Plângere contravenţională. Sentința nr. 4971/2013. Judecătoria FETEŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4971/2013 pronunțată de Judecătoria FETEŞTI la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 6953/229/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FETEȘTI JUDEȚUL IALOMIȚA
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4971
Ședința publică din data de 10 decembrie 2013
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE - B. I. L.
GREFIER – R. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul P. I. B. în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE, având ca obiect „plângere contravențională”.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Instanța ia act că intimata a depus la dosar înscrisurile care au stat la baza emiterii celor două procese verbale contestate.
Întrucât nu mai sunt cereri noi de formulat și nici probe de administrat, constată procedura probatorie închisă, cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
După deliberare,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanță constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Fetești la data de 19.07.2012 sub nr._, petentul P. I. B. cu domiciliul în com. CĂLINEȘTI, ., J. ARGEȘ a chemat în judecată pe intimatul C. - C., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea proceselor verbale de contravenție cu . nr._/26.06.2012, R12 nr._/26.06.2012 și R12 nr._/26.06.2012 și anularea sancțiunilor stipulate.
În motivare, petentul a arătat că procesele verbale sunt lovite de nulitate deoarece nu sunt semnate olograf de agentul constatator, a fost sancționat repetat pentru aceiași faptă iar tariful de despăgubire este aplicat în mod abuziv.
Se invocă nulitate proceselor verbale motivat de lipsa datelor contravenientului respectiv indicare unei adrese greșite a petentului.
În dovedirea plângerii, petentul a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri, fiind depus la dosar copia a proceselor verbale și alte înscrisuri.
Petentul a indicat temeiul de drept al plangerii, respectiv OG nr. 2/2001.
În temeiul art 242 C. proc. Civ. solicită judecarea în lipsă.
Cererea este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform dispozițiilor art 36 din OG 2/2001 și a timbrului judiciar conform dispozițiilor art. 1 alin. 2 din O.G. 32/1995.
La termenul din data de 12.11.2013 instanța a dispus disjungerea plângerii contravenționale împotriva proceselor verbale R12 nr._/26.06.2012 și constituirea unui nou dosar ce a fost înregistrat sub. nr._, cu termen de judecată 12.11.2013.
Intimata nu a depus la dosar întâmpinare dar a atașat certificat calificat, autorizatie de control, dovada de comunicare a proceselor verbale de constatare a contravenției, fotografie din care rezultă numărul de înmatriculare al autovehicolului reținut în procesul verbal de contravenție.
Apreciind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, în temeiul art.167 C. proc. civ, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, raportat la obiectul cauzei deduse judecății.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarea situație de fapt:
Prin procesele verbale . nr._/26.06.2012 și R12 nr._/26.06.2012, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 lei, obligat la plata unui tarif de despăgubire in sumă de 28 euro, reținându-se că vehiculul cu nr. de înmatriculare_, aparținând acestuia a circulat la data de 17.06.2012 și 19.06.2012, pe A2 km 144+100m, Fetești, fără a deține rovinietă valabilă.
În urma verificării potrivit de art. 34 din O.G. 2/2001, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării proceselor verbale de constatare a contravenției.
Cu privire la legalitatea proceselor verbale, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16-17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, în ceea ce privește amenda aplicată.
Sub acest aspect instanța apreciază ca neîntemeiate susținerile potrivit cărora lipsește semnătura organului constatator. Conform art.9 alineatul 2 din OG nr.15/2002, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesele verbale de constatare a contravenției.
Analizând procesul verbal contestat, instanța reține că acesta a fost generat electronic potrivit prevederilor legale mai sus menționate și are atașată semnătura electronică a agentului constatator, realizată în baza certificatului calificat de semnătură electronică aflat la dosar, certificat care atestă legătura dintre semnătura electronică atașată proceselor verbale contestat și semnatar, confirmând identitatea acestuia din urmă.
Or, atâta timp câtOG nr.15/2002- normă specială aplicabilă în materia contravențiilor privind rovinieta, derogatorie de la dreptul comun reglementat de OG nr.2/2001, conferă o astfel de posibilitate prin dispozițiile art. 9 alin.2, mai sus menționate, fiind vorba de o dispoziție specială care se aplică cu prioritate în raport de dispozițiile generale cuprinse în OG nr.2/2001, instanța apreciază ca neîntemeiate susținerile petentei referitoare la faptul că lipsa semnăturii olografe din procesul verbal contestat eludează dispozițiile art.19 din OG nr.2/2001
Potrivit art.7 din Legea 455/2001 în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii. Interpretând dispozițiile legale mai sus menționate, instanța constată că ori de câte ori legea prevede forma scrisă pentru dovedirea întocmirii unui înscris electronic, acesta poate fi generat pe suport de hârtie, semnătura electronică ce îi este atașată fiind valabilă dacă este bazată pe un certificat calificat si este generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii. Pe cale de consecință, semnătura electronică atașată unui înscris electronic generat pe suport de hârtie în scopul dovedirii existenței acestuia –cum este cazul procesului - verbal contestat, este valabilă dacă înscrisului în cauză i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Concluzionând, în raport de toate aceste elemente, instanța reține că procesul - verbal contestat a fost generat electronic, potrivit dispozițiilor Legii nr. 455/2001 și HG nr. 1259/2001, acesta având atașată semnătura electronică a agentului constatator, realizată în baza certificatului calificat de semnătură electronică aflat la dosar, semnătură care este valabilă în raport de dispozițiile art.7 din Legea nr.455/2001.
Susținerile petentului privitoare la împrejurarea că fapta contravențională reținută în sarcina sa prin procesul verbal contestat este aceeași cu cea reținută în sarcina sa și anterior, prin alte procese verbale, astfel că activitatea sa îmbracă forma unei contravenții continue, fiind sancționat de trei/mai multe ori pentru aceeași faptă, sunt apreciate ca neîntemeiate de instanță.
Astfel, potrivit art.13 din OG nr.2/2001 contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației durează în timp.
Pe cale de consecință, instanța constată ca elementul material al contravenției reglementate de art.8 din OG nr.15/2002, presupune o prelungire în chip natural a acțiunii interzise de actul normativ mai sus menționat, fiind caracteristic unei contravenții continue, contravenție care însă s-a epuizat prin manifestarea de voință a contravenientei, neputându-se susține că acesta ar fi circulat fără întrerupere de la data de 14.06.2012 până la data de 19.06.2012, date la care s-au constat contravențiile reținute în sarcina acesteia.
Prin urmare, la data când petentul, prin manifestarea sa de voință a încetat activitatea de conducere a autoturismului în cauză, prima contravenție reținută în sarcina acesteia s-a epuizat, iar continuarea unei astfel de activități, cu alte ocazii, a realizat conținutul altor contravenții continue, pentru care de altfel a și fost sancționată prin procesele verbale contestate.
Instanța nu poate avea în vedere susținerile petentului potrivit cărora fapta reținută în sarcina sa privește toată perioada în care a utilizat drumurile publice, astfel că înregistrarea ulterioară a autovehiculului fără rovinietă, în același loc, la scurte intervale de timp, reprezintă o prelungire în timp a faptei unice având în vedere că prima fapta contravențională în discuție s-a epuizat la data când petentul a încetat activitatea de conducere ca rezultat al manifestării sale de voință, fiind urmată de săvârșirea altor două contravenții cu conținut constitutiv identic, săvârșite la intervale de timp diferite .
Prin urmare, instanța apreciază că petentul a fost în mod corect sancționată separat pentru săvârșirea a trei contravenții continue care de altfel au fost reținute în sarcina acesteia, nefiind nesocotit principiul unicității sancțiunii.
În ceea ce privește susținerile petentului potrivit cărora procesul verbal contestat este nul pentru că în cuprinsul acestuia nu au fost indicate datele sale de identificare, instanța reține că lipsa tuturor acestor elemente atrage ineficacitatea proceselor verbale contestat numai în măsura în care acestea produc o vătămare ce nu poate fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului. Or, atâta timp cât petentului i s-a comunicat procesul verbal contestat și aceasta a avut posibilitatea de a formula plângerea dedusă judecății la instanța competentă, în termenul prevăzut de lege, instanța apreciază că neindicarea, în cuprinsul proceselor verbale contestat a elementelor invocate de petent nu a produs acesteia o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea proceselor verbale în discuție.
În ceea ce privește aplicarea retroactivă a legii mai favorabile, respectiv prevederilor art. II din Legea nr. 144/2012, instanța apreciază că acestea pot fi aplicate numai în ceea ce privește tariful de despăgubire, legiuitorul menționând expres anularea retroactivă a tarifelor deja aplicate.
Cu privire la prevederile art. II din Legea nr. 144/2012 în ceea ce privește termenul de 30 de zile în care intimata este obligată să emită și să comunice procesele verbale, precum și interdicția de a emite mai mult de un proces verbal în acest termen, instanța apreciază că acestea sunt norme de procedură și drept urmare nu sunt aplicabile principiile consacrate de Constituția României și art. 12 alin. 2 prima teză din O.G. nr. 2/2001 privind retroactivitatea legii contravenționale mai favorabile, dat fiind că aceste principii se aplică dreptului material nu și normelor de procedură.
Mai mult decât atât analizând prin prisma art. 12 alin. 2 prima teză din O.G. nr. 2/2001 prevederile O.G. 15/2002 instanța constată că elementul material al contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din această ordonanță a rămas același, nefiind ușurată în nici un mod răspunderea contravențională, iar sancțiunile au rămas și ele aceleași.
Concluzionând, instanța consideră ca fiind lege contravențională mai favorabilă care retroactivează, doar prevederile art. II din Legea nr. 144/2012 ce privesc tariful de despăgubire.
În ceea ce privește tariful de despăgubire în cuantum de 28 euro aplicat prin procesele verbale contestate, în temeiul art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, instanța urmează să admită în parte plângerea contravențională și să anuleze în parte procesele verbale de constatare a contravențiilor contestate, urmând a exonera petentul de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro.
Cu privire la temeinicia proceselor verbale legal întocmite, instanța apreciază că el poate face dovada asupra situației de fapt reținute și asupra încadrării în drept a faptei, în condițiile în care cele constatate de către agentul de constatator sunt susținute cu mijloace de probă.
În drept, potrivit art. 8 alin.1 din OG nr. 15/2002 fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă.
Potrivit art. 1 alin. 11 din O.G. nr. 15/2002 rovinieta valabilă este:
- rovinieta matcă-cupon, aplicată în partea stângă jos a parbrizului vehiculului, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde ziua în care se efectuează verificarea care asigură, prin tarifele plătite, dreptul de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, având înscris numărul de înmatriculare al vehiculului.
- rovinieta electronică ce atestă existența în baza de date a SIEGMCR, denumită în continuare bază de date, a informațiilor privind achitarea corespunzătoare a tarifului de utilizare pentru vehiculul în cauză, a cărei perioadă de valabilitate cuprinde ziua în care se efectuează verificarea.
Instanța va avea în vedere la soluționarea prezentei cauze ca fapt necontestat că petentul este utilizator al autoturismului sancționat în cauză.
Instanța constată că fapta contravențională imputată petentului prin procesul verbal contestat nu a fost constatată personal de agentul constatator, fiind reținută în sarcina acestuia ca urmare a procesării automate a unor probe foto de camera foto amplasată pe A2 km 144+100m, Fetești, Județul Ialomița, sector de drum pe care se susține că petentul ar fi săvârșit contravenția în discuție, astfel că sub aspect probator sarcina probei revine intimatei, orice dubiu profitând petentului.
Coroborând proba foto obținută prin sistemul SIEGMCR depusă de intimată în susținerea proceselor verbale contestat, cu lipsa unei roviniete valabile depuse de către petent, instanța constată că autoturismul cu număr de înmatriculare_, aparținând acestuia a circulat la data de 17.06.2012 și 19.06.2012, pe A2 km 144+100m, Fetești, fără a deține rovinietă valabilă.
Față de împrejurarea că procesul verbal contestat este susținut de dovezile în baza cărora a fost întocmit, raportat la faptul că, în cauză, petentul nu a făcut dovada contrară celor reținute în cuprinsul acestuia – nu deținea rovinietă valabilă la data constatării contravenției reținute în sarcina sa - instanța reține că actul contravențional în discuție este temeinic întocmit, făcând dovada a celor menționate în cuprinsul său.
Potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța, după ce verifică legalitatea și temeinicia procesului - verbal, hotărăște asupra sancțiunii.
Instanța reține că pentru contravențiile reținute în sarcina sa, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de câte 250 lei, conform Anexei 2 din OG nr. 15/2002.
Instanța are în vedere și prevederile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001: „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesele verbale .”
Instanța constată că petentul a fost sancționat prin două procese verbale pentru ca a circulat la data de 17.06.2012 și 19.06.2012, așadar la intervale scurte de timp.
Față de cele de mai sus se apreciază că amenda aplicată prin procesul verbal R12 nr._/26.06.2012 este proporțională cu pericolul social al faptei care a fost reținută în sarcina acestuia.
Examinând sancțiunea amenzii contravenționale aplicate petentului prin procesul verbal contestat, raportat la dispozițiile legale mai sus menționate, instanța constată că aceasta este legală, fiind stabilită cu respectarea limitelor impuse de dispozițiile legale imperative privitoare la aplicarea sancțiunilor pentru contravențiile la regimul rovinietei, agentul constatator procedând la o corectă individualizare a acesteia.
De asemenea, instanța are în vedere și împrejurarea că fapta contravențională reținută în sarcina petentului a fost săvârșită pe autostradă, prin circularea cu un autovehicul pentru care petentul nu achiziționase rovinietă, nefiind diferită cu nimic față de alte fapte contravenționale de aceeași natură, care au același grad de pericol social, aceleași urmări și care sunt sancționate în același mod.
Se mai retine că obligația de a fi achitată rovinieta a fost instituită prin OG nr. 15/2002, deci în urmă cu 10 ani. Nu se poate invoca necunoașterea acestei obligații fiind obligatorie achitarea taxei de drum.
De asemenea, Sistemul Informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei, care a fost dat în folosință la data de 01.10.2010, are rolul de a depista pe contravenienți mai eficient, iar petentul se afla in situația oricărui contravenient care nu a achiziționat rovinieta, din datele existente la dosar nerezultând o situație care sa ducă la concluzia aprecierii săvârșirii unei fapte cu gravitate redusa.
În concluzie, instanța consideră că sancțiunea amenzii este corect individualizată atât din punctul de vedere al pericolului social abstract, cât și din punctul de vederea al pericolului social concret al faptei, fiind și necesară pentru a asigura finalitatea preventivă ce însoțește orice sancțiune.
Pentru aceste motive, instanța va menține dispozițiile procesului verbal de contravenție R12 nr._/26.06.2012 inclusiv cu privire la aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale.
În ceea ce privește procesul verbal . nr._/26.06.2012, se apreciază că, pericolul social este minim, scopul sancțiunilor contravenționale în cauza de față se poate realiza și prin aplicarea unei măsuri de atenționare a contravenientului-petent, fără aplicarea amenzilor contravenționale, ca sancțiune corelată unor contravenții cu un grad sporit de pericol social.
De asemenea, instanța urmează să țină cont la individualizarea sancțiunii de faptul că petentul a mai fost sancționat prin procesul verbal .>R12 nr._/26.06.2012 pentru o faptă comisă la data de 17.06.2012.
Instanța apreciază că prin achitarea sancțiunilor aplicate prin procesul verbal
. nr._/26.06.2012 a fost îndeplinit rolul educativ al pedepsei iar aplicarea unei noi sancțiuni la scurt timp pentru o fapta comisa anterior primirii proceselor verbale este o sancțiune mult prea aspra, raportat la pericolul social al faptei.
În acest sens, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului în ceea ce privește procesul verbal . nr._/26.06.2012 este suficientă pentru ca petentul să înțeleagă să se conformeze prevederilor legale astfel încât acesta să nu mai săvârșească asemenea fapte pe viitor și să circule pe drumurile naționale cu rovinietă valabil achiziționată, având în vedere gradul de pericol social al contravenției săvârșite.
În concluzie, se va admite în parte plângerea contravențională formulată de petent și se va dispune înlocuirea sancțiunii amenzii în cuantum de câte 250 lei, aplicată prin procesul verbal . nr._/26.06.2012, cu sancțiunea „avertisment”, atrăgând atenția petentului să respecte pe viitor dispozițiile legale în materie.
Instanța va menține dispozițiile procesului verbal de contravenție R12 nr._/26.06.2012 cu privire la aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale.
Pentru cele reținute în precedent, în temeiul art. II din Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, instanța urmează să anuleze în parte procesele verbale . nr._/26.06.2012 și R12 nr._/26.06.2012, urmând a exonera petentul de la plata tarifului de despăgubire în cuantum de 28 euro.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul P. I. B. cu domiciliul în com. CĂLINEȘTI, ., J. ARGEȘ în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, cu sediul în București, ..401 A, sector 6.
Menține sancțiunea amenzii stabilită prin procesul verbal . nr._/26.06.2012.
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei aplicată prin procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/26.06.2012 cu sancțiunea „avertisment”.
Anulează în parte procesele verbale de constatare a contravenției . nr._/26.06.2012 și R12 nr._/26.06.2012 în ceea ce privește tariful de despăgubire.
Exonerează petentul de la plata tarifelor de despăgubire în cuantum de 28 euro aplicate prin procesele verbale de constatare a contravenției . nr._/26.06.2012 și R12 nr._/26.06.2012.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.12.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red./Tehnored. BIL/RC
Ex. 5/data: 16.12.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4983/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 300/2013.... → |
|---|
