Ordin de protecţie. Sentința nr. 32/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 32/2013 pronunțată de Judecătoria FĂGĂRAŞ la data de 20-09-2013 în dosarul nr. 4641/226/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA F.
JUDEȚUL B.
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.32/CC/2013
Ședința Camerei de consiliu din 20 septembrie 2013
Judecător – A. D.
Grefier –S. Peșteși
Cu participarea prim- procurorului R. M. E. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria F..
Pe rol fiind soluționarea cererii formulată de reclamantul P. G. L., domiciliat în C. nr. 96, jud. B., împotriva pârâtei H. C. L. domiciliată în F., . nr. 20, jud. B., având ca obiect ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul și pârâta asistată de avocat H. D..
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că avocat G. P. a depus la dosar delegație pentru asistență judiciară obligatorie.
Instanța verificând competența din punct de vedere general, material și teritorial, constată că este competentă să judece prezenta cauză, conform art.271 din Legea nr.25/2012. De asemenea, constată că pârâta este reprezentată de avocat ales, astfel că mandatul avocatului din oficiu va înceta.
Instanța acordă cuvântul în probațiune părților.
Reclamantul solicită admiterea probei cu înscrisuri, interogatoriu și audierea tatălui său, pentru a dovedi că a fost agresat în curte de pârâtă. Depune la dosar fotografii, adeverință eliberată de CN Doamna S. F., din care rezultă că minora P. A. este înscrisă în clasa a V-a D și o anchetă socială efectuată de Primăria Comunei Hârseni. Solicită în probațiune și listing-ul solicitat Serviciului de telecomunicații speciale pentru a face dovada înregistrării apelului 112, pentru a dovedi că tatăl său a apelat acest serviciu, solicitând ajutor, și explicațiile tatălui său în privința celor întâmplate, astfel că solicită amânarea cauzei pentru a depune și acest listing.
Reprezentantul pârâtei depune la dosar împuternicire avocațială și solicită proba cu înscrisuri și interogatoriu, cea din urmă, în cazul în care această probă se va admite pentru reclamant. Depune la dosar: o scrisoare a pârâtei, un profil social al părților, un certificat medico-legal, poze după SMS-uri, o adresă către CN Doamna S. F., prin care reclamantul a solicitat învoirea minorei de la școală, motivând că atât el cât și fiica lui au fost victimele unei agresiuni fizice exercitate de pârâtă, o altă adresă a reclamantului către CN Doamna S., prin care se solicită învoirea minorei de la școală și o adeverință medicală a minorei.
Reprezentanta Parchetului arată că nu se opune probei cu înscrisurile de la dosar și probei cu interogatoriu, dar solicită respingerea probei testimoniale privind audierea tatălui reclamantului întrucât la dosar există un certificat medico-legal și nu consideră oportun a fi audiat acest martor, a cărui declarație poate fi subiectivă, față de conflictul existent între părți. De asemenea, se opune și admiterii înscrisurilor de la Serviciul de telecomunicații speciale, întrucât din înscrisurile aflate la dosar rezultă că acest serviciu a fost apelat.
Instanța, încuviințează proba cu înscrisurile aflate la dosar și proba cu interogatoriu pentru ambele părți și respinge atât proba testimonială solicitată de reclamant, având în vedere teza probatorie care se dorește a fi dovedită, cât și proba cu înscrisul privind listing-ul solicitat de reclamant de la Serviciul de telecomunicații speciale, ca fiind neutilă și neconcludentă cauzei.
La solicitarea instanței de a depune fila de interogatoriu în vederea administrării acestei probe pârâtei, reclamantul solicită suspendarea ședinței de judecată pentru formularea interogatoriului întrucât nu a știut că la acest termen trebuie să-l aibă.
Reprezentanta Parchetului solicită respingerea acestei cereri întrucât reclamantul trebuia să aibă interogatoriul formulat din moment ce a cerut această probă.
Instanța constată că proba cu interogatoriu nu se poate administra pentru pârâtă, întrucât reclamantul nu are pregătită fila de interogatoriu.
Reprezentantul pârâtei arată că, în măsura în care reclamantul nu deține fila de interogatoriu pentru pârâtă, renunță la proba cu interogatoriu pentru reclamant.
Instanța ia act de renunțarea pârâtei la proba cu interogatoriu.
Nemaifiind alte cereri și probe de administrat, instanța acordă cuvântul pe fond.
Reclamantul a solicitat admiterea cererii în sensul emiterii unui ordin de protecție pentru o lună de zile, cu obligarea pârâtei să urmeze consiliere psihologică, la un psiholog specializat întrucât este o amenințare pentru copil. A arătat că a invitat-o pe pârâtă la domiciliul său pentru a purta o discuție pe cale amiabilă a tuturor problemelor și dorea ca minora să-i spună că vrea să locuiască cu el. După 25 de minute de la sosire, fiind nemulțumită că minora i-a spus că nu dorește să meargă cu ea, pârâta a dorit să plece și a rugat-o pe minoră să o însoțească până la poartă. După o scurtă staționare pe terasă s-au deplasat toți spre poartă, iar la aproximativ 1,5 m, reclamantul s-a oprit ținând-o pe fiica sa de mijloc cu mâna dreaptă, cu mâna stângă ținând palma stângă a acesteia, iar pârâta cu mâna dreaptă palma stângă a minorei. Pârâta a început să caute motiv de ceartă spunând că minora este sechestrată, moment în care tatăl reclamantului a invitat-o să părăsească curtea . Pârâta a început să vorbească din ce în ce mai tare și a strigat bărbatului care o aștepta să înregistreze. Pentru că tonul vocii depășise limitele normale, reclamantul s-a uitat spre fiica sa pentru a vedea dacă e speriată, moment în care pârâta a . spray lacrimogen și i l-a pulverizat în ochi, apoi l-a apucat cu mâna stângă de păr și s-a trântit pe spate trăgând-l de păr peste ea, după care a început să strige „Ajutor”, iar bărbatul care stătea după poartă striga „Animalule”. După ce a căzut în genunchi deasupra pârâtei aceasta a continuat să-l tragă de păr și să pulverizeze spray lacrimogen pe față, apoi a reușit să se ridice, dar pârâta poziționându-se în spatele său cu mâna stângă îl trăgea în continuare de păr, iar cu mâna dreaptă îi aplica jeturi de spray lacrimogen în față, zona urechii, pe gât, piept și abdomen. I-a strigat tatălui său să o ia de acolo pe minoră iar când a reușit să-i smulgă pârâtei tubul de spray, aceasta a început să-l muște de spate, în zona omoplatului drept. Apoi tatăl său a reușit să desprindă mâna pârâtei din părul reclamantului și a scos-o din curte punând zăvorul.
Reclamantul a mai arătat că i-a spus tatălui său să sune la 112, a plecat spre baie unde și-a spălat ochii și fața cu apă rece, apoi a mers să vadă ce face minora, găsind-o pe aceasta plângând și spunând că o ustură fața, moment în care a realizat că și minora primise un jet de spray lacrimogen de la mama ei, astfel a dus-o la baie pentru a se spăla cu apă rece.
După aproximativ 25 de minute a sosit o ambulanță, după care un echipaj de la Poliția Hârseni . Pentru că minora a spus că se simte mai bine, aceasta dându-și cu apă de gură, a plecat doar el cu salvarea la spital, unde a primit îngrijirile necesare și a stat în perfuzii o oră și jumătate. După venirea de la spital a venit la domiciliul său și echipajul Poliției Criminalistice efectuându-se o cercetare la fața locului în timpul căreia i-au fost fotografiate urmele de mușcături de pe spate și au fost prelevate probe. Reclamantul a arătat că nu a agresat-o pe pârâtă, nu contestă că în luptă i-a strâns încheietura mâinii, dar acesta a fost un gest de apărare. De asemenea, reclamantul a arătat că nu îi este teamă de pârâtă, nu crede că aceasta a agresat minora cu intenție, din jetul de spray lacrimogen ce i-a fost pulverizat în față, acesta ricoșat și în fața minorei, iar pârâta poate veni oricând să vadă minora, însă trebuie să i se interzică să folosească asemenea obiecte, altă dată pârâta putându-se folosi de un glonț.
Reprezentantul pârâtei solicită respingerea cererii de emitere a ordinului de protecție întrucât nu sunt îndeplinite condițiile art.23 din Legea nr.217/2003 modificată prin Legea nr.25/2012, respectiv viața,integritatea fizică sau psihică, ori libertatea reclamantului, cu atât mai puțin a minorei, nu au fost puse în pericol. A arătat că minora nu a fost pusă în pericol, cea pusă în pericol fiind pârâta, care a depus la dosar o scrisoare prin care își strigă disperarea. După două zile de la emiterea ordonanței președințiale, reclamantul a chemat-o pe pârâtă pentru a discuta. Întreaga vizită a fost condusă de reclamant în dorința de a o provoca și discreta în fața copilului, care s-a dus la mamă fiind speriată de ceea ce se întâmpla. Tatăl reclamantului a încuiat poarta, iar reclamantul a bătut-o pe pârâtă, care a ripostat atât cât a avut putere, aceasta cântărind 49 de kg. Reclamantul a mers singur cu salvarea la spital, în loc să evalueze copilul, deși susține că pârâta a dat cu spray asupra fiicei sale, iar în cerere susține că nu deține certificat medico-legal și cu toate acestea a depus unul mai târziu. Reclamantul acționează total împotriva intereselor minorei, pe care nu a dus-o la școală susținând că pârâta reprezintă un pericol pentru ea. Acesta nu poate accepta faptul că pârâta și-a refăcut viața și nu poate face diferența între relația lor ca foști soți și relația ca părinți. Depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentanta Parchetului solicită în baza art.23 din Legea nr.217/2003 modificată prin Legea nr.25/2012 și art.26 din Legea nr.217/2003, respingerea cererii de emitere a ordinului de protecție, având în vedere că nu s–a făcut dovada stării de pericol în care se află reclamantul, din concluziile orale formulate de acesta rezultând că nu se teme de pârâtă. De asemenea, solicită să se țină cont că certificatele medico-legale au fost depuse de ambele părți.
INSTANȚA
Constată că prin cererea înregistrată la această judecătorie la data de 16.09.2013, reclamantul P. L. G. a solicitat emiterea unui ordin de protecție împotriva pârâtei H. C. L..
În motivarea cererii reclamantul a arătat că în data de 15.09.2013, la invitația sa și a fiicei sale, pârâta a mers în vizită la domiciliul său din C., fiind însoțită de un bărbat care a rămas la poarta imobilului. În data de 13, 14.09.2013, pârâta a sunat pe mobilul reclamantului pentru a vorbi cu minora, care a refuzat, deși reclamantul o îndemna să vorbească cu mama ei. După 25 de minute de la sosire, fiind nemulțumită că minora i-a spus că nu dorește să meargă cu ea, pârâta a dorit să plece și a rugat+o pe minoră să o însoțească până la poartă. Trecând prin fața terasei, pârâta a început să vocifereze către tatăl reclamantului că a veni marți cu poliția, jandarmii și executorul judecătoresc pentru a o lua pe minoră. După o scurtă staționare pe terasă s-au deplasat toți spre poartă, iar la aproximativ 1,5 m, reclamantul s-a oprit ținând-o pe fiica sa de mijloc cu mâna dreaptă, cu mâna stângă ținând palma stângă a acesteia, iar pârâta cu mâna dreaptă palma stângă a minorei. Pârâta a început să caute motiv de ceartă spunând că minora este sechestrată, moment în care tatăl reclamantului a invitat-o să părăsească curtea . Pârâta a început să vorbească din ce în ce mai tare și a strigat bărbatului care o aștepta să înregistreze. Pentru că tonul vocii depășise limitele normale, reclamantul s-a uitat spre fiica sa pentru a vedea dacă e speriată, moment în care pârâta a . spray lacrimogen și i l-a pulverizat în ochi, apoi l-a apucat cu mâna stângă de păr și s-a trântit pe spata trăgând-l de păr peste ea, după care a început să strige „Ajutor”, iar bărbatul care stătea după poartă striga „Animalule”. După ce a căzut în genunchi deasupra pârâtei aceasta a continuat să-l tragă de păr și să pulverizeze spray lacrimogen pe față, apoi a reușit să se ridice, dar pârâta poziționându-se în spatele său cu mâna stângă îl trăgea în continuare de păr, iar cu mâna dreaptă îi aplica jeturi de spray lacrimogen în față, zona urechii, pe gât, piept și abdomen. I-a strigat tatălui său să o ia de acolo pe minoră iar când a reușit să-i smulgă pârâtei tubul de spray, aceasta a început să-l muște de spate, în zona omoplatului drept. Apoi tatăl său a reușit să desprindă mâna pârâtei din părul reclamantului și a scos-o din curte punând zăvorul.
Reclamantul a mai arătat că i-a spus tatălui său să sune la 112, a plecat spre baie unde și-a spălat ochii și fața cu apă rece, apoi a mers să vadă ce face minora, găsind-o pe aceasta plângând și spunând că o ustură fața, moment în care a realizat că și minora primise un jet de spray lacrimogen de la mama ei, astfel a dus-o la baie pentru a se spăla cu apă rece.
După aproximativ 25 de minute a sosit o ambulanță, după care un echipaj de la Poliția Hârseni . Pentru că minora a spus că se simte mai bine și o mai ard foarte puțin buzele, a plecat doar el cu salvarea la spital, unde a primit îngrijirile necesare și a stat în perfuzii o oră și jumătate. După venirea de la spital a venit la domiciliul său și echipajul Poliției Criminalistice efectuându-se o cercetare la fața locului în timpul căreia i-au fost fotografiate urmele de mușcături de pe spate și au fost prelevate probe.
Examinând cererea, instanța reține următoarele:
Potrivit susținerilor reclamantului, necontestate de către pârâtă, în data de 15.09.2013, cu ocazia unei vizite la domiciliul pârâtului pentru a o vedea pe minoră, care i-a fost înapoiată mamei pe calea ordonanței președințiale în data de 13.09.2013, între reclamant și pârâtă a avut loc o altercație, în urma căreia ambele părți au suferit leziuni traumatice ce necesită îngrijiri medicale, potrivit certificatelor medico legale aflate la filele 12, 30 ale dosarului.
Conform art. 3 din legea 217/2003, în sensul prezentei legi, violența în familie reprezintă orice acțiune sau inacțiune intenționată, cu excepția acțiunilor de autoapărare ori de apărare, manifestată fizic sau verbal, săvârșită de către un membru de familie împotriva altui membru al aceleiași familii, care provoacă ori poate cauza un prejudiciu sau suferințe fizice, psihice, sexuale, emoționale ori psihologice, inclusiv amenințarea cu asemenea acte, constrângerea sau privarea arbitrară de libertate. Constituie, de asemenea, violență în familie împiedicarea femeii de a-și exercita drepturile și libertățile fundamentale. Art. 26 alin.1 din același act normativ, astfel cum a fost modificată prin legea 25/2012, prevede că persoana a cărei viață, integritate fizică sau psihică ori libertate este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familiei poate solicita instanței ca, în scopul înlăturării stării de pericol, să emită un ordin de protecție.
În consecință, printre condițiile de admisibilitate a unei asemenea acțiuni, pe lângă condiția existenței unui act de violență ce pune în pericol viața sau integritatea fizică a persoanei, mai trebuie îndeplinite și condițiile ca actul de violență să fie intenționat, iar starea de pericol să fie permanentă, continuă.
Instanța reține că în cauză, deși au existat acte de violență din partea ambelor părți, ambele părți deținând certificate medico-legale, nu s-a făcut dovada existenței unei stări de pericol continue la adresa reclamantului care se impunea să fie înlăturată prin emiterea ordinului de protecție, din contră reclamantul declarând în fața instanței că nu se teme de fosta soție.
În ceea ce o privește pe minora P. A., instanța reține de asemenea că nu sunt îndeplinite nici în privința acesteia condițiile legale mai sus menționate, deși fiind prezentă la altercația dintre părinți a fost supusă unei violențe psihice de către părinți, și așa cum reclamantul a recunoscut, fără ca pârâta să urmărească a o afecta prin pulverizarea sprayului lacrimogen, folosit, după cum susține pârâta, în apărare, a fost afectată, fiind în zona în care sprayul a fost pulverizat. Însă, toate aceste acte au fost întreprinse de pârâtă, în scopul autoapărării și nu pentru a o pune într-un real pericol pe minoră.
De reținut este că, tot acest incident este urmarea refuzului reclamantului de a preda minora mamei sale, chiar și după pronunțarea unei hotărâri judecătorești ce îl obliga în acest sens, și în consecință, cel ce e în culpă nu poate cere a fi sub incidența unei legi având ca scop protecția victimelor, cu atât mai mult cu cât nu se prefigurează că nici în viitor acesta și minora să fie într-un pericol din partea pârâtei.
Urmare a celor mai sus prezentate, instanța urmează să respingă cererea formulată de reclamantul P. G. L. împotriva pârâtei H. C. L., având ca obiect emitere ordin de protecție, nefiind îndeplinite condițiile legale.
Conform art.451 alin.2 Cod procedură civilă, instanța poate, chiar din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților,atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat,ținând seama și de circumstanțele cauzei. Măsura luată de instanță nu va avea nici un efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său.
Așadar, în funcție de situația concretă din speță, instanța îl poate obliga pe cel care pierde procesul să suporte doar o parte din suma ce reprezintă onorariul de avocat plătit de partea adversă.
În cauză instanța apreciază complexitatea speței ca fiind medie, efortul avocatului constând în concret în administrarea probei cu înscrisuri, a susținerii punctului de vedere cu privire la fondul cauzei și formularea de concluzii scrise, onorariul achitat de reclamantă, în valoare de 2000 lei depășind efortul depus de avocatul reclamantei, și-n consecință va fi redus la suma de 700 lei.
Așa fiind, în baza art.453 Cod procedură civilă urmează ca instanța să oblige pe reclamant să achite reclamantei suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu de avocat (fila 20).
Pentru aceste motive
ÎN NUMELELEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul P. G. L., dom. în C. nr. 96, jud. B., CNP_, împotriva pârâtei H. C. L. dom. în F., . nr. 20, jud. B., CNP_.
Obligă reclamantul să plătească pârâtei suma de 700 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 3 zile de la pronunțare, care se va depune la Judecătoria F..
Pronunțată în ședință publică azi, 20. 09. 2013.
JUDECĂTOR GREFIER
A. D. S. Peșteși
Red.A.D.
24.09.2013
Tehnored. P.S. – 5 ex.
24.09.2013
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 2397/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ | Pensie întreţinere. Sentința nr. 1080/2013. Judecătoria FĂGĂRAŞ → |
|---|
