Plângere contravenţională. Sentința nr. 428/2013. Judecătoria FĂLTICENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 428/2013 pronunțată de Judecătoria FĂLTICENI la data de 20-02-2013 în dosarul nr. 3437/227/2012
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMANIA
JUDECATORIA FALTICENI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 428
Ședința publică din 20.02.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: B. M.
GREFIER: Ș. M.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect „plângere contravențională”, formulată de petentul C. A., în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța, în baza art. 1591 Cod procedură civilă, procedează la verificarea competenței, iar în baza art. 118 din OUG nr. 195/2002 se declară competentă să soluționeze cauza din punct de vedere general, material și teritorial exclusiv.
Conform prevederilor art. 167 Cod procedură civilă, instanța încuviințează înscrisurile depuse la dosarul cauzei, constată cercetarea judecătorească încheiată și, în baza art. 150 Cod procedură civilă, reține cauza spre soluționare.
După deliberare,
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea înregistrată la data de 01.11.2012 pe rolul Judecătoriei Fălticeni sub nr._, petentul C. A. a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 19.10.2012 de intimatul I. Județean de Poliție Suceava – Poliția Municipiului Fălticeni, solicitând restituirea permisului de conducere.
În motivarea cererii, petentul a arătat că la acea dată, în timp ce se afla la volanul autoturismului cu numărul de înmatriculare_, nu a văzut indicatorul STOP și a intrat în coliziune cu autoturismul cu nr. de înmatriculare_ care circula regulamentar din direcția Spătărești către Gura Humorului.
Petentul a mai arătat că nu văzut indicatorul STOP deoarece era întors, fapt ce a fost constatat și de organele de poliție ajunse la fața locului. De asemenea, petentul și-a recunoscut vina și a achitat imediat contravaloarea amenzii contravenționale la care a fost obligat.
Petentul a mai învederat că permisul de conducere îi este absolut necesar pentru îndeplinirea îndatoririlor de serviciu, arătând că, împreună cu tatăl său, întreține o familie compusă din 13 membri.
În dovedire, petentul a depus la dosarul cauzei copia procesului-verbal contestat și copia dovezii de circulație eliberată la data de 19.10.2012 și a solicitat judecarea în lipsă.
Legal citat, intimatul I. Județean de Poliție Suceava a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulată de petent ca nefondată, cu menținerea procesului-verbal de contravenție și implicit a sancțiunii aplicată, considerând că agentul constatator a aplicat sancțiunea contravențională cu respectarea prevederilor legale, iar procesul-verbal de contravenție îndeplinește condițiile de formă și de fond.
A fost depusă la dosar de către intimat copie după procesul-verbal de constatare a contravenției și procesul verbal de comunicare a acestuia.
În conformitate cu prev. art.242 Cod procedură civilă intimatul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Analizând cererea de chemare în judecată, înscrisurile depuse la dosar și normele legale invocate în susținere, instanța reține următoarele:
În urma verificării cerute de dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, instanța a constatat că plângerea a fost înregistrată la instanță la data de 01.11.2012, în termenul legal de 15 zile, termen calculat de la data întocmirii procesului verbal de contravenție contestat (19.10.2012), întrucât acesta i-a fost înmânat petentului în condițiile prevăzute de art.26 alin.1 din O.G. nr.2 privind regimul juridic al contravențiilor.
Instanța își va întemeia raționamentul care stă la baza motivării prezentei hotărâri pe dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. nr.2/2001, potrivit cu care instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contraventie și hotăraște asupra sancțiunii.
I. Cu privire la procesul verbal de contravenție contestat:
1. Asupra legalității procesului verbal de contravenție contestat:
Potrivit art.17 din O.G. nr.2/2001,lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, ….. a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.
Raportat la cele cinci mențiuni anterior expuse, instanța constată că petentul nu a invocat lipsa niciuneia din cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat.
Față de mențiunile anterior precizate, desprinse din conținutul procesului verbal contestat, raportat și la considerentele ce preced, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor art.17 din O.G. nr.2/2001, de vreme ce conține toate mențiunile a căror lipsă se sancționează cu nulitatea absolută.
2. Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat:
2.1. În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că, la data de 19.10.2012, petentul C. A. a fost sancționat contravențional de către intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului Suceava, cu amendă în cuantum de 420,00 lei și i-a fost reținut permisul de conducere, întocmindu-i-se Procesul verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 19.10.2012 pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.57 alin. 2 din O.U.G. nr.195/2002 – contravenție sancționată de art.101 alin.3 lit.(a) din O.U.G. nr.195/2002 republicată.
Astfel, ca situație de fapt, în procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina petentului că, în ziua de 19.10.2012, în timp ce se afla la volanul autoturismului cu numărul de înmatriculare_ unde a întâlnit indicatorul STOP și nu a acordat prioritate de trecere autoturismul cu nr. de înmatriculare_ care circula regulamentar din direcția Spătărești către Gura Humorului, intrând în coliziune cu acesta, rezultând avarii.
Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, încadrarea juridică a situației de fapt reținute este de art.57 alin. 2 din O.U.G. nr.195/2002, text legal potrivit căruia(2) La intersecțiile cu circulație dirijată, conducătorul de vehicul este obligat să respecte semnificația indicatoarelor, culoarea semaforului sau indicațiile ori semnalele polițistului rutier.
Totodată, în procesul verbal de contravenție contestat este precizat faptul că fapta reținută în sarcina petentului este sancționată de art.101 alin.3 lit.(a) din O.U.G. nr.195/2002 republicată, care prevede (3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: a) nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, depășirea sau trecerea la culoarea roșie a semaforului, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulație din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale;
2.2. Referitor la îndeplinirea condițiilor de fond:
Deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 și din împrejurarea că agentul constatator trebuie să fi perceput ex propriis sensibus faptele consemnate în procesul verbal contestat, pentru a fi îndeplinite exigențele impuse de principiul nemijlocirii în constatarea faptei contravenționale, rezultă că procesul verbal de constatare a contravenției face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. Prezumția permite proba contrară, care, dacă este facută în cauză, înlătură puterea probatorie a procesului-verbal de contravenție.
Instanța constată că petentul nu a contestat săvârșirea faptei, ci a invocat în apărare existența unei împrejurări atenuante de răspundere, anume că în momentul constatării la fața locului indicatorul oprire era orientat cu fața spre spătărești și nu putea fi observat, aspect care nu poate fi reținut de către instanță, față de împrejurarea că acesta a intrat în intersecție fără să se asigure, iar indicatorul putea fi văzut de către petent întrucât a trecut prin dreptul lui. Mai mult, petentul recunoaște fapta, dar arată ca are nevoie de permis de conducere, deoarece trebuie să întrețină familia.
Cât privește încadrarea juridică, instanța constată că, în mod corect, fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost încadrată în art.57 alin. 2 din O.U.G. nr.195/2002 – contravenție sancționată de art.101 alin.3 lit.(a) din O.U.G. nr.195/2002 republicată.
Raportat la ansamblul considerentelor expuse la punctul 2 din cuprinsul prezentei hotărâri, instanța constată că fapta contravențională există și că a fost săvârșită cu vinovăție de petent în condițiile anterior analizate.
3. Asupra individualizării sancțiunilor contravenționale aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat:
3.1. Cu privire la sancțiunea amenzii contravenționale:
Potrivit art.101 alin.3 lit.(a) din O.U.G. nr.195/2002 republicată, Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: a) nerespectarea regulilor privind prioritatea de trecere, depășirea sau trecerea la culoarea roșie a semaforului, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulație din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale;
Pentru clasa a III – a de sancțiuni, se aplică de la 6 la 8 puncte-amendă, astfel cum rezultă din art.98 alin.4 lit.(c) din O.U.G. nr.195/2002 rep.
Instanța constată că amenda contravențională aplicată se încadrează în limitele prevăzute de art.98 alin. 4 lit. (c) din OUG nr. 195/2002, având un cuantum valoric corect stabilit în raport cu art.98 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 rep., coroborat cu art.1 din H H.G nr.1225/14.12.2011 (șase puncte amendă * 70,00 lei/punct amendă = 420,00 lei amendă). Constatând că sancțiunea principală aplicată este corect individualizată, instanța urmează să mențină sancțiunea principală a amenzii în cuantum de 420,00 lei.
3.2. Cu privire la sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce:
Instanța constată mai întâi că o interpretare gramaticală a art.101 alin.3 lit.(a) din O.U.G. nr.195/2002 ar conduce la concluzia că, în dreptul român, suspendarea dreptului de a conduce se aplică în mod automat și absolut, cu titlu de sancțiune complementară, oricărei persoane căreia i s-a aplicat o amendă contravențională pentru săvârșirea faptelor contravenționale enumerate, în absența oricărui control exercitat de către instanțele judecătorești și fără a lua în considerare niciunul dintre criteriile de individualizare prevăzute expres de art.5 alin.5 și alin.6 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
Pentru argumentele ce succed, instanța nu își poate însuși o astfel de interpretare a dispozițiilor art. 101 alin.3 lit.(a) din O.U.G. nr.195/2002.
Primul argument reținut de instanță rezultă din dispozițiilor art.5 alin.5 și alin.6 din O.G. nr.2/2001, potrivit căruia: sancțiunea stabilită trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite; sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și de gravitatea faptei. Textele legale menționate impun respectarea principiului proporționalității și stabilesc că proporționalitatea se evaluează prin raportare la natura și gravitatea faptei contravenționale. Deoarece alin.5 nu face distincție după cum sancțiunea este principală sau complementară, urmează să conchidem în spiritul legii că această aplicare proporțională trebuie să vizeze ambele categorii de sancțiuni. Obligația aplicării proporționale a sancțiunii, în funcție de natura și gravitatea faptei contravenționale, incumbă atât organului constatator, cât și instanței de judecată sesizată cu o plângere contravențională, cu distincția că, în temeiul art.34 din O.G. nr.2/2001, instanța de judecată are competența de a analiza legalitatea procesului verbal de contravenție contestat din toate punctele de vedere, inclusiv din perspectiva proporționalității sancțiunii.
Al doilea argument pe care îl reține instanța se fundamentează pe jurisprudența CEDO în materie contravențională. În cauza Malige c. Franței, Curtea s-a pronunțat în sensul că deși în dreptul intern (în speță, cel francez) sancțiunea complementară constând din aplicarea punctelor de penalizare se încadrează în dreptul administrativ, ea are totuși caracter penal în sensul art.6 și art.7 din Convenție, de vreme ce, acumularea unui anumit număr de puncte, poate să aibă ca rezultat pierderea dreptului de a mai conduce. Or, Curtea a decis că, în condițiile existenței umane actuale, dreptul de a conduce este foarte util vieții de zi cu zi, precum și vieții profesionale, astfel că, deși aplicarea punctelor de penalizare are caracter preventiv, aceasta dobândește totodată și un caracter punitiv similar unei sancțiuni penale. Aplicând aceste principii la dreptul intern, instanța constată că atâta timp cât sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce are un caracter penal în sensul Convenției, a fortiori se impune individualizarea acestei sancțiuni, excluzându-se o aplicare automată a sancțiunii.
În considerarea celor două argumente anterior expuse, instanța va proceda la individualizarea sancțiunii complementare aplicate petentului prin procesul verbal de contravenție contestat. În acest sens, este de remarcat că aprecierea gravității faptei contravenționale trebuie să se realizeze în funcție de circumstanțele reale și personale în care aceasta a fost săvârșită. În operațiunea de individualizare a sancțiunii, instanța va avea în vedere împrejurarea că petentul nu mai fost sancționat, faptul că petentul muncește în Italia ca și conducător auto, astfel că are nevoie imperioasă de permis, și atitudinea sinceră a petentului care a recunoscut fapta și și-a însușit fapta și a arătat că pe viitor să aibă un comportament adecvat. Ținând cont de aceste circumstanțe reale și personale, în temeiul art.5 alin.6 din O.G. nr.2/2001, instanța apreciază că se impune înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce.
II. Instanța din oficiu:
În temeiul art.274 și art.129 alin.5 C.proc.civ., instanța va lua act de faptul că în cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Raportat la Decizia Curții Constituționale nr.500/15.05.2012, publicată în Monitorul Oficial nr.492 din 18 iulie 2012, prin care s-a constatat că dispozițiile art.118 alin.3¹ din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice sunt neconstituționale, prezenta hotărâre este supusă recursului, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională împotriva procesului verbal: . nr._ din 19.10.2012 formulate de petentul C. A., domiciliat în loc. Ardud, .. 5, J. Satu M., în contradictoriu cu I. Județean de Poliție Suceava, cu participarea asiguratorilor . GROUP SA și . și intervenient S. G. P..
Menține sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 420,00 lei, aplicată petentului prin Proces verbal . nr._, emis de I. Jud. de Politie Suceava la data de 19.10.2012.
Înlătură sancțiunea contravențională complementară a reținerii permisului de conducere, aplicată petentului prin același proces verbal.
Ia act că, în prezenta cauză, nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs, în termen de 15 zile, de la comunicare
Pronunțată în ședință publică azi, 20.02.2013.
Președinte, Grefier,
Red. B.M.
Dact. Ș.M.
4 ex. / 12.03.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 1300/2013. Judecătoria FĂLTICENI | Pretenţii. Sentința nr. 922/2013. Judecătoria FĂLTICENI → |
|---|
