Plângere contravenţională. Sentința nr. 1345/2013. Judecătoria FOCŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1345/2013 pronunțată de Judecătoria FOCŞANI la data de 20-03-2013 în dosarul nr. 14582/231/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA FOCȘANI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA NR. 1345
Ședința publică de la 20 Martie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – A. A.
Grefier – C. E. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe petentul, C. I. cu domiciliul în com. Slobozia Bradului, . și pe intimatul I. V. cu sediul în Focșani, județ V., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică părțile au lipsit.
Instanța, având în vedere că lipsesc părțile, în temeiul art. 104 alin. 13 din Hotărârea CSM nr.352/2005, lasă cauza la a doua strigare.
La a doua strigare la apelul nominal făcut în ședința publică părțile au lipsit.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, iar prin compartimentul registratură s-a depus la dosarul cauzei buletinul de verificare metrologică.
Instanța constată procedura de citare legal îndeplinită, reține faptul că a fost depus buletinul de verificare metrologică, și în temeiul art. 129 alin.5 coroborat cu art.167 Cod proc.civ., încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile de la dosarul cauzei pe care le considere pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, constată cauza în stare de judecată, și considerându-se lămurită asupra soluționării cauzei – în conformitate cu prevederile art. 150 C. p. declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
La sfârșitul ședinței de judecată se prezintă petentul C. I. căruia instanța îi pune în vedere măsurile dispune.
INSTANȚA,
Analizând lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 22._ sub nr._, petentul C. I. a solicitat în contradictoriu cu intimatul I. V. anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 08.11.2012 .
În motivarea cererii, petentul a arătat în esență că la . a obsevat autospeciala de poliție, astfel că nu avea cum să circule cu viteza reținută. În plus, petentul a precizat că agentul constatator i-a adus la cunoștință inițial că a circulat cu viteza de 92 km/h, însă în cuprinsul procesului-verbal a fost menționat că a circulat cu viteza de 101 km/h. În privința neprezentării permisului, petentul a arătat că acesta se afla în torpedou și când agentul constatator a revenit cu procesul-verbal nu a avut răbdare ca petentul să îl scoată din torpedou pentru prezentare.
În drept, petentul nu a indicat temeiul legal al plângerii formulate.
În probațiune, petentul a solicitat proba cu înscrisuri, atașând la dosarul cauzei, în copie, procesul-verbal contestat și dovada de comunicare (filele 3 și 4).
În temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu referire la art.15 lit.i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art.1 alin.2 din OG nr.32/1995 privind timbrul judiciar, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de 18.01.2013 intimatul I.P.J. V. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În apărare, intimatul a învederat faptul că petentul C. I. a fost sancționat contravențional pentru încălcarea prevederilor art. 121 alin.1 și art. 147 alin. 1 din H.G. 1391/2006, întrucât la data de 08.11.2012, ora 10:07, a condus autoturismul cu numărul de înmatriculareVN-09-SAM, pe DN2- E85, în localitatea Popești, jud. V., fiind înregistrat cu viteza de 101 km/h de aparatul radar montat pe auto cu nr._ . Intimatul a indicat și faptul că petentul nu avea asupra sa permisul de conducere.
În drept, s-a invocat dispozițiile OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.
În probațiune, intimatul a solicitat proba cu înscrisuri, atașând la dosarul cauzei, în copie, atestat operator radar și C.D.-ul cu înregistrarea abaterii din data de 08.11.2012.
La data de 04.03.2013 intimatul a depus copia buletinului de verificare metrologică (fila 16).
La termenul din data de 20.03.2013 instanța a încuviințat și administrat pentru ambele părți proba cu înscrisuri .
Analizând lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal . nr._ din data de 08.11.2012 s-a reținut că la data de 08.11.2012, ora 10:07 petentul C. I. a condus, pe DN2, în localitatea Popești, jud. V., auto cu nr._, cu viteza de 101 km/h, fiind înregistrat de aparatul radar montat pe auto MI_, faptă prevăzută de art.121 alin.1 din H.G. 1391/2006 și sancționată de art. 102 alin.3 lit.e din OUG nr. 195/2002, fapt pentru care a fost aplicată sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 630 lei, spre minimul prevăzut de legiuitor, precum și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de conduce pe drumurile publice pentru o perioadă de 90 de zile. Totodată,, petentul nu avea asupra sa perimisul de conducere, fapta fiind prevăzută de art.147 pct.1 din HG nr.1391/2006 și sancționată de art.101 alin.1 pct.18 din OUG nr.195/2002, republicată, fapt pentru care a fost aplicată sancțiunea amenzii în cuantum de 420 lei, spre minimul prevăzut de lege.
Conform art. 34 din OG nr. 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal . nr._ din data de 08.11.2012, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea cerințelor legale prevăzute de art. 16 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, inclusiv numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, indicarea actelor normative incidente, posibilitatea achitării în cel mult 2 zile lucrătoare de la data primirii procesului-verbal de constatare a contravenției a jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege, respectiv suma de 525 lei, termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Totodată, instanța reține că nu este incident nici unul dintre cazurile de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001.
De asemenea, instanța observă că plângerea a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. 2/2001, fiind înregistrată pe rolul instanței la data de 22.11.2012, în raport de data comunicării procesului-verbal respectiv 20.11.2012 (fila 4).
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța a constat că, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art.6 din Convenția Europeană. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative: 1) dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal; 2) natura măsurii; 3) natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.
Față de contravenția reținută în sarcina petentului, și anume, conducerea unui autovehicul cu viteza de 101 km/h în localitate, din punct de vedere al legii naționale, reprezintă o faptă contravențională, și nu penală.
Cu toate acestea, indicațiile oferite de dreptul intern au doar o valoare relativă.
În această privință, instanța observă că amenda și suspendarea permisului de conducere i-au fost aplicate petentului în temeiul dispozițiilor legale generale care se aplică tuturor cetățenilor în calitate de utilizatori ai drumurilor publice. Este prevăzută o anumită conduită, în special interdicția de a circula cu un vehicul depășind viteza maxima admisă pe un anumit sector de drum și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusa prin mijloacele de semnalizare, și condiționează obligația care rezultă de o sancțiune cu caracter punitiv. Totuși, amenda nu este menită ca o compensație pecuniară pentru daune, ci ca o pedeapsă pentru a preveni recidiva. În consecință, caracterul general al normei și scopul sancțiunilor de prevenire, dar și de pedeapsă, sunt suficiente pentru a demonstra că respectiva contravenție are, în conformitate cu art.6 din Convenție, un caracter penal.
În lumina considerentelor menționate anterior, instanța consideră că măsurile aplicate reclamantului se consideră „acuzații în materie penală”, în sensul art.6 din Convenție. În consecință, articolul menționat este aplicabil sub aspect penal.
Cu toate acestea, Curtea, în cauza P. c. României, decizia de inadmisibilitate din data de 28 iunie 2011, a stabilit deja că nu este surprinzător faptul că instanțele interne se așteaptă ca reclamantul să infirme prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de constatare a contravențiilor în legătură cu principiile generale de drept procedural aplicabil cu privire la legislația privind contravențiile, și anume că regimul juridic aplicabil contravențiilor este completat de dispozițiile codului de procedură civilă, reglementat în materie de probă de principiul onus probandi incubit actori, respectiv obligația de prezentare a probei (a se vedea A., pct. 58 și 59).
Totodată, Curtea a reiterat că prezumțiile de fapt și de drept funcționează în orice sistem juridic. Evident, convenția nu interzice astfel de prezumții în principiu. Cu toate acestea, convenția obligă statele contractante să se încadreze în anumite limite în acest sens, referitor la dreptul penal, care țin seama de importanța situației în litigiu și să mențină dreptul apărării (a se vedea, de exemplu, Salabiaku împotriva Franței, 7 octombrie 1988, pct. 28, . nr. 141-A, precum și A., pct. 60).
Astfel, jurisprudența Curții Europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă, mai largă sau mai restrânsă, procesului-verbal de contravenție și, cu atât mai mult, să îl facă lipsit de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta principiul proporționalității între, pe de o parte, scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar, pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune, prin esență, ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei. Hotărârea în cauza A. c. României nu constituie o critică a atribuirii unei valori probante procesului-verbal de contravenție, ci doar modul de administrare a probelor. Din această perspectivă, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forța probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art.6 din Convenția Europeană. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale minore ca gravitate, dar extrem de numeroase.
Totuși, în materia depășirii limitelor de viteză, contravenientul se află în imposibilitate absolută și obiectivă de a face dovada contrară celor consemnate în procesul-verbal de contravenție, în această situație sarcina probei revenind organului contestator care trebuie să dovedească, prin intermediul mijloacelor tehnice din dotarea sa, săvârșirea contravenției, respectiv viteza de deplasare a vehiculului.
Ca urmare, ori de câte ori organul constatator, în acest gen de contravenție, nu face dovada săvârșirii faptei prin mijloace tehnice certificate – respectiv nu prezintă fotografie radar, înregistrare video sau orice alt mijloc tehnic, ori proba nu este clară, instanța va admite plângerea petentului și va anula procesul-verbal de contravenție.
În altă ordine de idei, în urma vizionării înregistrării video a abaterii imputate petentului, instanța a constatat că la data de 08.11.2012, ora 10:07 petentul C. I. a condus, pe DN2, în localitatea Popești, jud. V., coordonate GPS 45 35.315 + 027. 05.926, cu viteza de 101 km/h, auto cu nr._ .
În ceea ce privește viteza maximă admisă pe acel sector de drum, având în vedere că, de regulă, potrivit art.49 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată, viteza maximă admisă în localități este de 50km/h, raportat la constatările personale ale agentului constatator, precum și la coordonatele GPS mai sus arătate, instanța apreciază că petentul a fost surprins circulând cu viteza de 101 km/h pe un sector de drum unde viteza maximă admisă era de 50 km/h.
Pentru a ajunge la această concluzie, instanța a ținut seama și de faptul că aparatul de măsurare a vitezei montat pe autospeciala MAI_ era omologat și verificat metrologic, dovada fiind făcută de intimat prin depunerea la dosarul cauzei a buletinului de verificare metrologică (f.16). Mai mult, măsurătorile au fost efectuate de un operator radar calificat, instruit potrivit reglementărilor legale (f. 7).
Cu privire la fapta de a nu avea asupra sa permisul de conducere, instanța reține că prin plângerea formulată petentul a recunoscut că nu a prezentat agentului constatator permisul de conducere, afirmând că agentul constatator a solicitat permisul de conducere, că au urmat dicuții referitoare la fapta de conducere cu o viteză peste limita legală și că, ulterior întocmirii procesului-verbal, petentul a intenționat să prezinte agentului constatator permisul, aflat în torpedou.
Față de aceste considerente, instanța reține că amble fapte contravenționale au fost reținute în mod întemeiat prin procesul-verbal contestat.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate, instanța constată că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunea. Astfel, conform art. 102 alin.3 lit.e pct.3 din OUG nr. 195/2002, pentru depășirea cu peste 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatata, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic sancțiunea principală este amenda contravențională, care se stabilește în cuantumul determinat de valoarea punctelor amendă aplicate conform clasei a IV-a (de la 9 la 20 puncte amendă), respectiv 630 lei, spre minimul prevăzut de lege, agentul constatator stabilind și suspendarea dreptului de a conduce vehicule pe drumurile publice pentru o perioadă de 90 de zile.
Totodată, conform art. 101 alin.1 pct.18 din OUG nr. 195/2002, pentru nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2), sancțiunea principală este amenda contravențională, care se stabilește în cuantumul determinat de valoarea punctelor amendă aplicate conform clasei a III-a (de la 6 la 8 puncte amendă), agentul constatator aplicând amenda în cuantumul minim prevăzut de legiuitor, respectiv 420 lei, echivalentul a 6 puncte-amendă, sancțiune justificată de faptul că la deplasare pe un drum european, pornind într-o deplasare în afara localității de domiciliu, petentului îi incumba obligația de a se asigura că are asupra sa toate documentele de identificare și că le pune la dispoziția agenților de control atunci când îi sunt solicitate. Totodată, aplicarea sancțiunii amenzii, este justificată cu atât mai mult cu cât, autor al unei contravenții, petentul trebuia identificat cu certitudine, în vederea aplicării sancțiunii pentru acea contravenție, iar neprezentarea actelor a îngreunat activitatea de constatare și sancționare desfășurată de agenții constatatori, inclusiv sub aspectul reținerii permisului de conducere în vederea suspendării. Totodată, petentul nu a făcut dovada unui motiv întemeiat a neprezentării permisului de conducere între momentul solicitării de către agentul constatator și momentul revenirii acestuia cu procesul-verbal întocmit, în vederea semnării de către petent.
Față de aceste argumente, instanța, va respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul C. I. împotriva procesului-verbal . nr._ din data de 08.11.2012.
Văzând că plângerile contravenționale sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul C. I. cu domiciliul în com. Slobozia Bradului, . împotriva procesului – verbal . nr._ din data de 08.11.2012 în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului V. –Serviciul Rutier cu sediul în Focșani, județ V..
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20.03.2013.
Președinte, Grefier,
Jud. A. A. C. E. M.
A.A. / C.M. / 5ex.17.04.2013
..04.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 555/2013.... | Revendicare mobiliară. Sentința nr. 5407/2013. Judecătoria... → |
|---|
