Anulare act. Sentința nr. 4949/2013. Judecătoria FETEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4949/2013 pronunțată de Judecătoria FETEŞTI la data de 09-12-2013 în dosarul nr. 8631/229/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FETEȘTI JUDEȚUL IALOMIȚA
SENTINȚA CIVILĂ NR.4949
Ședința publică din data de 09 decembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - R. I.
GREFIER - Z. F.
Pe rol pronunțarea cauzei civile privind pe reclamanta C. M. în contradictoriu cu pârâții C. E., D. M., C. D., H. S. L., C. I., Z. M., având ca obiect „anulare act juridic”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 25 noiembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru data de 2 decembrie 2013 și apoi la această dată când a hotărât următoarele.
După deliberare,
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată la instanță sub nr._ /03.12.2012 reclamanta C. M. (domiciliată în ., cu domiciliul procesual ales la C.. Av. F. F. din București, . nr.4, ., .) a chemat în judecată pe pârâții C. E. (domiciliată în București, ..3, ., sector 3), D. M. (domiciliată în .), C. D. (domiciliat în București, ..9, ., ., sector 2) și H. S.-L. (domiciliată în București, Aleea Dealul Măcinului, ., ., sector 6) pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.659/28.08.2012 de către Biroul Notarului Public P. L. I., cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată .
În motivare arată că la data de 28.08.2012 s-a încheiat contractul amintit între reclamantă, în calitate de vânzătoare și numitul C. M., în calitate de cumpărător, având ca obiect transmiterea proprietății asupra cotei-părți de ½ din dreptul de proprietate asupra a trei construcții situate în ., descrise în act.
Decedând cumpărătorul, a înțeles să se judece cu moștenitorii acestuia.
A susținut că s-a aflat în eroare cu privire la obiectul contractului de vânzare-cumpărare, eroare esențială la momentul încheierii acestuia.
Arată faptul că nu a avut cunoștință de actul pe care urma să-l semneze, cumpărătorul inducând-o în eroare, profitând de vârsta sa înaintată, de faptul că îi este fiu, nespecificând natura contractului .
Invocând prevederile art.1207 alin.1 Cod civil, susține că autorul pârâților nu i-a precizat ce tip de contract urmează să semneze întrucât dacă ar fi cunoscut natura contractului ar fi refuzat semnarea acestuia.
A luat la cunoștință de existența actului după decesul cumpărătorului, respectiv după deschiderea succesiunii.
Imobilul ce face obiectul contractului este singura locuință pe care o deține și, în condițiile în care singurul venit este pensia, vânzarea casei nu are raționament logic deoarece ar risca să rămână fără o locuință proprie.
A mai invocat lipsa consimțământului cumpărătorului la încheierea contractului de vânzare-cumpărare arătând faptul că actul a fost semnat de un terț, respectiv numitul D. I., ginerele cumpărătorului. Nu are cunoștință dacă semnatarul contractului a avut împuternicire în acest sens menționând că nu-și amintește dacă la încheierea actului au fost prezente ambele persoane, fiul și ginerele său.
În cuprins nu este precizat că actul urmează a fi semnat de altcineva cu procură și absența semnăturii cumpărătorului confirma lipsa exprimării consimțământului, fiind incidente dispozițiile art.1179 alin.1 Cod civil.
La încheierea contractului de vânzare-cumpărare, a arătat reclamanta, nu s-a respectat o condiție esențială și de validitate, respectiv prețul nu a fost achitat de cumpărător .
Deși în contract este precizat faptul că a primit în întregime prețul la data autentificării însă cumpărătorul, care a profitat de gradul de rudenie dintre părți și de vârsta sa înaintată, nu și-a executat obligația de plată a prețului . Primirea unei sume de bani în urma vânzării ar fi condus la o îmbunătățire a condițiilor de viață, însă nu s-a întâmplat acest lucru.
Prețul de 5.000 lei este infim față de valoarea prestației sale, a precizat reclamanta, susținând că pe lângă faptul că respectivul preț nu a fost plătit este disproporționat față de obiectul vânzării și, în raport de prevederile art.1665 alin.1 Cod civil, aceasta este anulabilă.
Alt motiv de nulitate invocat de reclamantă îl reprezintă faptul că a fost constrânsă psihic de cumpărător pentru a încheia actul, profitându-se de starea în care se afla, de vârsta înaintată, de gradul de rudenie existent. Făcând referire la prevederile art.1216 alin.1 cod civil a arătat că pârâtul a supus-o violenței psihice determinând-o să semneze contractul, insuflându-i o temere în acest sens. A menționat că apropiații săi au făcut presiuni pentru a semna acel document insuflându-i temerea că va rămâne singură și fără vreun ajutor.
Întinderea prestațiilor părților contractante sunt vădit disproporționate, a arătat reclamanta . Prețul vânzării nu poate reflecta valoarea construcțiilor, pârâtul (!) profitând de starea de nevoie în care s-a aflat având în vedere că pensia pe care o primește este modică, de vârsta înaintată și de lipsa de cunoștințe juridice . În acest sens, își găsește aplicabilitatea în cauză dispozițiile art.1221 alin.1 și art.1222 alin.1 Cod civil.
În subsidiar, în condițiile în care nu se dispune anularea contractului pentru motivele invocate, solicită rezoluțiunea vânzării-cumpărării pentru neplata prețului, conform art.1724 Cod civil .
Cererea este întemeiată în drept pe dispozițiile art.112, art.1179, art.1207, art.1261, art.1221, art.1222, art.1650, art.1665, art.1724 Cod civil și în dovedire se solicită probele cu înscrisuri, martori, verificare de scripte și orice alte probe a căror necesitate ar reieși din dezbateri .
Pârâții C. E., D. M., C. D. și H. S. L. au depus la data de 01.04.2014 întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată.
În motivarea în fapt au arătat că sunt moștenitorii legali ai defunctului C. M., soție supraviețuitoare respectiv descendenți, care a încheiat cu reclamanta, mama sa, contractul de vânzare-cumpărare nr.659/28.08.2012 având ca obiect cota-indiviză de ½ din construcțiile C1 – casa de locuit, C 2- anexa, C 3 –anexa, construcțiile devenind proprietate comună cu numita C. E.. Prețul vânzării a fost de 5.000 lei. Obiectul vânzării a constat doar în cota de ½ din cele 3 construcții vechi, defunctul fiind titularul de drept al celeilalte cote de ½ din construcții și asupra întregii suprafețe de teren aferent construcțiilor de 1784 m.p., așa cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 197/26.08.2008.
Reclamanta C. M. împreună cu defunctul său soț C. G. a avut trei copii: C. M., Z. M. și C. I.. Reclamanta și soțul său au transferat în timpul vieții acestuia dreptul de proprietate pentru o casă la munte și un loc de casă în . I., iar Z. M. a primit casa în .> Deși s-a arătat că prețul de 5.000 lei nu ar fi fost plătit, în cuprinsul actului se subliniază faptul plății, prețul contractului s-a făcut la data încheierii lui. Motivul invocat de reclamantă în sensul că ar fi fost dusă în eroare cu privire la obiectul contractului și că nu ar fi știut ce semnează este pueril, neexistând vreun element sau vreo împrejurare care să conducă la concluzia erorii asupra substanței contractului de vânzare cumpărare. Cu ocazia încheierii actului, notarul public i-a făcut cunoscut reclamantei obiectul contractului, subliniind natura acestuia, iar reclamanta și-a exprimat acordul deplin cu încheierea lui în aceste condiții, a fost autentificat actul de către notarul public, luându-se consimțământul exprimat de semnatari și reținând starea de luciditate a reclamantei.
Un alt motiv invocat de reclamantă ar consta în caracterul derizoriu și fictiv al prețului, or valoarea unui imobil la vânzare este stabilită prin voința părților, au mai arătat pârâții. Se invocă faptul că obiectul vânzării este doar o cotă de ½ din niște construcții vechi, aflate pe un teren proprietatea cumpărătorului, iar între părți existau relații de rudenie, prețul de 5.000 lei nu poate fi considerat derizoriu și nici fictiv.
Referitor la motivul invocat de reclamantă în sensul că ar fi fost supusă violenței psihice din partea celor apropiați, fiind constrânsă să încheie actul de vânzare cumpărare, acesta este apreciat ca fantezist întrucât se susțin aspecte care nu sunt reale.
În final, în ceea ce privește susținerile reclamantei că actul nu ar fi fost semnat de C. M. la rubrica cumpărător ci de ginerele acestuia D. I., arată că aceste afirmații sunt combătute de ceea ce s-a reținut în încheierea de autentificare potrivit căreia actul a fost semnat personal de cumpărător și nu de o altă persoană.
În susținere se solicită înscrisuri, interogatoriu, declarații de martori.
La același termen de judecată reclamanta a depus la dosar cerere precizatoare și completatoare prin care solicită anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 659/28.08.2012 de B.N.P. P. L. I., repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului de vânzare cumpărare prin readucerea imobilului ce face obiectul contractului de vânzare cumpărare încheiat între ea și C. M. în patrimoniul său, anularea certificatului de moștenitor nr. 197/26.08.2008 autentificat de B.N.P. S. I., obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.
Se menționează că înțelege să se judece și cu numiții C. I. și Z. M. (domiciliați în .).
În motivare arată că solicită readucerea bunului în patrimoniul său ca o consecință a anulării contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 659 de B.N.P. P. L. I., principiul restitutio in integrum fiind acea regulă de drept potrivit căreia tot ce s-a executat în baza unui act juridic desființat trebuie restituit astfel încât părțile raportului juridic să ajunsă în situația în care acel act nu s-ar fi încheiat.
De asemenea, solicită anularea certificatului de moștenitor nr. 197/26.08.2008 eliberat în dosarul succesoral nr. 220 de B.N.P. S. I. pentru dezbaterea succesiunii de pe urma defunctului C. G., decedat la data de 05.01.2002 care a lăsat ca moștenitori cu vocație succesorală: pe reclamantă, în calitate de soție supraviețuitoare, C. M., C. I. și Z. M. în calitate de fii. Potrivit certificatului de moștenitor singurul succesibil care a acceptat moștenirea de pe urma defunctului C. G. este C. M., soția supraviețuitoare și ceilalți descendenți fiind străini de moștenire.
Reclamanta susține că nu a fost străină de moștenirea de pe urma defunctului soț întrucât a folosit bunurile imobile ce au rămas de pe urma acestuia, a cultivat terenurile, a efectuat acte de administrare și conservare asupra bunurilor ca un adevărat proprietar, acceptând în mod tacit succesiunea de pe urma defunctului C. G.. Se mai arată că s-a uzat de faptul că are o vârstă înaintată, că a locuit întreaga viață în mediul rural și nu are minime cunoștințe cu privire al consecințele renunțării la succesiune sau la neacceptarea succesiunii în termenul prevăzut de lege, iar la notar nu i s-au dat explicații la momentul eliberării certificatului de moștenitor. Împreună cu defunctul său soț C. G. a dobândit în timpul căsătoriei dreptul de proprietate asupra construcțiilor descrise în contractul de vânzare cumpărare, în acel imobil a locuit și locuiește în prezent.
În drept a invocat prevederile art.132 C.p.c. și art.685 și urm. Cod ciivl (din 1864) .
Instanța a dispus, la solicitarea reclamantei, introducerea în cauză în calitate de pârâți a numiților C. I. și Z. M., prezenți personal la termenul din data de 01.04.2013.
Cu adresa nr. 689/10.04.2013 B.N.P. ASOCIAȚI S. I. ȘI M0RARU R. A. a înaintat copii de pe actele care au stat la baza emiterii certificatului de moștenitor nr. 197 din 26.08.2008 privind pe defunctul C. G., decedat la data de 05.01.2002.
Pârâții C. I. și Z. M. nu au depus întâmpinare în cauză, instanța acordând două termene pentru angajare avocat .
Pârâții C. E., D. M., C. D. și H. S. L. au depus la dosar la data de 09.05.2013 întâmpinare la cererea precizatoare și completatoare depusă de reclamantă, invocând excepția prescripției dreptului la acțiune privind anularea certificatului de moștenitor nr. 197/26.08.2008.
În motivare se arată că deși reclamanta a solicitat anularea certificatului de moștenitor nr. 197/26.08.2008 emis de pe urma defunctului C. G. invocând faptul că nu a fost străină de succesiune, a folosit bunurile imobile ce au rămas de pe urma defunctului, iar la notar nu i s-au dat explicațiile necesare cu privire la renunțarea la succesiune, lucrurile nu sunt așa cum le prezintă. În realitate C. M. a renunțat expres la succesiunea după defunctul său soț C. G. așa cum fusese înțelegerea încă din timpul vieții defunctului.
Reclamanta și soțul său C. G. au transferat în timpul vieții acestuia dreptul de proprietate pentru o casă la munte și un loc de casă în . I., iar Z. M. a primit o casă în . ca celui de al treilea copil, C. M. să îi revină ceea ce mai aveau în patrimoniu reclamanta și defunctul C. G..
Reclamanta a respectat înțelegerea și a renunțat în deplină cunoștință de cauză la dreptul succesoral de pe urma defunctului său soț, la fel ca și ceilalți doi moștenitori C. I. și Z. M.. Întrucât există trei declarații de renunțare expresă la moștenire, date în anul 2008, nu există nici un motiv pentru a se dispune anularea certificatului de moștenitor nr. 197/26.08.2008. Anularea unui certificatul de moștenitor poate fi dispusă în condițiile art. 88 din Legea nr. 36/1995, fiind o acțiune prescriptibilă extinctiv, declarația autentică de renunțare a fost dată în anul 2008 cu ocazia dezbaterii succesiunii, an în care a fost emis și certificatul de moștenitor. Din anul 2008 se putea formula acțiune în anulare în termenul general de prescripție de 3 ani prevăzut de decretul nr. 167/1958 însă reclamanta nu a făcut-o decât cu ocazia acestuia dosar, termenul de prescripție fiind deja împlinit.
Prin încheierea de ședință din data de 13 mai 2013 s-a stabilit în sarcina reclamantei o taxă de timbru în cuantum total de 1.092 lei, respectiv suma de 411 lei, în baza art. 2 alin. 1 lit. c, alin. 1indice 1 din Legea nr. 146/1997 pentru capătul de cerere privind anularea contractului de vânzare cumpărare nr. 659/28.08.2012 și suma de 651 lei pentru capătul de cerere privind anularea certificatului de moștenitor nr. 197/26.08.2008 în baza art. 2 alin. 1 lit.d, alin. 1 indice 1 din Legea nr. 146/1997.
Prin încheierea din camera de consiliu din data de 21 august 2013 instanța a respins cererea petentei C. M. de acordare a ajutorului public judiciar privind plata taxei judiciare de timbru datorată în dosar, aceasta depunând la dosar la termenul de judecată din data de 16 septembrie 2013 dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 1.092 lei.
Instanța a dispus unirea cu fondul cauzei a excepției prescripției dreptului la acțiune privind anularea certificatului de moștenitor nr. 197/26.08.2008 invocată de pârâții C. E., D. M., C. D. și H. S. L..
A încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisuri, interogatoriu pârâți și testimonială cu doi martori, pentru pârâții C. E., D. M., C. D. și H. S. L. proba cu înscrisuri, interogatoriu reclamantă și pârâții C. I. și Z. M. și testimonială cu doi martori iar pentru aceștia din urmă proba cu doi martori.
S-a administrat proba cu înscrisuri, au fost luate interogatorii pârâților H. S. L., D. M., C. E., Z. M., C. I., au fost ascultați martorii J. V., N. J., B. T., N. V., Gainuse D., G. Tudorița.
Instanța a luat act că pârâții C. E., D. M., C. D. și H. S. L. au renunțat la administrarea probei cu interogatoriul reclamantei C. M..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit actelor de stare civilă depuse la dosar C. G., născut la data de 19.05.1919, s-a căsătorit cu numita C. M. la data de 25 ianuarie 1951, din căsătoria acestora rezultând trei copii: Z. M., născută la data de 03.09.1950, C. I., născut la 24.02.1953 și C. M., născut la data de 14.07.1955.
C. G. decedează la data de 05.01.2002, fiind eliberat Certificatul de moștenitor nr. 197 din data de 26.08.2008 de către B.N.P. S. I. potrivit căruia de pe urma defunctului a rămas în masa succesorală: - un drept indiviz de ½ părți din imobilul casă de locuit, construit din chirpici, acoperit cu tablă, compus din patru camere, două holuri, o bucătărie și o cămară, cu o suprafață construită de 69 m.p. și o anexă gospodărească cu o suprafață construită de 98 m.p., cât și terenul aferent în suprafață de 1.773 m.p., imobil situat în ., imobil dobândit de defunct prin construire în timpul căsătoriei, împreună cu soția supraviețuitoare, pe un teren cumpărat cu act sub semnătură privată și reconstituire în baza Legii 18/1991, astfel cum rezultă din T.P. nr._/_ din 25.01.1993 eliberat de Comisia Județeană Ialomița, restul de ½ părți reprezintă partea de contribuție a soției, conform art. 30 din Codul familiei; - suprafața de 3,50 ha teren arabil situat în extravilanul comunei Movila, județul Ialomița, în tarlalele 36/1; 107; 7/9;4/9 și 4/7, parcelele 91; 37;7;5 și 1, dobândit de defunct prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, conform titlului de proprietate menționat.
Unicul moștenitor este C. M. căruia în calitate de moștenitor acceptant îi revine întreaga masă succesorală, fiind străini de succesiune – C. M., soție și C. I., Z. M., fii, potrivit declarațiilor autentificate sub nr.1846-1848/2008 ale B.N.P. S. I. din Fetești.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 659/28 august 2012 de B.N.P. P. L. I., între C. M., în calitate de vânzătoare și C. M., în calitate de cumpărător, a intervenit contractul de vânzare cumpărare cu privire la cota parte de ½ din dreptul de proprietate asupra construcțiilor situate în ., parcelele 237,238,239,240 și 241, jud. Ialomița: C1 – casă de locuit cu suprafața construită de 76 m., identificată cu nr. cadastral 665- C1, înscrisă în Cartea Funciară nr._ a comunei Movila, edificată din chirpici, acoperită cu tablă, formată din patru camere, două holuri, o bucătărie și o cămară, C2- anexă cu suprafața construită de 36 m.p. identificată cu nr. cadastral 665-C2 înscrisă în cartea funciară nr._ a comunei Movila, edificată din chirpici, acoperită cu plăci de azbociment, formată din două încăperi; C3- anexă cu suprafața construită de 20 m.p. identificată cu numărul cadastral 665- C3, înscrisă în cartea funciară nr._ (provenită din conversia de pe hârtie a cărții funciare nr. 605) a comunei Movila, edificată din chirpici, acoperită cu plăci de azbociment, formată din două încăperi.
Se menționează că aceste construcții sunt amplasate pe un teren intravilan în suprafață de 1.800 m.p. conform actului de proprietate, din măsurătorile cadastrale rezultând suprafața de 1.784 m.p., identificat cu nr. cadastral 665, înscris în cartea funciară nr._ a comunei Movila, ce nu face obiectul vânzării, fiind în proprietatea exclusivă a numitului C. M.. Prețul vânzării este de 5.000 lei și a fost primit de vânzătoare în întregime de la cumpărător la data autentificării actului.
C. M. a decedat la data de 16 septembrie 2012, prezumtivii moștenitori fiind C. E., soție supraviețuitoare, C. D., H. S. L. și D. D., descendenți de gr.I.
Reclamanta a solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare invocând mai multe motive.
Primul motiv vizează incidența prevederilor art.1207 alin.1 raportat la art.1207 alin.2 lit.a din Codul civil, respectiv reclamanta s-a aflat în eroare cu privire la natura contractului încheiat cu autorul pârâților C. E., D. M., C. D. și H. S. L. .
Martorii propuși de reclamantă nu au putut oferi relații clarificatoare în legătură cu împrejurările încheierii actului de vânzare-cumpărare. Martora J. V. a declarat că nu știe nimic în legătură cu vânzarea casei de către reclamantă către fiul său C. M. sau că reclamanta ar fi dobândit vreo sumă de bani în urma vânzării .
N. J., altă martoră propusă de reclamantă, a arătat că de la 1 martie are grijă de reclamantă care îi dă anumite sume de bani pentru munca prestată. Nu are cunoștințe cu privire la încheierea vreunui contract de vânzare cumpărare între C. M. și C. M., menționând că a remarcat că reclamanta mai plânge pentru că nu mai este ea stăpână și pentru faptul că anumite camere au fost încuiate de către nora C. E..
Martora Burdusel T., propusă de pârâta C. E., știe că în vara anului trecut C. E. și soțul acesteia s-au înțeles cu privire la vânzarea casei părintești, a auzit discuții, nu a fost prezentă la încheierea acestor acte.
De asemenea, martorii propuși de pârâții C. I. și Z. M., numiții G. D. și G. Tudorița, au declarat că nu cunosc aspecte legate de vânzare ori plată, nefiind interesați . A precizat martora G. Tudorița că reclamanta nu a mai părăsit imobilul edificat împreună cu fostul soț, în care locuiește singură, de mai mulți ani .
La interogatoriul administrat la solicitarea reclamantei (întrebările nr.1,2 și 17), pârâtele C. E., D. M., C. D. și H. S. L. au susținut că C. M. a semnat actul de vânzare în cunoștință de cauză, notarul public explicând conținutul acestuia, fiind întrebată „de două trei ori” .
Pe de altă parte, pârâta Z. M., deși a precizat că a aflat de convenție după decesul cumpărătorului (întrebare fila 3) a susținut că reclamantei nu i-a fost prezentat conținutul actului omițându-se aducerea la cunoștință a consecințelor semnării (întrebările nr.2 și17) .
Poziția pârâților C. I. și Z. M. trebuie analizată prin prisma recunoașterii contribuției avută la declanșarea litigiului, la întrebarea nr.6 formulată de pârâți, Z. M. recunoaște că acțiunea a fost inițiată în realitate de cei doi .
Situația specială a reclamantei (persoană nedeplasabilă-adeverință medicală fila 39) a impus încheierea și semnarea contractului la domiciliul părții. Acest fapt nu conduce automat la concluzia că vânzătorului nu i-au fost prezentate conținutul, efectele și natura actului cu atât mai mult cu cât probele propuse și administrate în susținerea cererii nu susțin cu certitudine asemenea stare de fapt.
Pârâtele H. S. L. și D. M., fiicele lui C. M., cu ocazia administrării probei cu interogatoriul, au precizat (întrebarea nr. 20) că reclamanta a dorit să vândă imobilul pentru că a vrut să lase casa fiului său, menționând că după moartea bunicului, în anul 2002, reclamanta a rămas în continuare în casă folosind bunurile rămase de pe urma soțului .
În concluzie, primul motiv invocat de reclamantă este nefondat.
A mai fost invocată lipsa consimțământului cumpărătorului la încheierea contractului de vânzare-cumpărare .
Prin consimțământ se înțelege exteriorizarea hotărârii de a încheia un act juridic civil. Pentru a fi valabil, consimțământ trebuie să îndeplinească următoarele cerințe, cumulativ: - să fie exprimat în cunoștință de cauza, adică să provină de la o persoană cu discernământ; -să fie serios sau, mai larg, să fie exprimat cu intenția de a produce efecte juridice; - să fie liber, adică sa nu fie alterat de vreun viciu de consimțământ .
Potrivit Noului Cod Civil, consimțământ este viciat atunci când: este dat din eroare, este surprins prin dol, este smuls prin violenta sau obținut prin leziune.
Reclamanta susține „lipsa consimțământului” cumpărătorului prin invocarea incertitudinii care ar plana asupra executantului semnăturii aplicată pe convenția autentică de vânzare-cumpărare .
Au fost depuse, la solicitarea instanței, actele care au stat la baza încheierii contractului ( filele 25-42) precum și înscrisuri originale purtând semnătura numitului C. M..
Potrivit art.100 alin.1 și 2 din Legea notarilor publici și a activității notariale nr.36/1995 rep. „Înscrisul autentic notarial face deplină dovadă, față de orice persoană, până la declararea sa ca fals, cu privire la constatările făcute personal de către cel care a autentificat înscrisul, în condițiile legii.
(2) Reprezintă constatări personale ale notarului cele făcute prin propriile simțuri:
a) faptul prezentării părților și a tuturor persoanelor participante la procedura de autentificare, precum și identificarea acestora;
b) locul și data încheierii actului;
c) exteriorizarea consimțământului”.
Reprezentantul reclamantei a solicitat în ședința publică din data de 28.10.2013 acordarea unui termen pentru a „analiza semnăturile” aplicate pe înscrisurile depuse de partea adversă fără a înțelege, pe parcursul judecății ori la termenul acordat, să se înscrie în fals .
Oricum, trecând peste caracterul constatărilor personale ale notarului public, de deplină dovadă, stabilit prin lege, verificarea comparativă a semnăturii aplicată pe înscrisurile aflate la dosar (cerere filele 25-26; contract fila 11; cerere deschidere cont fila 163; declarație autentică fila 164, fișă de calcul fila 168 verso; fișă suprafață închiriată fila 169 verso; proces verbal predare primire fila 170; factură fila 171; contracte filele 172-180) poate conduce cu ușurință la concluzia că aceasta a fost aplicată de persoana căreia i se atribuie, motivul de nulitate a contractului invocat în cerere fiind neîntemeiat .
Prețul vânzării a fost stabilit la suma de 5.000 lei.
Astfel cum arătam în cele ce preced, poziția pârâților C. I. și Z. M. trebuie analizată prin prisma recunoașterii contribuției avută la declanșarea litigiului, răspunsurile la interogatoriu prin care susțineau neplata prețului, singulare fiind, nu pot fi reținute de instanță.
În aceste condiții, solicitarea subsidiară formulată de reclamantă privind rezoluțiunea vânzării pentru neplata prețului este neîntemeiată.
Cât privește celelalte motive de nulitate invocate prin acțiune privind prețul, într-o decizie de speță (Decizia nr.3493/18.05.2012) instanța supremă a hotărât că prin noțiunea de preț serios prevăzută de art. 1303 C. Civ. (art. 1660 alin. 2 NCC) se înțelege prețul care constituie o cauză suficientă a obligației luate de vânzător de a transmite dreptul de proprietate asupra bunului ce formează obiectul vânzării.
Prețul serios presupune existența unei proporții între cuantumul prețului stabilit de părți și valoarea reală a lucrului vândut, și chiar dacă nu necesită o echivalență între preț și valoarea lucrului, este exclusă existența unei disproporții care nu este susceptibilă de justificare firească.
S-a argumentat în sensul că dacă prețul stabilit este inferior valorii propriu-zise a obiectului vândut nu înseamnă că prețul este neserios, la stabilirea prețului putând fi avute în vedere și alte criterii, cum ar fi situația în care există raporturi apropiate între părți. Un preț mai mic care nu reprezintă echivalentul valoric al lucrului vândut nu afectează validitatea convenției, un astfel de preț neputând fi considerat neserios .
În apărare, pârâții C. E., D. M., C. D. și H. S. L. au arătat în mod justificat că obiectul vânzării l-a constituit cota parte de ½ din „3 construcții vechi”, fără terenul aferent, proprietatea exclusivă a cumpărătorului .
Relația de rudenie (mamă-fiu), existența unor înțelegeri anterioare privind alte bunuri, justifică prețul relativ redus stabilit de părțile contractante.
Leziunea, ca viciu de consimțământ, reprezintă prejudiciul material suferit de una dintre părți ca urmare a încheierii unui contract și constă în disproporția vădita de valoare între prestații ce exista în momentul încheierii contractului. Spre deosebire de reglementarea anterioara, în care leziunea ii privea doar pe minorii cu capacitate de exercițiu restrânsa, corespunzător noii reglementari se face distincție între leziunea în cazul majorului si leziunea în cazul minorului. Art. 1222 alin (1) C civ. dispune ca “partea al cărei consimțământ a fost viciat prin leziune poate cere, la alegerea sa, anularea contractului sau reducerea obligațiilor sale cu valoarea daunelor-interese la care ar fi îndreptățită ” .
Violența este acel viciu de consimțământ care constă în amenințarea unei persoane cu un rău de natură să îi producă o temere ce o determină să încheie un act juridic, pe care altfel nu l-ar fi încheiat. Sancțiunea care intervine în cazul violenței este, potrivit art. 1216 alin (1) C civ, nulitatea relativa a actului juridic.
Probatoriile administrate nu susțin existența viciului sub forma constrângerii psihice sau leziunii. Încheierea actului de vânzare s-a realizat, în adevăr, în circumstanțe speciale legate de moștenirea soțului reclamantei.
La interogatoriul formulat de pârâții C. E., D. M., C. D. și H. S. L. (întrebarea nr. 2) pârâta Z. M. a recunoscut că a primit de la defunctul C. G. și de la C. M. o casă în . (pârâtul C. I.) a primit de la tată o casă la munte.
Cum în cauză nu există dovezi certe cu privire la exercitarea de acțiuni circumstanțiate constrângerii psihice, motivul de nulitate apare ca neîntemeiat.
Prin cererea completatoare reclamanta a solicitat anularea certificatului de moștenitor nr. 197/26.08.2008 autentificat de B.N.P. S. I. privind pe defunctul C. G., decedat la data de 05.01.2002, fost cu ultimul domiciliu în ..
BNP Asociați S. I. și M. R.-A. a înaintat copiile actelor care au stat la baza emiterii certificatului (filele 73-94).
În urma dezbaterii succesorale notariale s-a stabilit că unicul moștenitor este C. M., căruia în calitate de moștenitor acceptant îi revine întreaga masă succesorală, fiind străini de succesiune – C. M., soție și C. I., Z. M., fii, potrivit declarațiilor autentificate sub nr.1846-1848/2008 ale B.N.P. S. I. din Fetești.
În susținerea cererii de anulare reclamanta a invocat acceptarea tacită a succesiunii, vicierea consimțământului privind declarația de renunțare (nu avea cunoștință de consecințele renunțării la succesiune, s-a „abuzat” de vârsta înaintată).
Anularea certificatului de moștenitor sub aspectul său convențional poate de regulă interveni pentru dol sau pentru orice viciu de consimțământ . Când acțiunea în anulare vizează acordul de voință al moștenitorilor, cuprins în certificat, acesta nu poate fi anulat decât pentru aceleași motive și în același termen pentru care convențiile pot fi anulate.
Potrivit art.6 alin.4 Cod civil (în vigoare începând cu data de 01.10.2011) „Prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit” .
Conform art. 1 din Decretul nr.167/1958 privind prescripția extinctivă dreptul la acțiune având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în temeiul stabilit de lege, iar art. 3 alin. 1 stipulează că termenul de prescripție este de 3 ani .
Prin urmare, se constată că termenul de prescripție s-a împlinit la data de 26 august 2011 iar acțiunea a fost depusă la data de 03.12.2012 .
La interogatoriul propus de pârâta C. E., pârâtul C. I. a
arătat că a renunțat la partea din casă și pământul din curte, nu din câmp, respectiv la partea din casă și jumătate din locul de teren, cât îi revenea tatălui său, a renunțat pentru frate, să rămână el în partea de casă.
Din acest punct de vedere, trebuie amintit că renunțarea la succesiune este totală . Ca urmare a renunțării, în condițiile legii, se desființează cu efect retroactiv și cu opozabilitate erga omnes vocația succesibilului, el devenind străin de succesiune.
Reținând prescrierea dreptului material la acțiune, instanța nu va mai analiza motivele de nulitate a certificatului de moștenitor .
În concluzie, pentru considerentele prezentate și dispozițiile legale aplicabile, instanța va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru capătul de cerere privind anularea certificatului de moștenitor nr.197/26.08.2008 invocată de pârâții C. E., D. M., C. D. și H. S.-L. prin întâmpinare pe care-l va respinge ca atare.
Va respinge cererea formulată de reclamanta C. M. în contradictoriu cu pârâții C. E., D. M., C. D., H. S.-L., C. I. și Z. M. privind anularea/rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.659/28.08.2012 de B.N.P. P. L. I.-Țăndărei și repunerea părților în situația anterioară încheierii actului, ca neîntemeiată .
În temeiul art.274 Cod proc. civilă va obliga reclamanta către pârâții C. E., D. M., C. D. și H. S.-L. la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat conform chitanței nr.526/07.03.2013 emisă de „S. și Asociații”-Societate Civilă de Avocați .
Văzând și dispozițiile art.299 Cod proc. civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru capătul de cerere privind anularea certificatului de moștenitor nr.197/26.08.2008 invocată de pârâții C. E., D. M., C. D. și H. S.-L. prin întâmpinare.
Respinge cererea formulată de reclamanta C. M. (domiciliată în ., cu domiciliul procesual ales la C.. Av. F. F. din București, . nr.4, ., .) în contradictoriu cu pârâții C. E. (domiciliată în București, ..3, ., sector 3), D. M. (domiciliată în .), C. D. (domiciliat în București, ..9, ., ., sector 2), H. S.-L. (domiciliată în București, Aleea Dealul Măcinului, ., ., sector 6), C. I. (domiciliat în .) și Z. M. (domiciliată în .) privind anularea/rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.659/28.08.2012 de B.N.P. P. L. I.-Țăndărei și repunerea părților în situația anterioară încheierii actului, ca neîntemeiată .
Respinge cererea formulată de reclamanta C. M. în contradictoriu cu pârâții C. E., D. M., C. D., H. S.-L., C. I. și Z. M. privind anularea certificatului de moștenitor nr.197/26.08.2008 emis de B.N.P. S. I.-Fetești privind pe defunctul C. G., decedat la data de 05.01.2002, ca prescrisă .
Obligă reclamanta către pârâții C. E., D. M., C. D. și H. S.-L. la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată .
Cu recurs în 15 zile de la comunicare .
Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 decembrie 2013 .
PREȘEDINTE GREFIER
pt. jud.I. R., în C.O.pt. grefier Fl. Z., în C.O.
semnează jud. B. I.L.semnează grefier-șef I. A.
Red./Tehnored. R.I.
Ex. 9/13.05.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4484/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2579/2013.... → |
|---|
