Plângere contravenţională. Sentința nr. 5277/2013. Judecătoria FOCŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5277/2013 pronunțată de Judecătoria FOCŞANI la data de 17-12-2013 în dosarul nr. 5521/231/2013
DOSAR NR._
ROMANIA
JUDECĂTORIA FOCȘANI JUDEȚUL V.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5277
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 17 DECEMBRIE 2013
PREȘEDINTE: S. L. – JUDECĂTOR
GREFIER: L. M.
Pe rol fiind pronunțarea plângerii contravenționale formulată de petentul T. D. I. cu domiciliul în .. V., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/16.04.2013, emis de I.P.J. V. .
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 3 decembrie 2013, note consemnate în încheierea din acea dată și care face parte integrantă din prezenta, pronunțarea fiind amânată și pentru data de 10 decembrie 2013:
INSTANȚA
Asupra plângerii contravenționale, de față;
Cu cererea înreg. sub nr._ petentul T. D. I. a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/16.04.2013, emis de I.P.J. V..
În motivarea cererii sale petentul a arătat că la data de 16.04.2013 se afla cu autoutilitara marca Dacia P. în dreptul postului de poliție Garoafa unde a fost oprit de un agent de poliție care i-a solicitat actele la control. După ce i-a luat datele pe un carnet și i-a spus că poate pleca. La data de 22.04.2013 a primit prin poștă plicul cu o adresă de la Poliția jud. V. prin care i s-a adus la cunoștință că a acumulat un număr de puncte și că trebuie să predea carnetul de conducere. Întrucât nu se află în posesia procesului verbal de contravenție, solicită admiterea plângerii, urmând să îl depună până la primul termen de judecată.
A depus la dosar copia adresei emise de I. V..
În temeiul art 201 alin 1 N.C.P.C., constatând că sunt îndeplinite condițiile prev de art 194 N.C.P.C., Instanța a dispus comunicarea actelor și înscrisurilor intimatului cu mențiunea de a depune la dosar întâmpinare în termen de 25 de zile și documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție.
Intimatul legal citat a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiate, arătând că la data de 16.04.2013, ora 18,30, petentul a condus autoutilitara cu numărul VN- 04-NL pe DN2-E85 Garoafa jud. V., fără a purta centura de siguranță pe timpul deplasării și nu a avut asupra sa cartea de identitate și certificatul de înmatriculare al autoturismului.
A depus la dosarul cauzei, raportul motivat al agentului constatator și copia lizibilă a procesului verbal de contravenție.
Prin rezoluția din 15.10.2013, a Judecătoriei Focșani, Instanța a înaintat petentului întâmpinarea depusă de organul constatator, copia procesului verbal de contravenție și documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție cu mențiunea să depună răspuns la întâmpinare. Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței la termenul pentru care a fost cita pentru ași propune probe iar plângerea contravențională formulată nu conține motivele de fapt și de drept pentru care contestă procesul verbal de contravenție.
Din oficiu instanța și-a verificat competența și a constatat că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial potrivit disp. art 131 N.CP.C.. și art 32 OG 2/2001.
Examinând actele dosarului Instanța a reținut că prin procesul verbal de contravenție . nr._/16.04.2013, emis de I. V., petentul a fost sancționată contravențional cu amenda de 150 lei pentru încălcarea prevederilor art. 36 alin 1 din OUG 195/2002 republicată, art 147 pct 1 din HG 1391/2006.
Din oficiu, instanța a verificat legalitatea procesului verbal de contravenție și nu a constatat motive de nulitate prev. de art 17 OG 2/2001.
În ceea ce privește temeinicia actului de control atacat, instanța apreciază că premergător oricărei analize asupra fondului plângerii contravenționale instanța urmează a determina, în conformitate cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului dacă măsura aplicării unei sancțiuni contravenționale în cazul de față constituie sau nu o „acuzație în materie penală”, în sensul autonom dat de Convenție acestei noțiuni.
În cauzele Deweew (27 febr. 1980, . nr. 35, pag. 24, par. 48) și Foti c. Italiei (10, 12, 1982, . nr. 56, pag. 18) Curtea a arăta ce trebuie înțeles în sensul Convenției prin „acuzație”. În opinia Curții această noțiune trebuie definită mai degrabă în sens formal și se referă la „existența unei notificări din partea autorităților cu privire la imputarea săvârșirii unei fapte ilicite”.
Fără îndoială așadar ,că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie o „acuzație” în sensul Convenției astfel că, urmează a se determina dacă acestea se referă sau nu la o faptă penală, aspect ce urmează a fi elucidat în lumina criteriilor instituite prin practica Curții.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului apreciază, în practică sa constantă, ca pentru a determina dacă o convenție poate fi calificată drept „acuzație în materie penală” în sensul Convenției sunt necesare a fi avute în vedere următoarele criterii: 1. dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2. natura faptei, 3. natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate; toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul și obiectul art. 6 din Convenție.
Legislația română, asemenea celei germane, a scos din sfera ilicitului penal contravențiile, sancționarea acestora făcându-se prin aplicarea unei amenzi administrative.
În orice caz în aprecierea Curții, indicațiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativă în ceea ce privește primul criteriu (Kadubek vs Slovakia, 1998).
În examinarea celorlalte două criterii, Curtea apreciază că, pentru ca art. 6 să devină aplicabil este suficient ca fapta să fie prin natura sa „penală” din punct de vedere al Convenție sau să expună persoana vizată unei sancțiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, aparține sferei „penale”, astfel că acestea urmează a fi examinate individual iar nu neapărat cumulativ.
Analizând natura faptei, din perspectivă contravențională, instanța observă că, în jurisprudența sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că nimic nu împiedică statele să își îndeplinească rolul lor de gardieni ai interesului public, prin stabilirea sau menținerea unei distincții între diferitele tipuri de infracțiuni Curtea a reținut în mod contant că „în principiu Convenția nu se opune tendinței de dezincriminare existente în statele membre ale Consiliului Europei. Cu toate acestea aceste fapte intră sub incidența art. 6 din Convenția pentru apărarea dreptului omului și a libertăților fundamentale”. (Ozturk contra Germaniei, hot din 21.02.1994).
Instanța va avea de asemenea în vedere, faptul că în conformitate cu art. 1 din OG 2/2001 cu modificările ulterioare – legea cadru în materie contravențională – „Legea contravențională apără valorile sociale care nu sunt ocrotite prin legea penală. Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță…” astfel că împrejurarea că faptele considerate a avea o gravitate redusă au fost scoase din sfera ilicitului penal nu este de natură să schimbe „caracterul penal” al acestora.
Plângerea petentului nu a fost dovedită cu nici un mijloc de probă, nu au fost depuse la dosarul cauzei copia actelor solicitate de agentul constatator și nu s-au administrat probe în contradovadă din care să rezulte netemeinicia actului de control atacat.
Ca urmare, Instanța va respinge plângerea ca neîntemeiată.
Văzând cererea scutită de taxa de timbru .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE L E G I I
H O T Ă RĂ Ș T E
Respinge plângerea contravențională înreg. sub nr._ formulată de petentul T. D. I. cu domiciliul în .. V., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/16.04.2013, emis de I.P.J. V., ca neîntemeiată.
Cu apel în termen 30 de zile de la comunicare, la Judecătoria Focșani.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 decembrie 2013.
Președinte, Grefier,
S. L. – judecător L. M.
RED.S.L.DACT.L.M. 5 EX.16.01.2014
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 4717/2013. Judecătoria FOCŞANI | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 1657/2013.... → |
|---|
