Plângere contravenţională. Sentința nr. 3579/2013. Judecătoria FOCŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3579/2013 pronunțată de Judecătoria FOCŞANI la data de 13-09-2013 în dosarul nr. 3836/231/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
Judecătoria Focșani-Județul V.
SECTIA CIVILA
Sentința civilă nr. 3579
Ședința publică din data de 13. Septembrie .2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – M. N. -Judecător
GREFIER – Anișoara G.
Pe rol fiind soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de petentul G. D. cu domiciliul în Mu.Focșani, B.dul Independenței, ., jud.V. contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE V., cu sediul in Mun.Focșani, ..12, jud.V., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut cauzei în ședință publică, în ordinea de pe lista de ședință, a răspuns petentul, lipsă fiind intimatul și reprezentanții acestuia.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța constată procedura de citare legal îndeplinită, iar prin întâmpinare intimatul IPJ V., a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Având in vedere ca este primul termen de judecata cu părțile legal citate, in temeiul art. 131 C. proc. civila raportat la art. 32 al. 1 din OG 2/2001, instanța stabilește ca este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauza.
Instanța întreabă petentul dacă are cunoștință de întâmpinarea depusă de intimat.
Petentul, având cuvântul, arată că are cunoștință de întampinare și nu mai are alte cereri de formulat.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, instanța acordă părții prezente cuvântul pe administrarea de probe.
Petentul arată că nu are alte probe decât actele depuse la dosar. Arată că este de meserie taximetrist și se afla în timpul serviciului făcând o cursă spre gara din Focsani. Precizează că nu are martori întrucât oprirea a fost efectuată pentru câteva secunde, în fața gării să coboare clientul.
In temeiul disp. art. 258 C.pr.civ., instanța încuviințează parților proba cu înscrisurile depuse la dosar și pentru intimat proba cu planșele foto, considerându-le admisibile si concludente.
Instanța, de asemenea, în aplicarea dispozițiilor art. 238 cod procedură civilă estimează ca durata necesară pentru cercetarea procesului este de o lună din acest moment, ținând cont de probatoriu administrat cauzei, astfel încât procesul să fie soluționat într-un termen optim și previzibil. Totodată, nemaifiind alte probe de administrat, instanța închide etapa de cercetare a procesului și declară deschisă etapa dezbaterilor acordând petentului cuvântul pe fondul cauzei.
Petentul, având cuvântul, solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, anularea procesului verbal de contravenție și înlocuirea acestuia cu avertisment în condițiile în care instanța va considera necesar. Arată că era de serviciu si avea de efectuat o cursă la gara din Focșani, cu un client. Datorită faptului că în zona de parcare pentru taximetriști era foarte aglomerat și nu avea loc de oprire, a oprit imediat în fața gării, clientul a coborât bagajele și în acest timp a sosit un polițist și i-a adus la cunoștință faptul că a oprit într-un loc nepermis. Petentul, precizează că se afla deja la volan, cu manevra pornită să preia altă comandă ce-i fusese dată prin dispecerat. Menționează că nu era staționat sau nu a fost surprins făcând alte activități.
Instanța întreabă petentul dacă a observat indicatorul care arăta oprirea interzisă.
Petentul, la interpelarea instanței arată că nu a observat nici un indicator din care să rezulte oprirea interzisă, dar cunoaște că acolo este oprire interzisă.
Instanța închide etapa de dezbateri a procesului si rămâne in pronunțare asupra soluționării fondului.
INSTANȚA
Deliberând asupra plângerii contravenționale de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul instanței la data de 19.03.2012 sub nr._, petentul G. D. a solicitat în contradictoriu cu intimatul -Poliția L. a municipiului Focșani, anularea procesului-verbal . nr.3725/04.03.2013 ca nelegal și netemeinic.
În motivare, petentul a arătat că la data de 04.03.2013 a avut de efectuat o cursă spre Gara Focșani cu autoturismul său taxi Dacia logan nr._ . Ajuns în fața gării nu a putut opri în zona special destinată pentru taxi, fiind ocupată în întregime de alți colegi, astfel încât a oprit imediat lângă. Petentul a mai arătat după ce clienții au cobotât, a venit un agent de poliție care i-a spus că ar fi oprit în zona de acțiune a indicatorului „Oprire interzisă”urmând a-l a sancționa cu amendă de 150 lei și 2 puncte de penalizare. Consideră că a fost sancționat de nedrept, întrucât nu a oprit în raza de acțiune a indicatorului
In drept, au fost invocate prevederile OG 2/2001 și OUG 195/2002.
În dovedire a depus în copie procesul-verbal atacat (f.4) și cartea de identitate (f.5).
Plângerea este scutită de plata taxelor de timbru și a timbrului judiciar.
Fiind legal citat, în cadrul procedurii prealabile intimatul a formulat întâmpinare în termenul legal prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată și judecarea cauzei în lipsă.
În motivare, intimatul a arătat că procesul-verbal a fost legal și corect întocmit și nu întrunește nici un viciu de formă, fiind întocmit cu respectarea tuturor dispozițiilor legale. Astfel, a menționat intimata că petentul a staționat voluntar în fața gării în zona de acțiune a indicatorului „oprirea interzisă”. D. planșele foto reiese că în momentul fotografierii mașina era staționată înaintea trecerii de pietoni și în raza de acțiune a indicatorului susmenționat.
În drept a invocat dispozițiile OG nr.2/2001, OUG nr.195/2002 și HG nr.1391/2006, Legea nr.155/2010.
În dovedire a solicitat proba cu înscrisuri și planșa foto privind săvârșirea faptei (f.10).
La termenul din data de 13.09.2013, în temeiul art.258 alin.1 N C.p.c. instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri și planșa foto, apreciind că acestea sunt pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Analizând procesul-verbal contestat, prin prisma motivelor invocate și probelor administrate, constată următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr.3725/04.03.2013 întocmit de agentul constatator C. G. din cadrul Poliției Locale a municipiului Focșani, petentul G. D. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 150 lei și 2 puncte de penalizare întrucât la data de 04.03.2013 a condus autovehiculul marca Dacia L. cu număr de înmatriculare_ și a oprit în fața Gării în zona de acțiune a indicatorului „oprirea interzisă” . F. reținută în sarcina petentului este prevăzută de art.142 lit.1 din HG nr.1391/2006 și sancționată de art.99 alin.2 din OUG nr.195/2002. Procesul-verbal a fost întocmit în prezența contravenientului care a semnat de primire iar la rubrica Alte mențiuni a precizat că „nu este de acord”.
Întrucât petentul a formulat cererea în termenul legal, în conformitate cu dispozițiile art.34 alin.1 din OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța va proceda la verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal atacat.
Sub aspectul legalității, instanța constată că procesul-verbal . nr.3725/04.03.2013 a fost întocmit cu respectarea prevederilor art.16 și 17 din OG nr.2/2001, cuprinzând mențiunile obligatoriii prevăzute sub sancțiunea nulității. Astfel, din conținutul actului de constatare reiese că acesta a fost întocmit de agentul de poliție locală C. G. din cadrul Poliției Locale a municipiului Focșani, precum și numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia precum și semnătura agentului constatator.
Prin urmare, nu este incident niciunul dintre cazurile de nulitate expresă prevăzute de OG nr.2/2001.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal susmenționat, aceasta presupune că mențiunile din actul constatator privind existența faptei, persoana care a săvârșit-o și vinovăția acesteia sunt conforme cu realitatea.
Având în vedere caracterul general al normelor încălcate precum și împrejurarea că sancțiunea pecuniară aplicată, deși nu este excesivă, are deopotrivă caracter punitiv și preventiv, ca o normă penală, în lumina jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului procesul-verbal de constatare constituie o “acuzație în materie penală”, petentul-contravenient beneficiind de prezumția de nevinovăție.
Cu toate acestea, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este unul absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, însă numai în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit dar și respectarea dreptului la apărare.
Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată astfel la latitudinea fiecărui sistem de drept, statul fiind liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, iar instanțele au obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru a răsturna situația de fapt din procesul verbal, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de stat de a nu lăsa nesancționate fapte antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România, hotărârea CEDO din 4 octombrie 2007).
Însă, potrivit jurisprudenței recente (N. G. c. României, 3 aprilie 2012) garanțiile prevăzute de art.6 nu sunt absolute, partea putând renunța la ele în mod expres și univoc.
Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate, permisă de Convenția Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului la un proces echitabil și deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, în concordanță cu art. 34 din actul normativ anterior indicat.
Rezultă așadar că sarcina probei incumbă petentului care trebuie să facă dovada, în condițiile legii, unei situații de fapt contrare celei reținute.
În drept, sunt incidente dispozițiile art.142 alin.1 lit.a și e din HG nr.1391/2006, în conformitate cu care se interzice oprirea voluntara a vehiculelor în zona de acțiune a indicatorului „Oprirea interzisă” și pe trecerile pentru pietoni ori la mai puțin de 25 m înainte și înainte de acestea.
Totodată, potrivit art.99 alin.2 raportat la art.108 alin.1 lit.a pct.8 din OUG nr.195/2002 oprirea neregulamentară constituie contravenție și se sancționează cu amendă prevăzută în clasa I de sancțiuni (2 sau 3 puncte-amendă) și cu aplicarea a două puncte de penalizare.
Petentul a criticat procesul-verbal pentru netemeinicie susținând prin cererea de chemare în judecată că nu a oprit în zona respectivă, însă în cadrul dezbaterilor pe fond a recunoscut că a efectuat o oprire pentru a coborî pasagera pe care a trasportat-o la gară, întrucât aceasta se grăbea să nu piardă trenul. A susținut că oprirea nu a durat decât un interval foarte scurt în care pasagera a coborât. După ce aceasta s-a îndepărtat, el a mai rămas pentru un timp în autoturism cât a vorbit la stație pentru altă comandă, ca mai apoi să se apropie agentul constatator și să fie sancționat.
Intimatul a combătut susținerile inițiale ale petentului arătând că în momentul fotografierii mașina era oprită chiar în fața indicatorului Oprire interzisă și la mai puțin de 25 m de trecerea de pietoni.
Instanța reține faptul că potrivit dispozițiilor art.63 alin.1 din OUG nr.195/2002 care prevăd că se considera oprire imobilizarea voluntara a unui vehicul pe drumul public, pe o durata de cel mult 5 minute. Peste aceasta durata, imobilizarea se considera stationare.
De asemenea, conform alin.2 nu se considera oprire imobilizarea vehiculului atat timp cat este necesara pentru îmbarcarea sau debarcarea unor persoane, daca prin aceasta manevra nu a fost perturbata circulația pe drumul public respectiv.
Rezultă așadar că nu este considerată imobilizare voluntară, și deci oprire imobilizarea autovehiculul pe durata necesară îmbarcării și debarcării pasagerilor.
Or, din cuprinsul planșelor foto depus la dosar atât de intimat (f.10) reiese că autovehiculul condus de petent era imobilizat lângă indicatorul de Oprire interzisă.
Mai mult, din analiza acestor planșe coroborate cu declarațiile sale, rezultă că petentul a mai rămas în autoturism pentru a vorbi la stație, astfel că la momentul fotografierii, deci al constatării faptei, petentul se afla în interiorul autovehiculului oprit în zona neregulamentară fără ca vreo altă persoană care să aibă calitatea de client să coboare sau să urce. Deci, motivul pentru care a continuat imobilizarea autoturismului în loc nepermis nu mai era dintre cele exoneratorii de răspundere.
Fapta contravențională de ”oprire interzisă” este o faptă omisivă de consumare imediată, odată cu imobilizarea autovehiculului, fără a avea o limită minimă expresă ci doar o limită maximă de până la 5 minute, prelungirea omisiunii peste acest termen devenind „staționare” . Ca atare, odată imobilizat autovehiculul într-o zonă nepermisă, fapta s-a consumat. Având în vedere că zona din fața gării este prin natura ei foarte aglomerată, iar carosabilul este foarte îngust și destinat atât circulației autoturismelor cât și autobuzelor de transport public, este absolut necesar ca aceste fapte să fie constant descurajate.
În opinia instanței, traficul din acea zonă nu ar permite nici măcar oprirea pentru coborârea sau urcarea pasagerilor(în spații neautorizate), aceste simple manevre antrenează blocaje în circulație iar finalitatea urmărită de autoritățile care gestionează condițiile de circulație din zonă nu ar mai fi atinsă, iar interesul public ar fi afectat .
În consecință, instanța respinge ca neîntemeiate susținerile petentului privind faptul că imobilizarea autovehiculului a vizat doar coborârea unui client, din imaginile prezentate de intimat rezultând contrariul.
Astfel, chiar și în situația în care inițial imobilizarea autovehiculului s-a datorat coborârii unui pasager, având în vedere că la momentul efectuării fotografiilor petentul rămăsese în interiorul autovehiculului pentru a vorbi la telefon, instanța apreciază că imobilizarea a depășit durata inerentă coborârii pasagerului.
În consecință, imobilizarea autovehiculului ulterior acestui moment nu mai intră sub incidența dispozițiilor art.63 alin.2 din OUG nr.2/2001 și constituie oprire.
În consecință, constatând că situația de fapt reținută în sarcina petentului este confirmată de probele administrate, instanța apreciază că aceasta corespunde adevărului iar procesul-verbal a fost legal și temeinic întocmit.
Sub aspectul sancțiunilor aplicate prin procesul-verbal atacat, potrivit dispozițiilor art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 sancțiunea se aplica în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța constată că petentului-contravenient i s-a aplicat sancțiunea principală a amenzii în cuantumul minim prevăzut de lege și sancțiunea complementară constând în 2 puncte de penalizare.
Ținând cont de împrejurările în care fapta a fost săvârșită și de faptul că nu au fost prezentate circumstanțe personale care să infirme sancțiunea aplicată, instanța constată că aceasta este legală și o apreciază ca fiind justă și de natură să satisfacă scopul represiv, educativ și preventiv urmărit de legiuitor.
Având în vederea aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal contestat a fost legal și temeinic întocmit, plângerea contravențională fiind nefondată, astfel că instanța o va respinge ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul G. D., domiciliat în localitatea Focșani, Bld. Independenței, ., jud. V. împotriva procesului verbal . nr. 3725 întocmit la data de 04.03.2013 de intimata Poliția L. a Municipiului Focșani cu sediul în mun. Focșani, . nr. 32, jud V., ca neîntemeiată
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.09.2013.
Președinte, Grefier,
M. N. Anișoara G.
Red. M.N. / Tehn. A.G.
Ex.6/ 11 .10.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 509/2013.... | Reexaminare sanctiune contraventionala. Sentința nr. 3837/2013.... → |
|---|
