Pretenţii. Sentința nr. 1557/2013. Judecătoria FĂLTICENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1557/2013 pronunțată de Judecătoria FĂLTICENI la data de 30-09-2013 în dosarul nr. 93/227/2013
Dosar nr._
Pretenții
ROMANIA
JUDECĂTORIA FĂLTICENI
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1557
Ședința publică din 30 septembrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: R. M.
Grefier: I. M.
Pe rol, judecarea cauzei civile având ca obiect pretenții formulată de reclamanții D. V. C., D. N. M. și T. A., în contradictoriu cu pârâtul C. G. D..
Concluziile dezbaterilor pe fondul cauzei au fost consemnate în încheierea de ședință din 16 septembrie 2013, care face parte integrantă din prezenta, când din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea la data de 23 septembrie 2013, apoi pentru data de astăzi.
După deliberare,
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată instanței și înregistrată sub nr._ din 15.01.2013, reclamanții D. V. C., D. N. M. și T. A., au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul C. G. D., ca prin hotărârea ce se va pronunța, obligarea acestuia din urmă la plata sumei de 13.000 lei ( din care 5000 lei către prim-reclamantul, 5000 lei către secund-reclamanta, D. N. M., iar 3000 lei, pentru T. A., reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul material și moral încercat de către ei, reclamanții, ca urmare a agresiunilor fizice la care au fost supuși în public, de către pârât; cu cheltuieli de judecată.
In fapt, au arătat că la data de 24/25.12.2010, aflându-se într-un local public din mun. Fălticeni pentru a petrece Crăciunul, au fost implicați fără voie într-un conflict generat de atitudinea agresivă a pârâtului, care i-a lovit, ei reclamanții D. V. C. și D. N. M. suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare un nr. de 17-18 zile de îngrijiri medicale, iar T. A. nu a făcut demersuri pentru obținerea unui certificat medico-legal.
Au formulat plângere împotriva pârâtului, soluționată prin scoaterea de sub urmărire penală conf. art. 11 pct. 1 lit.b și art. 10 lit. b1 Cod proc.pen. – dosar nr. 2136/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni.
Intrucât și pârâtul a formulat plângere penală împotriva acestora, care s-a soluționat cu scoaterea de sub urmărire penală, arată reclamanții că au formulat plângere împotriva ordonanței din 15.09.2011, care a fost admisă, stabilindu-se că în ce privește faptele reclamate de pârât în sarcina lor, lipsește vinovăția.
Precizează că s-au constituit părți civile în dosarul penal, pentru prejudiciul moral și material suferit, care nu a fost reparat de pârât prin nicio modalitate.
Invocând disp. art. 20 alin. 1 Cod proc.pen. reclamanții au formulat prezenta acțiune în instanță, întrucât prin hotărîrea rămasă definitivă, a rămas nesoluționată acțiunea civilă.
Consideră reclamanții că, prejudiciul produs reprezintă efectul negativ suferit de ei, ce reiese din certificatele medico-legale.
Estimează daunele materiale (c/valoarea medicamentelor necesare restabilirii stării de sănătate fizică și a celorlalte cheltuieli impuse de însănătoșirea lor), la suma de 1000 lei, iar daunele morale la suma de 4000 lei, respectiv de 3000 lei în ce o privește pe reclamanta tofan A..
Deoarece, ei reclamanții arată că sunt persoane cunoscute în comunitate ca fiind de o înaltză ținută morală, nu au avut conflicte anterior cu nimeni, acest incident i-amarcat puternic.
Constatând că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, solicită admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată.
In drept, și-au întemeiat acțiunea pe disp. art. 20 alin. 1 Cod proc.pen. art. 998-999 vechiul Cod civil, art. 274 Cod proc.civ.
In dovedire, au înțeles să se folosească de proba cu înscrisuri (f.9-23) și proba cu martori.
In temeiul art. 242 alin. 2 Cod proc.civ. au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Legal citat, pârâtul nu s-a prezentat în instanță și nici nu a formulat întâmpinare.
Se constată atașat spre consultare, dosarul penal nr. 2136/P/2010 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:
Potrivit Ordonanței de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ din 15 septembrie 2011, dată în dosarul nr. 2136/P/2010, învinuitului C. G. D., i-a fost aplicată amendă în sumă de 1000 lei, iar învinuiților D. V. C., D. N. M., T. A., le-a fost aplicată amendă în cuantum de 500 lei, pentru fiecare și au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare, în sumă de 100 lei, fiecare, pentru fapta prevăzută de art.180 alin. 1 și 2 din Codul penal, reținându-se aplicabilitarea dispozițiilor art. 11 pct. 1 lit. b, art.10 lit. b1 cu aplic. art. art. 18 1, ambele din Codul penal.
S-a avut în vedere la luarea măsurii de organul de urmărire penală, a modului de declanșare a conflictului între părți: spontan, a atitudinii provocatoare a învinuitului C. G. D., față de ceilalți învinuiți, cu aprecierea că, față de modul și împrejurările comiterii faptei, aceasta nu prezintă pericolul social specific infracțiunii.
Învinuiții – părți vătămate D. V. C., D. N. M. și T. A., au formulat plângere împotriva actelor procurorului, apreciind că în sarcina lor nu poate fi reținută intenția de a lovi, cid oar de a se apăra.
Potrivit Ordonanței din 19 decembrie 2011, dată în dosarul nr. 729/II/2/2011, dată în temeiul art. 278 din Codul de procedură penală, de către P. – procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni, a fost admisă plângerea învinuiților – părți vătămate și–n consecință s-a dispus schimbarea temeiului de drept în care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, din art. 10 lit b1 Cod procedură penală, în art. 10 lit. d Cod procedură penală, cu anularea sancțiunii administrative de 500 lei amendă, precum și a obligațiilor judiciare de 100 lei, stabilite inițial pentru fiecare.
S-a reținut de către P. – procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni,că singura leziune suferită de învinuitul – parte vătămată C. G. D., este o tumefacție echimotică a buzei inferioare cu plagă contuză, leziune care a putut fi produsă, urmare a reacției de apărare a învinuiților- părți vătămate, în condițiile în care acestea din urmă au suferit leziuni mult mai grave, care au necesit câte 17- 18 zile de îngrijiri medicale, potrivit certificatelor medico – legale doveditoare.
Prin acțiunea introductivă, reclamanții au susținut că, în urma altercației pe care a avut-o cu pârâtul, la data de 24/25 decembrie 2010, au suferit leziuni a căror vindecare au necesitat 17-18 zile de îngrijiri medicale, conform certificatelor medicale( fila 14, 15 dosar atașat).
În toată această perioadă, au fost nevoiți să suporte contravaloarea actelor medicale( consultații, analize, radiografii, medicamente), a căror valoare este de 1000 lei, în ceea ce îi privește pe reclamanții D. V. C. și D. N. M..
Totodată solicită și daune morale, în sumă de 4000 lei, pentru reclamanții D. V. C. și D. N. M., respective 3000 lei, pentru reclamanta T. A. motivat de faptul că i-a fost afectată sănătate și activitatea în familie.
Pentru dovedire, au depus înscrisuri și au cerut proba testimonială, depozițiile martorilor, aflându-se la dosarul cauzei, filele 59, 60.
De reținut că, părților, instanța le-a acordat termen pentru a lua cunoștiință de conținutul probelor depuse, a solicitărilor făcute cu acest titlu, eventualele obiecțiuni urmând a fi discutate la următorul termen, cu condiția formulării( în scris sau oral) și a existenței procedurii de citare, legală cu toate părțile.
Este de principiu că, instanța are obligația de se pronunța asupra tuturor cererilor formulate de părți și de a motiva admiterea sau respingerea acestora.
De altfel, sistemul nostru procedural nu cunoaște probe formale a căror forță probantă să fie prestabilită de lege, toate mijloacele de probațiune având aceeași forță probantă, rolul lor principal sau secundar, fiind dat de corobararea cu celelalte probe administrate.
În atare situație, în condițiile în care, una din părți, a depus acte etc., asupra cărora, cealaltă parte, nu a fost pusă în situația de a le discuta, în contradictoriu, s-ar ajunge la încălcarea principiilor egalității părților și a dreptului la apărare.
După cum rezultă din dispozițiile art. 129 Cod procedură civilă, orice susținere trebuie dovedită în condițiile și cu respectarea dispozițiilor legale, în caz contrar, fiind doar simple afirmații de natură a o motiva, dar care nu pot duce la aprecierea lor ca adevărată, fără nici un suport probatoriu adecvat.
Rolul activ al instanței prevăzut de art 130 Cod procedură civilă, nu poate constitui temeiul substituirii instanței în poziția procesuală a uneia din părți și în apărarea intereselor acesteia, doar ca urmare a solicitării ( de probe).
Din aceste considerente, instanța urmează a reține ca pertinente și sincere, declarațiile martorilor audiați, în instanță, care se coroborează cu celelate probe aflate la dosar: expertize judiciare, actele și lucrările administrate în dosarul penal.
Potrivit dispozițiilor art. 998 și următoarele din Codul civil,orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, dă dreptul celui păgubit, la despăgubiri, acestea însă, trebuie să constituie o justă și integrală reparare a pagubei produse.
Desigur, prejudicial constă în consecințele negative patrimoniale și morale suferite de o persoană, ca urmare a unei fapte ilicite.
Existența prejudiciului material, nu comportă discuții, acesta fiind dovedită( martori, investigații medicale, actele și lucrările dosarului penal, susținerile părților), acestea, impunându-se a fi făcute, în ceea ce privește prejudicial moral.
Așadar, este justificată acordarea de compensații materiale persoanelor care au avut suferințe de ordin psihic sau a căror onoare sau reputație au avut de suferit, situație care nu poate fi reținută în prezenta cauză.
Aprecierea daunelor morale nu trebuie privită ca o consecință de drept, a unor împrejurări cauzatoare de prejudiciu, ci de fapt, avându-se în vedere toate aspectele de determinare, cu consecința dovedirii.
Față de cele mai sus arătate, instanța, urmează a admite în parte acțiunea, și, pe cale de consecință, a obliga pârâtul să plătească reclamanților, suma de 5000 lei, din care 2000 lei despăgubiri materiale cuvenite reclamanților D. V. C. și D. N. M. și 3000 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului moral suferit de toți cei trei reclamanți (1000 lei pentru fiecare).
Cum cel ce cade în pretenții este obligat la plata cheltuielilor de judecată, pârâtul, va fi obligat să plătească reclamanților suma de 3068,73 lei, cu acest titlu.
Față de probatoriul administrat, respectiv, susținerile și apărările părților, declarațiile martorilor, înscrisurile depuse, avâd în vedere și dispozițiile art. 998 din Codul civil, instanța apreciază că pretențiile acesteia sunt întemeiate în parte, justificându-se în limita sumei de 2000 lei, pentru reclamanții D. V. C. și D. N. M.( pentru fiecare), aceasta reprezentând contravaloarea actului medical, constând în: contravaloare eliberare certificat medico – legal; radiografii; consultații și medicamente și deplasări medic( filele 42- 47 dosar).
În ceea ce privește daunele morale solicitate de reclamanții D. V. C. și D. N. M., ambii în cuantum de 4000 lei și T. A., în cuantum de 3000 lei, instanța urmează a le admite în parte, respectiv, în limita sumei de 1000 lei pentru fiecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea în pretenții, formulată de reclamanții D. V. C., D. N. M., ambii cu domiciliu în Municipiul Fălticeni, ., scara A, apartament 5, județul Suceava și T. A., domiciliată în Municipiul Fălticeni, . 15, scara F, apartament 7, județul Suceava, în contradictoriu cu pârâtul C. G. D., cu domiciliul în Municipiul Fălticeni, . 2, scara B, apartament 1, județul Suceava.
Obligă pârâtul să plătească reclamanților, următoarele sume, cu titlu de despăgubiri civile, astfel:
- suma de 2000 lei, reclamantului D. V. C., din care, suma de 1000 lei, despăgubiri materiale și 1000 lei, daune morale;
- suma de 2000 lei, reclamantei D. N. M., din care, suma de 1000 lei, despăgubiri materiale și 1000 lei, daune morale;
-suma de 1000 lei, cu titlu de daune morale, reclamantei T. A..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică din 30 septembrie 2013.
Președinte, Grefier,
Red. R.M. Tehnored. G.V. Ex. 6/29.10.2013
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 743/2013. Judecătoria FĂLTICENI | Acţiune oblică. Sentința nr. 1945/2013. Judecătoria FĂLTICENI → |
|---|
