Plângere contravenţională. Sentința nr. 59/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN
| Comentarii |
|
Sentința nr. 59/2015 pronunțată de Judecătoria DROBETA-TURNU SEVERIN la data de 13-01-2015 în dosarul nr. 10908/225/2014
Dosar nr._ plângere contravențională
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA DROBETA T. S., JUDETUL MEHEDINTI
SENTINȚA CIVILĂ NR.59
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 13.01.2015
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE T. T.
GREFIER M. B.
Pe rol fiind soluționarea procesului civil privind pe petentul I. D. în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A - C. având ca obiect „plângere contravențională”.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, cu privire la soluționarea prezentei cauze, conform art.131 Cod procedură civilă, constată că potrivit art. 94 Cod procedură civilă este competentă general și material, iar potrivit art.32 alin.2 din OG nr. 2/2001 corob. cu Legea nr. 15/2002, este competentă teritorial.
În temeiul disp.art. 255 C. corob. cu disp.art. 258 C. încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, în temeiul art.394 CPCiv constată închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare, având în vedere că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit disp.art. 411 alin.1 pct. 2 C..
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea formulată la data de 20.08.2014 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T. S. sub nr._, petentul I. D. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/04.08.2014, întocmit de un agent constatator din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - C. București, solicitând anularea acestuia și exonerarea de plata amenzii.
În motivarea plângerii, a arătat că, s-a reținut în procesul verbal faptul ca la data de 22.02.2014, orele l8.10, a condus autovehiculul cu nr. de înmatriculare_ pe DN 6, km. 333 + 400 m, Șimian, fără a deține rovinietă valabilă.
Consideră că procesul verbal este nul absolut întrucât, din analiza acestuia, rezultă fără echivoc faptul că semnătura agentului constatator lipsește, iar omisiunea ei atrage nulitatea actului în cauza.
Astfel, conform Ordonanței Guvernului nr. 2 din 2001, art. 17, lipsa (...) semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.""""
Mai mult, analizând prevederile Legii nr. 455 din 2001 privind semnătura electronică, se constata, în mod evident, aberanta mențiunilor din procesul-verbal de contravenție, și anume, acest document a fost generat și semnat electronic conform prevederilor Legii nr. 455/2001" întrucât din interpretarea art. 1, art. 4, pct. 1 - 5, art. 5 și art. 7 din lege este lesne de înțeles faptul că înscrisul în formă electronică este destinat pentru a fi citit exclusiv prin intermediul unui program informatic, iar amenda contravențională aplicată subsemnatului a fost primită pe un suport de hârtie și nu printr-un program informatic.
Aceste aspecte au fost constatate și de instanțele de judecată care au decis anularea proceselor verbale încheiate de pârâtă pentru motivele arătate mai sus (Sentința 3836/18.10.2013 a Judecătoriei Dr. Tr. S. și Sentințele 3127/15.03.2012 și 3032/14.03.2012 ale Judecătoriei Bistrița).
Astfel, având în vedere cele relatate, solicită a se constatat că nesemnarea procesului-verbal cu semnătura olografă de către agentul constatator, conduce, în mod evident, la anularea acestuia.
Pentru aceste considerente, solicită admiterea plângerii, anularea procesului-verbal de contravenție, și, pe cale de consecință exonerarea sa de la plata amenzii stabilite.
A atașat în copie, procesul-verbal de contravenție, copia cărții de identitate, dovada de primire a procesului-verbal și copii ale Sentințelor Civile mai sus menționate.
În drept, și-a întemeiat plângerea pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001, O.G. nr. 15/2002 și Legea nr. 455/2001.
A solicitat judecarea cauzei si în lipsa sa.
Intimata a depus la dosar întâmpinare (f. 26-29) prin care a solicitat respingerea plângerii ca fiind nefondată și neîntemeiată și menținerea Procesului Verbal de Constatare a Contravenției . nr._/04.08.2014 ca fiind temeinic și legal.
Cu privire la lipsa semnăturii agentului constatator, a precizat că procesul verbal de constatare a contravenției a fost emis prin Sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR, iar utilizatorul a fost identificat prin interogarea bazei de date a Ministerului Administrației și Internelor, Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor, în baza protocolului dintre această instituție și C. SA.
Procesul verbal de constatare a contravenției este generat și tipărit, de asemenea, tot cu ajutorul mijloacelor tehnice ale SIEGMCR și, conform prevederilor art.7 al Legii nr.455/2011 privind semnătura electronică, are asociată semnătura electronică extinsă a agentului constatator, bazată pe un certificat calificat și generată printr-un dispozitiv securizat de creare de semnături electronice. Astfel, art. 7 din Legea 455/2001 prevede: „în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii". Procesul verbal de constatare a contravenției contestat conține mențiunea expresă că a fost generat și semnat electronic potrivit prevederilor Legii nr.455/2001 și a HG nr. 1259/2001 de către agentul constatator, cu certificatul calificat anexat in fotocopie la dosarul cauzei emise de CERTSIGN SA.
Conform dispozițiilor art.6, din Legea nr.455/2001 privind semnătura electronica, "înscrisul în formă electronică, căruia i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic între cei care l-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile, iar art.7 al aceluiași act normative statuează că, în cazurile in care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generat prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Întrucât art. 17 din OG nr.2/2001 nu impune ca o condiție de legalitate semnătura manuscrisă a agentului constatator, iar potrivit principiului de drept "ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus", instanța va retine ca procesele verbale contestate și întocmite de către C.- SA sunt semnate potrivit cerințelor legale imperative, prin aplicarea semnăturii electronice pe înscrisuri, care, emanând de la subscrisa si recunoscute, dobândesc potrivit legii valoarea unor acte autentice, în concordanță cu exigențele formale ale oricărui proces verbal de contravenție.
Menționează ca trebuie făcuta distincția intre generarea unui înscris în formă electronică, pe de o parte, si materializarea pe suport de hârtie a acestor date și informații astfel generate, pe de alta parte . Însăși din mențiunea expresă cuprinsă în PVCC, se reține că acest document a fost generat și semnat electronic, neputând fi identificat nici un motiv pentru care acest înscris să nu poată fi calificat drept "înscris în formă electronică" în accepțiunea art. 4, pct.2 din Legea nr.455/2001, aceasta reprezentând "o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar. Fără îndoială procesul verbal mai sus menționat, cuprinde o informație inteligibilă susceptibilă a fi citită nu doar prin intermediul unui program informatic, ci eventual prin intermediul altui procedeu similar, cu mențiunea că aceste posibilități de accesare aparțin emitentului înscrisului. Pentru persoana căreia i se adresează, înscrisul în formă electronică poate fi citit tot informatic, sau în mod echivalent pe suport de hârtie, întrucât odată generat și semnat electronic, fără îndoială, înscrisul electronic poate dobândi o existență fizică, palpabilă, pe suport de hârtie. Faptul ca ulterior generării unui înscris electronic, cu respectarea tuturor exigentelor legale, informația pe care aceasta o cuprinde este tipărită pentru a fi comunicată ca atare celor interesați, nu îi răpește calitatea de înscris în formă electronică, tipărirea și comunicarea pe suport de hârtie, în baza art. 25 din O.G. 2/2001, fiind aspecte ulterioare și independente de cel inițial, de generare a înscrisului.
Pe cale de consecință, fiind necesar așadar a se face diferența între, pe de o parte, generarea în formă electronică a unui document, conform datelor furnizate tot în sistem electronic în baza mijloacelor tehnice parte a SIEGMCR și a identificării contravenientului într-o bază de date, de asemenea în format electronic, furnizată de MAI, și, pe de altă parte, întocmirea acestuia în formă scrisă, solicită a se reține că Procesele verbale de constatare a contravenției sunt înscrisuri generate și semnate în formă electronică, cu respectarea prevederilor legale în materie, iar sub aspectul naturii lor juridice, Legea privind semnătura electronică trebuie interpretată sistematic, art.6 și art.7 din acest act normativ prevăzând expres efectul identic cu cel al actului autentic pentru înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune.
Învederează că procesul verbal contestat, reprezintă un înscris în formă electronică căruia i s-a încorporat sau atașat o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generat prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii, poartă semnătura valabilă a agentului constatator, ne fiind astfel incidența sancțiunea nulității absolute în condițiile art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
Totodată legiuitorul prin dispozițiile articolului 267 din noul Cod de procedură civilă, a reglementat și înscrisurile în format electronic, iar cu privire la valabilitatea semnăturii electronice a statuat în art. 268 alin. 2, faptul că aceasta "este valabilă dacă este reprodusă în condițiile legii speciale."
Potrivit art. 4 al Legii nr. 455/2001, înscrisul în formă electronică reprezintă o „colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar", iar semnătura electronică reprezintă „date informă electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date informă electronică și care servesc ca metodă de identificare ".
În conformitate cu dispozițiile art. 11, alin. 1 din Ordinul 769/2010 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România "Constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se efectuează de către personalul prevăzut la art. 9 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, cu ajutorul mijloacelor tehnice, parte a SIEGMCR, iar în baza art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 15/2002 "începând cu data de 1 octombrie 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției." În acest sens invocă principiul conform căruia "normele speciale derogă de la normele generale", ceea ce înseamnă că în cazul unui conflict între o normă cu caracter special și o normă cu caracter general se aplică cu prioritate normă specială. Având in vedere faptul ca O.G. nr. 15/2002 prevede o modalitate specială de constatare a contravenției, distinctă de O.G. nr. 2/2001, si anume constatarea contravențiilor cu ajutorul mijloacelor tehnice parte a Sistemului Informatic de Gestiune Monitorizare si Control al Rovinietei, rezida ca procesele verbale întocmite cu ajutorul SIEGMCR, nu pot fi semnate olograf atâta timp cat agentul constatator constatata cu propriile simțuri săvârșirea contravențiilor, prinț interogarea bazei de date a unui sistem informatic.
Mai arată că, la data de 22.02.2014, pe DN 6 km 333+400m, pe raza localității S., vehiculul cu nr. de înmatriculare M1104JKY aparținând petentului D. I., cu domiciliul/sediul în M., municipiul Drobeta T. S., bulevardul Revoluției 16-22 Dec. 1989 nr. 14, ., . surprins că a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinieta valabilă, sens în care, la data de 04.08.2014, a fost întocmit Procesul Verbal de Constatare a Contravenției . nr._ de către Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin subunitatea acesteia Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - C..
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 din Ordonanța nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, începând cu data de 01 iulie 2002 a fost introdus tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aplicat tuturor utilizatorilor români pentru toate autovehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România și structurat în funcție de perioada de parcurs și de staționare, de încadrarea în clasa de emisii poluante (EURO), de masa totală maximă autorizată (MTMA) și de numărul de axe, după caz.
Consideră că Procesul Verbal de Constatare a Contravenției îndeplinește toate condițiile prevăzute de O.G. nr. 15/2002, coroborat cu O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Procesul verbal a fost întocmit, cu respectarea prevederilor art. 9, alin. 2 si 3 din OG nr. 15/2002, în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravenției fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei
S.I.E.G.M.C.R., contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor - Direcția Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor.
Din coroborarea prevederilor art.7 din Legea nr.455/2001 cu prevederile art.19 din O.G. nr.2/2001, reiese că Procesul Verbal de Constatare a Contravenției este întocmit și semnat cu respectarea prevederilor legale. Mai mult, procesul verbal contestat conține mențiunea expresă că a fost generat și semnat electronic de către agentul constatator, cu certificatul calificat emis de CertSIGN S.A.
In momentul aplicării sancțiunii contravenționale agentul constatator a avut in vedere gradul de pericol social al faptei, in sensul ca a aplicat minimul amenzii contravenționale prevăzut de anexa nr. 2 din OG nr. 15/2002.
Autovehiculul petentului fiind identificat în trafic, s-a verificat baza de date cu roviniete valabile și s-a constatat în mod corect că pentru autoturismul acestuia nu există înregistrată rovinieta.
Pe lângă procesul verbal, dovada săvârșirii contravenției o reprezintă proba foto emisă de sistemul SIEGMCR, care atestă prezența autovehiculul în data, la ora și în locul stipulat în procesul verbal.
Pentru aceste motive solicită respingerea contestației ca fiind nefondată și neîntemeiată și în subsidiar, menținerea Procesului Verbal de Constatare a Contravenției ca fiind temeinic și legal.
În temeiul art. 411 (1), pct.2 N.C.P.C., solicită judecarea și în lipsă a prezentei cauze.
În drept, și-a întemeiat întâmpinarea pe prevederile dispozițiilor O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, Legea nr.455 / 2001 privind semnătura electronică. Ordinul M.T.I nr. 769 / 2010 cu modificările și completările ulterioare - Norme metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România.
A atașat în susținerea celor din întâmpinare: foto obținută cu sistemul SIEGMCR, autorizația de control a agentului constatator; certificat calificat pentru semnătura electronică cu valoare legală; dovada comunicare proces verbal de constatare a contravenției.
Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat și a administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar pentru ambele părți.
Analizând prezenta plângere în considerarea întregului material probator administrat in cauză și prin raportare la dispozițiile legale incidente, instanța reține următoarele situații de fapt si de drept:
Prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/04.08.2014, contestat, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002 și sancționată de art.8 alin.2 din același act normativ.
Astfel, s-a reținut că în data de 22.02.2014, pe DN 6 km 333+400m, pe raza localității S., vehiculul cu nr. de înmatriculare MH 04J KY aparținând petentului D. I., a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinieta valabilă.
Verificând potrivit art. 34 alin.1 din OG nr.2/2001, legalitatea procesului verbal de contravenție, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește critica petentului în sensul că absența semnăturii olografe de pe procesul verbal duce la nerealizarea condiției prevăzute de art. 17 din OG 2/2001, instanța urmează a o înlătura cu următoarea motivare:
În circuitul juridic semnătura are rolul de identifica persoana de la care emană o manifestare de voință producătoare de efecte juridice.
Semnătura electronică se realizează cu ajutorul unui Certificat digital calificat, care permite identificarea sigură a unei persoane în mediul electronic, fiind documentul de identitate al utilizatorului in spațiul virtual.
Motivul pentru care legea a impus semnarea procesului verbal drept condiție de validitate a acestuia este posibilitatea de verificare a identității persoanei care a întocmit actul și, pe această cale, a competenței acesteia în emiterea procesului verbal. Semnătura electronică realizează cu certitudine funcția semnăturii, respectiv de a-l identifica pe autor, iar art. 17 din OG 2/2001, care trebuie interpretat în sensul în care produce efecte juridice, nu distinge după cum semnătura este realizată olograf ori electronic. În consecință art. 17 permite interpretarea că semnătura electronică este o semnătură în sensul acestui acest text de lege astfel încât instanța reține că procesul verbal este semnat.
Din perspectiva aceluiași principiu al interpretării legii în sensul în care produce efecte juridice, nu în sensul în care nu produce nici unul, se impune a se interpreta art. 10 din O.G. nr. 15/2002 astfel încât să se asigure aplicarea în general a actului normativ și în special a art. 8 și art. 9 alin. 2, alin. 3 care reglementează contravențiile constând în fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă și constatarea acestora prin mijloace tehnice, respectiv în sensul că semnătura electronică îndeplinește condiția prevăzută de art. 17 din OG 2/2001.
Forma imprimată a procesului verbal este singura modalitate care asigură în acest moment realizarea dreptului persoanei sancționate de a contesta în instanță procesul verbal. Nu se poate reține că pe calea imprimării documentul își pierde semnătura pe care o poartă în momentul realizării acestui procedeu tehnic.
În consecință un proces verbal de contravenție generat și semnat electronic îndeplinește condiția prevăzută de art. 17 din OG nr. 2/2001 cu privire la existența semnăturii agentului constatator dacă sunt îndeplinite condițiile care garantează valabilitatea semnăturii.
În cauză instanța constată că procesul-verbal . nr._/04.08.2014 a fost de generat și semnat electronic de către agentul constatator M. Hriscu; autorizație de control, f. 30); certificatul calificat emis de Certsign SA și valabil până la data de 11.03.2015 (fila 30). Așadar certificatul era valabil la data de 04.08.2014, când a fost aplicat semnătura electronică (fila 3).
Întrucât certificatul calificat respectă condițiile prevăzute de art. 18 din Legea nr. 455/2001, pentru motivele care preced, instanța reține că semnătura electronică aplicată pe procesul-verbal este valabilă, iar procesul verbal este semnat, fiind respectată condiția impusă de art. 17 din OG nr. 2/2001.
Pentru aceste motive, văzând că procesul verbal cuprinde numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientei, fapta săvârșită, data comiterii acesteia, semnătura agentului constatator, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea mențiunilor prevăzute sub sancțiunea nulității exprese de art.17 din O.G. nr.2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din O.G. nr. 2/2001.
Instanța constată că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reține în mod clar și constant că indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale.
Aceasta deoarece, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, contravenția intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană. La această încadrare conduc două argumente: pe de o parte, norma juridică care sancționează astfel de fapte are caracter general, întrucât se adresează tuturor cetățenilor, iar pe de altă parte, sancțiunile contravenționale aplicabile urmăresc un scop preventiv și represiv.
În jurisprudența sa, cauza Maszini contra României din 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că aceste criterii, care sunt alternative, iar nu cumulative, sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are caracter penal, în sensul art. 6 din Convenție.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Interpretând dispozițiile art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, reiese faptul că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin
impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate, autenticitate și legalitate, permisă de Conventia Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Aceasta înseamnă că, până la proba contrară, cele consemnate de agentul constatator în procesul-verbal corespund adevărului. Această prezumție este relativă, astfel că poate fi înlăturată prin proba contrară.
Instanța, analizând probele pe care agentul constatator le folosește în dovedirea situației de fapt reținute prin procesul-verbal de contravenție contestat, le apreciază ca fiind concludente, întrucât sunt edificatoare sub aspectul săvârșirii contravenției de către petent.
Astfel, potrivit art. 8 alin. 1 și 3 din OG nr. 15/2002 privind introducerea unor tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier, fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă și obligarea la plata tarifului de despăgubire.
De asemenea, instanța arată că potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 11 lit. c din OG nr. 15/2002, rovinieta valabilă este rovinieta electronică ce atestă existența în baza de date a SIEGMCR a informațiilor privind achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru vehiculul în cauză, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde ziua în care se efectuează verificarea.
În conformitate cu art. 7 din OG nr. 15/2002, responsabilitarea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.
Noțiunea de utilizator român, conform art. 1 alin. 1 lit. b din O.G. nr. 15/2002, este constituită din persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.
Prin decizia nr.217/2013, Curtea Constituțională a reținut, pe de o parte, că certificatul de înmatriculare al autovehiculului este acel act în baza căruia autovehiculul poate circula legal pe drumurile publice, astfel încât se poate prezuma că autovehiculul se află în proprietatea persoanei sau, după caz, în folosința persoanei înscrise în acest certificat, iar, pe de altă parte, nici o normă legală nu interzice încredințarea spre folosință a autovehiculului unei alte persoane, cu singura condiție să posede permis de conducere valabil pentru categoria respectivă de autovehicul. În acest din urmă caz, persoana înscrisă în certificatul de înmatriculare își asumă întreaga responsabilitate, inclusiv riscul ca autovehiculul să fie folosit și pe rețeaua de drumuri naționale, unde deținerea unei roviniete este obligatorie, așa încât vina de a nu deține rovinietă îi aparține. Totodată, deținătorul sau, după caz, cel care folosește în mod legal autovehiculul are acțiunea în regres împotriva persoanei căreia i-a fost încredințat autovehiculul, dacă aceasta a depășit termenii și condițiile în care i-a fost încredințat autovehiculul și a circulat pe rețeaua de drumuri naționale fără rovinietă.
Din înscrisurile comunicate de intimată (file 30-33) reiese ca în data de 22.02.2014, pe DN 6 km 333+400m, pe raza localității S., vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentului D. I., a circulat pe drumurile naționale fără a deține rovinieta valabilă.
Aceasta constatare rezultă în mod indubitabil din cuprinsul planșelor fotografice depuse la dosar la filele 32-33.
Instanța reține că petentul nu a dovedit că la data săvârșirii contravenției achitase rovinieta pentru autoturismul cu nr. de înmatriculare mai sus menționat și nici că acesta era radiat de pe numele său.
Pentru aceste considerente, se apreciază că petentul nu a răsturnat prezumția de temeinicie a procesului-verbal, iar pe de altă parte, intimatul a dovedit existența faptei și deci temeinicia procesului-verbal contestat.
În consecință, ținându-se cont și de împrejurarea că în speță nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută a procesului – verbal, instanța reține că forța probantă a procesului – verbal nu a fost înlăturată, acesta bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie.
Față de considerentele expuse mai sus, dat fiind faptul că prezumția de veridicitate a procesului-verbal contestat instituită de legea română nu a fost răsturnată prin proba contrară făcută de către petent și având în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în temeiul art.34 coroborat cu art.31 din OG nr.2/2001, instanța urmează să respingă plângerea formulată de petentul G. C. în contradictoriu cu intimata Compania Natională de Autostrazi și Drumuri Naționale din Romania S.A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul I. D., având CNP_, domiciliat în municipiul Drobeta T. S., bulevardul Revoluției nr. 14, ., ., în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România - S.A., prin subunitatea acesteia, Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - C., cu sediul în București, sector 6, .. 401A, Cod Unic de înregistrare_, nr. de ordine Reg. ..01.2004.
Cu apel în 30 zile de la comunicare, ce va fi depus la Judecătoria Drobeta T. S..
Pronunțată în ședință publică azi 13.01.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
T. T. M. B.
Red.TT./Tehnored MB.
4 ex./5 pag./21.01.2015
Operator de date cu caracter personal
înregistrat sub numărul 6497
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 116/2015.... | Fond funciar. Sentința nr. 157/2015. Judecătoria DROBETA-TURNU... → |
|---|
