Pretenţii. Sentința nr. 3588/2013. Judecătoria FOCŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3588/2013 pronunțată de Judecătoria FOCŞANI la data de 16-09-2013 în dosarul nr. 3301/231/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
Judecătoria Focșani – Județul V.
SENTINTA CIVILA NR. 3588
Ședința publică de la 16.09.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – M. N. - judecător
Grefier - Anișoara G.
Pentru astazi fiind aminata pronuntarea asupra cauzei formulată de reclamantul Z. C.– cu domiciliul in com.Gugești, ., în contradictoriu cu pârâtul T. P., cu domiciliul in com.Gugești, ., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile orale au avut loc in ședinta publica din data de 06.09.2013, cind s-au pus concluzii pe fondul cauzei, note consemnate in incheierea de ședinta din acea data care face parte integranta din prezenta, cind instanta in vederea deliberarii, a aminat pronuntarea cauzei pentru astazi 16.09.2013, cind:
I N S T A N T A
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la 05.03.2013, sub nr._, reclamantul Z. C. a chemat în judecată pe T. P., solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care pârâtul să fie obligat la restituirea sumei de 400 lei dată cu titlu de preț pentru cumpărarea unui teren
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că în anul 2011 s-a înțeles cu pârâtul pentru cumpărarea unei suprafațe de teren de 0,22 arii în sola 5, în schimbul a 400 lei. După ce i-a plătit prețul, a primit copii de pe actele de proprietate, cartea de identitate a vânzătorului și certificatul fiscal al imobilului pentru a face demersuri în vederea perfectării contractului. Cum întocmirea schițelor cadastrale s-a prelungit în timp, pârâtul a vândut terenul altei persoane, deși reclamantul l-a muncit și a achitat impozitul . A menționat că s-a adresat Poliției din . a fost chemat pentru declarații, a recunoscut și s-a angajat că îi dă suma de bani dar între timp s-a răzgândit.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
In dovedire, reclamantul a depus la dosar copie carte de identitate, chitanță plată impozit, certificat fiscal în original, titlu de proprietate, adresa Secția de Poliție 26.02.2013
Pârâtul T. P. nu a formulat întâmpinare însă la termenul din data de 06.09.2013, în cadrul dezbaterilor pe fond, a solicitat plata de către reclamant a valorii de 30% din recolta obținută de pe terenul său în perioada cât acesta a fost lăsat în posesie, pretenție pe care instanța a calificat-o ca o cerere reconvențională formulată tardiv.
In cauză au fost administrate proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul pârâtului.
În cadrul probei cu înscrisuri, au fost depuse la dosar la solicitarea instanței documentele întocmite de Secția 2 Poliție Rurală Gugești în soluționarea reclamației făcute de Z. C. împotriva lui T. P. (declarații părți și referat agenți) .
Analizând probele administrate în cauză instanța reține următoarele
In mod prealabil, în ceea ce privește legea incidentă în speță, instanța reține că prin Legea 71 /2011 de aplicare a Noului cod civil s-a prevăzut in art. 3 că „actele juridice încheiate înainte de . Codului civil nu pot genera alte efecte decât cele prevăzute de lege în vigoare la data încheierii lor” . De asemenea, această situație este reglementată identic de dispozițiile art. 6 alin 2 din Legea 287/2009 privind Codul civil. Raportul juridic dedus judecății are semnificația unui antecontract de vânzare-cumpărare, operațiune juridică intervenită între părți în mai 2011, situație ce atrage aplicabilitatea codului civil din 1864, referitoare la angajarea răspunderii contractuale prevăzute de art. 969 cod civil.
Din declarațiile celor două părți ce se coroborează între ele, instanța reține că în anul 2011 a intervenit o înțelegere privind vânzarea de către pârât a unui teren în Gugești, sola 5 în suprafață de 2200 mp către reclamant pentru prețul de 400 lei. Prețul stabilit a fost achitat de către reclamant, terenul a fost lăsat în folosința acestuia, iar actele urmau a se perfecta în urma realizării schițelor cadastrale și cărții funciare de un inginer din Focșani.
Chiar în lipsa unui înscris care să constate convenția părților, instanța apreciază că între acestea a intervenit o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, în temeiul căreia părțile s-au obligat să încheie în viitor, la prețul stabilit, contractul de vânzare –cumpărare.
Promisiunea bilaterală, fiind un contract sinalagmatic (bilateral), a dat naștere unor obligații reciproce între părțile contractante. Promitentul-vânzător și-a asumat obligația de a transmite dreptul de proprietate în viitor, iar promitentul-cumpărător pe aceea de plată a prețului.
Obligația de plată a prețului a fost îndeplinită de către cumpărător, acest fapt fiind recunoscut de pârât în urma interogatoriului administrat din oficiu în cauză, unde a relatat că a primit suma de 400 lei de la reclamant în anul 2011. Aceeași situație este susținută și prin declarația olografă scrisă în fața agentului de poliție F. C. de la Postul de Poliție din Gugești prin care T. P. a expus faptul că în schimbul terenului de 0,22 arii a primit suma de 400 lei de la Z. C., urmând ca acesta din urmă să se ocupe de perfectarea actelor.
Tot din susținerile părților a reieșit că, fără să-l înștiințeze pe reclamant, terenul în cauză a fost vândut de pârât unui alt cumpărător. Așa cum a declarat pârâtul, vânzarea către o altă persoană s-a făcut din motivul că s-ar fi tergiversat lucrările de carte funciară, însă acesta nu s-a preocupat să-l anunțe pe primul cumpărător de intențiile sale sau să-l pună în întârziere cu privire la finalizarea actelor .
Totodată, instanța reține că această conduită a pârâtului de a-i permite promitentului cumpărător să intre în posesia terenului și să facă lucrări pe acesta, denotă o atitudine acceptare a modului cum se derulează acest raport între ei și că această întârziere în finalizarea actelor nu-l prejudiciază.
Faptul promitentului vânzător de a nu-și respecta obligația asumată față de promitentul cumpărător și de a vinde lucrul unei alte persoane atrage incidența răspunderii civile contractuale prevăzute de art. 969 cod civil, instanța constatând că sunt întrunite cele patru condiții de existență: Astfel,
a) fapta ilicită constă în neexecutarea obligației asumate de pârâtul vânzător de a-i transfera cumpărătorului proprietatea asupra terenului la momentul când actele de carte funciară sunt finalizate.
Așa cum s-a reținut, premisa angajării răspunderii pârâtului o constituie existența unui raport contractual între cei doi, atestat prin declarațiile celor două părți care configurează aceeași variantă - existența unei înțelegeri verbale privind transferul dreptului de proprietate respectiv plata sumei de 400 lei cu titlu de preț. Fapta ilicită săvârșită de debitorul contractual constă în încălcarea dreptului celeilalte părți care și-a îndeplinit propria prestație (de plată a prețului) de a obține transferul dreptului de proprietate. Ca atare, după această faptă, reținerea de către pârât a sumei de 400 lei cu titlu de preț nu se mai justifică.
b) prejudiciul, în prezenta cauză, constă în reținerea de către pârât a sumei de 400 lei cu titlu de preț, ce nu se mai justifică în condițiile în care operațiunea de vânzare nu a mai avut loc. Faptul că, în pofida învoielii dintre părți, pârâtul a adoptat o altă conduită contrară celor la care s-a obligat, a dat naștere unui dezechilibru între cele două părți, cea care deja și-a îndeplinit prestația sa fiind prejudiciată cel puțin cu suma pe care a plătit-o cu titlu de preț. Pentru a se naște obligația de reparare, prejudiciul patrimonial trebuie să fie cert. Prejudiciul înregistrat de reclamant este cert fiind chiar prețul pe care l-a plătit pentru o operațiune care nu a mai avut loc și care nu a fost restituit de promitentul vânzător .
c) Raportul de cauzalitate între fapta ilicită (nerespecatarea propriei obligații) și prejudiciul produs (suma de bani nerestituită) reiese cu evidență din datele speței.
In analiza acestei condiții, este necesar a preciza poziția pârâtului care s-a apărat declarând că va plăti suma primită cu titlu de preț dacă și reclamantul îi va plăti un procent din recolta obținută de pe acel teren. Această pretenție a pârâtului (pe care instanța nu a valorificat-o ca o cerere reconvențională, fiind tardiv formulată) nu poate fi catalogată ca un factor exoneratoriu sau de atenuare a răspunderii proprii, întrucât instanța în analiza răspunderii contractuale se raportează la configurația raportului inițial dintre părți și la efectele acestuia. În opinia instanței, pretenția pârâtului vizează o altă operațiune juridică subsecventă celei deduse judecății ce ține de modalitatea folosinței bunului încredințat și nu de înțelegerea inițială privitoare la transferul proprietății terenului.
d) culpa sau vinovăția debitorului - având în vedere faptul că obligația de a plăti o sumă de bani este o obligație de a da, creditorului acestei obligații - în vederea obținerii executării acesteia prin intermediul unei acțiuni în justiție - nu-i revine decât sarcina de a proba existența contractului și executarea propriilor obligații, urmată de afirmarea neexecutării obligației debitorului, acestuia din urma revenindu-i sarcina de a dovedi că nu mai existe nicio obligație valabilă, acestea fiind stinse anterior prin plată.
Instanța reține culpa pârâtului în neexecutarea propriei obligații de a restitui suma de bani primită cu titlu de preț
Din momentul care sunt întrunite condițiile răspunderii civile contractuale se naște dreptul subiectiv al creditorului de a pretinde repararea prejudiciului prin restituirea sumelor plătite cu titlu de preț, prestație care nu mai are echivalent în conduita celeilalte părți în cadrul unui contract sinalagmatic. Obligația initială este înlocuită cu o creanță care constă în restiruirea sumei de bani avansată și reprezintă echivalentul prejudiciului suferit.
Astfel fiind, instanța, în baza art.969 Cod civil va admite cererea și va obligă pârâtul să achite reclamantului suma de 400 lei reprezentând restituirea prețului reținut în mod nejustificat .
În baza art.451 Cod procedură civilă va obliga pârâtul la suma de 42,5 lei cheltuieli de judecată reclamantei, din care 41 lei taxă timbru judiciar conform chitanței depuse la fila 13 dosar și 1,5 lei timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIV E
IN NUMELE LEGII
H O T A R A S T E:
Admite acțiunea în pretenții formulată de reclamantul Z. C.– cu domiciliul in com.Gugești, ., în contradictoriu cu pârâtul T. P., cu domiciliul in com.Gugești, ..
Obligă pe pârât să plătească reclamantului suma de 400 lei, reprezentând avans nerestituit.
Obligă pe pârât să plătească reclamantului suma de 42, 5 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (taxă judiciară și timbru judiciar).
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 16.09.2013.
P., Grefier,
M. N. judecator A. G.
Red./Tehn. M.N.
5 ex. /18. 10.2013
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 1657/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 555/2013.... → |
|---|
