Plângere contravenţională. Sentința nr. 2089/2013. Judecătoria FOCŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2089/2013 pronunțată de Judecătoria FOCŞANI la data de 25-04-2013 în dosarul nr. 13901/231/2012
Dosar nr._/318/2012
ROMÂNIA
Judecătoria Focșani – Județul V.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2089
Ședința publică din data de 25.o4.2o13
Președinte – A. M. T. vicepreședinte judecătorie
Grefier – L. I.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile formulate de petentul E. V. domiciliat in Focșani . 10 . parter jud V. impotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/23.1o.2o12 emis de IJP V., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul, lipsa fiind intimatul si martorii petentului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Se legitimează petentul cu CI . nr._, acesta renunțând la proba testimonială.
Instanța ia act de renunțarea petentului la proba cu martori si procedează la vizionarea înregistrării video in prezenta petentului.
Petentul face precizarea, ulterior vizionarii CD-ului, ca atunci când autoturismul era pe banda 1 de mers, pietonul se afla pe a 4-a bandă față de autoturismul său.
Nemaifiind probe de administrat, instanta constata cauza in stare de judecata si acorda cuvântul in fond:
Petentul, având cuvântul, solicită admiterea acțiunii in sensul anularii procesului verbal si exonerării de plata amenzii.
INSTANȚA
Asupra plângerii contravenționale de față;
Prin plângerea înregistrată inițial la nr._/318/2012 petentul E. V. a contestat procesul verbal de contravenție . nr._/23.1o.2o12 emis de IJP V.
În motivarea acțiunii, petentul a arătat că a fost amendat cu suma de 28o lei si suspendarea dreptului de a conduce pe o perioada de 3o de zile întrucât nu ar fi acordat prioritate de trecere pietonilor angajați in traversarea străzii pe marcajul special amenajat. A precizat ca procesul verbal este lovit de nulitate absolută, solicitând anularea pedepsei principale a amenzii contravenționale si a măsurii complementare a suspendării dreptului de a conduce, cele stipulate in procesul verbal nefiind conforme cu realitatea, in momentul in care autoturismul condus de el a ajuns in dreptul marcajului pietonal, pietonul in cauza se afla pe partea opusa a străzii iar in momentul in care pietonul s-a angajat in traversarea efectivă a străzii, coborând de pe trotuar pe marcaj, autoturismul se afla deja pe trecerea de pietoni, apreciind că nu mai putea opri mașina in condiții de siguranță pentru a-i mai acorda prioritate, nemaiavând nici obligația legala de a acorda prioritate cat timp deja trecuse de zona marcajului pietonal..
In drept, si-a întemeiat cerere pe prev. OG 2/2001 iar in dovedire, a solicitat proba cu înscrisuri, un martor si înregistrarea video, depunand la dosar copia procesului verbal contestat .
Legal citată, intimata in termen procedural a depus întâmpinare,prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiata întrucât la data de 29.1o.2o12 ora 1o,22 petentul a condus auto cu nr. de inmatriculare VN o6 NXJ pe .. Tăbăcari din mun Focșani si la iesirea din sensul giratoriu nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat in traversarea străzii, pe trecerea de pietoni semnalizata si marcata corespunzător pe sensul său de mers, petentul neavând asupra sa nici polița RCA.
In drept, cererea a fost întemeiata pe disp. OG 2/2001 iar in dovedire s-a depus raportul motivat al agentului constatator, atestatul operator radar si compact discul cu înregistrarea abaterii savarsite.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține următoarea situație de fapt;
Prin actul de control atacat, petentul a fost sancționat contravențional l cu amendă în sumă de 280 lei dispunându-si si suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile motivat de faptul ca nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat regulamentar in traversarea străzii.
Examinând legalitatea procesului-verbal atacat instanța observă că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din OG 2/2001.
În ceea ce privește temeinicia actului de control atacat, instanța apreciază că premergător oricărei analize asupra fondului plângerii contravenționale instanța urmează a determina, în conformitate cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului, măsura aplicării unei sancțiuni contravenționale în cazul de față constituie sau nu o „acuzație în materie penală”, în sensul autonom dat de Convenție acestei noțiuni.
În cauzele Deweew (27 febr. 1980, . nr. 35, pag. 24, par. 48) și Foti c. Italiei (10, 12, 1982, . nr. 56, pag. 18) Curtea a arăta ce trebuie înțeles în sensul Convenției prin „acuzație”. În opinia Curții această noțiune trebuie definită mai degrabă în sens formal și se referă la „existența unei notificări din partea autorităților cu privire la imputarea săvârșirii unei fapte ilicite”.
Fără îndoială așadar că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie o „acuzație” în sensul Convenției astfel că urmează a se determina dacă acestea se referă sau nu la o faptă penală, aspect ce urmează a fi elucidat în lumina criteriilor instituite prin practica Curții.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului apreciază, în practică sa constantă, ca pentru a determina dacă o convenție poate fi calificată drept „acuzație în materie penală” în sensul Convenției sunt necesare a fi avute în vedere următoarele criterii: 1. dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2. natura faptei, 3. natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate; toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul și obiectul art. 6 din Convenție.
Legislația română, asemenea celei germane, a scos din sfera ilicitului penal contravențiile, sancționarea acestora făcându-se prin aplicarea unei amenzi administrative.
În orice caz în aprecierea Curții, indicațiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativă în ceea ce privește primul criteriu (Kadubek vs Slovakia, 1998).
În examinarea celorlalte două criterii Curtea apreciază că, pentru ca art. 6 să devină aplicabil este suficient ca fapta să fie prin natura sa „penală” din punct de vedere al Convenție sau să expună persoana vizată unei sancțiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, aparține sferei „penale”, astfel că acestea urmează a fi examinate individual iar nu neapărat cumulativ.
Analizând natura faptei din perspectivă contravențională instanța observă că, în jurisprudența sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că nimic nu împiedică statele să își îndeplinească rolul lor de gardieni ai interesului public, prin stabilirea sau menținerea unei distincții între diferitele tipuri de infracțiuni Curtea a reținut în mod contant că „în principiu Convenția nu se opune tendinței de dezincriminare existente în statele membre ale Consiliului Europei. Cu toate acestea aceste fapte intră sub incidența art. 6 din Convenția pentru apărarea dreptului omului și a libertăților fundamentale”. (Ozturk contra Germaniei, hot din 21.02.1994).
Instanța va avea de asemenea în vedere faptul că în conformitate cu art. 1 din OG 2/2001 cu modificările ulterioare – legea cadru în materie contravențională – „Legea contravențională apără valorile sociale care nu sunt ocrotite prin legea penală. Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță…” astfel că împrejurarea că faptele considerate a avea o gravitate redusă au fost scoase din sfera ilicitului penal nu este de natură să schimbe „caracterul penal” al acestora.
În ceea ce privește al treilea criteriu, „natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate” se observă că amenda contravențională, nu este gândită să asigure o reparație pecuniară a unei eventuale daune ci are caracter punitiv prin natura ei, Curtea apreciind constant caracterul punitiv ca fiind principala caracteristică a sancțiunii penale.
Mai mult, instanța va avea în vedere faptul că sancțiunile administrative contravenționale nu privesc un grup de persoane, ci se adresează tuturor cetățenilor în vederea realizării scopului preventiv și represiv al sancțiunii, ceea ce conferă faptei natură penală. În aceste condiții, distincția operată de dreptul intern între infracțiuni și contravenții nu este operantă, în sensul art. 6 din convenție toate având „caracterul penal”.
Având în vedere variatele aspecte ale cauzei, instanța notează predominanța acelora ce sugerează caracterul penal căci chiar dacă fiecare dintre ele, luată separat, nu ar beneficia „de plano”de o prezumție – fie ea chiar relativă – de adevăr.
Față de cele de mai sus instanța apreciază că temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției urmează a fi cercetată prin raportare la măsura în care intimata a reușit, prin materialul probator administrat, să susțină realitatea celor reținute prin procesul-verbal.
Instanța va reține că intimata a depus la dosar documentele ce au stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție.
Așa fiind, observând că intimata a probat cele reținute prin procesul-verbal, iar petentul nu a propus niciun fel de probe apte să dovedească lipsa de temeinicie a probelor formulate împotriva sa, instanța apreciază că actul de control atacat este temeinic întocmit.
Mai mult decât atât, din vizionarea inregistrării video, instanta retine faptul că intradevăr, petentul, conducand auto cu nr. de inmatriculare nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat in traversarea străzii, pe trecerea de pietoni semnalizata si marcata corespunzător pe sensul său de mers.
Pentru aceste motive instanța va respinge plângerea contravențională formulată și va menține procesul-verbal atacat ca temeinic și legal întocmit.
Văzând că plângerea este scutită de taxă de timbru;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea înregistrată sub nr._/318/2012 formulată de petentul E. V. domiciliat in Focșani . 10 . parter jud. V. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/23.1o.2o12 emis de IJP V., având ca obiect plângere contravențională, ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 25.o4.2o13.
Președinte, Grefier,
AMT/LI
Ex: 5/07.05.2o13
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 908/2013. Judecătoria FOCŞANI | Fond funciar. Sentința nr. 5007/2013. Judecătoria FOCŞANI → |
|---|
