Plângere contravenţională. Sentința nr. 977/2013. Judecătoria FĂLTICENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 977/2013 pronunțată de Judecătoria FĂLTICENI la data de 29-05-2013 în dosarul nr. 3476/227/2012
Dosar nr._ - plângere contravențională -
ROMANIA
JUDECATORIA FĂLTICENI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 977
Ședința publică din data de 29 mai 2013
Instanța constituită din:
Președinte: B. M.
Grefier: Ș. M.
Pe rol judecarea cauzei civile având ca obiect „plângere contravențională”, formulată de petentul ., în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța ia act că petenta nu a depus înscrisurile care s-a obligat la termenul de judecată anterior, constată cercetarea judecătorească încheiată și, în baza art. 150 Cod procedură civilă, reține cauza pentru soluționare.
După deliberare
INSTANȚA
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea înregistrată la data de 07.11.2011 pe rolul Judecătoriei Fălticeni sub nr._, petenta . a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ încheiat la data de 28.09.2012 de intimatul I. Județean de Poliție Suceava, solicitând în principal anularea acestuia, iar în subsidiar, înlocuirea pedepsei amenzii cu avertisment.
În motivarea cererii, petentul a arătat că la data de 28.09.2012 a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de_ lei pentru aceea că a fost depistat în trafic având verificarea tahograf expirată din 27.06.2012, faptă prev. de art. 8 alin. 1, pct. 14 din O.G. nr. 37/2007. A mai arătat că procesul verbal nu a fost semnat de petentă, iar acest aspect nu a fost confirmat de nici un martor, motiv pentru care a solicitat anularea procesului verbal contestat. Pe fond, a solicitat admiterea plângerii contravenționale, apreciind că fapta reținută în sarcina sa nu există. În subsidiar, petentul a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment motivat de faptul că este la prima abatere de acest gen, iar sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
În dovedire, petentul a depus la dosarul cauzei copia procesului verbal contestat.
Legal citat, intimatul I. Județean de Poliție Suceava – Serviciul Rutier a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulată de petent ca nefondată, cu menținerea procesului-verbal de contravenție și implicit a sancțiunii aplicate, considerând că agentul constatator a aplicat sancțiunea contravențională cu respectarea prevederilor legale, iar procesul-verbal de contravenție îndeplinește condițiile de formă și de fond.
Intimatul a arătat că petentul a fost depistat în trafic având termenul de valabilitate al verificării tahograf expirat din 27.06.2012, iar conducătorul autovehiculului nu deținea legitimație de serviciu valabilă din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport.
În dovedire, intimatul a depus copia procesului verbal de contravenție și documentele care au stat la baza întocmirii acestuia.
În conformitate cu prev. art. 242 Cod procedură civilă intimatul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 28.09.2012. întocmit de IPJ Suceava la data de 28.09.2012, petentul a fost sancționată cu amendă în sumă de 16 000 lei.
În urma controlului efectuat de către agenții constatatori la data de 28.09.2012, la efectuarea unui control asupra autoutilitare marca M. cu nr._ ce tracta semiremorca_, a fost depistat în trafic având verificarea tahograf expirată din 27.06.2012. S-a reținut în sarcina petentei săvârșirea contravenției prevăzute de art.8 alin.1 pct. 14 din OG 37/2007 modificată.
De asemenea în sarcina petentei, prin același proces verbal a fost reținută și săvârșirea fapte contravenționale prevăzute de 4 pct. 57.2 sanționat de art 7 alin. 2 lit a din HG 69/2012, respectiv conducătorul autovehiculului nu deținea legitimație de serviciu valabilă din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport, pentru care a fost aplicată sancțiunea avertismentului. Din cuprinsul plângerii rezultă că petentul nu contestă această faptă.
Potrivit art. 8 alin 1 pct 14 nerespectarea perioadei minime de odihnă zilnică redusă cu două ore sau mai mult reprezintă încălcări foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, dacă acestea nu sunt considerate infracțiuni potrivit legii penale, ori prin utilizarea unor tahografe neomologate, nesigilate, necalibrate, defecte sau care au termenul de valabilitate al verificării/calibrării periodice depășit; nu se poate stabili dacă au fost respectate perioadele minime de odihnă zilnică, iar conform art. 9 alin. 1 lit. a sancțiunea aplicabilă este amendă de la 8.000 lei la 16.000 lei.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat, instanța constată că, prin plângerea formulată, petentul nu a invocat motive de nelegală încheiere a acestuia.
Conform art. 17 din O.G. 2/2001, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice, lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului verbal, nulitate care se constată și din oficiu. Acest articol instituie obligația instanței de a verifica din oficiu existența acestor mențiuni în fiecare proces verbal de constare a contravenției care face obiectul unei plângeri contravenționale. Având în vedere faptul că legea specială nu prevede nici o excepție de la această obligație a instanței, câtă vreme O.G. 2/2001 este de aplicabilitate generală în domeniul contravențional, instanța, din oficiu va analiza procesul verbal atacat din perspectiva mențiunilor la care face referire art. 17 din O.G. 2/2001.
În această privință, instanța constată că procesul verbal atacat cuprinde: numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator, fiind întocmit cu respectarea tuturor cerințelor legale imperative care trebuie verificate din oficiu de către instanță.
În ce privește susținerea că procesul verbal a fost întocmit în lipsa petentului și că lipsa semnăturii unui martor ar atrage nulitate nu este întemeiată. Semnificația de baza a semnăturii martorului este aceea de atestare a redactării regulate a procesului verbal de contraveție. Cu alte cuvinte, ceea ce atesta martorul este ca PV a fost redactat in prezenta sa si ca cel sancționat, contravenientul, nu a fost de fata ori nu a vrut sau nu a putut sa semneze PV. Semnătura martorului nu este prevăzuta sub sancțiunea nulității. Fiind vorba despre o sancțiune virtuala, instanța reține că, în acest caz sancțiunea este nulitatea relativă, anularea actului intervenind în condițiile art.105 C.proc.civ. doar în măsura constatării unei vătămări care să decurgă din viciul constatat și care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
Numai daca se probeaza ca dreptul la aparare al contravenientului a fost lezat instanta poate anula PV, ori în cauză nu a fost dovedită vătămarea, or in cauză petentul nu a facut dovada unei vatamari.
2. Asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat:
2.1. În urma analizării actelor din dosar, instanța reține că, la data de 28.09.2012, petentul . a fost sancționată contravențional de către intimatul IPJ Suceava, cu amendă în cuantum de 16.000,00 lei, întocmindu-i-se Procesul verbal de constatare a contravenților. nr._ din data de 28.09.2012., pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art.8 alin.1 pct.14 din O.G. nr.37/2007 .
Astfel, ca situație de fapt, în procesul verbal de contravenție contestat s-a reținut în sarcina petentului că, În urma controlului efectuat de către agenții constatatori la data de 28.09.2012, la efectuarea unui control asupra autoutilitare marca M. cu nr._ ce tracta semiremorca_, a fost depistat în trafic având verificarea tahograf expirată din 27.06.2012 și că conducătorul autovehiculului nu deținea legitimație de serviciu valabilă din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport
Potrivit procesului verbal de contravenție contestat, încadrarea juridică a situației de fapt reținute este art.8 alin.1 pct.14 din O.G. nr.37/2007, text legal potrivit căruia: (1) Următoarele fapte reprezintă încălcări foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, dacă acestea nu sunt considerate infracțiuni potrivit legii penale: 14 utilizarea unor tahografe neomologate, nesigilate, necalibrate, defecte sau care au termenul de valabilitate al verificării/calibrării periodice depășit;
Totodată, în procesul verbal de contravenție contestat se precizează că fapta reținută în sarcina societății petente este sancționată de art.9 alin.1 lit.(a) din O.G. nr.37/2007, care prevede aplicarea unei amenzi contravenționale de la 8.000 lei la 16.000 lei.
2.2. Referitor la sarcina probei, instanța a avut în vedere principiile jurisprudențiale în materie contravențională expuse de C.E.D.O. în decizia din 13 martie 2012 în cauza H. și alții c. României. Curtea a reamintit cu această ocazie că prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, că ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții.
Instanța amintește că avându-se în vedere jurisprudența Curți EDO, trebuie să existe un echilibrul să e între prezumția de nevinovăție specifică materiei și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție, existentă în dreptul național. Asfel cum sa statuat în Decizia I. P. c. României (cererea nr._/04, decizia de inadmisibilitate din 28 iunie 2011), instanțele naționale trebuie să ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modaliăți efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale, stabilind că simpla contestare a procesului verbal de contravenție nu poate determina anularea procesului verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii întocmit în baza unor cercetări temeinice efectuate de organele de specialitate și susținut prin probe depuse la dosar.
Cu toate acestea, în speță, petentul nu a solicitat administrarea nici unei probe și nici nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și expune cauza.
Pe temeiul jurisprudenței menționate, instanța a apreciat că sarcina probei revine petentei, care trebuie să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție, în situația în care probele administrate de organul constatator pot convinge instanța în privința vinovăției petentei dincolo de orice îndoială rezonabilă.
2.3.Referitor la fapta contravențională reținută în sarcina petentei:
Instanța constată că petentul a contestat săvârșirea faptei contravenționale motivând că nu este vinovat însă nu a prezentat nicio dovadă în sprijinul afirmațiilor sale. Instanța nu poate primi o astfel de apărare formulată de petentă, pentru următoarele argumente pe care le va dezvolta în cele ce urmează.
Instanța constată că din actele depuse la dosar se face dovada deplină a celor menționate în procesul verbal și a situației de fapt reținute, astfel dovada de verificare a aparatului tahograf aflată la fila 27 atestă împrejurarea că valabilitatea verificării tahograf a expirat din 27.06.2012, iar imaginile foto de la fila 30 fac dovada activității autovehiculului verificat.
Instanta constată că fapta contravențională reținută în sarcina petentei a fost corect încadrată în dispozițiile art.8 alin.1 pct.14 din O.G. nr.37/2007, întrucât există corespondență între fapta concretă astfel cum a fost descrisă în cuprinsul procesului verbal de contravenție contestat și modelul abstract descris de norma de incriminare a contravenției, elementele cuprinse în situația de fapt suprapunându-se exact peste cele abstracte existente în descrierea legală a contravenției. De asemenea, instanța constată că art.9 alin.1 lit.(a) din actul normativ menționat este textul legal care reglementează sancțiunea aplicabilă contravenției reținute prin procesul verbal de contravenție contestat.
Reținând că petenta nu a făcut dovada unei situații de fapt distincte de cea reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție, în condițiile în care în prezentul litigiu instanța a avut în atenție teza susținută de CEDO potrivit cu care art. 6 par. 2 din Convenție impune statelor să încadreze prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție contestat în anumite limite rezonabile, ținând cont de gravitatea mizei pentru cel vizat și respectând drepturile apărării (cauza N. G. vs. România, hot. din 03.04.2012), instanța constată temeinicia procesului verbal de contravenție contestat.
3. Asupra legalității sancțiunii aplicate prin procesul verbal de contravenție contestat:
Fapta reținută în sarcina societății petente este sancționată de art.9 alin.1 lit.(a) din O.G. nr.37/2007, care prevede aplicarea unei amenzi contravenționale de la 8.000 lei la 16.000 lei.
În speța dedusă judecății, pentru fapta prevăzută de art.8 alin.1 pct.14 din O.G. nr.37/2007, societății petente i s-a aplicat o amendă contravențională în cuantum de 16.000,00 lei, în raport cu dispozițiile art.9 alin.1 lit.(a) din același act normativ.
Instanța constată că amenda contravențională aplicată se încadrează în limitele prevăzute de art.9 alin.1 lit.(a) din O.G. nr.37/2007, agentul constatator aplicând maximul prevăzut pentru această contravenție. Sub aspectul modului de individualizare a sancțiunii, instanța consideră însă că se impune reducerea sancțiunii aplicate, aceasta fiind o contravenție de pericol și nu una de rezultat, considerând că aplicarea unei amenzi în cuantum minim de 8000 de lei este suficientă pentru atingerea scopului sancțiunii contravenționale
Raportat la cererea petentei de a înlocui amenda cu avertismentul instanța constată că petenta a fost sancționată pentru utilizarea aparatului tahograe care are termenul de valabilitate al verificării/calibrării periodice depășit; astfel că nu se poate proceda la verificarea respectarii timpilor legali de odihnă aplicabili conducătorilor auto.
Perioadele legale de conducere și odihnă au fost stabilite prin regulament la nivelul UE, statele membre fiind unanim preocupate de reglementarea activităților care țin de traficul rutier. Această preocupare rezultă mai ales din necesitatea de a proteja participanții la traficul rutier de eventualitatea unor accidente grave de circulație provocate de oboseala excesivă. Mai ales în cazul șoferilor profesioniști pentru care activitatea de a conduce ajunge să fie o rutină zilnică, este necesar să fie respectate perioadele de odihnă pentru a se asigura un risc redus de accidente.
În cazul acestui tip de contravenții, legiuitorul prezumă absolut că prin încălcarea normelor legale se produce o stare de pericol pentru siguranța circulației rutiere, pentru existența contravenției nefiind neapărat necesar să se creeze o stare de pericol efectivă pentru valoarea socială protejată. Faptele de natura celor pentru care a fost sancționată petenta prezintă, prin ele însele, un grad ridicat de pericol social întrucât pun în pericol siguranța circulației pe drumurile publice și creează premisele pentru producerea unor accidente rutiere cu consecințe deosebit de grave, de asemenea având în vedere limitele legale ale sancțiunii respectiv 8.000 lei-16.000 lei, nu se poate conchide că fapta prezintă un grad redus de pericol social. Din aceste motive, analizând fapta petentului, instanța constată că aceasta prezintă un grad de pericol social ridicat.
Conform art. 7 al. 2 din O.G. 2/2001, avertismentul se aplică în cazul în care fapta este de gravitate redusă. Legea specială nu conține nici o normă care să deroge de la această prevedere general aplicabilă în domeniul contravențional. Mai mult instanța constată că agentul constator a dat dovadă de indulgență prin aplicarea sancțiunii avertismentului pentru cea dea doua faptă reținută în procesul verbal de contravenție, respectiv că, conducătorul autovehiculului nu deținea legitimație de serviciu valabilă din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport.
Funcția represivă și cea sancționatoare ale pedepsei contravenționale nu ar fi realizate dacă în asemenea cazuri s-ar aplica sancțiunea avertismentului, întrucât contravenientul nu ar suferi nici o restrângere a drepturilor sale corespunzătoare încălcării legii și nu ar fi în nici un fel constrâns ca pe viitor să respecte legea, iar societatea ar percepe impunitatea de care se bucură contravenientul ca o ineficiență a sistemului de sancționare contravențională.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, modificată, instanța va respinge plângerea formulată de petent, ca neîntemeiată.
II. Instanța din oficiu:
În temeiul art.274 și art.129 alin.5 C.proc.civ., instanța va lua act de faptul că în cauză nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta ., cu sediul în ., jud. Suceava, în contradictoriu cu intimata I. Județean de Politie Suceava, cu sediul în mun. Suceava, .. 9, jud. Suceava, împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 28.09.2012.
Reduce sancțiunea amenzii de 16 000 lei aplicată prin procesul verbal . nr._ din data de 28.09.2012, și aplică sancțiunea amenzii de 8 000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 pct. 14 din OG 37/2007.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal contestat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.05.2013.
Președinte, Grefier,
Red. B.M.
Dact. Ș.M.
4 ex. / 30.05.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2046/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 950/2013.... → |
|---|
