Contestaţie la executare. Sentința nr. 3253/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3253/2013 pronunțată de Judecătoria FĂGĂRAŞ la data de 02-10-2013 în dosarul nr. 3844/226/2013
R.
JUDECĂTORIA F.
JUDEȚUL B.
Dosar C. nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.3253/2013
Ședința publică din 2 octombrie 2013
JUDECĂTOR: B. G.
GREFIER: M. G. S.
Pe rol fiind pronunțarea cauzei civile formulată de contestatoarea . sediul în mun. București, ..42, . 10, sectorul 2, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, registrul Bancar nr.RB-PJR-048/10.04.2000, C. RO_, prin reprezentant legal în contradictoriu cu intimatul L. C., cu domiciliul în mun. F., ., ., jud. B., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
Cauza s-a dezbătut pe fond la termenul din 18 septembrie 2013, când părțile prezente au pus concluzii, consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta sentință.
INSTANȚA
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus, contestatoarea ., prin reprezentanți legali, a chemat în judecată pe intimatul L. C., pentru contestație la executare împotriva executării silite pornite de intimat în dosarul 200/2013 al B.E.J F. V. A., solicitând în principal:
• Să se dispună desființarea tuturor formelor de executare silită efectuate în dosarul 200/2013 al B. F. V. A. pentru încălcarea normelor de competență generală
• Să se dispună anularea încheierii Nr.1 din 01.07.2013 pronunțată de B.E.J F. V. A.
• Să se dispună anularea încheierii pronunțate în dosarul_ de Judecătoria F..
În subsidiar, în măsura în care se va aprecia că au fost respectate normele de procedură
• Să se dispună diminuarea onorariului executorului judecătoresc în valoare totală de 7.012,55 lei.
• De asemenea, solicită obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu desfășurarea prezentului litigiu.
În motivarea acțiunii contestatoarea a arătat că, între intimatul L. C. și contestatoare (V. R.) s-a desfășurat un litigiu ce a avut ca obiect constatarea ca fiind abuzivă a clauzei prevăzută la art.5 lit.a din Convenția de credit numărul_ din 22.06.2007.
Prin sentința civilă numărul 2290/2012 pronunțată de Judecătoria F. a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul L. C., a fost constatată ca fiind abuzivă clauza din convenția de credit nr._/22.06.2007 referitoare la comisionul de risc, a fost obligată contestatoarea să achite către reclamat suma de 467,39 EUR reprezentând comision de risc; de asemenea, a fost constatată ca fiind abuzivă înființarea comisionului de administrare și a fost obligată contestatoarea la plata către reclamant a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței pronunțate de Judecătoria F. a fost declarat recurs de către contestatoare, iar prin decizia 353/R din 21 martie 2013 fost respins recursul formulat în cauză.
La data de 02.07.2013 sosește la sediul contestatoarei o Somație emisă de B. F. V. A., în dosarul execuțional nr.200/2013, prin care contestatoarea este somată ca în termen de 10 zile, respectiv 1 zi de la primirea prezentei, să se conformeze titlurilor executorii constând în sentința civilă nr. 2290/2012.
Cu privire la încălcarea normelor de competență se arată că, având în vedere că executarea pornită de reclamantul L. vizează „obligarea debitoarelor S.C V. R. SRL și . F. să elimine din contract clauzele constatate ca fiind abuzive....", întrucât contestatoarea este o societate comercială cu sediul în municipiul București, iar potrivit art.43 din Legea nr.31/1990 republicată, sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăților comerciale, față de această dispoziție legală, rezultă că sucursala nu poate avea calitate procesuală într-un litigiu, această calitate revenind societății-mamă.
De asemenea, arătă că în conformitate cu art.2, pct.31 din OUG nr.99/2006 privind instituțiile de credit, sucursala este - orice unitate operațională dependentă din punct de vedere juridic de o instituție de credit sau de o instituție financiară, care efectuează în mod direct toate sau unele dintre activitățile acesteia.
Astfel, având în vedere că B.E.J F. V. poate efectua acte de executare doar în raza Curții de Apel B., invocă în susținerea prezentei contestații prevederile art.651 alin.1, lit.c și alin.4.
Dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută de către executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel, după cum urmează:… c) în cazul executării silite a obligațiilor de a face și a obligațiilor de a nu face, executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel unde urmează să se facă executarea.
Competența executorului judecătoresc este, în mod evident absolută, norma care stabilește organul de executare competent fiind imperativă în raport de faptul că impune obligația debitorului de a apela la un organ de executare din circumscripția instanței de executare și nu la cel de la domiciliul său, de exemplu.
Pentru a stabili în mod clar caracterul acestei norme de competență a executorului judecătoresc și modul de sancționare al încălcării acestora trebuie să se aibă în vedere și prevederile art..651 alin.4 Cod proc.civ. care dispun în sensul că ,,Nerespectarea dispozițiilor prezentului articol atrage nulitatea necondiționată a actelor de procedură efectuate".
Contestația la executare este mijlocul procesual prin care părțile interesate sau vătămate prin modul de realizare a executării silite, cu neobservarea, ignorarea condițiilor și formalităților stabilite de procedura execuțională, se pot plânge instanței competente în vederea desființării sau anulării formelor sau actelor de executare nelegale.
Prin urmare, în speța de față, actele efectuate de către executorul judecătoresc necompetent, cu încălcarea dispozițiilor imperative ale art.651 Cod proc.civ. trebuie să fíe sancționate cu nulitatea, fără a mai fi necesară analiza unor alte condiții de către instanța investită cu soluționarea contestației la executare.
Cu privire la petitul subsidiar, referitor la diminuarea onorariului executorului judecătoresc arată că, dupaă cum lesne se poate observa atât din somația emisă catre contestatoare cât și din încheierea nr.1 din 01.07.2013, onorariul executorului judecătoresc a fost stabilit la suma de 7.012,55 lei pentru a duce la îndeplinire dispozițiile titlurilor executorii.
Din punctul de vedere al contestatoarei, onorariul executorului judecătoresc este exagerat de mare pentru munca depusă.
Cu privire la onorariul executorului judecătoresc arată că acesta trebuie să pună în aplicare dispozițiile unei sentințe prin care contestatoarea a fost obligată să înlăture din convenția de credit comisionul de administrare și să achite către reclamantul L. suma de 467,39, respectiv aproximativ 2080 RON.
În aceste condiții se pune întrebarea cum a respect executorul judecătoresc dispozițiile Ordinului nr.2550/C/2006 sau ale Legii nr.188/2000 atât timp cât în conformitate cu prevederile acestor acte normative onorariul maximal pentru recuperarea acestei creanțe putea fi calculate la suma de 208 RON (10% din valoarea creanței), asta fără a mai sublinia faptul că toate cheltuielile necesare punerii în aplicare a dispozițiilor titlurilor executorii - taxe timbru, taxe poștale - sunt menționate separat.
Chiar dacă prin absurd ar aprecia că diferența de 6812,55 Ron a fost stabilită ca onorariu de executorul judecătoresc pentru "obligarea contestatoarei la înlăturarea clauzelor abuzive" nu poate să nu aprecieze că suma este exagerat de mare, mai ales că această "înlăturare" va fi efectuată de către contestatoare, nicidecum de către executorul judecătoresc.
Contestatoarea a mai arătat că a înțeles să se conformeze dispozițiilor sentinței mai sus indicate de bunăvoie. Astfel, ține să arate faptul că a înțeles să se conformeze dispozițiilor sentinței Judecătoriei F. încă din data de 16.06.2013.
Față de cele învederate, solicită admiterea prezentei contestații și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu desfășurarea prezentului litigiu.
La data de 09.08.2013 intimatul a depus la dosar întâmpinare (fil.34-35), prin care a solicitat respingerea contestației la executare, respectiv menținerea executării silite efectuate de către B. F. V. A. ca fiind legală și temeinică, cu obligarea contestatoarei la toate cheltuielile de executare, precum și a onorariului de avocat ocazionat cu acest litigiu.
În motivarea întâmpinării s-a arătat că, așa cum rezultă și din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, între părți s-a desfășurat un litigiu care a avut ca obiect constatarea ca fiind abuzivă a clauzei comisionului de risc din convenția de credit încheiată între părți. Prima instanță a considerat ca fiind abuziv comisionul de risc, la fel ca și Tribunalul B., care a judecat cauza în recurs. În data de 21 martie 2013 Tribunalul B. a respins recursul formulat de către bancă.
Cu privire la normele de competență aplicabile cauzei, consideră că B. F. V. poate efectua acte de executare împotriva ambelor pârâte din dosarul nr._, întrucât prin sentința nr.2290/2012 a Judecătoriei F. au fost obligate să restituie intimatului o anumită sumă de bani, atât . București, cât și . - Filiala F.. Ambele pârâte au fost obligate printr-o sentință judecătorească, astfel că actele de executare au fost corect îndreptate împotriva pârâtei . F..
Pe de altă parte, și instanța de fond, precum și cea din calea de atac, au constatat că și . - Filiala F. are calitate procesuală în dosarul mai sus menționat, astfel că actele de executare pot fi făcute și împotriva ei, fiind de altfel și locul efectuării tuturor operațiunilor între părți (încheiere a convenției de credit, locul efectuării tuturor plăților, etc.).
Cu privire la fondul problemei, solicită a se observa că actele de executare silită au fost demarate în luna iulie 2013. Procesul dintre părți s-a finalizat la data de 21 martie 2013, dată după care intimatul a solicitat contestatoarei de mai multe ori punerea în aplicare a celor două sentințe. Timp de mai mult de 3 luni contestatoarea nu a restituit nicio sumă de bani, nu a eliminat clauza considerată abuzivă din convenția de credit și nici nu a eliberat un alt grafic de rambursare.
La sfârșitul lunii iunie 2013, după mai mult de 3 luni în care contestatoarea a avut o atitudine de pasivitate, a fost nevoit să se adreseze executorului judecătoresc pentru a pune în aplicare sentința civilă nr.2290/2012. A fost emisă somația din data de 1 iulie 2013, după încheierea dată de către Judecătoria F. din data de 27 iunie 2013. Cheltuielile de executare stabilite în dosarul execuțional au fost în cuantum de 7012,55 lei, reprezentând: 2,15 lei taxe legalizare, 18,30 lei taxe timbru executare, 500 de lei onorar avocat pentru faza de executare, 44,l lei taxe poștale și 6.448 lei onorar executor. La data la care au fost comunicate cheltuielile de executare contestatoarei, nu se făcuse nicio plată de către acesta, astfel cum rezultă și din înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Abia după această dată, l iulie 2013, contestatoarea a virat o parte din sumele de bani care trebuiau restituiți, respectiv suma de 467,39 euro și 500 de lei cheltuieli de judecată în prima instanță. Ulterior, executorul judecătoresc s-a deplasat de mai multe ori la sediul contestatoarei din F., a purtat numeroase discuții în legătură cu finalizarea dosarului de execuție, însă nici până în prezent nu s-a emis un nou grafic de rambursare, care să nu conțină comisionul de risc considerat abuziv. Până în prezent executorul judecătoresc a făcut numeroase demersuri și eforturi pentru a se putea emite un nou grafic de rambursare, eforturi care au rămas fără niciun rezultat. Având în vedere toate aceste aspecte, consideră că este justificat cuantumul onorariului executorului F. V., precum și a celorlalte cheltuieli de executare, taxe de timbru și onorar avocat.
În concluzie, întrucât contestatoarea nu și-a îndeplinit de bunăvoie și într-un timp rezonabil obligația rezultată prin sentința judecătorească, este normal ca acesta să fie obligată la plata cheltuielilor de executare, potrivit C.p.c.
În drept s-au invocat disp. art.205 alin.2 C.p.c.
Instanța, examinând actele și lucrările dosarului, reține în fapt următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2290/2012 pronunțată de Judecătoria F. devenită irevocabilă prin respingerea recursului la data de 21.03.2013, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul L. C. în contradictoriu cu pârâta ., fiind constatată ca fiind abuzivă clauza prevăzută de convenția de credit nr._/22.06.2007 de la art.5 lit.a din condițiile speciale ale convenției, referitoare la comisionul de risc transformat în comision de administrare, fiind obligate pârâtele să achite reclamantului suma de 467,39 euro sau contravaloarea în lei reprezentând contravaloarea comisionului de risc aferent perioadei aprilie 2009-aprilie 2012, precum și dobânda legală aferentă acestei sume, și dispunându-se eliminarea din convenția de credit nr._/22.06.2007 a clauzei abuzive mai sus menționate.
În baza titlului executoriu constând în sentința civilă mai sus menționată a fost declanșată procedura executării silite în dosarul execuțional nr.200/2013 al B. F. V. A. fiind emisă somația prin care contestatoarea . a fost somată ca în termen de 10 zile, respectiv 1 zi de la primirea sau lăsarea acesteia la domiciliul sau sediul contestatoarei să se conformeze întru-totul dispozițiilor din hotărârea mai sus menționată în sensul de a elimina din convenția de credit nr._/22.06.2007 a clauzei abuzive și să achite suma de 467,39 euro sau contravaloarea în lei, reprezentând contravaloarea comisionului de risc aferent perioadei aprilie 2009 – aprilie 2012, precum și dobânda legală aferentă acestei sume și suma de 7512,55 lei, din care 500 lei cheltuieli de judecată și 7012,55 lei cheltuieli de executare.
Împotriva formelor de executare silită emise în dos. Execuțional nr.200/2013 al B. F. V. A. contestatoarea . a formulat contestație la executare solicitând instanței desființarea tuturor formelor de executare silită efectuate în dos. execuțional nr.200/2013 al B. F. V. A., precum și anularea încheierilor nr.1/2.07.2013 pronunțată de B. F. V. A., privind cheltuielile de executare și încheierii pronunțate în dos. nr._ al Judecătoriei F., invocând încălcarea normelor de competență teritorială prevăzute de disp. art.651 alin.1 lit. c din NCPC în condițiile în care competența aparține
executorului judecătoresc din circumscripția curții de apel de la locul unde se face executarea în cazul executării silite a obligațiilor de a face și a obligațiilor de a nu face.
În subsidiar, s-a invocat diminuarea onorariului executorului judecătoresc întrucât după cum se poate observa atât din somația emisă catre contestatoare cât și din încheierea nr.1 din 01.07.2013, cheltuielile de executare fiind stabilite la suma de 7.012,55 lei din care 6448 lei onorariul executorului judecătoresc pentru a duce la îndeplinire dispozițiile titlurilor executorii, acesta fiind exagerat de mare.
Cu privire la normele de competență încălcate, instanța apreciază că susținerea contestatoarei este neîntemeiată, în condițiile în care prin titlul executoriu mai sus menționat contestatoarea a fost obligată să-i achite intimatului o sumă de bani reprezentând contravaloarea comisionului de risc transformat în comision de administrare aferent unei perioade de timp și ca urmare a constatării caracterului abuziv al clauzei prevăzută de convenția de credit nr._/22.06.2007 de la art.5 lit.a din condițiile speciale ale convenției, referitoare la comisionul de risc transformat în comision de administrare, a fost obligată să procedeze la eliminarea acestei clauze din convenția de credit menționată.
Astfel pentru obligația de plată a sumelor de bani către intimat instanța având în vedere că executarea acestei obligații se face prin poprire și față de disp. art.781 alin.2 Cod procedură civilă care stipulează că în cazul popririi pe conturile unei persoane fizice sau juridice competența aparține executorului judecătoresc al cărui birou se află în circumscripția curții de apel de la domiciliu sau sediul debitorului, ori după caz de la sediul principal sau după caz de la sediile secundare ale instituției de credit unde debitorul și-a deschis contul, iar potrivit tezei a 2-a din alin.2 dacă debitorul are mai multe conturi deschise, competența pentru înființarea popririi asupra tuturor conturilor aparține executorului judecătoresc de la oricare dintre locurile unde acestea au fost deschise, și ținând cont că debitoarea are deschisă în loc. F. o sucursală unde are conturi deschise, apreciază că nu au fost încălcate normele de competență teritorială de către executorul judecătoresc care are biroul în circumscripția curții de apel unde debitoarea are conturi deschise.
Ca urmare a faptului că biroul executorului judecătoresc aflat în circumscripția curții de apel unde debitoarea are conturi deschise este competent pentru restituirea sumei de bani intimatului, instanța apreciază că este competent și pentru executarea obligației de a face constând în eliminarea clauzei prevăzută de convenția de credit nr._/22.06.2007 de la art.5 lit.a din condițiile speciale ale convenției, referitoare la comisionul de risc transformat în comision de administrare. De altfel instanța reține că, a și fost încheiat de fapt actul adițional nr.4/6.08.2013 la convenția de credit nr._/22.06.2007 între contestatoare . și L. C. prin care a fost eliminată din convenția respectivă clauza prevăzută de art.5 lit.a de convenția de credit nr._/22.06.2007 de la din condițiile speciale ale convenției, referitoare la comisionul de risc transformat în comision de administrare, act adițional încheiat prin sucursala F..
În ceea ce privește solicitarea contestatoarei formulată în subsidiar, privind cheltuielile de executare, instanța reține că prin încheierea nr.1 din 1.07.2013 s-a stabilit cuantumul acestor cheltuieli la suma totală de 7012,55 lei din care 2,15 lei reprezentând contravaloare taxe de timbru legalizare, 18,30 lei taxe timbru executare, 500 lei onorariu avocatului creditorului în faza executării silite, 44,1 lei taxe poștale și 6.448 lei onorariu executor judecătoresc.
În ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc, instanța reține că potrivit art.39 din Legea nr.188/2000 executorii judecătorești au dreptul, pentru serviciul prestat, la onorarii minimale și maximale stabilite de ministrul justiției, cu consultarea Consiliului Uniunii Naționale a Executorilor Judecătorești.
În cazul executării silite directe care vizează puneri în posesie, grănițuiri, servituți, predări de bunuri, etc. putând fi incluse în această categorie și obligațiile de a face, instanța reține că prin Ordinul nr.2550/C din 14.11.2006 se prevede un onorariu maximal pentru persoane juridice în sumă de 5200 lei, iar în cazul executării silite a creanțelor având ca obiect plata unei sume de bani onorariile maximale sunt pentru creanțele de până la 50.000 lei inclusiv, de 10% din suma reprezentând valoarea creanței ce face obiectul executării silite.
Astfel, în aceste condiții, executorul judecătoresc pentru obligația de a face care este cuprinsă în cadrul executării silite directe, a perceput un onorariu maximal în sumă de 5200 lei având în vedere că respectiva contestatoare este persoană juridică, iar pentru recuperarea creanței având ca obiect plata sumei de 467, 39 euro - echivalentul a 2080 lei, onorariul maximal este de 208 lei, reprezentând 10% din valoarea creanței de recuperat, onorariul maximal total pentru întreaga executare fiind de 5408 lei.
Așa cum rezultă din încheierea nr.1 din 1.07.2013 întocmită de executorul judecătoresc pentru cheltuielile stabilite și care constituie titlului executoriu potrivit disp. art.669 alin.7 cod procedură civilă, onorariul acestuia a fost de 6448 lei în condițiile în care potrivit textului de lege menționat mai sus acesta putea fi maxim de 5408 lei.
Așa fiind față de considerentele ce preced urmează a admite în parte contestația la executare formulată de creditoarea . reprezentant legal în contradictoriu cu intimatul L. C., și a dispune anularea parțială a încheierii nr.1/1.07.2013 pronunțată în dos. execuțional nr.200/2013 de B. F. V. A. în ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc dispunând reducerea onorariului executorului judecătoresc de la suma de 6448 lei la suma de 5408 lei.
Pentru aceleași considerente urmează a respinge cererea contestatoarei privind anularea celorlalte acte de executare emise în dosarul execuțional mai sus menționat.
În baza art.453 Cod procedură civilă urmează a obliga pe intimat să plătească contestatoarei suma de 573,8 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat și taxa judiciară de timbru aferentă sumei reduse.
Pentru aceste motive
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte contestația la executare formulată de creditoarea . sediul în mun. București, ..42, . 10, sectorul 2, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. J_, registrul Bancar nr.RB-PJR-048/10.04.2000, C. RO_, prin reprezentant legal în contradictoriu cu intimatul L. C., cu domiciliul în mun. F., ., ., jud. B., și în consecință:
Dispune anularea parțială a încheierii nr.1/1.07.2013 pronunțată în dos. execuțional nr.200/2013 de B. F. V. A. în ceea ce privește onorariul executorului judecătoresc și dispune reducerea onorariului executorului judecătoresc de la suma de 6448 lei la suma de 5408 lei.
Respinge cererea contestatoarei privind anularea celorlalte acte de executare emise în dosarul execuțional mai sus menționat.
Obligă pe intimat să plătească contestatoarei suma de 573,8 lei cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 10 zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria F..
Pronunțată în ședință publică, azi 2 octombrie 2013.
JUDECĂTOR,GREFIER,
B. G. M. G. S.
red.B.G.
21.10.2013
dact.M.G.S.
22.10.2013
4 ex.-
| ← Fond funciar. Sentința nr. 2525/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ | Pretenţii. Sentința nr. 4175/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ → |
|---|
