Contestaţie la executare. Sentința nr. 1621/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1621/2013 pronunțată de Judecătoria FĂGĂRAŞ la data de 03-04-2013 în dosarul nr. 875/226/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA F.
JUDEȚUL B.
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1621/2013
Ședința publică din 03 aprilie 2013
JUDECĂTOR: A. D.
GREFIER: S. Peșteși
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile formulată de contestatoarea F. M. domiciliată în C. nr. 126, jud. B. cu domiciliul ales la Cabinet av. C. M. cu sediul în București, .,., ., în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice F., cu sediul în F., ., jud. B., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată depuse la dosar note scrise formulate de contestatoare.
Față de faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă, instanța reține cauza spre soluționare pe baza actelor de la dosar.
INSTANȚA
Constată că prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus, contestatoarea F. M. a chemat în judecată pe intimata Administrația Finanțelor Publice F., solicitând să se dispună anularea Titlului executoriu nr._/20.12.2012 reprezentând contribuția de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente, respectiv anularea creanței fiscale în ceea ce privește dobânzile de 644 lei și penalitățile de 72 lei, anularea somației nr._/20.12.2012, în sumă de 1.191 lei, suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații la executare și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației, contestatoarea a invocat excepția autorității de lucru judecat și a arătat că la data 25.10.2010 au fost emise titlul executoriu și somația, ambele cu nr._/25.10.2010, în sumă de 1074 lei, reprezentând venituri din chirii, dividente, dobânzi, drept de proprietate individuală, etc, împotriva cărora a formulat contestație la executare care a format obiectul dosarului nr._, în care s-a pronunțat sentința civilă nr.409/2011 care a anulat titlul executoriu și somația mai sus menționate pe motiv că titlul executoriu este lovit de nulitate absolută întrucât nu i s-a comunicat decizia de impunere, acesta neputând fi emis în lipsa deciziei, dat fiind că obligația de plată nu a devenit scadentă, astfel încât la debitul principal nu pot curge dobânzi și penalități de întârziere.
La data de 10.09.2012 CNAS B., prin adresa nr._/20.07.2012 i-a dus la cunoștință că s-a pus în aplicare sentința civilă nr.409/2011, în sensul că anulează titlul executoriu, îndreaptă eroarea materială și i-a trimis decizia de impunere nr._/20.07.2012 prin care i s-a adus la cunoștință faptul că are obligația de a plăti suma de 1195 lei din care: 479 lei reprezintă contribuția de asigurări sociale de sănătate pentru perioada 2005 – 2007, 644 lei reprezintă obligați de plată accesorii calculate de la data scadenței până la data plății inclusiv, iar suma de 72 lei reprezintă penalități de întârziere. La respectiva decizie a formulat contestație în termenul legal atât la organul emitent cât și la ANAF, însă nu a primit răspuns.
Contestatoarea a arătat că o acțiune nu poate fi judecată irevocabil decât o singură dată și nu poate fi combătută printr-o altă hotărâre judecătorească, astfel încât drepturile recunoscute printr-o hotărâre irevocabilă să nu fie contrazise printr-o hotărâre ulterioară, dată într-un alt proces, tocmai în scopul de a se realiza o administrare uniformă a justiției.
Contestatoarea a mai arătat că intimata cu rea credință a emis decizia de impunere conținând aceleași sume, fără să țină cont de hotărârea instanței, iar penalitățile și dobânzile calculate la debitul principal nu pot fi solicitate, astfel că titlul executoriu este lovit de nulitate, iar pe cale de consecință, toate actele de executare efectuate în baza acestuia sunt desființate de drept.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În drept, s-au invocat disp. art.399 și ur,Cod procedură civilă, art.169 și urm.Cod procedură fiscală.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației la executare ca neîntemeiată și menținerea formelor de executare.
Cu privire la petitul privind cererea de suspendare a executării silite a arătat că potrivit dispozițiilor alin.(l) ale art. 403 Cod procedura civila:" Până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silita, instanța competenta poate suspenda executarea daca se depune o cauțiune in cuantumul stabilit de către instanța, in afara de cazul in care legea dispune altfel." Astfel, urmează ca instanța de judecată sa stabilească, în sarcina contestatoarei cauțiunea, aceasta fiind raportată la cuantumul obligațiilor fiscale datorate bugetului consolidat al statului de către acesta. Rațiunea legiuitorului pentru care a stabilit plata unei cauțiuni in sarcina contribuabililor rezidă în aceea că se urmărește garantarea unei părți din cuantumul obligațiilor fiscale, știut fiind faptul că până la soluționarea contestației la executare, acestea au un caracter cert, lichid si exigibil. In acest mod se asigura o protecție a obligațiilor fiscale ce se fac venit la bugetul consolidat al statului, dar in același timp si respectarea drepturilor contribuabililor in raporturile juridice de drept fiscal. Din analiza cererii de suspendare formulate de contestatoare nu reiese dovada îndeplinirii în mod cumulativ a cerințelor legale stabilite de textele invocate in susținerea acesteia. Astfel, nu există o cerere temeinic justificată prin care sa se prezinte instanței de judecata dovada vreunui prejudiciu nerecuperabil pe care l-ar putea avea, pagubele iminente ce s-ar produce prin executare silita, susțineri care in mod normal trebuie dovedite, iar în lipsa îndeplinirii cerințelor stabilite de lege, instanța de judecata nu poate dispune suspendarea executării silite doar pe baza unei simple solicitări nedovedite si nesustinute de un ansamblu probatoriu specific acestor situații.
Prin contestația Ia executare formulata, contestatoarea considera ca actele de executare silita sunt lovite de nulitate. În conformitate cu dispozițiile imperative ale art. 46 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare, act normativ special in materie fiscala, referitoare la nulitatea actului administrativ fiscal, "Lipsa unuia dintre elementele actului administrativ fiscal, referitoare la numele, prenumele si calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, numele si prenumele ori denumirea contribuabilului, a obiectului actului administrativ sau a semnăturii persoanei împuternicite a organului fiscal, cu excepția prevăzuta ta art 43 alin. (3), atrage nulitatea acestuia. Nulitatea se poate constata la cerere sau din oficiu." Față de această prevedere legala, contestatoarea nu a făcut dovada că acest act este lovit de nulitate in condițiile art. 46 din Codul de procedura fiscala.
Pe fondul cauzei, intimata a arătat că decizia de impunere pentru obligațiile de plata neachitate pentru care s-a început executarea silita, respectiv decizia de impunere nr._/20.07.2012 a fost comunicată de către Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B. si confirmata, așa cum rezulta din înscrisurile depuse la dosar.Astfel, organul fiscal, a respectat întrutotul dispozițiile prevăzute de Codul de procedura fiscală, iar în cauză sunt aplicabile prevederile legale speciale in materie fiscala, respectiv prevederile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare.
In conformitate cu prevederile art. 172 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare, " Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum si in catul in care aceste organe refuza sa îndeplinească un act de executare in condițiile legii." În ceea ce privește conținutul si forma titlului executoriu si a somației de plata emise in data de 20.12.2012, sub acest aspect actele de executare se afla la adăpost de orice critici. Astfel, formele de executare contestate, respectă cu strictețe elementele prevăzute la art. 141 si 145 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare, iar actele de executare silita au fost emise cu respectarea dispozițiilor Codului de procedura fiscala si ale Ordinului nr. 585 din 6 mai 2005 pentru aprobarea modelelor unor formulare utilizate in domeniul colectării creanțelor fiscale.
Intimata a mai arătat că pe calea contestației la executare instanța este ținuta sa se pronunțe cu privire doar la legalitatea si temeinicia actului de executare contestat, fără a avea competențe în a analiza susțineri referitoare !a faptul ca nu ar datora sumele înscrise în titlul executoriu sau să se pronunțe cu privire la legalitatea si temeinicia actelor care au stat la baza emiterii titlului executoriu si somației de plata contestate in acțiune, iar în cauză contestatoarea nu contestă legalitatea întocmirii actelor de executare silită, ci invoca motive care pun in discuție fondul drepturilor sale si a căror invocare este inadmisibila in cadrul contestației la executare.
În ceea ce privește modul de declanșare a executării silite, intimata a arătat că executarea silita s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale reglementate de jO.G. nr. 92/2003, republicata, privind Codul de procedura fiscală, astfel, având in vedere obligațiile fiscale datorate bugetului consolidat al statului, organele fiscale au început procedura de executare silita împotriva contestatoarei in temeiul OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, prin emiterea somației si a titlului executoriu contestate in acțiune. Ori, instanța de judecata nu este investita sa se pronunțe in prezenta cauza asupra existentei ori inexistentei creanțelor fiscale pentru care s-a început executarea silită fiind ținută să se pronunțe numai asupra legalității întocmirii formelor de executare contestate, iar criticile contestatoarei nu vizează aspecte care ar duce la concluzia ca actele de executare au fost emise cu încălcarea prevederilor legale, ci vizează aspecte legate de modalitatea de calcul a sumei datorate. Obligațiile de plată neachitate pentru care s-a început executarea silită au fost anterior stabilite prin titlurile de creanță enumerate în cuprinsul titlului executoriu, pentru fiecare în parte fiind evidențiată natura actului, numărul sub care a fost emis si data emiterii. Așa cum a fost formulată contestația rezultă că pe de o parte se contestă formele de executare, iar pe de alta parte, contestatoarea înțelege să formuleze critici chiar împotriva titlului executoriu in baza căruia a fost pornita executarea, ceea ce este inadmisibil. Legea procesuala civila prevede ca debitorul are dreptul sa invoce, pe calea contestației, toate apărările de fond referitoare la existenta, întinderea si valabilitatea creanței contestate prin respectivul titlu executoriu. Dacă însă legea pune la dispoziția debitorului o cale de atac specială, acesta nu mai poate sa utilizeze apărări de fond in cadrul contestației la executare.
Contestația la executare vizează doar împrejurări survenite dupâ începerea executării silite si care sunt legate de modul de aducere la îndeplinire a dispozițiilor cuprinse .. Nu pot fi invocate acte sau împrejurări de natura a diminua sau stinge datoria daca asemenea acte sau împrejurări existau la data soluționării cauzei.
Intimata a solicitat să se aibă în vedere si decizia nr. 454/2003 a Curții Constituționale potrivit căreia, contestația la executare este destinata sa înlăture neregularitățile comise cu prilejul executării silite sau sa explice titlul executoriu ce urmează a fi valorificat si că in cadrul soluționării contestației le executare instanța nu poate examina împrejurarea ce vizează fondul si care sunt de natură să repună in discuție hotărârea care emană de la organe ce au activitate jurisdicțională. A aduce in dezbatere probleme ce țin de creanța ce a stat la baza aplicării masurilor de executare exced cadrului procesual existent.
În drept: art. 115, art. 137 si urm. Cod procedura civila;art. 141, 145 si art. 172-174 Cod procedura fiscala.
Examinând acțiunea contestatorului în raport de actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de 20.07.2012, CNAS a emis decizia de impunere nr._/20.07.2012 pe numele contestatoarei pentru suma de 1191 lei cu titlu de contribuție datorată pentru venituri realizate din chirii, dividente, dobânzi, dr. de proprietate intelectuală, convenții civile etc. (fila 15 a dosarului).
La data de 20.12.2012, intimata Administrația Finanțelor Publice F., a emis somația nr. 8/_ /_ și titlul executoriu nr._, (filele 10, 9 ale dos.), pe numele debitoarei F. M., pentru un debit în cuantum de 1191 lei, reprezentând contribuție la fondul național de asigurări de sănătate ca urmare a veniturilor realizate din chirii, dividente, dobânzi, dr. de proprietate intelectuală, convenții civile etc.
Temei juridic al titlului executoriu a fost indicat art.256 alin.2 din Legea nr.95/2006, Legea nr.571/2003 și O.G. nr.92/2003.
În privința excepției autorității de lucru judecat invocată de contestatoare prin contestație, instanța reține că aceasta este neîntemeiată întrucât prin sentința civilă nr. 409/09.03.2011 pronunțată de Judecătoria F., s-a anulat titlul executoriu și somația execuțională, ambele cu nr._ emise la data de 25.10.2010 în dosarul execuțional nr._ al intimatei AFP F. emise pe numele contestatoarei F. M., iar în prezenta contestație la executare, deși există identitate între părți și cauză, obiectul prezentei cauze îl constituie anularea altor acte execuționale decât cele ce au format obiectul cauzei anterioare, astfel că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 1201 cod civil potrivit căruia există lucru judecat atunci când a doua cerere are același obiect, este întemeiat pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate (f. 11-13).
În drept, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 141 din O.G. 92/2013 executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris, care, potrivit legii, constituie titlu executoriu, iar potrivit alin. 2 al aceluiași articol, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent, ori în alt mod prevăzut de lege.
Potrivit dispozițiilor art. 35 din ordinul 617/2007 al C.N.A.S titlul de creanță îl constituie și decizia de impunere emisă de organul competent al CAS, acest titlu devenind executoriu potrivit dispozițiilor mai sus menționate la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege.
Conform prevederilor art. 172 ain.3 din O.G. 92/2003, contestația la executare poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 205 din O.G. 92/2003 împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrative fiscale se poate formula contestație potrivit legii.
Instanța constată că executarea silită a avut la bază titlul executoriu constând în decizia de impunere nr._/20.07.2012, din care rezultă faptul că creanța din acest titlu este certă, lichidă și exigibilă, existența rezultând din această decizie de impunere ce a fost pusă în executare, câtimea este determinată de asemenea prin acest act, iar scadența, stabilită la punctul 5 din decizie a fost depășită, astfel că actele de executare au fost emise în mod legal.
Instanța reține că motivele invocate în cadrul prezentei contestații la executare constituind apărări de fond legate de emiterea deciziei de impunere, apărări care puteau fi invocate doar în cadrul exercitării contestației împotriva acestui titlu de creanță constând în decizia de impunere, conform dispozițiilor art. 205 din O.G. 92/2003, astfel de apărări neputând fi invocate pe calea contestației la executare, potrivit dispozițiilor art. 172 cod procedură civilă.
Așa fiind, urmează ca instanța să respingă excepția autorității de lucru judecat invocată de contestatoare, precum și contestația la executare formulată de contestatoarea F. M. în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice pentru anularea formelor de executare din dosarul execuțional nr._/8/_ /_.
Intrucât intimata nu are culpă procesuală, instanța urmează să respingă cererea contestatoarei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru aceste motive
ÎN NUMELELEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția autorității de lucru judecat invocată de contestatoare.
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea F. M. dom. în C. nr. 126, jud. B. cu domiciliul ales la Cabinet av. C. marcu cu sediul în București, .,., . în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE F., cu sediul în F., . împotriva executării silite pornite de intimată în dosarul execuțional nr._/8/_ /_.
Respinge cererea contestatoarei privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03.04.2013.
JUDECĂTOR GREFIER
A. D. S. Peșteși
Red.D.A.
23.04.2013
Tehnored.P.S. – 4 ex.
23.04.2013
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 105/2013. Judecătoria... | Succesiune. Sentința nr. 2638/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ → |
|---|
