Plângere contravenţională. Sentința nr. 4336/2013. Judecătoria FETEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4336/2013 pronunțată de Judecătoria FETEŞTI la data de 07-11-2013 în dosarul nr. 14984/215/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FETEȘTI JUDEȚUL IALOMIȚA
SENTINȚA CIVILĂ NR.4336
Ședința publică din data de 07 noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE - R. I.
GREFIER - C. STELUȚA
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul P. M. în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA având ca obiect „plângere contravențională”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier,după care:
Se ia act că prin serviciul registratură au fost depuse la dosar înscrisuri, părțile solicitând judecarea cauzei în lipsă.
Instanța în temeiul art. 159 1 alin.4 Cod procedură civilă se declară competentă să soluționeze cauza dedusă judecății conform art.1 alin.1 Cod proc. civ. raportat la art. 32 alin.2 O.G. nr. 2/2001.
În temeiul art.167 Cod procedură civilă încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri ca fiind utilă, concludentă și pertinentă soluționării cauzei, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare pe actele și lucrările dosarului.
După deliberare,
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei C. sub nr._/215/14.06.2012, contestatorul P. M., domiciliat în C., ., jud. D., în contradictoriu cu intimata Compania Naționala de Autostrăzi si Drumuri Naționale din România SA ,cu sediul în București, ..401 A, sector 6, a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal . nr._/15.05.2012 solicitând anularea acestuia, iar în subsidiar înlocuirea sancțiunilor cu avertisment.
În motivarea plângerii, scutită la plata taxelor judiciare de timbru, invocă nulitatea procesului verbal pentru că acesta nu este semnat în original, nu prezintă nici un element care să indice faptul că acesta este original, apreciind că au fost încălcate prevederile art. 17 din OG 2/2001.
Se contestă modalitatea de constatare, întocmire și comunicare a procesului verbal solicitând să se prezinte autorizarea legală pentru constatarea aspectelor reținute prin filmare, fără oprirea contravenientului, autorizația aparatului, procesul verbal de instalare și de verificare metrologică a acestuia. Se susține faptul că s-a realizat comunicarea procesului verbal peste 6 luni de la data faptei reținute și nu se poate verifica data exactă a întocmirii în lipsa unui martor.
Se invocă jurisprudența CEDO, faptul că prezentul litigiu trebuie să ofere și garanțiile procesuale recunoscute și garantate de art. 6 din CEDO. Plângerea este întemeiată în drept pe prevederile art. 5 alin. 2, art. 20 alin. 2 din OG 2/2001, art.8 alin. 3 din OG 15/2002.
În susținere se depun înscrisuri: proces verbal . 12 nr._/15.05.2012, plicul prin care a fost comunicat procesul verbal, procesul verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesului verbal contestat.
Prin sentința civilă nr._/04 iulie 2012 Judecătoria C. a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluținare a cauzei în favoarea Judecătoriei Fetești.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.07.2012.
Intimata,legal citată, nu a depus întâmpinare, iar la data 04 iulie 2012 a atașat proba foto obținută prin sistemul SIEGMCR (fila 12),autorizația de control și certificatul calificat privind agentul constatator (fila 11 ), procesul verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesului verbal . 12 nr._ din data de 15.05.2012– fila 10.
Sub aspect probator a fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._/15.05.2012 contestatorul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei potrivit art. 8 alin. 2 din OG 15/2002 și obligat să achite contravaloarea tarifului de despăgubire potrivit art. 8 alin. 3 din OG 15/2002 în cuantum de 28 euro, deoarece s-a constatat că vehiculul categoria A cu nr. de înmatriculare_ care îi aparține a circulat la data de 27.04.2012 ora 20.08 pe A2 km 144+100 m, Fetești, jud. Ialomița, fără a deține rovinietă valabilă.
În urma verificării prevăzute de art. 34 din O.G. 2/2001, instanța constată că plângerea a fost depusă prin poștă la data de 13.06.2012 – fila 5, în termenul legal de 15 zile de la data comunicării 28.05.2012 – fila 10 procesului verbal de constatare a contravenției
Verificând procesul - verbal contestat sub aspect formal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Verificând procesul - verbal contestat sub aspect formal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Instanța apreciază ca neîntemeiate susținerile petentului potrivit cărora lipsește semnătura organului constatator.
Potrivit art.9 alineatul 2 din OG nr.15/2002, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Potrivit art.7 din Legea 455/2001 în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii. Interpretând dispozițiile legale mai sus menționate, instanța constată că ori de câte ori legea prevede forma scrisă pentru dovedirea întocmirii unui înscris electronic, acesta poate fi generat pe suport de hârtie, semnătura electronică ce îi este atașată fiind valabilă dacă este bazată pe un certificat calificat si este generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Intimata a depus certificatul calificat și autorizația de control aparținând agentului constatator I. G. S. – fila 11.
Pe cale de consecință, semnătura electronică atașată unui înscris electronic generat pe suport de hârtie în scopul dovedirii existenței acestuia –cum este cazul procesului - verbal contestat, este valabilă dacă înscrisului în cauză i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Concluzionând, în raport de toate aceste elemente, instanța reține că procesul - verbal contestat a fost generat electronic, potrivit dispozițiilor Legii nr. 455/2001 și HG nr. 1259/2001, acesta având atașată semnătura electronică a agentului constatator, realizată în baza certificatului calificat de semnătură electronică, semnătură care este valabilă în raport de dispozițiile art.7 din Legea nr.455/2001.
Instanța apreciază de asemenea ca neîntemeiate criticile petentului privind nulitatea procesului verbal pentru nerespectarea altor condiții de formă.
instanța reține că potrivit art.15 din alin.1 din OG nr.20/1992 privind activitatea de metrologie, mijloacele de măsurare sunt supuse controlului metrologic dacă sunt destinate să realizeze măsurările din domeniile de interes public prevăzute de art.3 alin 1 din același act normativ și dacă sunt cuprinse în Lista oficială a mijloacelor de măsurare supuse controlului metrologic legal aprobată prin Ordinul nr.48/2010 al Directorului General al BRML. Or, camerele foto ANPR precum și dispozitivele GPS care certifică data, ora și minutul la care a fost efectuată proba foto în discuție nu sunt cuprinse în această listă. Pe cale de consecință, nefiind îndeplinită una din condițiile mai sus menționate, instanța reține că astfel de camere, cum este cazul celor din cauze dedusă judecății, nu sunt supuse controlului metrologic legal, susținerile petentului sub acest aspect fiind nefondate.
Prin urmare, instanța reține că fapta reținută în sarcina petentului a fost constată pe baza unui mijloc tehnic -camera foto ANPR amplasată de A2 km 144+100m -care nu este supus controlului metrologic tocmai în baza dispozițiilor art. 15 alin. 1 din OG nr.20/1992, motiv pentru care apreciază că vătămarea invocată de petent nu poate subzista și nici nu poate fi avută în vedere la soluționarea cauzei deduse judecății.
În privința lipsei identificării unui martor asistent instanța reține că procesele - verbale de contravenție întemeiate pe dispozițiile OG nr.15/2002 sunt întocmite în regim derogatoriu de la dreptul comun, respectiv OG nr.2/2001, prin mijloace tehnice, iar nu urmare constatărilor directe, personale ale agentului constatator.
Prin prisma acestui ultim argument, instanța mai retine că este adevărat că potrivit dispozițiilor art. 19 din O.G. nr. 2/2001 se impune semnarea procesului - verbal de constatare a contravenției de către un martor asistent care să confirme împrejurarea că petentul nu este de față la întocmirea procesului - verbal, refuză sau nu poate să-l semneze, iar în cazul lipsei unui asemenea martor, agentul constatator are obligația de a preciza motivele încheierii procesului - verbal în împrejurările menționate. Însă, în cauza de față, fapta contravențională reținută în sarcina petentului prin procesul - verbal atacat, a fost constatată prin mijloace tehnice, iar nu de către un agent constatator, astfel că nu era necesară prezența unor martori care să confirme lipsa petentului de la întocmirea procesului - verbal și, prin urmare, nu poate fi vorba de o vătămare care să ducă la anularea procesului - verbal.
În ceea ce privește susținerile petentului în sensul că fapta contravențională a fost reținută în urmă cu peste 6 luni și nu poate aprecia dacă a intervenit sau nu prescripția, instanța reține că vehiculul aparținând petentului a circulat la data de 27.04.2012, iar procesul verbal a fost întocmit la data de 15.05.2012, în mai puțin de 30 de zile, comunicarea acestuia realizându-se la data de 28.05.2012- fila 10, în speță neputând fi vorba de vreun termen de 6 luni așa cum eronat a menționat petentul.
Instanța va proceda la analiza procesului verbal sub aspectul temeiniciei și în raport de principiul aplicării legii mai favorabile, ținând cont de modificările aduse OG nr.15/2012 prin Legea nr.144/2012.
Potrivit dispozițiilor art.8 alin.1, 2 și 3 din OG nr.15/2002 în forma în vigoare la data încheierii actului administrativ (15.05.2012) „Fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă.
Cuantumul amenzilor contravenționale prevăzute la alin. (1) este prevăzut în anexa nr. 2.
Contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4”.
Potrivit dispozițiilor art. 7 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.
Conform dispozițiilor art.1 alin.1 lit.b din același act normativ, utilizatori - persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, ……….;
În cauză, intimata a depus la dosarul cauzei planșa foto ( fila 12) din care reiese faptul că la data de 27.04.2012, ora 20.08 vehiculul cu numărul de înmatriculare_ a circulat pe A2, km 144+100, pe raza localității Fetești, județul Ialomița.
Potrivit aceluiași înscris, în urma interogării bazei de date a intimatei s-a constatat că la data și ora reținute în procesul - verbal, vehiculul cu numărul de înmatriculare_ aparținând petentului nu deținea rovinietă valabilă și, în raport de prevederile OG 15/2002, contestatorul era obligat să achite rovinieta.
Instanța apreciază că în speță, intimata a prezentat dovezi în susținerea procesului - verbal, inversându-se astfel sarcina probei în prezenta cauză contestatorul era dator să facă dovada că avea plătită taxa de drum la momentul comiterii faptei, ceea ce nu s-a întâmplat.
În cauză petentului i-a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de cuantum de 250 lei (limita minimă prevăzută de actul normativ sancționator) și a fost obligat la plata unui tarif de despăgubire în cuantum de 28 Euro.
Potrivit art.II din Legea nr.144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002, tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Având în vedere aceste dispoziții, faptul că plângerea a fost depusă la data de 13.06.2012 iar Legea nr.144/2012 a fost publicată în M.O. nr.509/24.07.2012, instanța va face aplicarea legii contravenționale mai favorabile și va anula tariful de despăgubire pentru acest considerent.
Instanța constată că fapta reținută în sarcina petentului prevăzută în OG 15/2002 prezintă gradul de pericol social abstract al unei contravenții.
Plata tarifului conferă unui vehicul dreptul de a utiliza, pe parcursul unei perioade date, rețeaua de drumuri naționale din România iar scopul instituirii acestei obligații îl reprezintă asigurarea recuperării costurilor de construcție, de operare și de întreținere a rețelei.
În ceea ce privește cererea de înlocuire a amenzii contravenționale cu avertisment, potrivit art. 7 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 instanța poate înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, însă această măsură poate fi dispusă numai dacă anumite circumstanțe de ordin personal sau real demonstrează că fapta concretă este de gravitate redusă.
Cum în cauză nu au fost dovedite asemenea circumstanțe, petentul aflându-se într-o situație identică cu a oricărui alt contravenient care nu respectă dispozițiile art. 8 alin.1 din OG 15/2002, instanța apreciază că nu este oportună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment întrucât s-ar încălca principiul legalității sancțiunii și nu s-ar mai realiza scopul urmărit de legiuitor prin incriminarea acestei contravenții.
Prin urmare, instanța reține că sancțiunea amenzii aplicată este nu numai legală dar și temeinică, apreciind că numai astfel poate fi asigurată finalitatea preventivă ce însoțește orice sancțiune.
Mai mult, petentul nu a prezentat motive susținute cu dovezi care ar impune o reindividualizare a sancțiunilor.
În concluzie, va admite în parte plângerea formulată de contestatorul P. M. și va anula în parte procesul verbal de contravenție . 12 nr._/15.05.2012, exonerând petentul de la plata tarifului de despăgubire în valoarea de 28 euro (adică 122,49lei) .
Va menține celelalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție privind amenda.
Văzând și dispozițiile art.34 alin.2 din OG nr.2/2001
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de contestatorul P. M. (domiciliat în C., ., jud. D.) în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. (cu sediul in București, .. 401 A, sector 6).
Anulează în parte procesul verbal de contravenție . nr._ din 15.05.2012 și exonerează petentul de la plata tarifului de despăgubire în valoare de 28 euro (adică 122,49 lei) .
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție privind amenda .
Cu recurs în 15 zile de la comunicare .
Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 noiembrie 2013 .
P. GREFIER
Red.:tehnodact.:R.I.
Ex.:4/30.12.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2430/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3541/2013.... → |
|---|
