Acţiune în constatare. Sentința nr. 1856/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1856/2013 pronunțată de Judecătoria FĂGĂRAŞ la data de 11-04-2013 în dosarul nr. 3691/226/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA F.
JUDEȚUL B.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.1856/2013
Ședința publică din 11 aprilie 2013
JUDECĂTOR: L. D.
GREFIER: M.-A. P.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile privind pe reclamanții J. I., domiciliat în București, ., ., ap.77, ., J. D. C., domiciliat în București, ., ., J. C., domiciliat în București, ., ., ap.77, ., B. M., domiciliată în București, ., ., . și B. M. S., domiciliată în domiciliată în București, ., ., ., în contradictoriu cu pârâții B. R., domiciliată în mun. B., ., ., reprezentată prin mandatar L. I., B. N., B. L. M. și V. E., toți cu domiciliul ales în mun. B., ., ., reprezentați prin mandatar L. I., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns B. R., lipsă fiind reclamanții și restul pârâților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care pârâta B. R. arată că mandatarul său este plecat în Italia și nu se va prezenta și că dorește ca procesul să fie soluționat, pentru că nu se mai poate prezenta.
Instanța pune în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâții reconvenționali.
Pârâta arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției și nu are alte probe de solicitat.
Instanța urmează a se pronunța asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâții reconvenționali, prin hotărâre și constată că nici reclamanții nu au mai solicitat alte probe, astfel că apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Pârâta arată că reclamanții au obligația de a mai achita o diferență de bani reprezentând sultă, astfel că solicită să fie obligați să îi achite acei bani și să fie respinsă acțiunea acestora.
INSTANȚA
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe sub numărul de mai sus, reclamanții J. I., J. D. C., J. C., B. T. M., B. I. M. – S. au chemat în judecată pe pârâții B. R., B. N. N., B. L. și V. (născută B.) E., solicitând: să se constatate stingerea obligațiilor de plată ale moștenitorilor legali ai reclamantei J. M. și ale intervenientului B. I., din dosarul civil numărul 448/1999 al Judecătoriei F.; să se dispună radierea înscrierii privitoare la sarcini asupra bunurilor imobile din CF cu numărul 882b/ A.N.C.P.I. - Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară B. - B.C.P.I. F..
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile situate în localitatea Șercăița numărul 72, județul B., drept intabulat în Cartea funciară număr 882 b/ A.N.CP.I - Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară B. - BCPI F., respectiv casă și curte, număr cadastral 292, suprafață 424 mp. și grădină, număr cadastral 293, suprafață 468 mp, a fost dobândit de către defunctul B. I. și defuncta J. M. sub formă de moștenire legală, de la părinții acestora, dispusă de instanță conform sentinței civile nr. 1275 din 02.06.1999 (dosar civil nr. 448/1999) pronunțată de Judecătoria F., rămasă definitivă.
P. sentința menționată, instanța a dispus ieșirea din indiviziune a defunctului B. N., decedat la data de 13 februarie 1989 (frate cu defuncții B. I. și J. M.) și a stabilit moștenitorii legali ai acestuia, respectiv B. R., în calitate de soție supraviețuitoare, B. N. N., B. L. în calitate fiică, și V. (născută B.) E., în calitate de fiică. De asemenea, instanța a obligat pe reclamanta J. M. și pe intervenientul B. I. la plata sumei de 16.103.960 lei (ROL) către intervenienta B. R. și 10.873.305 lei (ROL) către intervenienții B. N. N., B. L. și V. (născută B.) E., cutitlu de sultă, iar cheltuielile de judecată s-au compensat între părți. Totodată, s-a dispus atribuirea cotei de 1/2 parte din imobilul în litigiu către J. M. și a cotei de 1/2 parte către B. I. șiintabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al acestora.
Au arătat că reclamanta J. M. (din dosarul nr.448/1999) a decedat la data de 19 mai 2006 și că moștenitorii legali ai acesteia au fost stabiliți prin certificatul de moștenitor nr. 154 din 18 decembrie 2006, eliberat de B.N.P. C. Ariadna Rossana, iar intervenientul B. I. (din dosarul civil nr. 448/1999) a decedat la data de 22 martie 2011, moștenitorii acestuia fiind stabiliți prin certificatul de moștenitor suplimentar nr. 08/2012 din 07 mai 2012 eliberat de BNP C. A. V.. Dreptul de proprietate al moștenitorilor legali asupra bunurilor imobile aparținând defuncților a fost intabulat astfel: pentru moștenitorii defunctei J. M. prin încheierea de întabulare nr. 477/2007 a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară B. - BCPI F., iar pentru moștenitorii defunctului B. I. prin încheierea de întabulare numărul 8363/10.05.2012 a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară B. - BCPI F..
Înscrierea ipotecii legale asupra bunurilor imobile pentru plata sumei de 16.103.960 lei (ROL) către intervenienta B. R. și 10.873.305 lei (ROL) către intervenienții B. N. N., B. L. și V. (născută B.) E., dispusă de Judecătoria F. cu titlu de sultă prin sentința civila nr. 1275 din 02.06.1999 (dosar civil nr. 448/1999). nu a fost radiată din registrul de carte funciară întrucât, până în prezent, nu a existat nicio solicitare în acest sens din partea creditorilor ipotecari, a căror creanță a fost satisfăcută, iar OCPI B. - BCPI F. refuză radierea ipotecii la cererea debitorilor fără o hotărâre judecătorească de constatare a dreptului de a solicita radierea.
Au arătat că prin tranzacția care s-a depus și la dosarul nr. 2268/2001, acțiune care a încetat prin constarea perimării, părțile au convenit stingerea litigiului care a făcut obiectul dosarului menționat, prin achitarea sumei de 42.000.000 lei (ROL) de către pârâții J. M. și B. I. către reclamantele B. R. și B. L., plata fiind efectuată astfel: prin predarea sumei de 20.000.000 lei (ROL) la data încheierii tranzacției, în acest sens fiind înscrisul care dovedește tranzacția; prin trimiterea cu mandat poștal a sumei de 24.000.000 lei (ROL), în rate. Confirmările de primire emise de C.N.P.R. „Poșta Română" atestă faptul că sumele au fost achitate în totalitate reclamanților.
Astfel, au solicitat să se constate stingerea obligaților de plată ale moștenitorilor legali ai reclamantei J. M. și ale intervenientului B. I. (decedați în prezent) din dosarul civil nr. 448/1999 al Judecătoriei F. și să se dispună radierea înscrierii privitoare la sarcini asupra bunurilor imobile din cartea funciară cu numărul 882 b.
În drept, s-au invocat dispozițiile art.111 Cod procedură civilă și ale art. 47 din Legea cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
S-au anexat înscrisuri: sentința civilă nr. 1275/1999, pronunțată de Judecătoria F. în dosarul civil nr. 448/1999, decizia civilă nr.80/A/2000 pronunțată de Tribunalul B., secția civilă în dosarul nr.3266/1999, sentința civilă nr.1767/2002, pronunțată de Judecătoria F. în dosarul nr.2268/2001, tranzacție încheiată la data de 16.10.2001, confirmări de primire, certificat de moștenitor nr.154/18.12.2006, emis de B.N.P. C. Ariadna Rossana, încheierea nr.477/2007 a OCPI B. - OCPI F., extras de carte funciară pentru informare, certificat de moștenitor suplimentar nr.08/2012, eliberat de BNP C. A. V., încheierea nr.8363/2012 a OCPI B. - BCPI F., extras de carte funciară pentru informare (f.15-50).
Pârâții au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanți ca neîntemeiată. Au arătat că, prin sentința civilă nr.1275/1999, pronunțată de Judecătoria F. în dosarul nr.448/1999, definitivă și irevocabilă urmare a respingerii apelului formulat de reclamanți, așa cum reiese din decizia civilă nr.80/A/13.01.2000, pronunțată în dosarul nr.3266/1999, s-a dispus obligarea reclamanților J. M. și B. I. la plata sumei de 16.103.930 lei către intervenienta B. R. și a sumei de 10.873.305 lei pentru fiecare dintre ceilalți trei intervenienți, respectiv B. N., B. L. și V. E., fiind compensate cheltuielile de judecată efectuate de către părți în respectiva cauză.
La data de 16.10.2001, s-a încheiat un act de mână între B. R. și B. L., pe de o parte, și J. M., B. I., pe de altă parte, prin care cei din urmă se obligau să achite la momentul încheierii respectivei înțelegeri suma de 20.000.000 lei, iar până la sfârșitul lunii ianuarie 2002 suma de 22.000.000 lei, în cazul nerespectării termenului stipulat fiind de acord cu continuarea procesului, urmând să plătească, alături de suma achitată, și sumele care vor rezulta ca reactualizare a sumelor inițiale stabilite de către instanță, calculate până la momentul efectuării plății totale a sultelor stabilite.
În urma nerespectării sentinței nr.1275/1999 și a termenilor înțelegerii din data de 16.10.2001, au formulat cerere pentru actualizarea pretențiilor, formându-se dosarul nr. 2268/2001, care a rămas în nelucrare datorită unor motive familiale, astfel că prin sentința civilă nr.1767/05.11.2002 s-a constatat perimarea acțiunii. Obligația de plată dispusă prin sentința civilă nr.1275/1999 nu a fost respectată decât parțial, sumele stabilite cu titlu de sultă nefiind achitate în totalitate nici până în prezent, fapt care rezultă din chiar înscrisurile depuse de reclamanți în cauza de față, din suma totală de 48.723.845 lei fiind achitată doar suma de 44.000.000 lei. Totodată, obligația de plată a fost respectată doar până la data de 13.12.2001, suma de 19.000.000 lei fiind achitată cu întârziere, la această dată rămânând de plată suma de 4.723.845 lei. Motivația că această diferență reprezintă compensarea cheltuielilor de judecată din litigiul anterior este neîntemeiată, deoarece în procesul respectiv ambele părți au efectuat cheltuieli, pe care instanța le-a compensat, fără a fi scăzute din sulta stabilită.
Au mai arătat că, prin înțelegerea din 16.10.2001, s-a stabilit și achitarea sumei de_ lei în schimbul mobilei rămasă în imobil, că această sumă nu a fost achitată deși plata trebuia făcută până la sfârșitul lunii ianuarie 2002 și că suma totală datorată în prezent de reclamanți este astfel de 6.723.845 lei. La această sumă trebuie adăugată și actualizarea conform cursului de schimb leu/euro la data efectuării plății. Au solicitat obligarea reclamanților la plata întregii datorii restante, la plata de daune cominatorii în procent de 1% asupra întregii sume, pentru fiecare zi de întârziere, de la data de 01.02.2002 și până la achitarea debitului și la plata cheltuielilor de judecată.
Au depus extras de carte funciară pentru informare actualizat și copie de pe foile de carte funciară (f. 108-114).
La termenul din 14.02.2013, pârâții au precizat că cererea depusă reprezintă și cerere reconvențională, pe care au precizat-o în scris, în sensul că solicită obligarea reclamanților – pârâți reconvenționali la plata sumei totale de 2476,19 lei reprezentând suma rămasă de plată în baza sentinței nr.1275/1999 și a înțelegerii din data de 16.10.2001, actualizată în funcție de rata inflației pentru intervalul scurs de la data scadenței, respectiv 01.02.2002 și până la data de 31.12.2012 (1336,36 lei), cu actualizarea în continuare până la plata efectivă a întregului debit, precum și dobânzi penalizatoare pentru achitarea cu întârziere a obligației de plată, calculate conform ratei dobânzii de referință a BNR pentru perioada 01.02.2002 – 18.03.2012 (1139,82 lei) și în continuare până la plata efectivă și totală a debitului. Au solicitat obligarea pârâților reconvenționali la plata de daune cominatorii de 1% pe zi până la plata integrală a sumelor, precum și la plata cheltuielilor de judecată (f.123-124).
Au reiterat motivele de fapt expuse în cuprinsul întâmpinării, iar în drept au invocat prevederile OG nr.13/2011 și art.1073-1075 Cod civil.
Reclamanții au depus răspuns la întâmpinare (în fapt întâmpinare la cererea reconvențională), prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Au arătat că obligațiile de plată au fost detaliate de ei în cererea de chemare în judecată și în anexa acesteia, că recunosc că au existat întârzieri la plată, așa cum atestă înscrierile de la dosar, însă acestea au făcut obiectul unui alt dosar aflat pe rolul instanței la data respectivă, iar prin sentința civilă nr.1767/05.11.2002 instanța s-a pronunțat asupra perimării acțiunii.
Față de solicitarea cuprinsă în cererea reconvențională, au arătat că invocă excepția prescripției obligației de plată care decurgea din sentința civilă nr.1275/1999, pronunțată în dosarul nr.448/1999, și din tranzacția încheiată la data de 16.10.2001, în conformitate cu dispozițiile Decretului nr.167/1958 privitor la prescripția extinctivă, aplicabil raporturilor juridice născute până la . noului cod civil.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța reține în fapt următoarele:
P. sentința civilă nr.1275/1999, pronunțată de Judecătoria F. în dosarul nr.448/1999, a fost admisă în parte acțiunea reclamanților J. M. și B. I. și în parte cererile de intervenție formulate de intervenienții B. R., B. N., B. L. și V. E., și s-a transmis către aceștia masa succesorală rămasă după autorii B. G., B. R. și B. N. (autorul intervenienților), compusă din imobilul situat în localitatea Șercăița, nr. adm.72, ., înscris în CF nr.882 Șercăița, nr.top.292, 293, casă, curte și grădină, după ce în prealabil au fost scăzute investițiile efectuate asupra imobilului de către intervenienta B. R. și soțul acesteia, B. N.. S-a dispus sistarea stării de indiviziune cu privire la imobil, atribuirea acestuia reclamanților J. M. și B. I. și obligarea acestuia la plata sumei de 16.103.930 lei către intervenienta B. R. și a sumei de câte 10.873.305 lei fiecăruia din intervenienții B. N., B. L. și V. E., cu titlu de sultă. S-a dispus întabularea dreptului de proprietate al reclamanților în cartea funciară și compensarea cheltuielilor de judecată efectuate de părți. Apelul declarat de reclamanții J. M. și B. I. împotriva sentinței civile nr.1275/1999 a fost respins prin decizia civilă nr.80/A/13.01.2000, pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr.3266/1999 (f.15-34).
La data de 16.10.2001, între B. R. și B. L., în calitate de reclamante în dosarul nr.2268/2001 al Judecătoriei F., pe de o parte, și pârâții J. M. și B. I., pe de altă parte, s-a încheiat o tranzacție, conform căreia părțile au convenit la stingerea litigiului ce a făcut obiectul dosarului menționat prin plata de către pârâți a sumei de 42.000.000 lei, din care suma de 20.000.000 lei a fost predată la data semnării actului, urmând ca diferența de 22.000.000 lei să fie predată până la sfârșitul lunii ianuarie 2002. În cazul nerespectării acestui termen, pârâții s-au obligat să plătească și sumele care vor rezulta ca reactualizare a sumelor inițiale stabilite în dosarul anterior, până la momentul efectuării plății, urmând ca litigiul să continue. De asemenea, pârâții s-au obligat să plătească reclamantei B. R., în același termen, și suma de 2.000.000 lei pentru mobilierul aflat în imobil (f.38). P. sentința civilă nr.1767/.05.11.2002, pronunțată în dosarul nr.2268/2001 al Judecătoriei F., s-a constatat perimată acțiunea civilă care a avut ca obiect reactualizare pretenții, formulată de reclamanții B. R., B. N., B. L. și V. E. împotriva pârâților J. M. și B. I. (f.36-37).
Din extrasele de carte funciară pentru informare depuse de părți rezultă că dreptul de proprietate al reclamanților (din dosarul nr.448/1999) asupra imobilului s-a întabulat în cartea funciară, la foaia de sarcini înscriindu-se dreptul de ipotecă legală în favoarea intervenienților pentru sumele pe care reclamanții au fost obligați să le plătească prin sentința nr.1275/1999. Ulterior, urmare a decesului celor doi reclamanți, în baza certificatului de moștenitor nr. nr.154/18.12.2006, emis de B.N.P. C. Ariadna Rossana și certificatului de moștenitor suplimentar nr.08/2012, eliberat de BNP C. A. V., s-a înscris dreptul de proprietate (coproprietate pe cote părți) în favoarea moștenitorilor, respectiv a reclamanților din prezenta cauză (f.45-50).
Din înscrisurile depuse de reclamanți rezultă că sumele la plata cărora au fost obligați autorii lor prin sentința civilă nr.1275/1999 au fost achitate după cum urmează: suma de 20.000.000 lei vechi la data de 16.10.2001, cu ocazia încheierii tranzacției dintre aceștia și reclamantele B. R. și B. L.; suma de 2.000.000 lei vechi prin mandat poștal la data de 21.11.2001; suma de 3.000.000 lei vechi prin mandat poștal la data de 13.12.2001; suma de 7.000.000 lei vechi prin mandat poștal la data de 04.02.2002; suma de 3.000.000 lei vechi prin mandat poștal la data de 25.11.2002; suma de 3.000.000 lei vechi prin mandat poștal la data de 26.03.2002; suma de 2.000.000 lei vechi prin mandat poștal la data de 26.06.2002; suma de 400 lei noi prin mandat poștal la data de 13.11.2006 (f.f.38-42).
P. urmare, din totalul sumei de 48.723.845 lei, sultă stabilită în favoarea pârâților din această cauză prin sentința civilă nr.1275/1999, autorii reclamanților au achitat suma de 44.000.000 lei, rămânând neachitată diferența de 4.723.845 lei. De asemenea, a rămas neachitată suma de 2.000.000 lei contravaloare mobilier, conform tranzacției din 16.10.2001.
Față de cererea reclamanților reconvenționali privind obligarea pârâților reconvenționali la plata sumelor rămase neachitate, actualizarea acestora, precum și plata unor daune rezultate din plata cu întârziere a unei părți din datorie, instanța reține că a fost invocată excepția prescripției dreptului material la acțiune, care reprezintă o cauză de stingere a obligației de plată.
Astfel, potrivit disp.art.1 alin.1 din Decretul nr.167/1958, referitor la prescripția extinctivă, dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, respectiv în termenul de 3 ani prevăzut de art.3 din decret. Odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii (art.1 alin.2).
În privința datei de la care prescripția începe să curgă, aceasta este, conform art.7 alin.1, data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită. Totodată, în conformitate cu disp. art.16 alin.1 lit. a din decret, recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția, întrerupe cursul acesteia, după întrerupere începând să curgă o nouă prescripție (art.17 alin.2).
În speță, instanța reține că autorii reclamanților au făcut plăți succesive din datoria totală stabilită prin hotărâre judecătorească și că aceste plăți au valoarea unei recunoașteri a dreptului, cu efect de întrerupere a cursului prescripției. Totodată, pârâții - reclamanți reconvenționali aveau posibilitatea să ceară executarea silită a dispoziției privind plata sultelor stabilite prin hotărâre judecătorească. Însă, față de faptul că ultima plată a fost efectuată la data de 13.11.2006, aceasta este data de la care a început să curgă prescripția dreptului de a cere executarea silită, termenul împlinindu-se la data de 13.11.2009. În speță nu poate opera autoritatea de lucru judecat (o parte a pretențiilor reprezentând diferența rămasă neachitată din sulta stabilită în urma procesului anterior) întrucât s-a împlinit termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită, iar hotărârea și-a pierdut puterea executorie, în conformitate cu art.405 alin.3 din Codul de procedură civilă.
În același timp, însă, o nouă acțiune pentru plata diferenței de sultă, actualizarea acesteia și plata de despăgubiri sub forma dobânzilor legale, nu putea fi introdusă decât în măsura în care nu a intervenit prescripția dreptului la acțiune în sens material. În speță, față de termenul stabilit convențional prin tranzacția din 16.10.2001, care este data de 31.01.2002, și de plata efectuată la data de 13.11.2006, dreptul la acțiune s-a împlinit atât în privința sumei de bani reprezentând diferență de sultă, a plății de despăgubiri și a obligației de plată a sumei de 2.000.000 lei vechi reprezentând contravaloarea mobilierului (pentru care data scadenței este 31.01.2002, iar termenul de 3 ani s-a împlinit la data de 31.01.2005), astfel că nu se mai poate cere nici actualizarea acestor sume.
P. urmare, excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de pârâții reconvenționali este întemeiată, astfel că va fi admisă și se va dispune respingerea cererii reconvenționale ca prescrisă.
Referitor la acțiunea principală, instanța reține că dreptul de ipotecă reprezintă un drept real care are caracter accesoriu, existența lui depinzând de obligația principală a cărei executare este menit să o garanteze. Acest caracter face ca, atunci când obligația principală s-a stins prin una din cauzele de stingere a obligațiilor prevăzute de lege - prescripția extinctivă fiind o astfel de cauză – să se stingă și dreptul de ipotecă.
Astfel, dreptul de ipotecă legală înscris în CF nr._ Ș. (provenită din CF vechi nr.882b), cu privire la imobilul cu nr.top.292, 293, curți, construcții și grădină, în suprafață totală de 892 mp, în favoarea pârâților, pentru plata sultelor stabilite prin sentința civilă nr. 1275/1999, pronunțată de Judecătoria F. în dosarul nr.448/1999, s-a stins pe cale accesorie, urmare a stingerii obligației principale, în conformitate cu art.1800 alin.1 pct.1 din vechiul Cod civil, fiind justificată cererea privind radierea acestui drept din cartea funciară, în conformitate cu art.22 și 36 din Legea nr.7/1996, în forma în vigoare la data încetării raportului juridic (art.76-77 și art.80 din Legea nr.71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil).
Instanța mai reține că, deși reclamanții au solicitat inițial radierea dreptului de ipotecă pe considerentul executării obligației de plată, aceștia au invocat apoi prescripția dreptului material la acțiune față de cererea reconvențională și stingerea obligației de plată ca urmare a intervenirii prescripției, precum și că, în accepțiunea art.18 din Decretul nr.167/1958, verificarea intervenirii prescripției este și atributul instanței de judecată, care este obligată să o invoce din oficiu.
Față de considerentele ce preced, va fi admisă acțiunea formulată de reclamanți, se va constata stingerea obligației acestora, în calitate de moștenitori legali ai defuncților J. M. și B. I., privind plata către pârâți a diferenței de bani reprezentând sultă stabilită prin sentința civilă nr. 1275/1999, pronunțată de Judecătoria F. în dosarul nr.448/1999, definitivă și irevocabilă prin decizia nr.80/A/2000 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr.3266/1999 și se va dispune radierea dreptului de ipotecă legală înscris în favoarea pârâților în CF nr._ Ș. (provenită din CF vechi nr.882b), la foaia de sarcini, cu privire la imobilul cu nr.top.292, 293, cu descrierea de curți, construcții și grădină, în suprafață totală de 892 mp, pentru sumele de 16.103.930 lei vechi (în favoarea pârâtei B. R.) și respectiv câte 10.873.305 lei vechi pentru fiecare (în favoarea pârâților B. N., B. L. M. și V. E.) reprezentând sultă stabilită prin sentința civilă nr.1275/1999 pronunțată de Judecătoria F. în dosarul nr.448/1999.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâții reconvenționali J. I., J. D. - C., J. C., B. M. și B. M. S., și în consecință:
Respinge ca prescrisă cererea reconvențională formulată de reclamanții reconvenționali B. R., domiciliată în mun. B., ., ., reprezentată prin mandatar L. I., B. N., B. L. M. și V. E., toți cu domiciliul ales în mun. B., ., ., ., reprezentați prin mandatar L. I., în contradictoriu cu pârâții reconvenționali J. I., domiciliat în București, ., ., ., J. D. C., domiciliat în București, ., ., ap.77, ., J. C., domiciliat în București, ., ., ., B. M., domiciliată în București, ., ., ., sector 6 și B. M. S., domiciliată în domiciliată în București, ., ., ., sector 6, privind obligarea acestora la plata sumei de 2476,19 lei reprezentând diferență sultă actualizată și daune cominatorii.
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanții J. I., J. D. - C., J. C., B. M. și B. M. S., cu domiciliile menționate mai sus, în contradictoriu cu pârâții B. R., B. N., B. L. M. și V. E., toți cu domiciliul menționat, reprezentați convențional prin mandatar L. I., și în consecință:
Constată stinsă obligația reclamanților, în calitate de moștenitori legali ai defuncților J. M. și B. I., privind plata către pârâți a diferenței de bani reprezentând sultă stabilită prin sentința civilă nr. 1275/1999, pronunțată de Judecătoria F. în dosarul nr.448/1999, definitivă și irevocabilă prin decizia nr.80/A/2000 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr.3266/1999.
Dispune radierea dreptului de ipotecă legală înscris în favoarea pârâților în CF nr._ Ș. (provenită din CF vechi nr.882b), la foaia de sarcini, cu privire la imobilul cu nr.top.292, 293, cu descrierea de curți, construcții și grădină, în suprafață totală de 892 mp, pentru sumele de 16.103.930 lei vechi (în favoarea pârâtei B. R.) și respectiv câte 10.873.305 lei vechi pentru fiecare (în favoarea pârâților B. N., B. L. M. și V. E.) reprezentând sultă stabilită prin sentința civilă nr.1275/1999 pronunțată de Judecătoria F. în dosarul nr.448/1999.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 11 aprilie 2013.
JUDECĂTOR GREFIER
D. L. P. M.-A.
Red. L.D.
17.05.2013
Tehnored. P.M.A.
20.05.2013 - 11 ex.
| ← Acţiune în constatare. Sentința nr. 347/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ | Rectificare carte funciară. Sentința nr. 3672/2013.... → |
|---|
