Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 1451/2015. Judecătoria FĂLTICENI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1451/2015 pronunțată de Judecătoria FĂLTICENI la data de 03-07-2015 în dosarul nr. 580/227/2015
Dosar nr._ -stabilire program vizitare minor -
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FĂLTICENI
Sentinta civilă nr.1451
Ședința publică din 3 iulie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: G. I. M.
Grefier: P. D.
Ministerul Public a fost reprezentat de procuror M. I. C.
Pe rol, se află judecarea cauzei civile având ca obiect stabilire program vizitare minor, formulată de reclamanta A. A. în contradictoriu cu pârâtul C. F..
Concluziile dezbaterilor în fond ale cauzei au fost consemnate în încheierea de sedintă din 2.07.2015 care face parte integrantă din prezenta când, din lipsă de timp pentru deliberare, pronuntarea a fost amânată pentru astăzi 3.07.2015.
După deliberare,
I N S T A N T A
Asupra cauzei de fată constată:
Prin cererea adresată acestei instante si înregistrată sub nr._ /4.03.2015 reclamanta A. A. a chemat în judecată pe pârâtul C. F. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunta să se dispună obligarea pârâtului de a-i permite să aibă legături personale cu minorul C. F. Riccardo, născut la 14 decembrie 2010 în localitatea S., Italia, conform următorului program:
-șapte zile consecutive în vacanța de iarnă, în anii impari cuprinzând zilele de 24, 25, 26 decembrie, iar în anii pari cele șapte zile cuprinzând și zilele 31, 1,2 ianuarie din anul următor, cu preluarea minorului de la locuința tatălui, la domiciliul ei și readucerea lui la finalul programului de vizitare;
-șapte zile consecutive în vacanța de P. în anii pari, începând cu prima zi a vacanței, cu preluarea minorului de la locuința tatălui, la domiciliul ei și readucerea lui la finalul programului de vizitare;
-jumătate din vacanța de vară, într-un an prima jumătate, în anul următor cea de a doua jumătate, cu preluarea minorului de la locuința tatălui, la domiciliul ei și readucerea lui la finalul programului de vizitare, fără cheltuieli de judecată.
În fapt arată reclamanta că este mama minorului sus arătat, iar pârâtul este tatăl acestuia.
Din concubinajul cu pârâtul a rezultat minorul C. F. Riccardo, născut la 14.12.2010, care în prezent se află în grija pârâtului, întrucât acesta a fost încredințat pârâtului prin sentința civilă numărul 1096, din data de 5 iunie 2014, a Judecătoriei Fălticeni.
A plecat din locuința unde conviețuia cu pârâtul în luna octombrie 2013, și nu în luna august așa cum susține pârâtul în cererea de stabilire a exercitării autorității părintești, deoarece nu a mai rezistat comportamentului inadecvat al pârâtului în ceea ce o privește.
După stabilirea exercitării autorității părintești de ambii părinți și a locuinței minorului la pârât, de altfel și înainte de pronunțarea sentinței civile, în mod nejustificat, pârâtul nu i-a permis să aibă legături cu copilul ei, nici să vorbească la telefon, nici să îl viziteze. De asemeni, pârâtul refuză să primească pachetele pe care le trimis copilului, acesta trimițându-mi-le înapoi.
Mentionează reclamanta că tot timpul a manifestat afecțiune fața de copilul său, un atașament caracteristic relației părinte-copil, și desigur își iubește copilul foarte mult. Datorită faptului că nu a reușit să aibă o relație cu tatăl copilului, a fost nevoită sa plece din locuința conjugală.
Am considerat că este inoportun să smulgă copilul din mediul familial în care a trăit și a fost obișnuit să trăiască, cu atât mai mult cu cât a fost nevoită să plece în străinătate pentru a avea un serviciu, care să-i permită să îi ofere copilului resursele financiare spre o îngrijire și o creștere corespunzătoare.
Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în cauza Ignaccolo -împotriva României a apreciat că, art. 8 implică dreptul părintelui de a beneficia de măsuri adecvate din partea statului pentru a fi alături de copilul său, precum și obligația autorităților naționale de a dispune aceste măsuri. Respectarea vieții de familie astfel înțeleasă, implică, pentru stat, obligația de a acționa în așa fel, încât să permită dezvoltarea normală a acestor raporturi iar în cauza Johansen contra Norvegiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că, interesul copilului trebuie să fie considerat ca fiind primordial, astfel că doar un comportament deosebit de nedemn, poate determina ca o persoană să fie privată de drepturile sale părintești în interesul superior al copilului.
Din coroborarea prevederilor art. 2, art. 17 alin. 1 din Legea Nr. 272/2004 și art. 8 din CEDO, interesul copilului este acela de a avea viață de familie, deziderat care nu se poate realiza decât prin menținerea legăturilor personale, în mod efectiv, între copil și părintele căruia nu i-a fost încredințat, cu excepția acelor situații excepționale în care se probează că există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului.
Fiecare părinte are obligația de a pune pe primul plan interesul superior al minorului atunci când își exercită drepturile respectiv obligațiile decurgând din acesta.
În acest sens s-a exprimat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, arătând în cauza Monory contra României și Ungariei că "posibilitatea părintelui și a copilului de a se bucura reciproc de compania celuilalt reprezintă un element fundamental al vieții de familie, iar instanțele naționale care stânjenesc această posibilitate reprezintă o ingerință în dreptul la o viață de familie protejat de art. 8, statele având obligația de a asigura reunirea copilului cu părintele său .
Precizează reclamanta că și-a îndeplinit obligatia de întreținere pe care instanta a stabilit-o în sarcina sa.
În dovedire a anexat în copii certificate înscrisuri.
Actiunea a fost legal timbrată cu taxă jud. de timbru de 20 lei (f.32 dosar).
Potrivit dispozițiilor art. 201 Cod procedură civilă, cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâtului pentru a formula întâmpinare prin care să-și precizeze poziția față de această cerere, obligație pe care acesta și-a îndeplinit-o.(f.36-37 dosar).
Pârâtul solicită respingerea actiunii ca nefondată iar în subsidiar solicită stabilirea unui program de vizită al minorului în prima si a treia săptămână din lună de sâmbătă între orele 10:00- 20:00 la locuinta sa si a minorului din ..
Mentionează că în cererea de chemare în judecată reclamanta recunoaste faptul că nu are o locuintă proprie sau cu chirie sau cu titlu de superficie, ea lucrează în străinătate pentru o perioadă nedeterminată si nici dacă i s-ar permite să ia copilul așa cum doreste nu are unde să-l ducă pentru a-i asigura conditii bune de locuit având în vedere că minorul are vârsta de 4 ani.
Reclamanta nu s-a interesat de copil din momentul când s-a născut, iar pachetele cu haine si dulciuri pe care le trimitea din străinătate erau cu hăinuțe second hand care puneau în pericol real sănătatea minorului, si dulciurile aveau termenul de valabilitate expirat.
În ce privesc condițiile de moralitate arată pârâtul că reclamanta este o consumatoare de alcool, fumează, si are legături dubioase cu diverși indivizi.Nu există siguranta că minorul va avea conditii minime si optime de a locui cu reclamanta 24 de ore.
Întâmpinarea a fost comunicată reclamantei care a formulat răspuns prin care solicită respingerea apărărilor pârâtului întrucat, faptul că pârâtul este de acord cu un program de vizitare în prima și a treia săptămână din lună între orele 10 și 20, la locuința minorului echivalează cu refuzul acestuia ca ea să aibă legături cu copilul ei, deoarece este conștient de imposibilitatea realizării acestui program, având în vedere atât distanța dintre ea și pârât (ea lucrează în Italia) cât și relațiile de aminozitate existente între ei.
Împrejurarea că pârâtul i-ar permite să-și viziteze copilul în prezența și la domiciliul acestuia câteva ore (doar în subsidiar ar fi de acord), demonstrează că în realitate dorește ca minorul să nu aibă nicio legătură cu ea, ceea ce ar periclita major dezvoltarea psihică a copilului, acesta încercând sentimentul de abandon și respinge de către mama sa, lucru total neadevărat. Lipsa figurii materne în viața unui copil datorată deciziilor unui tată care nu pune pe primul plan dezvoltarea firească armonioasă a propriului copil, poate avea urmări dintre cele mai nefaste pentru întreaga viață a copilului.
Cu privire la motivul că nu deține în proprietate o locuință proprie, întrucât în cererea de chemare în judecată a recunoscut acest lucru, determinat de faptul că are domiciliul ales la avocat, este tendențios și ironic interpretat de către pârât.
Domiciliul ei este în casa părinților săi, unde se întoarce anual sau chiar de două - trei ori pe an (atunci când serviciul îi permite), unde poate și își dorește să petreacă maximum de timp posibil, cât permit vacanțele copilului și ale sale.
Condițiile unde își are domiciliul, nu sunt doar elementare, sunt excelente (este compus din sufragerie, multe dormitoare, baie, bucătărie) și nu pune în pericol nicio secundă sănătatea copilului lor, așa cum ar vrea pârâtul să se înțeleagă. Este convinsă că pârâtul a remarcat, în al doilea rând al cererii de chemare în judecată, și adresa de domiciliu, în Slănic M. . A, județul Bacău, iar domiciliul ales este învederat instanței numai pentru corespondența cu aceasta, în privința acestui proces.
Referitor la faptul că ea lucrează în străinătate, nu are nicio relevanță cu privire la responsabilitatea și dorința unei mame de a avea legături cu propriul copil. Dacă s-ar urma logica susținerilor pârâtului, ar insemna că numai părinții al căror loc de muncă se găsește în România, ar avea îndatorirea și dreptul de a se ocupa de creșterea și formarea, dezvoltarea și educarea copilului său, ceea ce este inacceptabil și contravine atât legislației române cât și practicii și jurisprudenței europene în materie.
Dreptul de a avea legături personale cu părintele, este un drept fundamental al copilului și nu un privilegiu pentru tată sau mamă. Stabilirea unui program vizitare de către instanță este o sarcină dificilă și perfectibilă, de aceea dincolo de litera unui program de vizitare, părintele are obligația să confere minorilor posibilitatea de ași exercita liber și neîngrădit dreptul de a avea legături nestânjenite și armonioase, atât cu părintele căruia nu i-a fost încredințat cât și cu bunicii sau alți membri ai familiei extinse, fie că este vorba de sfârșit de săptămână, vacanțe, zile de naștere ale părinților, bunicilor sau pur și simplu dorința spontană a copilului de a face o vizită părintelui sau persoanelor dragi.
Fiecare părinte are obligația de a pune pe primul plan interesul superior al copilului atunci când își exercită drepturile respectiv obligațiile decurgând din acesta.
Este adevărat că vârsta fragedă a unui copil ar fi un argument pertinent, pentru a limita deplasarea acestuia până la domiciliul ei, având în vedere distanța Drăgușeni - Slănic M., însă copilul lor va avea aproape 5 ani până la vacanța de vară, și sunt multi alti copii, de aceeași vârstă sau mult mai mici, care merg împreună cu părinții în concedii, pe distanțe chiar mai lungi.
Este de-a dreptul oripilată de afirmațiile pârâtului că nu s-ar fi ocupat de copil, chiar de la nașterea acestuia, că ar consuma alcool, că fumează și ar avea legături dubioase.
Relația lor de concubinaj a durat mai bine de 3 ani, chiar așa susține pârâtul în cererea de chemare în judecată, pentru exercitarea autorității părintești, unde relatează că ea ar fi părăsit domiciliul conjugal în august 2013, deși acest lucru s-a întâmplat în octombrie, determinat de neînțelegerile grave dintre ei. Acești ani a loc împreună, cu pârâtul și minorul, iar de la nașterea acestuia, în septembrie 2010, până octombrie 2013, s-a ocupat de creșterea și îngrijirea copilului exclusiv. Nu a relatat niciodată asemenea lucruri în ce o privește, însă acum îi pare că ar ajuta susținerea unor născociri, negândindu-se o clipă, la urmările pe care le va avea asupra copilul lor, refuzul de a-i permite să-și viziteze copilul, să îl dea la telefon atunci când ea solicită, în fine, de a avea legături strânse cu copilul ei. Se remarcă limpede că pârâtul se încurcă în propriul hățiș de neadevăruri.
Este neadevărat și regretabil când pârâtul motivează returnarea pachetelor datorită faptului că dulciurile erau expirate și hăinuțele ar fi fost second hand. Ce mamă ar trimite pachete copilului său cu alimente expirate sau bunuri, care ar putea pune în pericol sănătatea propriului copil? Mai mult decât atât, unele pachete au fost trimise de mătușa copilului (sora mea), care nutrește o afecțiune deosebită pentru nepoțelul ei.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, proba cu martori, s-au întocmit în cauză anchete sociale atât la domiciliul reclamantei, la părintii săi, cat si la pârât, si de asemenea s-a întocmit referat de evaluare de către Directia generală de asistentă socială si protectia copilului Suceava.
Analizând actele și lucrările dosarului instanta retine următoarea situatie de fapt.
În urma unei relatii de concubinaj între reclamanta A. A. si pârâtul C. F., s-a născut minorul C. F. la data de 14.12.2010.
Prin sentinta civilă nr.1096/5.06.2014 pronuntată de Judecătoria Fălticeni în dosar nr._ rămasă definitivă prin neapelare s-a dispus exercitarea autoritătii părintesti asupra minorului C. F.-Riccardo în comun de ambii părinti stabilind domiciliul minorului la tatăl său în . obligând pe A. A. să plătească în favoarea minorului cu titlu de pensie de întretinere suma de câte 210 lei lunar.
Prin prezenta cerere reclamanta A. A. a solicitat permisiunea de a avea legături personale cu minori si stabilirea unui program de vizită al acestuia după un anumit program.
Din probele administrate în cauză, respectiv înscrisuri si declaratiile martorilor audiati în cauză, instanta constată că minorul este foarte atașat de tatăl său, pârâtul din prezenta cauză iar a nu lua legătura cu acesta săptămânal ar implica o frustrare prin diminuarea legăturilor personale, normale si firești, și care decurge din art. 4 pct. 3, art. 6 lit. g si art. 14 - 16 din Legea nr. 272/2004.
Mai mult, din modul de formulare al acțiunii și al întâmpinării se deduce cu ușurință faptul că între părinți există relații tensionate care, inevitabil, se răsfrâng și asupra minorului.
Între minor și pârât există o relație specifică legăturii dintre un părinte și copilul său, relație fundamentată pe afecțiune și atașament, fiind în interesul minorului de a păstra o legătură afectivă cu ambii părinți și de respectare a vieții sale de familie, în baza art. 496-al.5 C.civ. „Părintele la care copilul nu locuiește în mod statornic are dreptul de a avea legături personale cu minorul, la locuința acestuia.”
Din cuprinsul acestei dispoziții se deduce preocuparea legiuitorului ca fiecare dintre părinți să aibă posibilitatea de a menține și dezvolta legături personale cu copilul său chiar dacă nu i s-a stabilit domiciliul la el.
Analizând declarațiile martorilor audiați in cauza, prin coroborare cu ancheta socială, referatul de evaluare psihosocială întocmit de Directia Generală de asistentă socială si protectia copilului Suceava, instanța apreciază că este imperios ca acesta să aibă legături și cu mama sa.
Pe de alta parte, Legea nr.272/2004 prevede ca orice alte reglementari adoptate in domeniul respectării si promovării drepturilor copilului, precum si orice act juridic emis sau, după caz, încheiat in acest domeniu se subordonează cu prioritate principiului interesului superior al copilului.
Principiul interesului superior al copilului este impus inclusiv in legătura cu drepturile si obligațiile ce revin părinților copilului, altor reprezentanți legali ai săi, precum si oricăror persoane cărora acesta le-a fost plasat in mod legal. Principiul interesului superior al copilului va prevala in toate demersurile si deciziile care privesc copiii, întreprinse de autoritățile publice si de organismele private autorizate, precum si in cauzele soluționate de instanțele judecătorești.
Astfel, atât legea romana, prin dispozițiile înscrise în Codul Civil si Legea nr.272/2004, cat si legislația internațională in materia ocrotirii minorilor au ca punct de plecare principiul enunțat anterior, ceea ce presupune obligația părinților de a veghea la creșterea si educarea copilului in mod efectiv, iar, in cazul in care părinții sunt despărțiți, cel căruia nu i-a fost încredințat minorul trebuie sa păstreze legăturile personale cu acesta, aceste legături putând fi limitate numai in situații strict determinate.
În speța de față, interesul copilului ce trebuie avut in vedere în ceea ce priveste stabilirea programului de vizitare a minorului de către mamă ,în condițiile în care ambii părinți au posibilități materiale rezonabile, vizează vârsta copilului, atașamentul față de părinți, de gradul de preocupare pe care l-au manifestat fata de copil.
In opinia instanței, este in interesul copilului de a avea un program care să nu îl dezorienteze, cu schimbarea frecventă a mediului și implicit a influenței pe care persoanele din viața sa îl manifestă asupra copilului, întrucât are o vârsta frageda, la care are nevoie preponderent de ocrotirea mamei, reclamanta prezentând garanții morale si materiale.
Pe de altă parte trebuie precizat că dispoziția menționată, în opinia instanței este în concordanță cu disp.art.8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, potrivit căreia orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și de familie, a domiciliului său și a corespondenței sale. Deși prin deciziile C.E.D.O. nu a definit ce este aceea viață de familie, în cuprinsul deciziei Lebbnik c. Olandei,viața de familie este înțeleasă ca fiind o legătură biologică și/sau juridică (rudenie, căsătorie, adopție etc.) peste care se suprapune o relație personală reală, efectivă.
Așadar prin măsurile pe care statul le ia trebuie respectată viața de familie a unei persoane, iar pentru un părinte și copilul său a fi împreună, ca și exercițiul drepturilor părintești (cauza R c. Marii Britanii, hotărârea din 08.07.1987), sunt elemente esențiale al vieții de familie.
În lumina textelor de lege arătate, instanța poate să modifice măsurile privitoare la drepturile și obligațiile personale sau patrimoniale intre părinții divorțați si copii dispuse inițial in cazul schimbării situației avută în vedere la stabilirea acestor masuri.
Programul stabilit trebuie să fie minimal, echilibrat și rațional, iar, in timp, poate da eficienta dreptului copilului de a avea legături personale cu mama sa sau si contacte directe cu aceasta, pentru ca minorul sa nu perceapă in mod concret si afectiv destrămarea relațiilor de familie existente anterior, fără a se aduce atingere chiar dreptului copilului de a avea relații personale si contacte directe cu mama sa, ceea ce ar fi natura a periclita dezvoltarea fizică, mentala, spirituala, morala ori sociala a minorului și fără a se face doar o aplicare formala a dispozițiilor legale, fără a se tine seama si de interesul superior al copilului, de nevoia acestuia de a-si cunoaște celalalt părinte ,deoarece orice copil are nevoie de grija si afecțiunea directa a ambilor părinți, pentru a nu suferi traume emoționale ce i-ar afecta personalitatea in curs de formare si, implicit, viitorul său ca persoana, aceasta fiind rațiunea pentru care in Convenția cu privire la drepturile copilului, ratificata de România prin Legea nr.18/1990, s-a consacrat dreptul copilului de a nu fi separat de părinții săi si de a avea cu ambii relații personale si contacte directe, in mod regulat, chiar daca aceștia își au reședința in locații diferite. Declarațiile martorilor audiați D.A.M., C.M., A.C. și S.N., sunt unele divergente, marcate de relația dintre acești martori și una dintre părți, dar trebuie avute în vedere în contextul integral al probelor administrate, respectiv înscrisuri și anchetă socială.
Potrivit art.16 din Legea nr.272/2004, copilul care a fost separat de ambii părinți sau de unul dintre aceștia printr-o măsura dispusa in condițiile legii are dreptul de a menține relații personale si contacte directe cu ambii părinți, cu excepția situației in care acest lucru contravine interesului superior al copilului. In sensul legii, relațiile personale se pot realiza prin întâlniri ale copilului cu părintele, vizitarea copilului la domiciliul acestuia, găzduirea copilului pe perioada determinata de către părinte, corespondenta ori alta forma de comunicare cu copilul, transmiterea de informații copilului cu privire la părinte, transmiterea de informații referitoare la copil, inclusiv fotografii recente, evaluări medicale sau școlare, către părintele care are dreptul de a menține relații personale cu copilul.
Astfel, pentru a stabili un program adecvat si, totodată, eficient pentru întreținerea de către reclamantă a legăturilor personale cu fiul sau minor se va avea in considerare tot interesul superior al copilului si, in primul rând, vârsta frageda a acestuia, si pentru ca minorul sa nu își schimbe pe perioade prea mari de timp mediul familial, iar programul încuviințat sa nu-i afecteze dezvoltarea armonioasa atât din punct de vedere psihic, cât și fizic.
Instanța va aprecia că programul de vizitare a minorului solicitat de reclamantă ar fi unul parțial adecvat, astfel încât va admite în parte cererea, următorul program de vizitare fiind în măsura să satisfacă atât nevoia mamei de a avea legături personale cu minorul cât și de a contribui la creșterea și educarea acestuia, precum si a minorului de a păstra o legătură foarte apropiată cu mama sa, care poate avea efecte benefice pentru minor îndeosebi în contextul situației de față când mama nu a avut permisiunea de a-și vedea copilul, de a lua legătura cu acesta. Astfel, instanța va avea în vedere faptul că legătura dintre mamă și minor trebuie consolidată, până la o relație normală, fapt ce nu se poate realiza în cadrul actualului domiciliu al minorului, unde este evident că relațiile rudelor minorului față de mamă sunt ostile. Așa cum reiese și din audierea martorilor, coroborat cu concluziile referatului de anchetă psihosocială (f. 61), părinții minorului au dificultăți în a menține un dialog constructiv, fapt care, în opinia instanței este de natură a influența negativ relația minorului cu mama sa. Pârâtul și rudele sale au arătat că au refuzat să primească pachetele trimise de mamă copilului, sub pretextul că ar fi trimis alimente expirate și haine uzate, dar au continuat să primească sumele de bani trimise de reclamantă. Susținerile că aceste bunuri trimise minorului ar fi fost expirate nu au fost probate și intanța reține din acestea că reclamanta a avut o atitudine specifică unei mame, care a continuat să se îngrijească de nevoile copilului, trimițând periodic bani și pachete. De asemenea, faptul că minorul este atașat de mătușa paternă căreia îi spune „mamă” ar influența negativ o eventuală întâlnire între reclamantă și minor la domiciliul acestuia, unde locuiește și această mătușă (în aceeași curte, case diferite) neputându-se crea legătura specifică copil-mamă.
Având în vedere însă vârsta fragedă a minorului, atașamentul evident al acestuia față de rudele paterne, instanța nu va stabili programul de vizitare în sensul celui cerut de reclamantă, considerând că pentru început, în reluarea legăturii mamă-fiu și stabilirea relației firești între aceștia este suficient un week-end pe lună, de vineri orele 17.00 până duminica la orele 17.00 la domiciliul din țară al reclamantei, aceasta putând pe parcurs să solicite schimbarea programului pe măsura consolidării relației sale cu minorul.
Având în vedere cele arătate mai sus, instanța va admite în parte acțiunea și va încuviința reclamantei dreptul de a avea legături personale cu minorul zilnic prin mijloace de comunicare la distanță, precum și un week-end pe lună, de vineri orele 17.00 până duminica la orele 17.00 la domiciliul din țară al reclamantei din Slănic M., ., jud. Bacău, atunci când reclamanta vine în România.
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite, în parte, cererea având ca obiect stabilire program vizitare minor formulată de reclamanta A. A. domiciliată în loc.Slănic M. . A jud.Bacău, CNP-_ si domiciliul procesual ales la Cabinet avocat D. M. din O. . . jud.Bacău în contradictoriu cu pârâtul C. F. din ..Suceava
Încuviințează reclamantei dreptul de a avea legături personale cu minorul zilnic prin mijloace de comunicare la distanță, precum și un week-end pe lună, de vineri orele 17.00 până duminica la orele 17.00 la domiciliul din țară al reclamantei din Slănic M., ., jud. Bacău, atunci când reclamanta vine în România.
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Judecătoria Fălticeni.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.07.2015.
P., Grefier,
Pentru președinte aflat în CO
Semnează Președintele instanței,
Red.GI
Tehn.PD/4ex/
Data:30.07.2015
| ← Modificare măsuri privind copilul. Sentința nr. 915/2015.... | Curatelă. Sentința nr. 389/2015. Judecătoria FĂLTICENI → |
|---|
