Întoarcere executare. Sentința nr. 06/2013. Judecătoria FOCŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 06/2013 pronunțată de Judecătoria FOCŞANI la data de 06-02-2013 în dosarul nr. 560/231/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FOCȘANI – JUDEȚUL V.
SENTINTA CIVILA nr.
Ședința publică din data de 06.02.2013
Instanța constituită din:
Președinte: A. G. M.
Grefier: A. L. J.
Pe rol fiind solutionarea privind pe reclamanta O. P. SA, cu sediul în București, sect.1, . („P. City”), în contradictoriu cu pârâtul G. A. V. .în contradictoriu cu paratul G. A. V., cu domiciliul in com. Golesti, ., jud. V., si chematii in garantie C..Av.A. G., B. B. C. si S. D. cu sediul in Focsani, Republicii, nr. 96, J. V. ,U. C. de Asigurari a U. cu sediul in București, . Russo, nr. 13-19, . obiect- întoarcere executare.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 30 ianuarie 2013, note consemnate în încheierea din acea dată încheiere ce face parte integrantă din prezenta,când instanța, în vederea deliberării a amânat pronunțarea asupra cauzei pentru (astăzi) 06.02.2013, când,
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17.01.2012 sub nr._ reclamanta O. P. SA, în contradictoriu cu pârâtul G. A. V., a solicitat întoarcerea executării silite și restabilirea situației anterioare executării S.C.nr.126/17.02.2009 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul V., desființată prin D.C.nr.714/19.05.2010 a Curții de Apel G. și, în consecință, obligarea pârâtului la restituirea sumei de_,88 lei actualizată cu rata inflației de la data de 19.05.2010 și până la data plății integrale.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin S.C.nr.126/17.02.2009 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul V. s-a dispus obligarea sa la plata către pârât a unor sume de bani, că a achitat sumele respective în urma declanșării procedurii de executare silită, însă prin D.C.nr. 714/19.05.2010 a Curții de Apel G. s-a admis recursul, s-a modificat sentința recurată, iar în rejudecare s-au respins pretențiile formulate împotriva sa, că în aceste condiții actualizarea sumei solicitate reprezintă repararea integrală a prejudiciului cauzat, că plata daunelor interese depinde de buna sau reaua credință a celui care a primit plata necuvenită și că pârâtul este de rea credință de la data pronunțării deciziei de către Curtea de Apel G. prin care s-a desființat titlul executoriu.
Reclamanta și-a întemeiat în drept cererea pe dispozițiile art. 4022 alin. 3 C.pr.civ.
Cererea este scutită de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în baza art. 15 lit. a) din legea nr. 146/1997.
La data de 17.02.2012, pârâtul a depus întâmpinare și cerere de chemare în garanție a numiților C..Av.N. C., B. B. C. și S. D. și U.–C. de Asigurări a U., solicitând respingerea acțiunii ca nefondată și, în subsidiar, obligarea chemaților în garanție la plata sumei solicitate de către reclamantă.
În motivarea întâmpinării și cererii de chemare în garanție pârâtul a arătat că se impune conexarea cauzei cu număr mai mare întrucât S.C.nr. 126/17.02.2009 este o sentință colectivă, iar obligațiile de plată își au originea în această sentință, temeiul întoarcerii executării fiind reprezentat de aceeași D.C.nr. 714/R/2010 care are caracter colectiv, că executării judecătorești au constituit dosare de executare silite pentru fiecare creditor în parte, pentru majorarea nelegală a sumelor încasate cu titlu de onorarii de executor și de avocat, că instanța competentă pentru soluționarea cauzei este Tribunalul V., motiv pentru care se impune declinarea competenței la această instanță, că cererea reclamantei este inadmisibilă față de soluția pronunțată în recurs prin D.C.nr.714/R/2010 care se impune a fi lămurită pe calea contestației la titlu deoarece cuprinde dispoziții potrivnice, că în cauză există autoritate de lucru judecat pentru că prin D.C.nr.714/R/2010 s-au menținut celelalte dispoziții ale S.C.nr.126/2009, respectiv obligarea reclamantei la plată, fără a se dispune restabilirea situației anterioare și că cererea este inadmisibilă pentru că este fundamentată pe culpa reclamantei constând în nepromovarea în termenul legal de 15 zile de la pronunțarea deciziei instanței de recurs a unei contestații la executare la titlul executoriu. A mai precizat pârâtul că pe fond cererea reclamantei este nefondată ca urmare a conivenței frauduloase dintre reclamantă și B. B. și C.. Av. N., beneficiari ai unor sume substanțiale cu titlu de cheltuieli de executare (onorarii de executor, onorarii de avocat și expert, cheltuieli procedurale) care revin, potrivit art.39 din legea nr.188/2000, debitorului, că nu a luat legătura cu executorul judecătoresc și nu l-a mandatat pe avocat pentru începerea executării silite, că drepturile bănești inițial calculate au fost diminuate în timpul executării silite la suma efectiv virată, că onorariile încasate de avocat și executorul judecătoresc nu se solicită acestora, că cererea de actualizare a sumelor este nelegală pentru că nu a fost notificată de modificarea sentinței de fond în recurs, nu s-a atașat nici un înscris din care să rezulte indicele prețului de consum astfel încât să se poată calcula transparent valoarea rezultată ca urmare a actualizării și că este necesară obținerea unui nou titlu executoriu.
Pârâtul nu și-a întemeiat în drept întâmpinarea și cererea de chemare în garanție.
La data de 05.11.2012, prin serviciul Registratură al instanței, chemata în garanție C. de Asigurări a Executărilor Judecătorești din România a depus întâmpinare, solicitând ca în situația în care acțiunea principală și cererea de chemare în garanței vor fi admise, să se aibă în vedere prevederile Statutului Casei de Asigurări.
În motivarea întâmpinării chemata în garanție a arătat că prin art. 42 alin. 2 din legea nr.188/2000 se stabilește că asigurarea de răspundere profesională a executorilor judecătorești se realizează prin intermediul Casei de Asigurări, dar potrivit art.34 din aceeași lege această instituție funcționează în baza Statutului propriu, aprobat de Congresul Uniunii Naționale a Executorilor judecătorești, în temeiul căruia limita maximă a despăgubirilor este de 5000 lei, în funcție de nivelul sumei menționate în cuprinsul contractului de asigurare încheiat.
Chemata în garanție nu și-a întemeiat în drept întâmpinarea.
Părțile au depus la dosar, în copie xerox, înscrisuri doveditoare.
Instanța, în baza art. 167 C.pr.civ. a încuviințat proba cu înscrisuri si interogatoriu solicitat de parat.
Au fost unite cu fondul exceptiile autorității de lucru judecat și inadmisibilității invocate prin întâmpinare de pârâtul G. A. V..
Potrivit disp.art.137 C.pr.civ., instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat invocată de pârât prin întâmpinarea depusă la dosar, instanța constată că între prezentul litigiu și cel în care a fost emis titlul executoriu nu există identitate de cauză, motiv pentru care se constată că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.1201 C.civ., astfel încât excepția este neîntemeiată și va fi respinsă ca atare.
Referitor la inadmisibilitatea acțiunii, invocată de pârât prin întâmpinare, instanța constată că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.108 alin.4 C.proc.civ., invocate de acesta prin întâmpinare, în condițiile în care nu se poate reține în sarcina reclamantei vreo cuplă procesuală pentru că a exercitat recurs împotriva sentinței civile reprezentând titlul executoriu ce a fost ulterior desființat, astfel încât respinge excepția inadmisibilității ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin S.C.nr.126/17.02.2009 pronunțată în dosarul nr._ de Tribunalul V. s-a admis în parte acțiunea în care a figurat, în calitate de reclamant, și pârâtul din prezenta cauză, s-au respins ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale active, prematurității introducerii acțiunii și prescripția dreptului material la acțiune invocate de pârâta . fost obligata pârâta (reclamantă în prezentul dosar) să achite drepturile bănești reprezentând 10% din profitul realizat pe anii 2005, 2006 și 2007, actualizate cu rata inflației de la data plății efective și s-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind acordarea daunelor morale.
În baza acestui titlu executoriu creditorul pârât a solicitat executarea silită a hotărârii, constituindu-se în acest sens dosarul de executare silită nr.388/2009 (363-466/2009) aflat pe rolul B. B.. În cadrul acestui dosar de executare s-au emis de către executorul judecătoresc procesul verbal privind cheltuielile de executare silită din data de 03.04.2009 pentru suma de 1875.59 lei (aferentă cererii creditorului pârât) și procesul verbal de onorariu executor judecătoresc în sumă de 2062,14 lei + 391,81 lei TVA. Totodată, în cadrul dosarului de executare silită s-a efectuat o expertiză contabilă din care a reieșit că suma totală datorată de debitoare – reclamanta din prezenta cauză – creditorului – pârât din prezentul dosar este de 18.921,349 lei.
Din procesul verbal de distribuire sume din data de 12.05.2009 emis de B. B. în dosarele de executare silită nr. 363-466/2009 reiese că s-a procedat de către executorul judecătoresc la distribuirea inclusiv către creditorul pârât din prezenta cauză a sumei totale de 23.246.88 lei încasată de la debitoarea reclamantă. Din probele administrate în cauză, așa cum au fost analizate (și în special din procesul verbal de distribuire menționat), reiese că această sumă totală se comune din: 18.921.349 lei – creanță din titlul executoriu, 1500 lei – onorariu de avocat (în faza de executare silită), 200 lei – onorariu de expertiză dispusă în faza de executare silită și 2625.43 lei + 4 lei – onorariu și cheltuieli de executare + TVA aferent și taxă judiciară de timbru.
Ulterior, prin D.C.nr.714/R/19.05.2010 pronunțată în dosar nr._, Curtea de Apel G. a admis recursul declarat împotriva S.C.nr. 123/17.02.2009 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._, a modificat în parte sentința și, în rejudecare, a respins ca nefondată acțiunea reclamanților, menținându-se celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
În drept, se constată incidența în cauză a prevederilor art. 4042 alin. 1 și 3 C.pr.civ. în conformitate cu care, în cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu, la cererea celui interesat, se va dispune și asupra restabilirii situației anterioarăe executării, în cadrul aceluiași dosar sau pe cale separată, de către instanța competentă potrivit legii.
Prin desființarea titlului executoriu al pârâtului din prezenta cauză în ceea ce privește soluționarea pe fond a cauzei, titlu executoriu în baza căruia reclamanta a efectuat viramentul bancar în contul executorului judecătoresc B., plata efectuată de aceasta, de care a beneficiat creditorul pârât, apare ca nedatorată, în condițiile art.992 N.C.civ. (aplicabil în temeiul prevederilor art. 6 alin.2 N.C.civ. potrivit cărora faptele juridice produse înainte de . legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data săvârșirii producerii lor).
Reținind ca reală susținerea pârâtului făcută prin întâmpinare potrivit căreia prin decizia instanței de recurs s-au menținut celelalte dispoziții ale primei instanțe, față de dispozitivul instanței de fond, se constată că menținerea instanței de control vizează modul de soluționare de către instanța de fond a celor trei excepții invocate de pârâtă și a capătului de cerere al reclamantei de acordare a daunelor morale. În aceste condiții, titlul executoriu în baza căruia s-a pornit executarea silită împotriva reclamantei din prezenta cauză (debitoare), reprezentat de hotărârea instanței de fond, a fost desființat prin decizia instanței de control, decizie care este suficient de clară și nu se impune a fi lămurită sub acest aspect, motiv pentru care apare ca nereală susținerea pârâtei potrivit căreia reclamanta este în culpă întrucât nu a promovat - în termenul legal de 15 zile de la pronunțarea deciziei instanței de recurs - o contestație la executare la titlul executoriu.
Este reala susținerea pârâtului referitoare la faptul ca, în tem. Disp.art.2 alin.2 din legea nr.188/2000 a executorilor judecătorești, actul îndeplinit de executorul judecătoresc, în limitele competențelor legale, purtând ștampila și semnătura acestuia, precum și numărul de înregistrare și data, este act de autoritate publică și are forța probantă prevăzută de lege, insa aceste dispoziții legale trebuie interpretate în sensul prezumției de autenticitate și veridicitate de care beneficiază aceste acte.
Întoarcerea executării silite și restabilirea situației anterioare solicitată de reclamantă prin cererea introductivă a fost formulată de aceasta în temeiul prevederilor art. 4041 și art. 4042 C.pr.civ., care consacră dreptul fostului debitor la întoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare în cazul desființării titlului executoriu sau a însăși executării silite. Prima ipoteză a textului precizat vizează deci situația în care titlul executoriu este desființat, fără a se condiționa admisibilitatea acțiunii privind întoarcerea executării silite de desființarea, în prealabil, și a actelor de executare silită. De altfel, această dispoziție legală este foarte logică, în condițiile în care actele de executare silită efectuate în baza unui titlu executoriu care a fost ulterior desființat, valabile la data întocmirii lor (până la momentul desființării titlului executoriu), au devenit fără obiect odată cu desființarea, de către instanța competentă, a însuși titlului executoriu în baza căruia acestea au fost întocmite.
Față de aceste considerente, constatind întemeiată în parte cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata sumei de 23.250.88 lei, o va admite în ceea ce privește suma de 23.246.88 lei, așa cum fost aceasta virată de reclamantă pentru executarea silită începută împotriva sa de către pârât.
Referitor însă la solicitarea reclamantei de actualizare a acestei sume în raport de rata inflației de la data de 19.05.2010 și până la data plății integrale, instanța reține ca, la data când s-a efectuat executarea silită a reclamantei din prezenta cauză de către pârâtul creditor, și când acesta din urmă a primit efectiv banii, exista o hotărâre judecătorească definitivă (dar care nu era irevocabilă, este adevărat) și executorie (așa cum rezultă din prevederile art. 278 pct. 1 și art. 377 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ. și din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 300 alin. 1 C.pr.civ.), astfel încât nu se poate reține reaua credință a pârâtului, la care face referire art. 994 C.civ. potrivit caruia cel care cu rea credință a primit o plată, este dator a restitui atât capitalul cât și fructele. În aceste condiții, apreciindu-se că această rea credință trebuie raportată la momentul plății efective și nu ulterior, când devin aplicabile dispozițiile de drept comun în materie de punere în întârziere (art. 1079 C.civ.), respectiv prin somație prin intermediul executorului judecătoresc sau prin introducerea cererii de chemare în judecată, instanța va dispune ca actualizarea sumei la care va fi obligat pârâtul către reclamantă să se facă prin raportare la rata inflației (față de prevederile art. 3712 alin. 3 teza final C.pr.civ.), dar nu de la momentul solicitat, ci de la data introducerii prezentei cereri, respectiv 16.01.2012.
Cu privire la cererea de chemare în garanție a numiților C.. Av. N. C., B. B. C. și S. D. și U. – C. de Asigurări a U., cerere formulată de pârât, instanța reține următoarele:
Din contractul de asistență juridică nr.144/28.10.2008 și actul adițional la acesta reiese că mai mulți salariați ai depozitului PECO Focșani, printre care și pârâtul, prin împuternicit M. E., au împuternicit C..Av. N. pentru redactare acțiune, asistare, reprezentare în fața Tribunalului V., punere în executare a sentinței civile, asistare și reprezentare în fața Curții de Apel G. și recuperare drepturi salariale. În acest sens, mandatarul M. E. a fost împuternicit să perfecteze și să contracteze în numele mandanților actele de asistență juridică necesare reprezentării lor, să negocieze inclusiv onorariile aferente activității juridice desfășurate de avocați.
În aceste condiții, instanța nu poate reține vreo culpă a executorului judecătoresc față de vreunul dintre creditori, datorita faptului că pentru fiecare dintre creditori a format un dosar de executare separat, acesta fiind un aspect care vizează exclusiv răspunderea mandatarului (M. E.) față de mandanți. Chiar reală dacă ar fi susținerea pârâtului potrivit căreia executorul judecătoresc a format mai multe dosare pentru fiecare creditor pentru majorarea onorariilor executorului și avocatului, acesta fapt nu poate atrage răspunderea executorului judecătoresc față de creditori în această etapă a întoarcerii executării silite, avându-se în vedere că, în calitatea lor de creditori, înainte de desființarea titlului executoriu, ei au acceptat această modalitate de executare, poate și în contextul în care, cu eludarea dispozițiilor legale și în deplină înțelegere cu creditorii, executorul judecătoresc a acceptat că inițial debitorii să nu avanseze cheltuielile de executare silită (contrar prevederilor art. 3717 alin. 1 C.pr.civ.), context în care se explică pasivitatea creditorilor față de executarea silită a debitoarei lor. Acceptând inițial împovărarea situației debitoarei prin formarea mai multor dosare de executare silită de către executorul judecătoresc – debitoare care a și achitat, în cadrul acestor dosare, atât debitul solicitat, cât și cheltuielile de executare aferente (taxe de executare, onorarii de executare și avocat, onorarii de expertiză), creditorii nu pot invoca, ulterior desființării titlului executoriu, faptul că s-au format mai multe dosare de executare silită, căci aceasta ar însemna invocarea propriei cuple de către aceștia, ceea ce nu este permis.
Din aceleași motive precizate, instanța nu poate în nici un caz să rețină conivența frauduloasă dintre B. B. și C.. Av. N. pe de o parte, și reclamată, pe de altă parte, cu atât mai mult cu cât, așa cum s-a arătat, în baza cererilor de executare silită formulate de către creditori (printre care și pârâtul din prezenta cauză), reclamanta a și pus la dispoziția creditorilor sumele de bani pentru fiecare dosar de executare silită, achitând deci separat, pe lângă debitele datorate în baza titlului executoriu ce a fost ulterior desființat, și onorarii de avocat, de expertiză, de executor judecătoresc, cheltuieli de executare și taxe judiciare de timbru.
Este adevărat că, în baza dispozițiilor art. 39 alin. 4 din legea nr. 188/2000, cheltuielile ocazionate de efectuarea executării silite sunt în sarcina debitorului urmărit, prevederi legale care se regăsesc și în art. 3717 alin. 2 teza I C.pr.civ. De altfel, în temeiul acestor prevederi legale reclamanta debitoare a și pus la dispoziția creditorilor atât debitele datorate, cât și cheltuielile de executare silită, ținând cont și de dispozițiile art. 3717 alin. 1 C.pr.civ. precizate, în temeiul cărora inițial creditorul este obligat să avanseze cheltuielile necesare executării silite.
Împrejurarea că, cel mai probabil, în înțelegere cu executorul judecătoresc, creditorii nu au avansat ei inițial aceste cheltuieli de executare silită nu prezintă relevanță în cauză și nu le dă dreptul a le recupera de la executorul judecătoresc, în condițiile în care acesta a efectuat acte de executare silită legale, care și-au pierdut eficacitatea nu pentru întocmirea lor cu nerespectarea unor condiții de formă sau fond, ci ca o consecință a desființării ulterioare a titlului executoriu pus în executare, la cererea creditorilor, înainte de rămânerea lui irevocabilă. În acest context, se apreciază că s-a acceptat de către creditori - la momentul formulării cererii de executare silită - riscul desființării ulterioare a titlului lor executoriu, astfel încât se impune ca și costul actelor de executare silită astfel întocmite să fie suportat tot de către ei, și nu de executorul judecătoresc (care, la cererea creditorilor, a început executarea silită a unui titlu executoriu definitiv, care însă ulterior executării silite a fost desființat) sau de avocat, care, în baza împuternicirii primite în aceste sens, a întreprins demersurile legale în vederea punerii în executare a unei hotărâri judecătorești definitive.
Susținerile pârâtului potrivit cărora nu a luat legătura cu executorul judecătoresc și nu l-a mandatat pe avocat pentru începerea executării silite nu sunt reale, față de contractul de asistență juridică nr.144/28.10.2008 și actul adițional la acesta.
În consecință, instanța constată neîntemeiată cererea pârâtului de chemare în garanție a numiților C.. Av. N. C. și B. B. C., motiv pentru care o va respinge ca atare.
Față de modul de soluționare a cererii de chemare în garanție a B. B. C. și S. D., se apreciază neîntemeiată și în consecință se va respinge și cererea de chemare în garanție a U. – C. de Asigurări a U..
Va fi respinsa ca neintemeiata cererea reclamantului de obligare a paratului la plata cheltuielilor de judecată, cerere formulata chiar prin actiunea introductiva, motivat de faptul ca reclamanta nu a depus la dosar dovada cheltuielilor pretins efectuate in cauza.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiate excepțiile autorității de lucru judecat și inadmisibilității invocate prin întâmpinare de pârâtul G. A. V., domiciliat în com.Golesti, ., jud.V..
Admite în parte cererea formulată de reclamantul O. P. SA, cu sediul în București, sect.1, . („P. City”), în contradictoriu cu pârâtul G. A. V. .
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție formulată de pârât în contradictoriu cu chemații în garanție C..av. A. G., cu sediul în Focsani, ., ., B. B. C. și S. D., cu sediul în Focșani, ., județ V. și U. – C. de Asigurări a U., cu sediul în București, sect.2, ..13-19, ..
Dispune întoarcerea executării silite efectuate împotriva reclamantului în baza sent.civ. nr.126/17.02.2009 pronunțată de Tribunalul V. în dosarul nr._ și obligă pârâtul la restituirea către reclamant a sumei de 23.057,95 lei, sumă ce va fi actualizată în raport cu rata inflației începând cu data introducerii prezentei acțiuni, 16.01.2012 și până la data plății integrale.
Respinge ca neintemeiata cererea reclamantului de obligare a paratului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 06.02.2013.
P.,
A. G. M.
Grefier,
A. L. J.
Tehnored. AGM- 7 ex-4.03.2013
..03.2013
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 2137/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3029/2013.... → |
|---|
