Plângere contravenţională. Sentința nr. 510/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 510/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 3277/225/2014
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA DROBETA-T. S.
SENTINȚA civilă nr.510
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 05.02.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: M. M.
GREFIER: S. C. L.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul P. D. și pe intimatul I.P.J. M., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează faptul că apărătorul petentului a depus cerere de probatoriu și a solicitat amânarea cauzei, menționând că la termenul de azi susține o altă cauză la Curtea de Apel C.. De asemenea, grefierul învederează faptul că, efectuând verificări pe baza dosarului cauzei, a constatat înainte de primul termen de judecată, că judecătorul nu se află în vreunul dintre cazurile de incompatibilitate prevăzute la art. 41 din Codul de procedură civilă, după care:
Constatând că este a treia cerere de amânare formulată în prezenta cauză, instanța o va respinge.
Ținând seama de dispozițiile art. 131 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța procedează din oficiu la verificarea propriei competențe și stabilește că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză, întrucât:
- prezenta cauză intră în competența generală de soluționare a instanțelor judecătorești;
- procesul are ca obiect plângere contravențională, iar, potrivit dispozițiilor art.94 pct.4 C.pr.civ., această categorie de litigii intră în competența de soluționare în primă instanță a judecătoriei.
- se constată că, raportat la locul săvârșirii contravenției, instanța este competentă teritorial să soluționeze prezenta cauza, date fiind prevederile art.32 alin.2 din O.G.2/2001.
În temeiul art.238 C.p.c., ținând cont de împrejurările cauzei, astfel încât procesul să fie soluționat într-un termen optim și previzibil, instanța estimează durata cercetării procesului la 1 termen.
În temeiul art. 258 raportat la art. 255 și 341 C.proc.civ., apreciindu-le ca fiind ca fiind legale, verosimile, pertinente, utile și concludente, încuviințează pentru reclamant proba cu înscrisuri, iar pentru intimat proba cu înscrisuri și proba cu înregistrarea video a faptei contravenționale.
În temeiul art.254 alin.1 și 2 C.proc.civ., va respinge solicitarea petentului privind încuviințarea probei testimoniale.
Instanța administrează proba cu înregistrarea video a faptei contravenționale.
Constatând lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, în temeiul art.397 C.proc.civ., instanța reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.03.2014, petentul P. D. a formulat în contradictoriu cu I.P.J. M. plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare si sancționare a contravențiilor . nr._/26.02.2014.
În motivare, petentul a arătat că, în data de 26.02.0214, orele 12.46, a condus autoturismul proprietate personala marca SEAT IBIZA, cu numărul de înmatriculare_, fiind oprit de ag.I. C., din cadrul Biroului Rutier Municipal și i s-a aplicat sancțiunea contravențională principală constând în amenda și avertisment, o sancțiune complementară, respectiv suspendarea dreptului de a conduce pe timp limitat, precum și o sancțiune tehnico-administrativa,respectiv reținerea permisului de conducere.
A precizat că la data și locul precizate în procesul verbal, circula pe . Privighetorilor, iar în apropierea trecerii de pietoni din fata unității de învățământ ( Scoală Generala nr. 14), a executat manevra de depășire, ulterior a fost oprit de agentul de circulație. A menționat că, în acel moment, după ce s-a asigurat că pe trecerea de pietoni nu se afla nici o persoana angajata în traversare, și-a continuat deplasarea pe sensul de mers.
Referitor la celelalte sancțiuni, petentul a solicitat să se ia în calcul faptul ca acestea nu prezintă un grad ridicat de pericol social, că în urma săvârșirii lor nu s-au produs evenimente rutiere cu urmări grave, dar nici măcar minore care ar fi putut sa afecteze integritatea corporala si/sau sănătatea participanților la trafic, solicitând să se țină cont de conduita sa în trafic, pe o perioada de mai mult de 30 de ani în care petentul nu a produs nici un eveniment rutier și în majoritatea situațiilor a adoptat o conduita preventiva. Astfel a solicit anularea amenzii aplicate, iar în subsidiar admiterea în parte a cererii, stabilirea sancțiunii avertisment.
A mai precizat că are o atitudine responsabila în trafic, cele produse constituind o întâmplare izolata pe care o regretă în mod sincer; precum și că a avut asupra sa toate actele si documentele autoturismului (permis conducere, asigurarea obligatorie, chitanța taxa de drum, etc.), dar si cele personale (CI), de altfel și în situația în speță, cu excepția certificatului de înmatriculare, agentul constatator a verificat valabilitatea tuturor documentelor, inclusiv starea tehnică, toate fiind la zi.
În subsidiar, petentul a solicitat să se aibă în vedere prevederile art. 5(5), 11(5), 18, 21(3) si 38(3) din OG 2/2001, republicată, care se referă la faptul ca sancțiunea stabilită trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, că înlăturarea răspunderii contravenționale este atributul exclusiv al instanței de judecată, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului susmenționate.
În concluzie, a arătat că nu se consideră vinovat de contravențiile care au fost puse în sarcina sa, solicitând admiterea în parte a cererilor formulate, înlocuirea amenzii cu avertisment, având în vedere că nu a săvârșit alte contravenții din domeniul circulației rutiere și nu i-a fost reținut permisul de conducere pentru faptele prevăzute de art. 111 din OUG nr. 195/2002, republicată.
În drept plângerea contravențională a fost întemeiată pe dispozițiile art. 150 C., art. 5 (5), art. 11(5), art. 18, art. 21 (3), art. 31 (1), art. 32 (2) și art. 38 (3) din OG nr. 2/2011 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, art. 100 alin. 3 lit.e și art. 101 alin. 1 pct. 12 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile public, republicată.
Petentul a solicitat judecat în lipsă conform prevederilor art. 223 C.P.C.
A atașat plângerii contravenționale în original și în copie conformă cu originalul procesul-verbal contravențional ., nr._/26.02.2014;dovada . nr._.
Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară în cuantum de 20 lei, potrivit chitanței . nr._(129)/11.03.2014.
Potrivit rezoluției președintelui de complet din data de 22.04.2014, s-a constatat că cererea de chemare în judecată nu îndeplinește cerințele prevăzute la art. 194-197 din Codul de procedură civilă, republicat, întrucât petentul nu a arătat dovezile pe care se sprijină fiecare capăt de cerere, în concret. I s-a mai adus la cunoștință că atunci când dovada se face prin înscrisuri acestea se depun în atâtea exemplare câte părți sunt, plus unul pentru instanță, certificate conform cu originalul, iar când se cere dovada cu martori se vor arăta numele, prenumele și adresa martorilor, precum și date privind nr. de telefon, fax, poștă electronică.
În conformitate cu art. 200 alin. 2 N.C.p.c., republicat, instanța a dispus prin aceeași rezoluție comunicarea către petent a lipsurilor cererii de chemare în judecată, cu mențiunea ca, sub sancțiunea anularii cererii, conform art. 200 alin. 3 N.c.p.c., în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării, să înlăture neregularitățile constatate.
Adresa de comunicare a lipsurilor cererii de chemare în judecată a fost depusă la cutia poștală de la domiciliul petentului, la data de 24.04.2014, în procesul verbal de înmânare a actului de procedură făcându-se mențiunea că, actele au fost depuse la cutia poștală, întrucât „ destinatarul sau persona majoră din familie care locuiește cu destinatarul/administratorul clădirii/portarul/agentul de pază, sunt absenți”.
La data de 05.05.2014, petentul a depus la dosar precizare prin care a arătat că înțelege să se folosească în apărarea sa de dovezile și înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și de proba cu un martor pe care îl va prezenta în instanță în cazul în care va fi încuviințat.
În conformitate cu art. 223 C. a solicitat judecata în lipsă.
Având în vedere că petentului i s-a comunicat în scris faptul ca cererea de chemare în judecată cuprinde lipsuri pe care are obligația să le complinească și nu le-a înlăturat în termenul de 10 zile de la comunicare, în temeiul art. 200 alin. 2 N.C.p.c., prin încheierea din data de 15.05.2014 instanța a anulat cererea de chemare în judecată formulată de petent. Împotriva acestei încheieri, petentul a formulat cerere de reexaminare în termenul legal de 10 zile, cererea fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. la data de 27.06.2014 sub nr._ /a1, considerând că anularea cererii este nejustificată întrucât el s-a conformat dispozițiilor instanței.
Constatând că măsurile în vederea regularizării cererii de chemare în judecată au fost dispuse eronat, instanța, în temeiul art. 200 alin. 6 C.proc.civ., a admis cererea de reexaminare a încheierii de anulare a cererii de chemare în judecată pronunțată în data de 15.05.2014 în dosarul nr._ și a dispus trimiterea cauzei în vederea continuării regularizării la completul inițial învestit C 19 civil.
Prin rezoluția din data de 18.08.2014, instanța, având în vedere dispozițiile art. 201, alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă a dispus comunicarea către intimat a duplicatului cererii de chemare în judecată și al înscrisurilor atașate acesteia, cu mențiunea că are obligația de a depune întâmpinare în termen de 25 zile de la comunicarea cererii de chemare în judecată, sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
La data de 03.09.2014, prin Serviciul Registratură, intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și menținerea procesului-verbal ca valabil încheiat.
În motivare, intimatul a arătat că la data de 26.02.2014, aflându-se în serviciu de supraveghere și control al traficului rutier, pe raza municipiului Drobeta T. S., județul M., agent principal de poliție I. C. a acționat cu aparatul radar în vederea depistării încălcărilor prevederilor legale privind regimul rutier, folosind aparatura de supraveghere a traficului rutier și măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor, marca „AUTOVISION", montată pe autoturismul cu numărul de înmatriculare MAI_. La ora 12.46, a fost înregistrat cu aparatul radar, pe . numărul de înmatriculare_, efectuând o manevră de depășire neregulamentară, în sensul că, la intersecția cu . depășit autoturismele cu nr. de înmatriculare_ și_ pe trecerea pentru pietoni semnalizată cu indicator și marcaj rutier.
După oprirea regulamentară, conducătorul auto a fost identificat în persoana numitului P. D., iar agentul constatator a constatat și faptul că petentul nu a avut asupra sa certificatul de înmatriculare al autoturismului pe care îl conducea. în consecință, i s-au comunicat abaterile săvârșite, încadrarea legală și sancțiunile aplicate. Petentul a fost sancționat contravențional potrivit prevederilor art. 100 alin.3 lit.e) din O.U.G. nr.195/ 2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru "nerespectarea regulilor privind depășirea.", iar agentul constatator i-a aplicat reclamantului 4 puncte - amendă în cuantum de 340 lei și i s-a reținut permisul de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile. Totodată, reclamantul a fost sancționat contravențional și potrivit prevederilor art.101 alin.l pct.18 din O.U.G. nr.195/ 2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru nerespectarea obligației de a avea asupra sa documentele prevăzute de art.35alin.2, iar agentul constatator i-a aplicat sancțiunea avertismentului.
Intimatul a învederat instanței faptul că agentul principal de poliție I. C. deține atestatul nr._/ 42 din 21.05.2013, conform căruia este autorizat să desfășoare activități de utilizare și exploatare a aparatului radar „AUTOVISION", și că acest aparat a fost verificat metrologic conform buletinului de verificare metrologică numărul_ din data de 16.04.2013.
În concluzie, intimatul apreciază că procesul verbal contestat este întocmit cu respectarea prevederilor O.G. nr.2/ 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare și că nu sunt motive de anulare a acestuia.
În dovedirea celor menționate, intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu înregistrarea video a faptei contravenționale.
În conformitate cu prevederile art. 411 din Legea 134/2010 privind Codul de Procedură Civila, intimatul a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului instituției.
La întâmpinare au fost anexate: copia buletinului de verificare metrologica al aparatului radar, copia raportul agentului constatator, copia atestat operator „AUTOVISION" și CD-ul cu abaterea săvârșită de petent.
Prin rezoluția din data de 08.09.2014 instanța a dispus comunicarea către petent a duplicatului întâmpinării și al înscrisurilor atașate, cu mențiunea de a formula răspuns, în termen de 10 zile de la comunicare.
La data de 22.09.2014 petentul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat susținerile și solicitările din cererea introductivă.
Prin rezoluția din data de 15._ instanța a fixat primul termen de judecată la data de 30.10.2015, cu citarea părților.
Sub aspectul materialului probator administrat în cauză, instanța, apreciind ca fiind legale, verosimile, pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, a încuviințat pentru petentă proba cu înscrisuri, iar pentru intimată proba cu înscrisuri și proba cu înregistrarea video a faptei contravenționale.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate în cauza și raportat la dispozițiile legale în materie, instanța reține următoarele :
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._/26.02.2014 întocmit de către I. M., petentul a fost sancționat contravențional potrivit prevederilor art. 100 alin.3 lit.e) din O.U.G. nr.195/ 2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru "nerespectarea regulilor privind depășirea.", cu 4 puncte - amendă în cuantum de 340 lei și reținerea permisului de conducere în vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile ; reclamantul a fost sancționat contravențional și potrivit prevederilor art.101 alin.1 pct.18 din O.U.G. nr.195/ 2002, privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru nerespectarea obligației de a avea asupra sa documentele prevăzute de art.35 alin.2, sancțiunea aplicată fiind avertismentul .
În fapt, s-a reținut că la data de 26.02.2014, ora 12,46, petentul aflat la volanul autoturismului cu numărul de înmatriculare_, a fost înregistrat cu aparatul radar marca „AUTOVISION", montat pe autoturismul cu numărul de înmatriculare MAI_, pe . manevră de depășire neregulamentară, în sensul că, la intersecția cu . depășit autoturismele cu nr. de înmatriculare_ și_ pe trecerea pentru pietoni semnalizată cu indicator și marcaj rutier.
După oprirea regulamentară, conducătorul auto a fost identificat în persoana numitului P. D., iar agentul constatator a constatat și faptul că petentul nu a avut asupra sa certificatul de înmatriculare al autoturismului pe care îl conducea.
Pe fond, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța va verifica legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, și analizând probele administrate, reține următoarele:
În ceea ce privește legalitatea procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ întocmit de către I. M., instanța va verifica dacă sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001, și dacă procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente.
Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac. De asemenea, instanța constată că plângerea a fost introdusă în termenul legal, prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.
Cu privire la temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța reține că acesta este un act administrativ de autoritate, cu caracter jurisdicțional, ce face dovada deplină a situației de fapt până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001. Astfel, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că procesul verbal contravențional legal întocmit face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, potrivit art. 249 din C.” cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege. În cauză însă, această prezumție de veridicitate de care se bucură procesul verbal de contravenție nu a fost răsturnată.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța reține că petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa prin procesul-verbal de contravenție.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Curtea, de aici înainte) reține constant că prezumțiile de fapt și de drept sunt comune tuturor sistemelor judiciare, Convenția neinterzicându-le în principiu. Ceea ce Convenția impune însă, din perspectiva paragrafului 2 al art. 6 din Convenție, este tocmai ca o anumită proporție între acestea și prezumția de nevinovăție instituită în favoarea acuzatului, să fie respectată, fiind necesar a se ține cont în analiza proporționalității, pe de o parte, de miza concretă a procesului pentru individ și, pe de altă parte, de dreptul său la apărare (I. P. României, pct. 31).
În cauza dedusă judecății instanța apreciază că s-a păstrat această proporționalitate, procedura desfășurată fiind conformă cu standardul impus de Convenție conform cauzei N. contra României, paragraful 35.
Astfel în momentul întocmirii procesului verbal petentul a fost de față, a luat la cunoștință de cele menționate și consemnate în procesul verbal, a semnat de luare la cunoștință și de primire a unui exemplar al procesului verbal, menționând la rubrica obiecțiuni „ Nu erau persoane pe trecerea pentru pietoni și m-am asigurat înainte de a efectua manevra de depășire, nu am creat pericol social ”
Cu privire la legalitatea înregistrării contravenției petentului efectuate cu aparatul radar, instanța constată că potrivit art.3.3.5.1 si 3.3.5.2 din Metodologia privind utilizarea echipamentului video „Autovision", de supraveghere a traficului rutier și măsurare a vitezei de deplasare a autovehiculelor „Echipamentele radar de tip ..Autovision" pot fi utilizate și pentru constatarea altor genuri de abateri la regimul rutier (depășire neregulamentară, neacordare prioritate de trecere vehiculelor sau pietonilor, folosirea telefoanelor mobile de către conducătorii auto în timpul deplasării, nerespectarea semnificației culorii roșii a semaforului electric aflat în funcțiune, opriri și staționări neregulamentare, etc.) de asemenea, pot fi utilizate de către polițiștii rutieri pentru orice alte activități specifice în vederea îndeplinirii atribuțiilor de serviciu(cercetare la fața locului a accidentelor rutiere, activități desfășurate prin cooperare interinstituțională, etc.)"
Acestea sunt singurele condiții pentru verificarea legalității înregistrărilor.
În cauză, instanța constată că aceste cerințe au fost respectate.
Astfel buletinul de verificare metrologică nr._ din 15.04.2014 (f.35) al aparatului radar deține era valabil, acesta făcându-și automat autotestarea la punerea sistemului în funcțiune, conform manualului de utilizare .
De asemenea, agentul constatator ( agent șef principal de politie I. C. ) deține atestatul nr._/21.05.2013 conform căruia este autorizat să desfășoare activități de utilizare și exploatare a aparatului radar „Autovision", (f. 34)
Instanța consideră că, materia contravențională, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, poate fi calificată ca aparținând materiei penale, din perspectiva garanțiilor instituite de aceasta, astfel încât, instanța trebuie să asigure toate garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție, cu condiția respectării unui raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit. Privitor la dispozițiile art.6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor si a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie sa o depășească în folosirea lor, una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent .
Cu privire la fapta a nu avea asupra sa certificatul de înmatriculare, învederăm că este constatată personal de agentul constatator, iar procesul verbal legal întocmit, se bucură de prezumția de temeinicie și, în absența altor probe propuse de către petent pentru răsturnarea acesteia, plângerea va fi respinsă .
Referitor la depășirea neregulamentară, reținem că fapta este dovedită cu proba video depusă de către intimată, petentul nepropunând probe prin care să demonstreze o altă stare de fapt .
Aceste concluzii sunt confirmate și de decizia adoptată în cauza N. c. României, de unde reiese foarte clar că sunt respectate garanțiile prevăzute de art. 6, dacă petentul a avut posibilitatea sa facă dovada contrarie constatărilor din procesul-verbal, în fata instanței.
În consecință, ținându-se cont și de împrejurarea că în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului – verbal, instanța constată așadar că forța probantă a procesului – verbal nu a fost înlăturată, acesta bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie.
Instanța nu va înlocui cu avertisment sancțiunea cu amendă aplicată pentru depășirea neregulamentară, având în vedere faptul că petentul s-a angajat în depășirea a două autoturisme într-o zonă în care se află o unitate școlară și în apropierea unei treceri de pietoni . Mai constatăm că petentul din poziția în care se afla cu autoturismul când a pornit în depășire nu avea posibilitatea să se asigure pentru a nu produce un accident cu victime .
D. fiind faptul că prezumția de veridicitate a procesului-verbal contestat instituită de legea română nu a fost răsturnată, în temeiul art. 34 coroborat cu art. 31 din OG nr.2/2001, instanța urmează să respingă plângerea formulată de petent împotriva procesului verbal, pe care îl va menține ca legal și temeinic.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul P. D., CNP_, domiciliat în Drobeta T. S., ..22, ., ., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. M., cod fiscal_, cu sediul în Drobeta T. S., ..75, județul M..
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare ce se va depune la Judecătoria Drobeta T. S..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05.02.2015.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red.MM/ Tehnored.SCL
4 ex./2 .
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 806/2015. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 485/2015.... → |
|---|
