Plângere contravenţională. Sentința nr. 4296/2013. Judecătoria FOCŞANI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4296/2013 pronunțată de Judecătoria FOCŞANI la data de 24-10-2013 în dosarul nr. 5719/231/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
Judecătoria Focșani – Județul V.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 4296
Ședința publică din data de 24.10.2o13
Președinte – A. M. T. vicepreședinte Judecătorie
Grefier – L. I.
Pe rol fiind soluționarea cauzei civile formulate de petentul C. M. D. domiciliat in Bacau . . jud. Bacau împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/24.o4.2o13 –emis de IJP V.- ag. S. R. D., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părtile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care arata faptul că prezenta cauza se află la primul termen, sens în care s-a întocmit referatul cu privire la existența altor dosare formate ca urmare a unei cereri formulate de aceleași persoane, împotriva acelorași persoane și având același obiect potrivit art. 103 alin. 1/1 R.O.I. și dispozițiilor din Nota internă nr. 7/20.01.2012 a Judecătoriei Focșani,, după care:
Instanța fiind prima zi de înfățișare, potrivit art. 131 C. proc. Civ verificând competența raportat la locul săvârșirii contravenției constată ca fiind competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Instanța, de asemenea, în aplicarea dispozițiilor art. 238 cod procedură civilă estimează ca durata necesară pentru cercetarea procesului este de o lună din acest moment, ținând cont de împrejurările cauzei, astfel încât procesul să fie soluționat într-un termen optim și previzibil si in baza disp.art. 258 C.pr.civ. incuviinteaza probele cu acte pentru petent si acte si CD pentru intimată, ca fiind pertinente, concludente si utile cauzei, luând act că s-a solicitat judecarea cauzei in lipsa, rămânând in pronunțare asupra fondului cauzei.
INSTANȚA
Asupra plângerii contravenționale de față;
Prin plângerea înregistrată la nr._, petentul C. M. D. a contestat procesul-verbal de contravenție . nr._/24.o4.2o13 –emis de IJP V.- ag. S. R. D..
În motivarea acțiunii, petentul a arătat că in procesul verbal contestat s-a omis a se preciza tipul de aparat radar folosit la înregistrarea vitezei autoturismului in momentul respectiv, . numărul acestuia, nefăcându-se astfel dovada existentei unui mijloc tehnic certificat, omologat si verificat metrologic, conform normelor legale in vigoare, încălcându-se prev. art. 181 al. 2 HG 1391/2006. A solicitat anularea procesului verbal si judecarea in lipsa.
In drept, cererea nu a fost motivata.
A depus copia procesului verbal contestat si dovada achitării amenzii contravenționale.
Legal citat, intimatul in termen procedural a depus întâmpinare,prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiata întrucât la data de 24.o4.2o13 a condus auto cu numarul de inmatriculare BC O4 PHP pe DN 2 la km 167+800m in raza hanului Bachus fiind înregistrat cu viteza de 92 km/h de aparatul radar montat pe auto depășind cu 42 km/h viteza maxima admisa pe acest sector de drum cu limitare viteza 50km/h. S-a precizat că aparatul radar cu care s-a efectuat înregistrarea, măsoară viteza atât in regim staționar cat si in regim de deplasare.
In drept, întâmpinarea a fost întemeiata pe disp.art. OG 2/2001 si art. 2o5 si urm.C.p.c.
A depus CD-ul cu înregistrarea video a contravenției, atestat operator „autovision”.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține următoarea situație de fapt;
Prin actul de control atacat a fost sancționată contravențional petentul cu amendă în sumă de 675 lei pentru savarsirea contravenției prev. de art.121 al. 1 din HG 1391/2006 constând in aceea că pct. 1 și pct. 31 din L. 61/1991 republicat constând in aceea că la data de 24.o4.2o13 a condus auto cu numărul de înmatriculare BC O4 PHP pe DN 2 la km 167+800m in raza hanului Bachus fiind înregistrat cu viteza de 92 km/h de aparatul radar montat pe auto depășind cu 42 km/h viteza maxima admisa pe acest sector de drum cu limitare viteza 50km/h.
Examinând legalitatea procesului-verbal atacat instanța observă că acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 17 din OG 2/2001.
În ceea ce privește temeinicia actului de control atacat, instanța apreciază că premergător oricărei analize asupra fondului plângerii contravenționale instanța urmează a determina, în conformitate cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului, măsura aplicării unei sancțiuni contravenționale în cazul de față constituie sau nu o „acuzație în materie penală”, în sensul autonom dat de Convenție acestei noțiuni.
În cauzele Deweew (27 febr. 1980, . nr. 35, pag. 24, par. 48) și Foti c. Italiei (10, 12, 1982, . nr. 56, pag. 18) Curtea a arăta ce trebuie înțeles în sensul Convenției prin „acuzație”. În opinia Curții această noțiune trebuie definită mai degrabă în sens formal și se referă la „existența unei notificări din partea autorităților cu privire la imputarea săvârșirii unei fapte ilicite”.
Fără îndoială așadar că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie o „acuzație” în sensul Convenției astfel că urmează a se determina dacă acestea se referă sau nu la o faptă penală, aspect ce urmează a fi elucidat în lumina criteriilor instituite prin practica Curții.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului apreciază, în practică sa constantă, ca pentru a determina dacă o convenție poate fi calificată drept „acuzație în materie penală” în sensul Convenției sunt necesare a fi avute în vedere următoarele criterii: 1. dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2. natura faptei, 3. natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate; toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul și obiectul art. 6 din Convenție.
Legislația română, asemenea celei germane, a scos din sfera ilicitului penal contravențiile, sancționarea acestora făcându-se prin aplicarea unei amenzi administrative.
În orice caz în aprecierea Curții, indicațiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativă în ceea ce privește primul criteriu (Kadubek vs Slovakia, 1998).
În examinarea celorlalte două criterii Curtea apreciază că, pentru ca art. 6 să devină aplicabil este suficient ca fapta să fie prin natura sa „penală” din punct de vedere al Convenție sau să expună persoana vizată unei sancțiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, aparține sferei „penale”, astfel că acestea urmează a fi examinate individual iar nu neapărat cumulativ.
Analizând natura faptei din perspectivă contravențională instanța observă că, în jurisprudența sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că nimic nu împiedică statele să își îndeplinească rolul lor de gardieni ai interesului public, prin stabilirea sau menținerea unei distincții între diferitele tipuri de infracțiuni Curtea a reținut în mod contant că „în principiu Convenția nu se opune tendinței de dezincriminare existente în statele membre ale Consiliului Europei. Cu toate acestea aceste fapte intră sub incidența art. 6 din Convenția pentru apărarea dreptului omului și a libertăților fundamentale”. (Ozturk contra Germaniei, hot din 21.02.1994).
Instanța va avea de asemenea în vedere faptul că în conformitate cu art. 1 din OG 2/2001 cu modificările ulterioare – legea cadru în materie contravențională – „Legea contravențională apără valorile sociale care nu sunt ocrotite prin legea penală. Constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță…” astfel că împrejurarea că faptele considerate a avea o gravitate redusă au fost scoase din sfera ilicitului penal nu este de natură să schimbe „caracterul penal” al acestora.
În ceea ce privește al treilea criteriu, „natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate” se observă că amenda contravențională, nu este gândită să asigure o reparație pecuniară a unei eventuale daune ci are caracter punitiv prin natura ei, Curtea apreciind constant caracterul punitiv ca fiind principala caracteristică a sancțiunii penale.
Mai mult, instanța va avea în vedere faptul că sancțiunile administrative contravenționale nu privesc un grup de persoane, ci se adresează tuturor cetățenilor în vederea realizării scopului preventiv și represiv al sancțiunii, ceea ce conferă faptei natură penală. În aceste condiții, distincția operată de dreptul intern între infracțiuni și contravenții nu este operantă, în sensul art. 6 din convenție toate având „caracterul penal”.
Având în vedere variatele aspecte ale cauzei, instanța notează predominanța acelora ce sugerează caracterul penal căci chiar dacă fiecare dintre ele, luată separat, nu ar beneficia „de plano”de o prezumție – fie ea chiar relativă – de adevăr.
Față de cele de mai sus instanța apreciază că temeinicia procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției urmează a fi cercetată prin raportare la măsura în care intimata a reușit, prin materialul probator administrat, să susțină realitatea celor reținute prin procesul-verbal.
Instanța va reține că intimata a depus la dosar documentele ce au stat la baza întocmirii procesului verbal de contravenție, respectiv CD-ul cu înregistrarea video a contravenției, atestat operator „autovision.-
Așa fiind, observând că intimata a probat cele reținute prin procesul-verbal, iar petentul nu a propus niciun fel de probe apte să dovedească lipsa de temeinicie a probelor formulate împotriva sa, instanța apreciază că actul de control atacat este temeinic întocmit.
Pentru aceste motive instanța va respinge plângerea contravențională formulată și va menține procesul-verbal atacat ca temeinic și legal întocmit.
Văzând că plângerea este scutită de taxă de timbru;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea înregistrată sub nr._ formulată de petentul C. M. D. domiciliat in Bacau . . jud. Bacau împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/24.o4.2o13 –emis de IJP V.- ag. S. R. D., având ca obiect plângere contravențională, ca neintemeiata.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 24.10.2o13.
Președinte, Grefier,
AMT la 25.10.2013
LI la 3o.1o.2o13
Ex: 6
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4619/2013.... | Rezoluţiune contract. Sentința nr. 4811/2013. Judecătoria FOCŞANI → |
|---|
