Plângere contravenţională. Sentința nr. 4118/2013. Judecătoria FOCŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4118/2013 pronunțată de Judecătoria FOCŞANI la data de 15-10-2013 în dosarul nr. 3720/231/2013
DOSAR NR._
ROMANIA
JUDECĂTORIA FOCȘANI JUDEȚUL V.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4118
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 15 OCTOMBRIE 2013
PREȘEDINTE: S. L. – JUDECĂTOR
GREFIER: L. M.
Pe rol fiind judecarea plângerii contravenționale formulată de petenta S. L. cu domiciliul în București . . ., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/27.02.2013, emis de I.P.J. V. .
La apelul nominal făcut cauzei în ședință publică au lipsit părțile din prezenta cauză.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța și-a verificat competența și a constatat că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial potrivit disp. art 131 N.CP.C.. și art 32 OG 2/2001. Constată că s-a solicitat proba cu actele depuse la dosar. Constată procesul în stare de judecată și lasă cauza în pronunțare la sfârșitul ședinței de judecată.
INSTANȚA
Asupra plângerii contravenționale, de față;
Cu cererea înreg. sub nr._ petenta S. L. a formulat plângere împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/27.02.2013, emis de I.P.J. V..
În motivarea cererii sale petentul a arătat că la data de 27.02.2013, circula cu autoturismul marca F. PUNTO cu nr de înmatriculare_ proprietatea societății la care este angajată, pe DN 2 pe raza județului V.. Datorită faptului că se afla în afara localității dar și din cauza modului defectuos de amplasare a indicatoarelor rutiere, care face ca acestea să fie greu vizibile, a depășit viteza legală pentru porțiunea de drum pe care se deplasa. A fost surprinsă de aparatul radar cu o viteză de 101 Km/h. Invocă nerespectarea disp. art 16-17 din OG 2/2001. Descrierea faptei este superficială lăsând loc de interpretare, toate acestea pe fondul unui scris ilizibil și a unui conținut incoerent.
Și-a întemeiat cererea pe dispozițiile OG 2/2001.
A depus la dosar copia procesului verbal de contravenție . nr._/27.02.2013 și copia cărții de identitate.
În temeiul art 201 alin 1 N.C.P.C., constatând că sunt îndeplinite condițiile prev de art 194 N.C.P.C., Instanța a dispus comunicarea actelor și înscrisurilor intimatului cu mențiunea de a depune la dosar întâmpinare în termen de 25 de zile și documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție.
Intimatul legal citat a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiate, arătând că la data 27.02.2013 ora 17,31 petenta a condus auto cu număr de înmatriculare_, pe DN2-E85 în zona Popești- Bachus jud. V. în sector cu limitare de viteză de 50Km/h, cu viteza de 101 Km/h, fiind înregistrată de aparatul radar montat pe auto aparținând MAI, depășind viteza legală cu 51 Km/h.
A depus la dosarul cauzei, copie buletin de verificare metrologică, copie atestat radar, copie carte de identitate de autovehiculului cu număr de înmatriculare MAI-_, planșa foto radar.
Din oficiu instanța și-a verificat competența și a constatat că este competentă din punct de vedere general, material și teritorial potrivit disp. art 131 N.CP.C.. și art 32 OG 2/2001.
Examinând actele dosarului Instanța a reținut că prin procesul verbal de contravenție . nr._/27.02.2013, emis de I. V., petentul a fost sancționată contravențional cu amenda de 675 lei pentru încălcarea prevederilor art.121 alin 1 din HG 1391/2006.
Din oficiu, instanța a verificat legalitatea procesului verbal de contravenție și nu a constatat motive de nulitate prev. de art 17 OG 2/2001.
În ceea ce privește temeinicia actului de control atacat, instanța apreciază că premergător oricărei analize asupra fondului plângerii contravenționale instanța urmează a determina, în conformitate cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului dacă măsura aplicării unei sancțiuni contravenționale în cazul de față constituie sau nu o „acuzație în materie penală”, în sensul autonom dat de Convenție acestei noțiuni.
În cauzele Deweew (27 febr. 1980, . nr. 35, pag. 24, par. 48) și Foti c. Italiei (10, 12, 1982, . nr. 56, pag. 18) Curtea a arăta ce trebuie înțeles în sensul Convenției prin „acuzație”. În opinia Curții această noțiune trebuie definită mai degrabă în sens formal și se referă la „existența unei notificări din partea autorităților cu privire la imputarea săvârșirii unei fapte ilicite”.
Fără îndoială așadar ,că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie o „acuzație” în sensul Convenției astfel că, urmează a se determina dacă acestea se referă sau nu la o faptă penală, aspect ce urmează a fi elucidat în lumina criteriilor instituite prin practica Curții.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului apreciază, în practică sa constantă, ca pentru a determina dacă o convenție poate fi calificată drept „acuzație în materie penală” în sensul Convenției sunt necesare a fi avute în vedere următoarele criterii: 1. dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2. natura faptei, 3. natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate; toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul și obiectul art. 6 din Convenție.
Legislația română, asemenea celei germane, a scos din sfera ilicitului penal contravențiile, sancționarea acestora făcându-se prin aplicarea unei amenzi administrative.
În orice caz în aprecierea Curții, indicațiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativă în ceea ce privește primul criteriu (Kadubek vs Slovakia, 1998).
În examinarea celorlalte două criterii, Curtea apreciază că, pentru ca art. 6 să devină aplicabil este suficient ca fapta să fie prin natura sa „penală” din punct de vedere al Convenție sau să expună persoana vizată unei sancțiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, aparține sferei „penale”, astfel că acestea urmează a fi examinate individual iar nu neapărat cumulativ.
Analizând natura faptei, din perspectivă contravențională, instanța observă că, în jurisprudența sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că nimic nu împiedică statele să își îndeplinească rolul lor de gardieni ai interesului public, prin stabilirea sau menținerea unei distincții între diferitele tipuri de infracțiuni Curtea a reținut în mod contant că „în principiu Convenția nu se opune tendinței de dezincriminare existente în statele membre ale Consiliului Europei. Cu toate acestea aceste fapte intră sub incidența art. 6 din Convenția pentru apărarea dreptului omului și a libertăților fundamentale”. (Ozturk contra Germaniei, hot din 21.02.1994).
Instanța va avea de asemenea în vedere, faptul că în conformitate cu art. 1 din OG 2/2001 cu modificările ulterioare – legea cadru în materie contravențională – „Legea contravențională apără valorile sociale care nu sunt ocrotite prin legea penală. Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță…” astfel că împrejurarea că faptele considerate a avea o gravitate redusă au fost scoase din sfera ilicitului penal nu este de natură să schimbe „caracterul penal” al acestora.
Din documentația care a stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție, Instanța a reținut că la data de 27.02.2013 autoturismul cu nr._ condus de petentă a fost înregistrat la ora 17,31 cu o viteză de 101 Km/h pe DN 2 E 85 în zona Motelului Bachus localitatea Popești pe sector de limitare a vitezei la 50 Km/h conform indicatoarelor amplasate pe marginea șoselei în apropierea trecerii de pietoni.
Din probele administrate în cauză, Instanța constată că cinemometrul de control rutier tip radar care a făcut înregistrarea era verificat metrologic la data constatării contravenției iar operatorul radar era atestat.
Față de probele administrate în cauză, Instanța constată că plângerea este neîntemeiată.
Văzând cererea scutită de taxa de timbru .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE L E G I I
H O T Ă RĂ Ș T E
Respinge plângerea contravențională înreg. sub nr._ formulată de petenta S. L. cu domiciliul în București . . ., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._/27.02.2013, emis de I.P.J. V., ca neîntemeiată.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, la Judecătoria Focșani.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 octombrie 2013.
Președinte, Grefier,
S. L. – judecător L. M.
RED.S.L.DACT.L.M. 5 EX.31.10.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 288/2013.... | Întoarcere executare. Sentința nr. 3846/2013. Judecătoria FOCŞANI → |
|---|
