, în urma unui control efectuat de către lucrătorii din cadrul I.P.J. M., s-a stabilit că petenta nu a luat măsuri de organizare și funcționare a pazei cafe-barului situat pe ., din mun. Dr.Tr.S., în sensul că nu l-a dotat ca sistem de alarmare antiefracție, sistem de supraveghere video sau alte asemenea mijloace necesare asigurării pazei și integrității bunurilor, obiectivul fiind vulnerabil la furturi sau alte fapte antisociale.
În temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție pe baza declarațiilor petentului și ale persoanelor citate, dacă se prezintă, precum și a altor probe prevăzute de lege, în scopul asigurării garanțiilor de procedură aplicabile în materie penală, ca de exemplu respectarea prezumției de nevinovăție (A. c. României, par. 66).
Analizând procesul-verbal sub aspectul legalității, instanța constată că acesta îndeplinește cerințele impuse de art. 17 din OG 2/2001, cuprinzând mențiunile stipulate sub sancțiunea nulității absolute.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac. De asemenea, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal, prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, precum și din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului.
Conform art. 20 din Constituția României, textul Convenției și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt încorporate în dreptul intern, având în același timp o forță juridică superioară legilor în materia drepturilor fundamentale ale omului.
Analizând criteriile stabilite pe cale jurisprudențială de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza LAUKO vs Slovacia, A. vs România), instanța constată că domeniul contravențional, astfel cum este reglementat prin norma cadru O.G.2/2001, poate fi calificat ca intrând în sfera de aplicare a art.6 paragraf 1 din CEDO, în latura sa penală.
Instanța, reținând aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art.6 paragraf 1 CEDO, în mod evident va fi ținută și de prevederile paragrafului 2 și 3 ale aceluiași articol, care instituie garanții procedurale specifice în domeniul penal. Printre aceste garanții se numără și cea referitoare la obligativitatea respectării prezumției de nevinovăție, prezumție care privește, atât atitudinea organelor judiciare față de săvârșirea faptei, cât și sarcina probei.
Referitor la procesul-verbal contestat, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. În acest sens este de remarcat că în jurisprudența Curții s-a reținut în mod constant că prezumțiile nu sunt în principiu contrare Convenției. Astfel, în Hotărârea pronunțată în cauza Salabiaku c. Franței, Curtea a reținut că prezumțiile sunt permise de Convenție, dar nu trebuie să depășească limitele rezonabile ținând seama de gravitatea mizei și prezervând drepturile apărării.
Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.
Având în vedere cele menționate mai sus, instanța constată că petentul nu a administrat nicio probă care să înlăture temeinicia procesului-verbal contestat. Mai mult decât atât, instanța reține că la 11.12.2014 s-a efectuat un control la societatea petentă, ocazie cu care, constatându-se că nu sunt respectate dispozițiile legale, clădirea nefiind prevăzută cu pază umană, sistem de alarmare antiefracție ori sistem de supraveghere a fost stabilit termen de remediere la 24.12.2014 și a fost aplicată sancțiunea avertisment.
Societatea petentă, însă, a perseverat în atitudinea sa, astfel că nici până la data de 06.01.2015 nu au fost înlăturate vulnerabilitățile pe linie de pază.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii amenzii cu fapta săvârșită, instanța reține următoarele:
Gradul de pericol social al unei fapte contravenționale poate varia, existând obligația legală, conform art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din O.G. 21/2001, de aplicare a unei sancțiuni proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Similar pedepselor penale, sancțiunile contravenționale au nu doar o funcție represivă, ci și una educațională constând în procesul de învățare a individului să respecte anumite norme de comportament și alta preventivă care pornește de la ideea că amenințarea cu o sancțiune poate determina persoanele să nu mai încalce legea.
Instanța constată că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, constituind modalitatea adecvată de realizare a tuturor funcțiilor sancțiunii contravenționale, atrăgând astfel atenția petentului asupra importanței respectării normelor legale.
Luarea măsurilor de protecție din partea societății după aplicarea sancțiunii contravenționale a amenzii nu este de natură să diminueze gradul de pericol social al faptei, ținând seama că petentei i s-a acordat un termen rezonabil odată cu ocazia aplicării sancțiunii avertisment.
Pentru aceste motive instanța, în baza art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, va respinge plângerea contravențională formulată ca neîntemeiată și va menține procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ca fiind legal și temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge plângerea formulată de petenta I.I. B. D. D., CUI_ cu sediul în Drobeta T. S., ., ., ., împotriva procesului verbal de contravenție . nr_ din 06.01.2015 încheiat de I. Județean de Poliție M..
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Drobeta T. S..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 16.03.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. G.D./tehnored. S.A.
4 ex/03.04.2015
Poz.41/2015
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1067/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU... | Pretenţii. Sentința nr. 1029/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU... → |
|---|
