Plângere contravenţională. Sentința nr. 4555/2013. Judecătoria FETEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4555/2013 pronunțată de Judecătoria FETEŞTI la data de 19-11-2013 în dosarul nr. 7179/212/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FETEȘTI - JUDEȚUL IALOMIȚA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4555
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 19 noiembrie 2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE - A. C. D.
GREFIER - I. M.
Pe rol se află soluționarea cauzei civile privind pe petentul S.C. I. G. DACIA IMPEX SRL C., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. BUCUREȘTI, având ca obiect „plângere contravențională”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Se ia act că au fost depuse la dosar de către intimată actele care au stat la baza emiterii procesului verbal contestat.
Apreciind pertinente, concludente și utile cauzei, în temeiul art.167 Cod proc. civ, instanța încuviințează ambelor părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
După deliberare,
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /22 03 2012 petenta . Impex’’ SRL C. cu sediul în mun. C., ., ., ., a chemat în judecată pe intimata C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA București prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică București cu sediul în Municipiul Bucuresti, Bulevardul I. M., nr. 401 A, Sector 6, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului-verbal de contravenție ., nr._, întocmit la data de 22.02.2012, de CESTRIN București.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că nu a achitat rovinieta din cauza unei neglijente de ordin administrativ. Mai arată că a mai primit și alt proces verbal de contravenție similar. Considera contraventiile ca fiind aceleasi, fiind vorba de o fapta continua, prin raportare la prevederile art. 17 alin. 1 din Codul penal si art. 6 CEDO.
Arata ca suma plătita cu titlu de despagubire reprezinta valoarea unei roviniete pe 12 luni, pe care mentioneaza ca achitat-o. Considera ca s-ar putea trage concluzia ca tariful de despăgubire reprezinta contravaloarea rovinietei pe 12 luni si ca o data achitata rovinieta, utilizatorul drumului va fi absolvit de plata de doua ori a aceleasi taxe. Daca un vehicul tranziteaza drumurile nationale de mai multe ori fara a detine rovinieta valabila poate fi amendat de cateva zeci de ori si va trebui sa achite tot atatea tarife de despagubire cate presupuse contraventii a savarsit. Ori in acest sens ar lua nastere o situatie extrem de dificila fata de contravenient, disproportionata fata de pericolul social generat.
Tot în plângere, petenta a precizat că procesul-verbal contestat este lovit de nulitate absolută, deoarece nu este semnat de agentul constatator.
Cererea a fost motivată in drept pe dispozitiile OG nr.2/2001 si OG nr.15/2002, drept jurisprudential CEDO.
Prin sentința civilă nr. 8616/17 05 2012 a Judecătoriei C. s-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Fetești.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /28 06 2013.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal ., nr._, întocmit la data de 22.02.2012, de CESTRIN București, petenta . Impex’’ SRL C. a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, reținându-se că vehiculul cu nr. de înmatriculare_ aparținând petentei a circulat la data de 04 09 2011, orele 16:41, pe DN 2A km 113+500 m Giurgeni, fără a deține rovinietă valabilă.
La data de 25.06.2013 intimata a înaintat proba foto, obținută prin sistemul SIEGMCR.
În ședința de judecată din 27 06 2013, instanța din oficiu a invocat excepția tardivității formulării plângerii pe motiv că petenta a înaintat plângerea contravențională la instanță, la data de 28 06 2012.
Din dovada de comunicare a procesului verbal contestat – fila 9 rezultă că petenta a primit procesul-verbal ., nr._, întocmit la data de 22.02.2012, de CESTRIN București, la data de 03 03 2012, la sediul din mun. C., ., ., ..
În urma verificării potrivit art. 34 din O.G. 2/2001, instanța constată că plângerea a fost depusă la instanță la data de 22 03 2012, deci în termenul legal de 15 zile de când petenta a intrat în posesia procesului-verbal de contravenție contestat. Pentru aceste motive instanța va respinge excepția tardivității formulării plângerii invocată din oficiu, ca neîntemeiată.
În urma verificării potrivit art. 34 din O.G. 2/2001, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului verbal de constatare a contravenției.
Cu privire la legalitatea procesului - verbal contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Referitor la nulitatea absolută a procesului verbal reclamată de petentă, motivat de faptul că actul sancționator nu poartă semnătura agentului constatator, instanța o consideră drept apărare de fond, urmând a se pronunța în consecință.
Astfel, instanța reține că procesele - verbale de contravenție întemeiate pe dispozițiile OG nr.15/2002 sunt întocmite în regim derogatoriu de la dreptul comun, respectiv OG nr. 2/2001, prin mijloace tehnice, iar nu ca urmare constatărilor directe, personale ale agentului constatator.
Sub acest aspect instanța apreciază ca neîntemeiate susținerile potrivit cărora lipsește semnătura organului constatator. Conform art. 9 alin. 2 din OG nr.15/2002, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.
Analizând procesul verbal contestat, instanța reține că acesta a fost generat electronic potrivit prevederilor legale mai sus menționate și are atașată semnătura electronică a agentului constatator, realizată în baza certificatului calificat de semnătură electronică aflat la dosar, certificat care atestă legătura dintre semnătura electronică atașată procesului verbal contestat și semnatar, confirmând identitatea acestuia din urmă.
Ori, atâta timp cât OG nr. 15/2002 - normă specială aplicabilă în materia contravențiilor privind rovinieta, derogatorie de la dreptul comun reglementat de OG nr. 2/2001, conferă o astfel de posibilitate prin dispozițiile art. 9 alin. 2, mai sus menționate, fiind vorba de o dispoziție specială care se aplică cu prioritate în raport de dispozițiile generale cuprinse în OG nr. 2/2001, instanța apreciază ca neîntemeiate susținerile petentei referitoare la faptul că lipsa semnăturii olografe din procesul verbal contestat eludează dispozițiile art. 19 din OG nr. 2/2001
Potrivit art. 7 din Legea 455/2001 în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii. Interpretând dispozițiile legale mai sus menționate, instanța constată că ori de câte ori legea prevede forma scrisă pentru dovedirea întocmirii unui înscris electronic, acesta poate fi generat pe suport de hârtie, semnătura electronică ce îi este atașată fiind valabilă dacă este bazată pe un certificat calificat si este generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii. Pe cale de consecință, semnătura electronică atașată unui înscris electronic generat pe suport de hârtie în scopul dovedirii existenței acestuia – cum este cazul procesului - verbal contestat, este valabilă dacă înscrisului în cauză i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Concluzionând, în raport de toate aceste elemente, instanța reține că procesul - verbal contestat a fost generat electronic, potrivit dispozițiilor Legii nr. 455/2001 și HG nr. 1259/2001, acesta având atașată semnătura electronică a agentului constatator, realizată în baza certificatului calificat de semnătură electronică aflat la dosar, semnătură care este valabilă în raport de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 455/2001.
Cu privire la temeinicia procesului verbal legal întocmit, instanța constată că potrivit dispozițiilor art. 8 din OG nr.15/2002 fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă. Cuantumul amenzilor este prevăzut în Anexa 2 la OG nr.15/2002.
Potrivit art. 1 alin. 11 din O.G. nr. 15/2002 rovinieta valabilă este:
- rovinieta matcă-cupon, aplicată în partea stângă jos a parbrizului vehiculului, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde ziua în care se efectuează verificarea care asigură, prin tarifele plătite, dreptul de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, având înscris numărul de înmatriculare al vehiculului. În cazul deteriorării rovinietei matcă-cupon, dovada achitării tarifului de utilizare se face astfel:
- rovinieta electronică ce atestă existența în baza de date a SIEGMCR, denumită în continuare bază de date, a informațiilor privind achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru vehiculul în cauză, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde ziua în care se efectuează verificarea.
Susținerile petentei referitoare la împrejurarea că fapta contravențională reținută în sarcina sa prin procesul verbal contestat este aceeași cu cea reținută în sarcina sa printr-un alt procesul verbal de contravenție, astfel că activitatea sa îmbracă forma unei contravenții continue, fiind sancționat în mod repetat pentru săvârșirea aceleiași contravenții, sunt apreciate ca neîntemeiate de instanță.
Potrivit art. 13 din OG nr. 2/2001 contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației durează în timp. Pe cale de consecință, instanța constată ca elementul material al contravenției reglementate de art. 8 din OG nr. 15/2002, presupune o prelungire în chip natural a acțiunii interzise de actul normativ mai sus menționat, fiind caracteristic unei contravenții continue, contravenție care însă s-a epuizat prin manifestarea de voință a conducătorului autoturismului în cauză, neputându-se susține că acesta ar fi circulat fără întrerupere de la data săvârșirii primei contravenții până la data de 04 09 2011, interval de timp în care au fost constate contravențiile reținute în sarcina petentei.
Prin urmare, la data când conducătorul autoturismului în discuție, prin manifestarea sa de voință, a încetat activitatea de conducere a autoturismului în cauză, prima contravenție reținută în sarcina petentei s-a epuizat, iar continuarea unei astfel de activități, cu o alte ocazii, a realizat conținutul altor contravenții continue, pentru care de altfel petenta a fost sancționată.
Pe cale de consecință, instanța apreciază că petenta a fost în mod legal sancționată separat pentru săvârșirea mai multor contravenții continue care de altfel au fost reținute în sarcina acestuia.
Potrivit dispozițiilor art. 7 OG nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.
Astfel petenta nu a depus dovezi din care să rezulte că nu are calitatea de utilizator, iar la data săvârșirii faptei autoturismul care îi aparține nu a circulat pe drumurile publice. Din motivarea plângerii reiese că recunoaște că are calitatea de proprietară și totodată obligația de a achita rovinieta pentru autovehiculul în cauză.
Instanța constată că obligația de a fi achitată rovinieta a fost instituită prin OG nr. 15/2002, deci în urmă cu 9 ani. Nu se poate invoca necunoașterea acestei obligații cât timp era de notorietate că este obligatorie achitarea taxei de drum.
De asemenea Sistemul Informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei care a fost dat în folosință la data de 01.10.2010, are rolul de a depista pe contravenienți mai eficient. Nu acest sistem a fost cel care a instituit obligația de achitare a taxei de utilizare a drumurilor publice, ea fiind instituită prin lege.
În cauză se constată că petenta, în calitate de deținător a autovehiculului cu nr. de înmatriculare_, la data controlului nu a avut achitată taxa de utilizare a drumurilor publice (rovineta). Prin urmare, la data și ora constatării contravenției - 04 09 2011, orele 16:41 – petenta nu deținea rovinietă valabilă pentru vehiculul menționat în procesul verbal.
În consecință, instanța constată că fapta contravențională reținută în sarcina petentei prin procesul-verbal a fost probată, fiind dovedită vinovăția acesteia. Astfel, în mod temeinic s-a retinut in sarcina petentei savarsirea contraventiei prev. de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, motiv pentru care instanta apreciază că procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei atacat este legal intocmit.
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța, după ce verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal, hotărăște asupra sancțiunii.
Față de cele de mai sus se apreciază că, amenda aplicată este proporțională cu pericolul social al faptei care a fost reținută în sarcina acestuia.
În concluzie, instanța consideră că sancțiunea aplicată este corect individualizată atât din punctul de vedere al pericolului social abstract, cât și din punctul de vederea al pericolului social concret al faptei, fiind și necesară pentru a asigura finalitatea preventivă ce însoțește orice sancțiune. Pentru aceste motive, instanța va menține dispozițiile procesului verbal de contravenție cu privire la aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale.
Potrivit art. II din Legea nr.144/2012, tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se anulează.
În aceste condiții, instanța va admite în parte plângerea contravențională, și va anula în parte procesul – verbal de contravenție ., nr._, întocmit la data de 22.02.2012, de CESTRIN București, doar în ceea ce privește tariful de despăgubire.
Astfel, instanța va dispune exonerarea petentului de la plata tarifului de despăgubire stabilit prin procesul verbal ., nr._, întocmit la data de 22.02.2012, de CESTRIN București.
Văzând si prevederile art. 34 alin. 2 din OG 2/2001.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge excepția tardivității formulării plângerii invocată de instanță din oficiu.
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta . Impex’’ SRL C. cu sediul în mun. C., ., ., ., împotriva intimatei C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA București prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică București cu sediul în București, .. 401A, sector 6.
Anulează în parte procesul – verbal de contravenție ., nr._, întocmit la data de 22.02.2012, de CESTRIN București, în ceea ce privește tariful de despăgubire
Exonerează pe petentă de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro (121,35 lei), stabilit prin procesul – verbal de contravenție ., nr._, întocmit la data de 22.02.2012, de CESTRIN București.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție arătat mai sus.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 11 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red./Tehnored. C.D.A./M.I.
Ex. 5 /data: 30 04 2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2665/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4556/2013.... → |
|---|
