Plângere contravenţională. Sentința nr. 1805/2013. Judecătoria FETEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1805/2013 pronunțată de Judecătoria FETEŞTI la data de 08-04-2013 în dosarul nr. 520/229/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FETEȘTI JUDEȚUL IALOMIȚA
Sentința civilă nr. 1805
Ședința publică din data de 08 aprilie 2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE: I. G. C.
GREFIER: S. N. E.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe contestatoarea . contradictoriu cu intimata Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, având ca obiect „plângere contravențională”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință.
Se ia act că părțile s-au conformat dispozițiilor instanței de a depune înscrisuri astfel cum li s-a pus în vedere prin citațiile emise la întocmirea dosarului.
Verificându-și competența în temeiul art. 1591 alin. 4 Cod procedură civilă, instanța constată că este competentă să soluționeze prezenta cauză, din punct de vedere general și material în baza art. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, și teritorial, în condițiile art. 32 alin. 2 din OG 2/2001.
Față de înscrisurile depuse la dosar de ambele părți încuviințează acestora proba cu înscrisuri, în temeiul art. 167 Cod procedură civilă, apreciind-o pertinentă, concludentă și utilă cauzei .
În raport de actele și lucrările dosarului, reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Fetești, inregistrată sub nr._ /12.02.2013, petenta . sediul în Oradea, ., jud. Bihor în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, cu sediul în București, sectorul 1, .. 38, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal de contravenție ., nr._/22.01.2013
În motivarea plângerii petentul a arătat, in esență, faptul că actul este nul intrucât au fost incălcate prevederile art. 16 din OG nr.2/2001, în care se menționează că procesul verbal va cuprinde arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servii la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite. DE asemenea în situația în care contravenientul este persoanî juridică în procesul-verbal se vor face mențiuni cu privire la datele de identificare a persoanei care o reprezintă. A mai arătat că societatea a fost sancționată întrucât în data de 22.01.2013 ora 09:10 pe A2, s-a constatat că șoferul C. O. A. conducând ansamblul de vehicule cu nr. BH_/_, nu a deținut la bord la momentul controlului numărul necesar de diagrame tahograf, prezentând numai diagramele din data de 18.01.2013.
In subsidiar, petenta a solicitat modificarea sanctiunii amenzii in avertisment.
S-au anexat inscrisuri: act contraventional contestat, dovada de comunicare, certificat de înmatriculare, cartea de identitate a autovehicului, alte înscrisuri.
În drept, petentul și-a motivat plângerea pe prevederi din OG nr.2/2001. OG 37/2007.
Prin serviciul registratură, intimata a depus intâmpinare prin care in esentă a solicitat respingerea plângerii contraventionale ca neintemeiată, mentinerea actului contraventional contestat, anexând formularul de control în trafic, foaie de parcurs, alte înscrisuri.
S-a incuviintat ambelor părti proba cu inscrisuri ca utilă, concludentă si pertinentă solutionării prezentei conform art. 167 Cod de procedură civilă.
În urma verificării potrivit de art. 34 din O.G. 2/2001, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal ., nr._/22.01.2013, incheiat de către agent constatator din cadrul intimatei, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă contravențională în cuantum de 4000 de lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 8 alin.1 punct 31 din OG nr. 37 / 2007, reținându-se că la data de 22.01.2013, ora 09:10, pe A2, pct taxare Fetești, a fost oprit și verificat conducătorul auto C. O. A. care conducea de la C. la București autotractorul BH-_-_ cu semiremorca_, deținute și utilizate de . la controlul efectuat s-a constatat că acesta nu deținea numărul necesar de diagrame tahograf.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Analizând procesul verbal contestat sub aspectul legalității sale instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.16 din OG 2/2001, în sensul că acesta cuprinde toate împrejurările ce pot servi la aprecierea gravității faptei, agentul constatator prezentând fapta, reținându-se că la data de 22.01.2013, ora 09:10, soferul autotractorul BH-_-_ cu semiremorca_ a circulat pe A2, pct taxare Fetești, iar la controlul efectuat s-a constatat că acesta nu deținea numărul necesar de diagrame tahograf.
Analizând procesul-verbal contestate, sub aspectul legalității, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art.17 din O.G. nr. 2/2001, referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității.
Raportat la susținerile petentului în sensul că procesul verbal contestat ar fi fost completat fără a fi descrisă corespunzător fapta retinută, se constată că sunt neîntemeiate. Astfel, nu au fost vătămate drepturi și interese legale, petentul având posibilitatea de a-și formula apărări în cursul judecății, în fața instanței.
Mai mult, actele au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute: numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice denumirea și sediul acesteia, a faptei săvârșite, a datei comiterii acesteia, a semnăturii agentului constatator .
În ce privește critica potrivit căreia la întocmire, s-ar fi nesocotit dispozițiile art. 16 și art.17 din OG nr. 2/2001, și anume că fapta însăși este eronat reținută, instanța constată că agentul constatator a procedat la o descrierea faptei, care la rândul ei permite instanței să procedeze la o verificare completă a faptei reținute și sancțiunii aplicate.
Or, în condițiile în care petentul are posibilitatea de a arăta, în mod direct, în fața instanței, împrejurările și detaliile săvârșirii faptei, pe care pretinde că agentul constatator le-ar fi omis ale consemna, instanța apreciază că nu s-a produs nici o vătămare, aceasta nefiind nicicum probată, motiv pentru care va îndepărta aceste susțineri ale petentului cauzei ca nesustenabile .
Se mai reține că nulitatea este definită ca sancțiunea care lipsește actul juridic de efectele sale, contrare normelor edictate pentru încheierea sa valabilă. De regulă, încălcarea normelor juridice prohibitive și, în mod excepțional, a celor imperative atrage sancțiunea nulității.
Este neîndoielnic faptul că încălcarea dispozițiilor imperative, afectează legalitatea procesului verbal de constatare a contravenției, dar nulitatea absolută, care nu poate fi acoperită și poate fi constatată din oficiu, de către instanța de judecată intervine numai pentru omisiunile prevăzute expres și limitativ în articolul 17 din OG nr.2/2001. Restul condițiilor procedurale, cum sunt cele din art. 16 din OG nr.2/2001, în măsura în care nu sunt respectate de către agentul constatator nu atrag nulitatea absolută, ci doar nulitatea relativă, în condițiile invocării și dovedirii vătămării pricinuite.
De altfel, principiul legalității aplicabil dreptului administrativ, în general, și materiei contravenționale, în special, presupune ca rezultatul interpretării legii contravenționale să fie concordant cu voința legiuitorului, textul normei contravenționale neputând fi interpretat nici extensiv, nici restrictiv.
Se desprinde, astfel, concluzia conform căreia, doar în cazul încălcării art.17 din OG nr.2/2001, procesul verbal de contravenție este nevalabil, sub aspectul prezumției de legalitate, implicit al beneficiului executării din oficiu, astfel încât, doar în cazul încălcării acestuia, legea conferă contravenientului argumente insurmontabile care să-i permită să se abțină de la executare, ceea ce nu s-a întâmplat în cauză.
Cu privire la temeinicia procesului verbal legal întocmit, instanța reține:
Prin procesul-verbal ., nr._/22.01.2013, incheiat de către agent constatator din cadrul intimatei, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă contravențională în cuantum de 4000 de lei pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 8 alin.1 punct 31 din OG nr. 37 / 2007, reținându-se că la data de 22.01.2013, ora 09:10, pe A2, pct taxare Fetești, a fost oprit și verificat conducătorul auto C. O. A. care conducea de la C. la București autotractorul BH-_-_ cu semiremorca_, deținute și utilizate de . la controlul efectuat s-a constatat că acesta nu deținea numărul necesar de diagrame tahograf.
Potrivit art. 8 alin.1 pct.31 OG nr.37/2007, așa cum era sediul textului legal la data de 22.01.2013, constituie contravenție fapta retinută, iar potrivit art. 9 alin.1 lit.c din OG nr.37/2007, contravenția prevăzute la art. 8 alin.1 pct 31 se sancționează cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei - faptele prevăzute la alin. (1) pct. 15 - 16, 18 - 20, 22 - 26, 28 - 30, 36 și 38, aplicabilă conducătorului auto, și faptele prevăzute la alin. (1) pct. 1 - 11, 31 și 32, aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier ( caz întâmplat in spetă).
Referitor la fapta reținută în sarcina petentei, instanța amintește că procesului verbal de constatare a contravenției, întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, fiind vorba de constatări personale ale agentului instrumentator, percepute prin propriile simțuri și care fac dovadă până la înscrierea în fals, fiind vorba de o veritabilă prezumție de temeinicie a procesului verbal, prezumție permisă și de jurisprudența CEDO (cauza Salabiaku c. Franței) în condițiile în care nu se depășesc limitele rezonabile, ținând seama de gravitatea mizei și de asigurarea drepturilor apărării.
Prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are un caracter absolut și nu poate opera decât până la limita la care, prin aplicarea ei, nu s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea contravenției să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal.
În cauză, instanța constată că petenta nu s-a aflat în imposibilitate de a proba că situația de fapt reținută prin procesul verbal este contrară realității.
Din interpretarea sistematică a prevederilor art. 16 și art. 34 din OG nr. 2/2001 reiese că procesul verbal de contravenției nu numai că nu este lipsit de forță probantă ci dimpotrivă, face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de către petent și nicidecum de către organul constatator.
Astfel, din această perspectivă considerăm că procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Potrivit jurisprudenței CEDO în materie, utilizând diferite criterii: clasificarea faptei în dreptul național, natura faptei incriminate, natura și gravitatea sancțiunii, s-a stabilit incidența în cauzele care au ca și obiect contestarea faptelor contravenționale a dispozițiilor art. 6 ale Convenției.
Față de cele de mai sus, se pune în discuție în mod implicit și forța probantă a procesului verbal de constatare a contravenției, respectiv dacă acesta poate constitui o probă împotriva contestatorului.
În plus, în materia prezumției de nevinovăție, sub aspectul sarcinii probei, art. 6 par. 2 din Convenție, nu interzice existența unor prezumții de fapt sau de drept (cauza Salabiaku c. Franței) în măsura în care statele respectă în cele le privește pe acestea din urmă, cerința proporționalității între mijloacele folosite și scopul legitim urmărit - cauza Janosevic c. Suediei.
Din interpretarea sistematică a prevederilor art. 16 și art. 34 din OG nr. 2/2001 reiese că procesul verbal de contravenției nu numai că nu este lipsit de forță probantă ci dimpotrivă, face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care în mod evident trebuie făcută de către petent și nicidecum de către organul constatator. Astfel, din această perspectivă considerăm că procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
Astfel, instanța reține că petentului i s-au asigurat toate posibilitățile privind pregătirea apărării și propunerea de probatorii, petentul beneficiind în baza art. 6 CEDO, atât de acces efectiv la o instanță cât și de garanțiile unui proces echitabil.
Față de acest aspect, instanța apreciază că procesul verbal prin care constatat contravenția este legal și temeinic.
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța, după ce verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal, hotărăște asupra sancțiunii.
În cauză petentei, în baza art. 9 alin.1 lit.c din OG 37/2007, i-a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 4.000 lei. Față de acest cuantum al sancțiunii, instanța apreciază că este proporțional cu pericolul social al faptei ce a fost reținută în sarcina petentei.
În cauză petentei, în baza art. 9 alin.1 lit.c din OG 37/2007, i-a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum minim de 4.000 lei.
Față de acest cuantum al sancțiunii, instanța apreciază că este proporțional cu pericolul social al faptei ce a fost reținută în sarcina petentei.
Astfel, diagramele tahograf au un rol esențial pentru a permite organului de control în verificarea respectării de către conducătorii auto a regulilor privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora. De aceea, opinăm în sensul că în măsura în care diagramele nu pot fi prezentate la momentul controlului în numărul necesar, agentul constatator nu ar putea realiza un control real al activității conducătorului auto.
În concluzie, instanța apreciază că sancțiunea aplicată este corect individualizată atât din punctul de vederea al pericolului social abstract, cât și din punctul de vederea al pericolului social concret al faptei, fiind și necesară pentru a asigura finalitatea preventivă ce însoțește orice sancțiune
Pentru toate aceste considerente, instanța apreciază că plângerea contravențională, formulată de către petenta . contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petenta . sediul în Oradea, ., jud. Bihor, împotriva Procesului verbal de constatare a contravenției ., nr._/22.01.2013, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Stat pentru Controlul în Transportul Rutier, cu sediul în București, sectorul 1, .. 38.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 08.04.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
Redactat IGC
Tehnoredactat SNE
5 ex/ 20 iulie 2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3263/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 713/2013.... → |
|---|
