Modificare măsuri privind copilul. Sentința nr. 915/2015. Judecătoria FĂLTICENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 915/2015 pronunțată de Judecătoria FĂLTICENI la data de 16-04-2015 în dosarul nr. 869/227/2015
Dosar nr._ obligatie de a face
ROMANIA
JUDECATORIA FALTICENI
Sentinta civilă nr.915
Sedinta publică din 16 aprilie 2015
Instanta constituită din:
P.: G. I. M.
Grefier: P. D.
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect obligatie de a face formulată pe calea ordonantei președintiale de reclamanta H. E. în contradictoriu cu pârâtul C. P..
La apelul nominal făcut în sedintă publică lipseste reclamanta reprezentată de avocat A. C. si pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
În conformitate cu prevederile art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța pune în discuție competența instanței.
Apărătoarea reclamantei arată că nu are de ridicat excepții cu privire la competența instanței.
Instanța constată că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial să soluționeze cauza, conform art. 94, coroborat cu art. 107 Cod procedură civilă.
Avocat A. C. pentru reclamantă la acest termen de judecată înțelege să-și modifice obiectul cauzei potrivit disp.art. 1000 Cpciv în sensul că solicită judecarea cauzei având ca obiect obligatie de a face pe calea dreptului comun si nu pe ordonantă presedintială așa cum a fost formulată initial.
Instanta va lua act de modificarea obiectului cererii din ordonantă președintială în actiune de drept comun, sens în care se va modifica în sistemul ECRIS codul pentru obiect, după care pune în discutie estimarea duratei cercetării procesului si probatoriul ce urmează a fi administrat în cauză.
Apărătoarea reclamantei estimează durata cercetării procesului la o lună de zile, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse si proba testimonială cu martora P. G. prezentă la termenul de astăzi în pretoriul instantei.
Potrivit disp.art. 238 Cpciv instanta estimează durata cercetării procesului la 30 de zile potrivit prev. art. 255 și art. 258 C.pr.civ., încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar de către reclamantă precum si proba testimonială.
Astfel, potrivit disp.art. 311, art.318 Cpciv după ce și-a declinat identitatea si datele personale a fost audiată martora prezentă, depozitia acesteia fiind consemnată în proces verbal atasat la dosar.
Apărătoarea reclamantei depune în completarea înscrisurilor si o evaluare psihologică a minorului I. Ș., un certificat de statut familial eliberat de autoritătile italiene cu traducerea acestuia în limba română, si arată că nu mai are alte solicitări.
Instanța constatând că nu mai sunt alte incidente de soluționat și că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 392 C.pr.civ., deschide dezbaterile asupra fondului cauzei, acordând cuvântul apărătoarea reclamantei.
Avocat A. C. pentru reclamantă solicită admiterea actiunii astfel cum a fost modificată la termenul de astăzi potrivit disp.art. 17 alin.2 din Legea nr. 248/2005 actualizată să se dispună suplinirea acordului pârâtului în vederea emiterii pașaportului simplu pentru minorii C. Medeea E. si C. I. Ș. a căror locuintă a fost stabilită în mod statornic la reședinta reclamantei din Tornimparte (AQ), Via D. Saraceni 3, Italia precum si suplinirea acordului pârâtului pentru ca minorii să călătorească în străinătate pentru a locui împreună cu reclamanta conform dispozitiilor deciziei nr.401/26.03.2015 a Tribunalului Suceava, având în vedere dezinteresul total al pârâtului fată de copii, refuzând orice colaborare în interesul superior la copiilor sfidând si dispozitiile instantei prin care s-a stabilit locuinta minorilor la reședinta reclamantei din Italia.
În prezent minora Medeea E. locuieste la resedinta reclamantei, este înscrisă la școală în Italia însă minorul a rămas în grija bunicilor materni si suferă întrucat nu se află împreună cu mama si sora sa.Solicită admiterea actiunii potrivit motivelor invocate pe larg în cererea de chemare în judecată cu cheltuieli de judecată, taxa de timbru.
După deliberare,
I N S T A N T A
Asupra cauzei de față constată:
Prin cererea adresată acestei instante si înregistrată sub nr._ /31.03.2015 reclamanta H. E. a chemat în judecată pe pârâtul C. P. solicitând pe calea ordonantei președintiale în temeiul art. 17 alin. 2 din Legea nr. 248/2005, să se suplinească acordul paratului in vederea emiterii pașaportului simplu pentru minorii; CUCOLAS MEDEEEA E., născuta la data de 27.09.2006 si CUCOLAS I. S., născut la data de 27.12.2009, a căror locuința a fost stabilită in mod statornic la reședința sa din TORNIMPARTE . Castiglione nr. 91, Italia.
În temeiul art. 18 alin. 2 din Legea nr, 272/2004, să se suplinească acordul paratului pentru ca minorii sa călătorească in străinătate împreuna cu ea, reclamanta si obligarea paratul la plata cheltuielilor de judecata.
În fapt, arată reclamanta că potrivit Deciziei civile nr. 401 pronuntata in data de 26.03.2015 s-a stabilit ca locuința minorilor C. Medeea E., născută la 27.09.2006 și C. I. Ș., născut Ia 27.12.2009 sa fie la reședința reclamantei din Tornimparte (AQ), Via D. Saraceni 3, Italia.
Potrivit sentinței civile nr.156 din data de 24 ianuarie 2012, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiata intre ea, reclamanta si parat, totodată stabilindu-se un program de vizită al paratului in favoarea minorilor, domiciliul minorilor la locuința reclamantei din ., jud. Suceava, autoritatea părinteasca urmând a fi exercitata de ambii părinți.
Chiar daca paratul a luat la cunoștința de condițiile locative ale reclamantei din Italia, fiind convins ca minorii vor fi ingrijiti in condiții foarte bune, nu a fost de acord ca ambii minori sa meargă impreună cu ea la reședința sa, fiind nevoită să se adrese instanței de tutela, izbindu-se mereu de refuzul nejustificat al paratului, nefiind de acord cu solicitarea, chiar daca asa cum a precizat anterior nu il interesează absolut deloc soarta copiilor.
Paratul refuză orice colaborare in interesul superior al minorilor, adoptând o atitudine in spirit de șicana, negandindu-se o clipa la suferința pe care le-o poate provoca minorilor, sfidând in acest moment si dispozițiile deciziei mai sus menționate prin care s-a stabilit locuința minorilor la reședința sa din Italia.
Precizează reclamanta în continuare că din anul 2012 ea a plecat impreună cu minora Medeea in străinătate, are un loc de muncă, iar copilul frecventează cursurile școlare, fiind eleva in clasa a IlI-a.
În cursul anilor 2012, 2013, paratul si-a exprimat acordul in scris, sub forma unei procuri, ca aceasta să se poată prezenta in numele sau si pentru dansul, la Serviciul de Pașapoarte Suceava, in vederea ridicării Pașapoartelor emise pe numele ambilor minori, insă aceasta procură a fost valabila doar pentru o perioada de trei luni.
În acest moment paratul continuă să aibă o atitudine dezinteresata față de minori, nefiind de acord ca minorul I. să obtina pașaport intrucat cel eliberat anterior a expirat iar al minorei Medeea expira in data de 26 august 2016, asa cum rezulta din copia anexata.
Desi minorii au locuința stabilita la reședința sa, a mamei din Italia, nu poate să obtina pașapoartele pe numele acestora întrucât prin sentința nr. 156 din data de 24 ianuarie 2012 paratului i s-a stabilit un program de vizita si, din acest motiv trebuie sa prezinte acordul scris al acestuia.
In speța de față, interesul superior al minorilor presupune ca aceștia sa crească in mod efectiv alături de unul dintre părinți, in condițiile materiale si morale adecvate vârstei, preocupărilor si doleanțelor minorilor.
Precizează reclamanta că între ei, exista relații tensionate pârâtul având o atitudine culpabila si lipsita de cooperare, refuzând sa-si exprime acordul ca minorii să obtina pașaport pentru a se putea deplasa in Italia, tara in care au stabilita locuința potrivit deciziei mai sus menționate.
Faptul ca paratul si-a exprimat acordul ca minora Medeea să plece cu ea, reclamanta in Italia, nu inseamna că a dovedit ca si, cooperează cu ea, fiind doar un răspuns la rugămințile ei si la promisiunile ca nu-i va face plângere penala pentru abandon de familie. A fost o decizie de moment la care a recurs crezând că astfel la scurt timp il va convinge să își dea acordul si pentru minorul I. insă, s-a izbit de refuzul acestuia in mod nejustificat, motiv pentru care s-a și adresat instanței de tutela.
Potrivit prevederilor art. 18 alin. 2 din Legea nr. 272/2004: deplasarea copiilor in tara si in străinătate se realizează cu înștiințarea si acordul ambilor părinți; orice neintelegeri intre părinți cu privire la exprimarea acestui acord se soluționează de către instanța judecătoreasca, iar conform dispozițiilor art. 30 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 248/2005 minorilor li se permite ieșirea din tara numai daca sunt insotiti de o persoana majora si, in situația in care călătoresc împreuna cu unul din părinți, numai daca părintele însoțitor prezintă o declarație a celuilalt părinte din care să rezulte acordul sau cu privire la efectuarea călătoriei respective in statul sau statele de destinație, precum si cu privire la perioada acesteia.
Cum in speța de fata, s-a făcut dovada că autoritatea părinteasca asupra minorilor este exercitata in comun, deplasarea minorilor in străinătate insotita de unul din părinți se poate realiza numai cu acordul celuilalt părinte apreciază că cererea de ordonanță președințială este admisibilă și întemeiată, în speță fiind întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 996 C. pr. civ.
Potrivit art. 996 C. proc, civ.:„Instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.
În doctrină (a se vedea în acest sens V. M. C., „Tratat teoretic și practic de procedură civilă", Vol. II, Editura Național, București 1997, p. 491) s-a subliniat că textul de lege precizat stabilește două dintre condițiile de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială, respectiv urgenta și caracterul vremelnic al măsurii solicitate a se lua pe această cale, precum și că, din această din urmă condiție, decurge o a treia condiție de inadmisibilitate, anume ca prin măsura luată să nu se prejudece fondul.
Or, în cazul de față sunt îndeplinite aceste condiții, astfel cum s-a arătat in motivarea cererii.
Cererea formulata are caracter urgent, prima condiție referitoare la admisibilitatea cererii de emitere a ordonanței președințiale se referă la urgența măsurii solicitate. Art. 996 cod. proc. civ. stabilește categoriile generale de situații caracterizate prin urgență, respectiv păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, sau înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
În concluzie, având în vedere aceste considerente, solicită să se constate că sunt îndeplinite condițiile referitoare la caracterul urgent al măsurii solicitate.Cererea formulata are caracter vremelnic, ambele capete de cerere, au caracter vremelnic si nu definitiv, chiar daca vizează fondul cauzei.
Apreciază că admiterea cererii de ordonanță presedințială nu prejudecă fondul dreptului
în primul rând, că, având caracter vremelnic pentru motivele dezvoltate anterior, măsura solicitată nu ar prejudeca fondul dreptului, ci doar s-ar verifica aparența dreptului, pe calea ordonanței președințiale.
F. de aceste considerente, reclamanta solicită admiterea cererii asa cum a fost formulata.
In drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 18 alin, 2 din Legea nr. 272/2004, art. 17 alin. 2 din Legea nr. 248/2005 si art .274 Cod procedura civila.
În dovedire s-au anexat în copii certificate înscrisuri si s-a solicitat proba testimonială.
Cererea a fost legal timbrată potrivit taxei jud. de timbru de la fila 39 dosar.
Pârâtul legal citat cu mentiunea de a se prezenta personal la interogatoriu nu s-a prezentat în instantă și nici nu și-a exprimat punctul de vedere fată de acțiunea promovată.
La termenul de judecată de astăzi reclamanta prin apărătoarea sa și-a modificat obiectului cererii din ordonantă președintială în actiune de drept comun, astfel încât a fost modificat în sistemul ECRIS codul pentru obiect
Analizând actele și lucrările dosarului, instanta retine următoarele:
Prin sentința civilă nr. 156 din 24.01.2012 a Judecătoriei Fălticeni, s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiata intre reclamantă si parat, totodată stabilindu-se domiciliul minorilor la domiciliul ei din ., jud. Suceava, autoritatea părinteasca urmând a fi exercitată de ambii părinți, potrivit înțelegerii acestora.
Astfel, s-a stabilit locuința minorilor C. Medeea E., născută la data de 27.09. 2006, respectiv, C. I. Ș., născut la data de 27.12.2009, la mamă, tatăl fiind obligat la plata sumei de 175 lei, cu titlu de obligație de întreținere și cu exercitarea autorității părintești asupra minorilor de către ambii părinți.
Ulterior prin Sentința civilă nr. 2288/11.11.2014 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr._, s-a respins cererea reclamantei privind exercitarea autorității părintești în privința minorilor C. Medeea-E., născută la data de 27.09.2006 și C. I.-Ș.., născut la data de 27.12.2009, numai de către aceasta, cu stabilirea locuinței minorilor, la reședința sa din Tornimparte(AQ), Via D. Saraceni 3, Italia.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat apel de către reclamantă, iar la data de 26.03.2015 Tribunalul Suceava prin decizia nr.401 a admis apelul, si actiunea în parte, stabilind locuința minorilor C. Medeea E. si C. I. Ș. la reședinta reclamantei din Tornimparte (AQ) Via dei Saraceni 3 Italia.
Având în vedere că prin decizia amintită instanta a admis în parte cererea având ca obiect exercitare autoritate părintească, stabilire domiciliu minor și a dispus stabilirea domiciliului celor doi minori la reședința reclamantei din Italia, așa cum rezultă din certificatul depus la fila 43 dosar, acțiunea apare ca fiind fondată. Astfel, pentru ca cei doi minori să poată ieși din țară opentru a locui cu mama în Italia, respectiv să se întoarcă în vizită la rude, au nevoie de emiterea pașapoartelor aferente. Întrucât autoritatea părintească asupra minorilor se exercită în continuare în comun de ambii părinți, potrivit hotărârilor amintite, la eliberarea pașapoartelor este necesar și acordul pârâtului, în calitate de tată.
Refuzul pârâtului de a-și exprima un astfel de consimțământ rezultă cu certitudine din neprezentarea acestuia in fața instanței, dar și din declarația martorei P. G., mătușa minorilor, care a confirmat că pârâtul nu se mai interesează de copii, refuză a răspunde la telefon reclamantei, s-a recăsătorit, întemeindu-și o altă familie.
Potrivit art.17 alin.2 din Legea 248/2005 privind libera circulație a cetățenilor români in străinătate, emiterea pașaportului simplu sau a pașaportului electronic pentru minor, in situația inc are există neînțelegeri intre părinți cu privire la exprimarea acordului., se efectuează numai după soluționarea acestor situații de către instanța de judecată, care se pronunță în condițiile legii.
De asemenea potrivit art.18 alin.2 din legea 272/2004 deplasarea copiilor in țară și in străinătate se realizează cu înștiințarea și cu acordul ambilor părinți; orice neînțelegeri intre părinți cu privire la exprimarea acestui acord se soluționează de către instanța judecătorească.
Analizând interesul minorilor in efectuarea acestei deplasări in Italia, alături de mama lor, instanța reține că o astfel de deplasare este benefică pentru ambii copii, aceștia având posibilitatea de a-și dezvolta abilitățile de comunicare, de a veni in contact cu alte culturi, de a vedea locuri noi și de a participa la evenimente care ar avea o înrâurire benefica asupra dezvoltării lor intelectuale și sociale. De altfel, o altă soluție ar duce la lipsirea de efecte a Deciziei nr. 401/26.03.2015 a Tribunalului Suceava, prin care s-a stabilit domiciliul minorilor la reședința mamei din Tornimparte (AQ) Via dei Saraceni 3 Italia.
Mai mult decât atât minorii își doresc această plecare fapt ce rezultă din evaluarea psihologică aflată la fila 44 dosar.
Pe de altă parte in prezenta cauză pârâtul nu s-a prezentat, nu a formulat întâmpinare deși a fost legal citat, respectiv nu a făcut dovada faptului că această deplasare a minorilor in Italia ar dăuna intereselor acestuia și nici a faptului că reclamanta intenționează să-l împiedice să mai aibă legături personale cu copii săi.
Având în vedere cele arătate mai sus, instanța va admite acțiunea astfel cum a fost precizată.
În temeiul art. 453 C. proc. civ. va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 40 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea având ca obiect obligatie de a face astfel cum a fost precizată de reclamanta HAMZAU E., cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat A. C. cu sediul in Fălticeni, ., în contradictoriu cu pârâtul CUCOLAS P. cu domiciliul in mun. Sighișoara, ., .,
În temeiul art. 17 alin. 2 din Legea nr. 248/2005 dispune suplinirea consimțământului pârâtului la Serviciul Public Comunitar pentru Eliberarea și Evidența Pașapoartelor Simple Suceava pentru efectuarea pașaportului minorei C. Medeea E. născută la data de 27.09.2006 și al minorului C. I. Ș. născut la data de 27.12.2009.
În temeiul art. 18 alin. 2 din Legea nr. 272/2004 dispune suplinirea consimțământului pârâtului pentru ca minorii C. Medeea E. născută la data de 27.09.2006 și C. I. Ș. născut la data de 27.12.2009 să poată călători în Italia, pentru a locui împreună cu reclamanta conform dispozițiilor Deciziei nr. 401/26.03.2015 a Tribunalului Suceava.
Obligă pârâtul să achite reclamantei suma de 40 lei cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Fălticeni.
Pronunțată în ședința publică din data de 16.04.2015.
P., Grefier,
Red.GI
Tehn.PD/4ex/
Data:7.05.2015
| ← Pensie întreţinere. Sentința nr. 1441/2015. Judecătoria FĂLTICENI | Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 1451/2015.... → |
|---|
